3ra-355/24 — Contestarea actelor administrative

La 22 august 2021, SRL ,,Angroset” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare și Protecția Consumatorilor cu privire la anularea procesului-verbal de control nr. 0270 din 25 iunie 2021 și prescripției seria PI nr. 0020 din 25 iunie 2021 emise de Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, a indicat că în perioada 22.06.2021 - 28.06.2021, angajații Agenției pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței (în continuare Agenție) au efectuat un control planificat în rezultatul căruia a fost întocmit procesul-verbal de control nr. 0270 din 25.06.2021, iar în baza acestuia a fost emisă ulterior prescripția seria PI nr. 0020 din 25.06.2021. Conform prescripției sus menționate reprezentanții Agenției au interzis punerea pe piață a 42 de produse ale companiei SRL ”Angroset”, lista acestora fiind indicată în anexa prescripției.

A explicat că, reprezentanții Agenției au invocat faptul încălcării de către companie a prevederilor: art. 201 alin. (3)-(4) din Legea nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior; art. 7 alin. (5) și art. 9 lit. a) din Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor; art. 5 din Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului. În special s-a indicat că agentul economic ar comercializa marfa care conform art. 201 alin. (4) din Legea nr. 231/2010 s-ar atribui la categoria „alte accesorii ale serviciilor de masă”.

A reținut că, analizând lista produselor interzise prin prescripție, constată că în aceasta sunt incluse produse (capace, caserole, tăvițe, lunch box, sosiere, boluri pentru salată) care nu sunt accesorii ale serviciilor de masă, ci recipiente (ambalaj) în care, sau datorită cărora se realizează transportarea anumitor alimente (deserturi, produse ale gastronomiei) sau materie primă (legume, fructe), recipiente care nu pot fi atribuite inventarului de masă.

A relevat că, reprezentanții Agenției și-au depășit atribuțiile, atunci când au dat o interpretare nefondată și ne bazată pe legislația în vigoare, când au făcut 1 referire la art. 201 alin. (4) din Legea nr. 231/2010. Or, urma a fi indicat Regulamentul sau un alt act normativ în care să fie prevăzut expres lista bunurilor care sunt atribuite la categoria “altor accesorii de masă ”.

A menționat că, produsele enumerate în anexa prescripției au fost importate de către SRL „Angroset” de la companiile române SC „Best Packaging” SRL, BFG Packaging SRL și S.C Ideal FoodPack SRL care potrivit actelor de vămuire, figurează ca „articole de transport sau de ambalare” și nicidecum „accesorii ale serviciilor de masă”.

A precizat că, aceste produse dispun de avizul sanitar nr. P- 9594/2021 și avizul sanitar nr. P- 1941/2019 eliberate pentru produsele alimentare și nealimentare care probează că primele sunt conforme cadrului normativ. Iar conform Rapoartelor încercărilor de laborator nr.1872 , nr.1873 , nr. 1874, nr. 1875 toate emise la 29.03.2021 de către Agenția Națională pentru Sănătate Publică, se constată că produsele corespund cerințelor H.G. nr.278 din 24.04.2013.

La caz, a evidențiat că Agenția prin intermediul reprezentanților săi, prin emiterea celor două acte contestate a admis încălcarea art. 3 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, precum și a admis interpretarea greșită a prevederilor art. 201 alin. (3) din Legea nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior.

A explicat că, a înaintat către autoritatea publică pârâtă cererea prealabilă prin care a solicitat anularea celor două acte contestate. Însă prin răspunsul nr.27/09-521/1938 din 22.07.2021 autoritatea a respins cererea prealabilă.

A concluzionat că, având în vedere interpretarea eronată a cadrului normativ de către reprezentanții Agenției, ale cărei efecte aduc, în prezent, prejudicii zilnice concretizate în pierderi economice nejustificate pentru compania SRL „Angroset” și prin impact negativ direct asupra drepturilor salariale ale angajaților acesteia, se impune, în mod necesar, anularea celor două acte administrative cu caracter vătămător.

În motivarea soluției, instanța de apel a stabilit că în cadrul controlului Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței a constatat mai multe produse necorespunzătoare (indicate detaliat în procesul-verbal de control cât și în prescripție: boluri salată, caserole, sosiere, tăvițe, lunch-boxuri), interzise prin prisma: prevederilor art. 201 alin.(4) din Legea nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior, care prevede că, se interzice utilizarea/comercializarea pungilor din plastic foarte subțire, cu grosimea peretelui mai mică de 15 microni, cu excepția celor care sunt utilizate ca ambalaj, începând cu 1 ianuarie 2021; se interzice utilizarea/comercializarea farfuriilor, paharelor, altor accesorii ale serviciilor de masă și bețișoarelor, de unică folosință, fabricate din plastic, cu excepția celor biodegradabile, începând cu 1 ianuarie 2021; prevederilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor, care prevede că, se interzice producerea, punerea la dispoziție pe piață, depozitarea, expunerea în comercializare și comercializarea produselor, prestarea serviciilor cu încălcarea cerințelor stabilite în actele normative, fiind constatat faptul că acestea sunt accesorii ale serviciilor de masă, de unică folosință, fabricate din plastic, utilizarea/comercializarea cărora este interzisă prin lege.

Totodată în cadrul controlului de stat planificat, au fost verificate și alte produse, constatându-se că sunt supuse restricțiilor în domeniul comerțului cu amănuntul, și anume: pungi 27*46 de culoare galbenă, comercializate la prețul de 0,24 lei bucata, în stoc 17 800 bucăți; pungi 27*49 Optim, comercializate la prețul de 0,28 lei bucata, în stoc 26 300 bucăți; pungi (Maieu) 21*38, comercializate la prețul de 0,105 lei bucata, în stoc 200 000 bucăți.

Instanța de apel a evidențiat că, Agenția a constatat că agentul economic în speță nu acționează cu responsabilitate în ceea ce privește cerințele aplicabile, neasigurându-se că pune la dispoziție pe piață produse conforme or, comercializarea produselor verificate în cadrul controlului se realizează contrar prevederilor Legii cu privire la comerțul interior nr. 231 din 23.09.2010 și cerințelor Directivei (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului din 05.06.2019 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului. 3

Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței a evidențiat faptul că bunurile indicate în procesul-verbal de control nr. 0270 din 25 iunie 2021 și în anexa la prescripția seria PI nr. 0020 din 25 iunie 2021, prezintă riscuri incompatibile cu viața, sănătatea consumatorilor și pentru mediul ambiant, iar atragerea la răspunderea a SRL ”Angroset” constituie mijlocul licit și corespunzător prin care pot fi remediate eficient neconformitățile indicate în prescripție.

Instanța de apel a menționat că, durabilitatea plasticului, de fapt, presupune faptul că negestionarea corectă și circulară a deșeurilor formate din plastic duce inevitabil la probleme foarte serioase de mediu și calitatea vieții oamenilor, deoarece plasticul poate persista în mediu o perioadă de timp foarte lungă. Creșterea continuă a cantității de materiale plastice, precum și impactul lor asupra mediului înconjurător și asupra schimbărilor climatice, se află de mulți ani pe agenda Uniunii Europene. În 2018, Comisia Europeană a prezentat prima strategie cuprinzătoare din lume privind materialele plastice într-o economie circulară, care descrie abordarea de către UE a provocărilor generate de materialele plastice, urmată în 2019 de Directiva privind produsele din plastic de unică folosință.

Instanța de apel, a reținut că Directiva 2019/904 (UE) a Parlamentului European și a Consiliului, privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului, cunoscută ca Directiva SUP (“Single Use Plastic”), arată faptul că procentul materialelor plastice în mediul înconjurător a crescut dramatic, subliniind necesitatea trecerii la măsuri concrete, care vizează cauzele impactării mediului.

Instanța de apel a explicat că, după cum rezultă din actele administrative individuale contestate în speță, Directiva (UE) 2019/904 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului nu a constituit actul normativ determinant pentru emiterea procesului-verbal de control și a prescripției, în acest aspect cadrul național a constituit fundamentul juridic al încălcărilor imputate SRL ”Angroset”. De altfel, s-a recurs la această directivă pe motiv că furnizează interpretări ale unor subiecte ce interesează nemijlocit cazul.

La caz, instanța de apel subliniază că a fost stabilită comercializarea de către partea apelantă a pungilor din plastic, contrar prevederilor art. 201 alin. (3) din Legea nr. 231 din 23.09.2010, precum și a accesoriilor ale serviciilor de masă, de unică folosință, fabricate din plastic, contrar prevederilor art. 201 alin. (4) din Legea nr. 231 din 23.09.2010.

Instanța de apel a mai remarcat că, conform actelor de vămuire produsele (capace, caserole, tăvițe, lunch box-uri, sosiere, boluri pentru salată) figurează ca ”articole de transport sau de ambalare”, însă nicidecum nu anihilează inclusiv caracterul ”accesoriilor serviciilor de masă” al acestora. Astfel argumentul părții 4 apelante expus la acest capitol nu poate fi pus la baza admiterii pretențiilor sale. Or, după cum a fost menționat supra, produsele din plastic de unică folosință care fac obiectul Directivei(UE) 2019/904 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului sunt echipamentele de pescuit și primele cele mai întâlnite articole din plastic de unică folosință: filtre comercializate pentru a fi utilizate în combinație cu produse din tutun (“mucuri de țigară”), sticlele pentru băuturi și capacele de sticle; bețișoarele pentru urechi, pachetele de chipsuri, șervețele umede, șervețele igienice, tacâmurile, paiele, bețișoarele pentru amestecat băuturi, paharele pentru băut, recipientele pentru alimente.

Instanța de apel a menționat că, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea privind protecția consumatorilor, nr. 105-XV din 13.03.2003, vânzătorul este obligat: să se asigure că produsele oferite spre comercializare sînt inofensive și corespund cerințelor stabilite în actele normative sau declarate.

În final, instanța de apel a concluzionat că argumentele expuse de către SRL „Angroset” în cererea de apel sunt lipsite de substanță obiectivă, iar instanța de fond, reieșind din cumulul probelor administrate, a soluționat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în consecință hotărârea emisă fiind legală și întemeiată, în corespundere cu art. 130 CPC.

Consideră că, constatarea lipsei încălcărilor admise de către SRL ,,Angroset” și administratorul acesteia, Constantin Marian, în legătură cu circumstanțele cuprinse în cele 2 acte contestate în ordine de recurs ridică chestiuni importante privind justa soluționare a dosarului. 5

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 alin. (1) Cod administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 246 alin. (1) și (2) Cod administrativ stabilește că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs a fost depusă la 12 aprilie 2024. Astfel, că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă. 6

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios 7 administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de SRL ,,Angroset”. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 8