2ra-6/24 — cu privire la modificarea partială a cuantumului pensiei de întretinere a copilului minor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la modificarea partială a cuantumului pensiei de întretinere a copilului minor
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-6/24 — cu privire la modificarea partială a cuantumului pensiei de întretinere a copilului minor (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la încetarea, din oficiu, a procedurii în recurs, intentată la cererea
de recurs înaintată de către avocata Mariana Barașianț, în numele și interesele
Cristinei Ilieș,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Cristina
Ilieș împotriva lui Ion Ilieș, cu privire la modificarea parțială a cuantumului
pensiei de întreținere a copiilor minori și încasarea pensiei de întreținere de la
fostul soț,
împotriva deciziei din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin
care s-a respins apelul declarat de avocata Mariana Barașianț, în numele și
interesele Cristinei Ilieș, și s-a menținut hotărârea din 11 ianuarie 2023 a
Judecătoriei Criuleni, sediul central, prin care s-a respins acțiunea depusă de
Cristina Ilieș, ca neîntemeiată,
(Dosarul nr. 2ra-6/24
Nr. PIGD 2-21174062-01-2ra-22012024)
Încetarea din oficiu a procedurii de recurs a fost determinată de constatarea existenței a
unor temeiuri de drept prevăzute la art.433 din Codul de procedură civilă după declararea
admisibilității recursurilor.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul central (A. Arapu-Buțco)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Pahopol, Ru. Pulbere, A. Malîi)
18 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților, recursului declarat de către avocata
Mariana Barașianț, în numele și interesele Cristinei Ilieș,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 25 noiembrie 2021, Cristina Ilieș, prin intermediul avocatei Mariana
Barașianț, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Ilieș, privind
modificarea prin majorare a cuantumului pensiei de întreținere a copiilor
minori, și anume de a fi dispusă încasarea de la Ilieș Ion, în beneficiul lui Ilieș
Cristina, a pensiei de întreținere a copiilor minori XXX XXX, născut la XX
XXX XXX, XXX XXX, născut la XX XXXX XXX și XXX XXX, născută la
data de 25 august 2015 în sumă de 7000,00 de lei lunar, din data depunerii
prezentei cereri până la atingerea majoratului de copilul XXX XXXX, în suma
de 4666,00 de lei lunar; până la atingerea majoratului de către copilul XXX
XXX și ulterior suma de 3500,00 de lei lunar până la atingerea majoratului de
către copilul XXXX XXX.
În motivarea acțiunii a invocat că la 03 august 2021, de către Judecătoria
Criuleni, sediul central a fost pronunțată hotărârea prin care a fost desfăcută
căsătoria între Ion Ilieș și Cristina Ilieș și s-a stabilit locul de trai a copiilor
minori cu reclamanta, fiind dispusă și încasată pensia de întreținere a copiilor
minori în mărime de 1/2 din salariu și toate veniturile lui Ilieș Ion din data de
27 octombrie 2020 până la majoratul copilului XXX XXX, în mărime de 1/3
din salariu și toate veniturile pârâtului până la majoratul lui XXX XXX și
ulterior, în mărime de 1/4 din salariu și toate veniturile pârâtului până la atingea
majoratului copilului XXX XXX.
A precizat că stabilirea venitului real al pârâtului Ilieș Ion este
imposibilă, venitul oficial al acestuia nu corespunde veniturilor reale, astfel
considerând că este posibil și în interesul superior al copiilor de stabilit pensia
de întreținere în sumă bănească fixă. La fel, a indicat că urmează a fi apreciat
faptul că reclamanta suferă de dizabilitate accentuată și posibilitățile ei de a
activa în câmpul muncii sunt limitate, iar sumele solicitate rezultă din venitul
real al pârâtului, venit confirmat chiar de el și care corespunde cotelor stabilite
de instanța de judecată anterior: 1/2 pentru 3 copii, 1/3 pentru 2 copii și 1/4
pentru un copil.
A menționat reclamanta că venitul real al pârâtului Ilieș Ion este mult
mai mare, acesta activând în funcția de diriginte de șantier și, de regulă, având
mai multe obiecte în lucru, iar din discuțiile părților și din răspunsul pârâtului,
în cadrul examinării cauzei privind desfacerea căsătoriei (min. 46:26-46:31),
s-a constatat că venitul real al acestuia constituie peste 14 000,00 de lei.
1
Astfel, a susținut că pârâtul se eschivează de la executarea obligațiilor
sale de întreținere a copiilor minori cu bună-credință și în cuantum
corespunzător și suficient pentru asigurarea dezvoltării armonioase a copiilor,
și din aceste considerente, susține că urmează a fi modificat cuantumul pensiei
de întreținere a copiilor minori prin stabilirea acesteia în sumă bănească fixă:
7000,00 de lei lunar din data depunerii prezentei cereri până la atingerea
majoratului de XXX XXX, 4666,00 de lei lunar până la atingerea majoratului
de către XXX XXX și ulterior 3500,00 de lei lunar până la atingerea
majoratului de către XXX XXX.
Totodată, a considerat că urmează a fi dispuse spre încasare de la pârât
și cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 3000,00 de lei, deoarece a
achitat onorariul avocatului, suma solicitată este rezonabilă și conformă
recomandărilor UAM.
Ulterior, la 15 martie 2022, avocata Mariana Barașianț, acționând în
interesele Cristinei Ilieș a înaintat instanței de judecată o cerere de chemare în
judecată suplimentară și concretizată cu privire la modificarea cuantumului
pensiei de întreținere a copiilor minori.
Potrivit cerințelor concretizate, reclamanta a solicitat modificarea
parțială a cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori doar în partea ce
ține de copilul XXX XXX, prin încasarea de la Ilieș Ion în beneficiul lui Ilieș
Cristina, a pensiei de întreținere a copilului XXX XXX, în sumă de 3500,00
de lei lunar, din data depunerii cererii de chemare în judecată și până la
absolvirea studiilor liceale și universitare cu frecvență la zi; încasarea de la
pârât în beneficiul reclamantei a pensiei de întreținere în suma de 2248,30 de
lei, începând cu data depunerii prezentei cereri și până la dispariția motivelor
ce au stat la baza acordării întreținerii, precum și încasarea cheltuielilor de
judecare a cauzei în sumă de 3000,00 de lei cheltuieli de asistență juridică.
În motivarea cererii concretizate și suplimentare, partea atașând la cerere
informația eliberată de ÎS ,,INCERCOM” cu nr. 45 din 10 martie 2022, prin
care se atestă că Ion Ilieș deține certificatul nr. 1081 de atestare în calitate de
diriginte de șantier din data de 24 septembrie 2020 pe un termen de 5 ani,
respectiv rezultă că ultimul activează în calitate de diriginte de șantier, contrar
informațiilor prezentate, referitor la activitatea în calitate de amator cu salariul
de 3600,00 de lei lunar și în coraborare cu declarațiile pârâtului, în cadrul
examinării cauzei civile privind desfacerea căsătoriei, în care a enunțat că
salariul său real este de peste 14000,00 de lei, permit a concluziona că pârâtul
încearcă să ascundă veniturile reale reale pentru a nu întreține copii săi.
La fel, a considerat că în speță sunt aplicabile prevederile art.78 alin.(1),
(2) din Codul Familiei, deoarece copilul XXX XXX, la data depunerii cererii
de chemare în judecată era minor, dar la data de 12 decembrie 2021 a atins
majoratul, dânsul este elevul clasei XI-a la IPLT ,, XXX XXX” și își va
continua studiile și în anul de învățământ 2022-2023, respectiv nu poate fi
încadrat în câmpul muncii în această perioadă, deci fiind persoană inaptă de
muncă, care necesită întreținere.
2
În acest aspect detaliază că însuși stabilirea termenului până la care poate
fi încasată pensia de întreținere a copiilor de la părintele, care locuiește separat,
a avut logică în perioada în care ciclul de învățământ școlar a durat 11 clase și
absolvirea studiilor școlare survenea la vârsta de 17-18 ani. Odată cu
introducerea sistemului de învățământ de la Bologna, durata studiilor școlare
s-a prelungit și actualmente copiii finalizează studiile liceale la vârsta de 19
ani. Deci, cel puțin până la 19 ani, copii nu pot să se întrețină singuri, neavând
posibilitatea de a învăța și de a munci în același timp. În aceste condiții,
echitabil fiind ca cheltuielile de întreținere a copilului pe perioada studiilor să
fie asigurat, în măsură egală, de ambii părinți.
În continuare cu referire la cea de-a doua cerință a notat că este
consolidată pe prevederile art.83 din Codul familie fiind argumentată pe actele
ce atestă încadrarea reclamatei în grad de dizabilitate accentuat, care a fost
acordat lui Ilieș Cristina în timpul căsătoriei. Astfel, a considerat că venitul real
al pârâtului permite achitarea întreținerii pentru fosta soție cu grad de
dizabilitate accentuat în suma care este stabilită de Biroul Național de
Statistică, ce constituie 2248,30 de lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 11 ianuarie 2023 a Judecătoriei Criuleni, sediul
central, cererea de chemare în judecată înaintată de Cristina Ilieș împotriva lui
Ion Ilieș cu privire la modificarea parțială a cuantumului pensiei de întreținere
a copilului minor XXX XXX și încasarea pensiei de întreținere de la fostul șoț,
s-a respins ca neîntemeiată (f.d.242, vol.I).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 12 ianuarie 2023, prin intermediul poștei electronice (f.d.1/verso,
vol.II), avocata Mariana Barașianț, acționând în interesele Cristinei Ilieș a
declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 11 ianuarie 2023 a Judecătoriei
Criuleni, sediul Central, prin care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe,
cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în
judecată (f.d.1, vol.II), iar la 04 aprilie 2023, prin intermediul Direcției de
evidență și documentare procesuală a Curții de Apel Chișinău, a prezentat
motivarea apelului (f.d.21/24, vol.II).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul declarat de avocata Mariana Barașianț, în numele și interesele
Cristinei Ilieș, și s-a menținut hotărârea din 11 ianuarie 2023 a Judecătoriei
Criuleni, sediul central (f.d. 67; 68/79, vol.II).
Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând prevederile art. 52 alin.
(1), art. 53 alin. (1), art. 58 alin. (1), art. 61 alin. (1) și art. 74 alin. (1) din Codul
familiei, prevederile art. 18 alin. (1), art. 27 alin. (2) din Convenția
internațională cu privire la drepturile copilului din 10 noiembrie 1989, la care
Republica Moldova a aderat prin hotărârea Parlamentului nr. 408-XII din 12
decembrie 1990, precum și art. 18 alin. (2) din Legea privind drepturile
3
copilului nr. 338-XIII din 15 decembrie 1994, în coraport cu suportul
probatoriu anexat la materialele cauzei, prin prisma argumentelor invocate în
cererile de apel a conchis că fiind corectă soluția instanței de fond cu privire la
netemeinicia acțiunii depuse de Ilieș Cristina împotriva lui Ilieș Ion.
Subsecvent, instanța de apel a constatat că în susținerea pretenției
privind modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului XXX XXX,
născut la XX XXXX XXX, apelanta a invocat prevederile art. 78 din Codul
familiei, care statuează că părinții sânt obligați să-și întrețină copiii majori
inapți de muncă care necesită sprijin material, iar în caz de litigii privind
achitarea pensiei de întreținere, instanța judecătorească stabilește cuantumul
acesteia pentru copiii majori inapți de muncă într-o sumă bănească fixă plătită
lunar, ținîndu-se cont de starea materială și familială, de alte circumstanțe
importante.
În speță, instanța de apel a reține că la încasarea pensiei de întreținere
pentru copilul major inapt de muncă se va ține cont de starea materială și
familială a părților. La stabilirea cuantumului pensiei, instanța judecătorească
este în drept să țină cont de starea materială a ambilor părinți, indiferent de
faptul dacă acțiunea a fost pornită față de unul sau ambii părinți. Aceasta se
explică prin faptul că, atunci cînd instanța va stabili cuantumul sumei care
urmează a fi încasată pentru întreținerea copilului major inapt de muncă,
aceasta va trebui să țină cont de faptul că ambii părinți au drepturi și obligații
egale față de copii.
A mai conchis, instanța de apel că la încasarea pensiei de întreținere
pentru copiii majori inapți de muncă, cererea de chemare în judecată va fi
înaintată de către copilul major și nu de către unul dintre părinți.
La caz, instanța de apel a constatat că XXX XXX, născut la XX XXXX
XXX a atins vârsta majoratului la XX XXX XXXX, iar, acțiunea concretizată
privind modificarea cuantumului pensiei de întreținere stabilite în privința sa,
fiind depusă la 15 martie 2022.
În contextul pretenției date, instanța de apel a punctat că prin hotărârea
din 03 august 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul Criuleni, s-a dispus încasarea
de la Ion Ilieș în beneficiul Cristinei Ilieș, a pensiei pentru întreținerea copiilor
minori: XXX XXX, a.n. XX XXX XXXX, XXX XXX, a.n. XX XXX XXXX,
XXX XXX, a.n. XX XXX XXXX, în cotele indicate, până la atingerea vârstei
majoratului de către copii (f.d.20/21, vol.I).
Așadar, perioada de întreținere stabilită prin hotărârea din 03 august
2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul Criuleni este una determinată, deoarece
întreținerea copilului minor este o obligație prevăzută de lege, iar această
perioadă este stabilită de lege, prin care debitorii obligației de întreținere sunt
părinții, iar creditorii întreținerii date sunt copiii acestora de vârstă minoră și
durează până la vârsta de 18 ani a copiilor.
Potrivit art. 111 alin. (2) lit.a) din Codul familiei, plata pensiei de
întreținere, în baza hotărârii instanței judecătorești, încetează în cazurile -
4
atingerii de către copil a vârstei de 18 ani sau obținerii de către acesta a
capacității depline de exercițiu sub vârsta de 18 ani.
Respectiv, obligația de întreținere a copilului minor exprimată prin
acordarea ajutorului material necesar unei dezvoltări normale și menținerii
unei bune stări a sănătății, încetează o dată cu atingerea vârstei de 18 ani de
către copil.
Prin urmare, chiar și în ipoteza în care copilul își continuă studiile și
după împlinirea vârstei de 18 ani, pensia de întreținere nu poate fi încasată,
deoarece s-a stins la atingerea majoratului.
Raportându-ne la argumentele aduse de către reclamantă în susținerea
pretențiilor sale, instanța de apel a reține că dreptul de a primi întreținerea de
la părinți și după vârsta de 18 ani, îl au și copiii majori, dar care sunt inapți de
muncă, în sensul prevăzut de art. 78 alin. (1) din Codul familiei.
În această ordine de idei, instanța de apel în contextul pretenției
formulate privind modificarea cuantumului pensiei de întreținere, a notat că
instanța de fond corect a punctat că, după împlinirea majoratului, copilul care
își face în continuare studiile se încadrează în noțiunea de persoană inaptă de
muncă care nu realizează venituri și are nevoie în continuare de sprijin material
din partea ambilor părinți și poate solicita întreținere. Or, starea materială a
copilului major este determinată de situația specială în care se regăsește și
anume aflarea la studii îl împiedică să realizeze venituri din muncă, deși
potrivit legii are aptitudinea și capacitatea de a munci.
Totuși, acest drept la întreținere poate fi valorificat de către copilul major
personal, și nu de către unul dintre părinți, prin adresarea în instanța de judecată
cu cerere de chemare în judecată distinctă privind obligarea părintelui la plata
pensiei de întreținere a copilului major inapt de muncă.
Prin urmare, instanța de fond corect a dispus respingerea pretenției cu
privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului Ilieș
Andrieș până la absolvirea studiilor liceale și universitare cu frecvență la zi, ca
fiind depusă de un subiect necorespunzător.
În continuare, cu referire la pretenția reclamantei privind încasarea
pensiei de întreținere a fostului soț, instanța de apel analizând prevederile art.
83, art. 84 din Codul Familiei, a reținut că starea materială reprezintă situația
social-economică a persoanei (părinte), determinantă pentru întreținerea unei
vieți decente pasibile stabilirii în rezultatul identificării tuturor bunurilor
imobile și mobile deținute în proprietate, a veniturilor obținute din activități
generatoare de profit, precum și a factorilor ce influențează nemijlocit aspectul
economic al persoanei (ex. capacitatea de muncă, studiile etc).
La fel, instanța de apel a stabilit că starea familială definește conjunctura
și relațiile persoanei (părintelui) în interiorul comunității umane în care
coabitează, întemeiate prin căsătorie sau izvorâtă din rudenie, cum ar fi
numărul copiilor și persoanelor aflate la întreținere.
5
Sub un alt apsect, instanța de apel a menționat că sintagma „alte
circumstanțe importante” extinde sfera de aplicare a art. 84 din Codul familiei
pentru ipotezele nereglementate de lege, însă, care, se pot ivi în cadrul
examinării unor litigii de acest gen, lăsând o marjă de apreciere instanței de
judecată din perspectiva unor factori care nu se încadrează în condițiile
reliefate supra.
Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a menționa că
legislația în vigoare stabilește expres că, doar căsătoria încheiată la organele
de stat de stare civilă generează drepturile și obligațiile de soți, inclusiv și
obligația de întreținere materială reciprocă. Astfel, una din condiție obligatorii
pentru a pretinde pensie de întreținere, este ca persoanele să se fi aflat în relații
de căsătorie. O altă condiție obligatorie pentru plata pensiei de întreținere, este
ca persoana care pretinde încasarea acesteia, să nu aibă un venit propriu
suficient, iar fostul soț să aibă posibilitatea de a plăti pensia de întreținere.
În acest context, instanța de apel a considerat necesar de a menționa și
Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr.4 din
15 aprilie 2013 privind practica judiciară de soluționare de către instanțele
judecătorești a cauzelor referitoare la încasarea pensiei de întreținere pentru
copii și alți membri ai familiei, potrivit căreia, pensia de întreținere se va încasa
în beneficiul persoanelor enumerate numai în cazul când acestea nu au un venit
propriu suficient, iar soțul care datorează întreținere are posibilitatea de a o
plăti, și aceste circumstanțe urmează a fi luate în considerație și apreciate de
către instanțele judecătorești prin prezentarea probelor de către părți, în
conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.
La acest capitol instanța de apel a reținut că în susținerea pretenției
formulate, reclamanta a prezentat certificatul de încadrare în grad XX
XXXXXX seria/nr.XXXXXX, care confirmă că Cristina Ilieș a fost încadrată
în grad de XXXX XXXX. Potrivit copiei legitimației eliberate de Casa
Teritorială de Asigurări Sociale Glodeni, se atestă că Ilieș Cristina are stabilită
dizabilitate XX XXX XXXX, pentru care obține și pensie lunară în mărime
2936,00 de lei. Totodată, s-a mai stabilit că Cristina Ilieș a fost angajată în
câmpul muncii în calitate de șef al filialei UMF ,,Nicolae Testimițeanu” până
la 14 decembrie 2022, iar, potrivit actului contabil prezentat, s-a reținut că în
perioada septembrie - decembrie 2021, Ilieș Cristina a avut următoarele
venituri: septembrie - 4679,06 de lei, octombrie - 7362,20 de lei, noiembrie -
2037,79 de lei și decembrie - 6799,75 de lei.
De cealaltă parte, instanța de apel a constatat că intimatul/pârât Ilieș Ion
a prezentat certificatul care atestă că Ion Ilieș activează în calitate de armator
la compania SRL „Casa Construct” cu un salariu de 3600,00 de lei. Potrivit
certificatul eliberat de ÎS „INCERCOM” rezultă că Ilieș Ion deține certificat
de atestare tehnico-profesională, în calitate de diriginte de șantier, valabil pe
un termen de 5 ani. Din informațiile eliberate de instituțiile bancare din
Republica Moldova, rezultă că Ilieș Ion nu a deținut și nu deține conturi
bancare sau că ar fi efectuat tranzacții în perioada de referință.
6
Suplimentar, instanța de apel a constatat că potrivit informației furnizate
de Casa Națională de Asigurări Sociale, Ilieș Ion a fost înregistrat ca persoană
asigurată în sistemul public de asigurări sociale, în perioada anilor 01 ianuarie
2021-01 iunie 2021 la SRL „Newtrasn-Service”, în calitate de șef șantier, cu
fondul de retribuire a muncii de 41030,24 de lei, și contribuții de bază achitate
de 9847,26 de lei, ca armator la SRL „Casa-Construct” perioada 01 iulie 2021-
31 decembrie 2021 și 01 februarie 2022-30 aprilie 2022, cu fondul de retribuire
a muncii în sumă de 21600,00 de lei, și în sumă de 8640,00 de lei și contribuții
de bază achitate în mărime de 5184,00 de lei și în mărime de 2073,60 de lei,
precum și faptul că a activat la SRL ,,Premium-Cons Grup”, în calitate de
diriginte de șantier, pe perioada de 01 aprilie 2022-30 aprilie 2022 cu fondul
de retribuire a muncii în sumă de 2000,00 de lei și contribuții de bază în sumă
de 480,00 de lei.
La fel, instanța de apel a stabilit din materialele dosarului că Ilieș Ion nu
deține în proprietate bunuri imobile și mobile, iar la momentul examinări
cauzei în ordine de apel Ilieș Ion era angajat în calitate de manager de vânzări
cu grafic redus de muncă și un salariu de 2000,00 de lei, în cadrul SRL ,,Tanica
Plus”.
Așadar, în virtutea circumstanțelor de fapt constatate prin mijloacele
probatorii administrate în prezenta speță, instanța de apel a conchis că instanța
de fond în mod just a concluzionat în privința netemeiniciei pretenției cu
privire la încasarea pensiei de întreținere a fostului soț, or, la caz, nu sunt
întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a pretinde la un asemenea drept.
Mai mult decât atât, instanța de apel a considerat oportun de a menționa
faptul că, deși extrasele medicale prezentate confirmă că apelanta suferă de
diverse maladii, fiind încadrată în grad de dizabilitate accentuat, totuși aceste
înscrisuri nu stabilesc că apelanta s-ar afla în incapacitate de muncă.
Prin urmare, instanța de apel a conchis că nu a fost demonstrată
temeinicia pretenției cu privire la încasarea pensiei de întreținere a fostului soț,
în condițiile în care reclamanta, deși este încadrată în grad de dizabilitate, este
totuși aptă de muncă, astfel, la caz, nu sunt aplicabile prevederile art. 83 lit. d)
din Codul familiei.
De cealaltă parte, instanța de apel a constatat că nu a fost dovedit că
fostul soț Ion Ilieș ar dispune de venituri suficiente pentru a contribui la
întreținerea fostei soții, or acesta nu deține bunuri imobile sau mobile, și nici
mijloace financiare care ar permite instanței să stabilească în sarcina pârâtului
obligația de întreținere a fostei soții.
În aceste circumstanțe, instanța de apel a menționat că nu pot fi reținute
afirmațiile apelantei cu privire la faptul că intimatul se eschivează de la
obligația de întreținere a copiilor și tăinuiește veniturile sale reale, având în
realitate un venit lunar ce depășește suma de 14 000,00 de lei, de vreme ce
actele cauzei atestă cu certitudine faptul că debitorul obligației de întreținere,
în speță, intimatul Ion Ilieș, nu înregistrează datorii la plata pensiei de
întreținere a copiilor minori, acestea fiind stinse prin ordinele de plată
7
prezentate (f.d. 154/158, vol.I), la fel, nu au fost prezentate înscrisuri care ar
confirma faptul că intimatul ar dispune și de alte venituri, care cumulativ ar
ajunge la suma invocată de apelantă.
Cu referire la cheltuielile de judecată, instanța de apel analizând
prevederile art. 96 din Codul de procedură civilă, și având în vedere că s-a
constatat netemeinicia acțiunii înaintate, a conchis ca fiind neîntemeiată cerința
reclamantei cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică suportate
în cadrul examinării cauzei în sumă de 3000,00 de lei.
Din considerentele descrise și, având în vedere faptul că prima instanță
a elucidat pe deplin circumstanțele speței deduse judecății, a stabilit corect
starea de fapt și situația real existentă a litigiului, a identificat și aplicat corect
normele materiale și procedurale, adoptând o hotărâre întemeiată și legală, iar
cererea de apel este neîntemeiată, reducându-se la critici subiective,
nesusținute de motive de fapt și fiind în contradicție cu cadrul legal aplicabil
situației, instanța de apel a ajuns la concluzia de a respinge apelul formulat și
înaintat de avocata Mariana Barașianț, în interesele Cristinei Ilieș și de a
menține hotărârea din 11 ianuarie 2023 a Judecătoriei Criuleni, sediul central.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 02 ianuarie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.84, vol.II),
avocata Mariana Barașianț, acționând în numele și interesele Cristinei Ilieș, a
declarat recurs împotriva deciziei din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de
apel și a hotărârii din 11 ianuarie 2023 a Judecătoriei Criuleni, sediul central,
cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a cererii de chemare
în judecată înaintate de Cristina Ilieș.
46.1. În motivarea recursului a indicat motivele de fapt și de drept invocate
pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, suplimentar
menționând că decizia Curții de Apel Chișinău o consideră nemotivată și
neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul
de procedură civilă, deoarece este arbitrară și se bazează în mod determinant
pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
46.2. Subsecvent, a menționat că atât prima instanța cât și instanța de apel
au statuat faptul că după împlinirea majoratului copilul care în continuare își
face studiile se încadrează în noțiunea de persoană inaptă de muncă, care nu
realizează venituri, necesitând în continuare sprijin material din partea ambilor
părinți, și respectiv poate solicita întreținere. Însă, instanțele de judecată
ierarhic inferioare au invocat faptul precum că acest drept urmează a fi
exercitat de către copil major de vârstă personal, prin depunerea unei acțiuni
separate în instanța de judecată.
46.3. În acest context, a susținut că, deși este de acord, în general, cu
constatarea în acest sens a instanței de judecată, totuși, a considerat că fiecare
situație urmează a fi analizată separat, deoarece, la caz, există 2 momente, ce
urmează a fi apreciate în acest sens și anume: 1) că la depunerea acțiunii în
8
instanța Andrieș Ilieș nu a atins majoratul și 2) faptul că el se află la întreținerea
mamei sale, anume dânsa suportă cheltuieli și, respectiv, apare dreptul ei de a
solicita o parte din aceste cheltuieli de la celălalt părinte - Ion Ilieș. Or, prima
instanța a constatat prin hotărârea sa obligația ambilor părinți de a întreține
copiii majori de vârstă inapți de muncă.
La 22 aprilie 2024, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul poștei
terestre, a expediat în adresa intimatului Ion Ilieș, copia recursului declarat de
către avocata Mariana Barașianț, în numele și interesele Cristinei Ilieș,
împotriva deciziei din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, fapt ce
se confirmă prin scrisoarea de expediere anexată la materialele dosarului
(f.d.93, vol.II).
Intimatul Ion Ilieș deși la 14 mai 2024 a recepționat copia recursului,
fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 94,
vol.II), acesta nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus
referință, prin care să-și expună opinia referitor la recursul declarat de către
avocata Mariana Barașianț, în numele și interesele Cristinei Ilieș, împotriva
deciziei din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă, reglementează că:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu
poate fi restabilit.”
Așadar, cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de
recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul
deciziei în ședință publică la 26 septembrie 2023 (f.d.67, vol.II).
Decizia motivată din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a
fost expediată pentru cunoștință participanților la proces, prin intermediul
poștei electronice, la data de 03 noiembrie 2023, ora 08:54, fapt confirmat prin
extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d.80, vol.II).
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
recursul declarat de către avocata Mariana Barașianț, în interesele Cristinei
Ilieș, la 02 ianuarie 2024, se consideră depus în termenul stabilit de lege.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, prevede că:
„(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători. (3) Recursul
considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători ai Curții
Supreme de Justiție. (4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa
și la examinarea recursului în cauză.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
depunerii recursului, reglementează că:
,,(1) recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se
9
schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis
neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e)
hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost
pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(2)Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 433 alin.(1) –(2) din Codul de procedură civilă, prevede că:
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1); a1) recursul este depus împotriva unui
act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5); b) recursul
este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a
înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce
a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță
fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) nu poate fi declarat inadmisibil în
temeiul alin.(1) lit.e) din prezentul articol.
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, reglementează că:
,,(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute
la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi
sunt lezate prin hotărâre”.
Art. 444 din Codul de procedură civilă, relevă că:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea participanților
la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1) lit.b) și e).
Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru a se
pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art.4451 din Codul de procedură civilă, prevede că:
„Instanța de recurs dispune, printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac,
încetarea procedurii de recurs, din oficiu sau la cerere, dacă după declararea admisibilității
recursului se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că din
analiza prevederilor legale precitate supra rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de
procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase. De aici rezultă că legiuitorul oferă instanței
de recurs un drept exclusiv de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că Codul de
procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și
cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate.
10
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că pentru a
trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă
la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea
conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute
în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare la data
declarării recursului.
Din conținutul recursului declarat, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție reține că recurenta și-a întemeiat recursul, pe prevederile
art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei contestate prin prisma
argumentelor recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
nu a stabilit că soluția instanței de apel este contrară legii sau pe aprecierea
nerezonabilă a probelor. Dimpotrivă, decizia contestată a fost emisă cu
respectarea prevederilor legale, bazată pe o cercetare multiaspectuală,
completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în
ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
De altfel, motivele recursului declarat de avocata Mariana Barașianț, în
interesele Cristinei Ilieș sunt similare celor invocate în cadrul judecării
anterioare a cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat corespunzător
cu respectarea cadrului legal aplicabil speței deduse judecății.
Dezacordul recurentei Cristina Ilieș sau a reprezentantei acesteia,
avocata Mariana Barașianț, nu constituie temei de casare a deciziei contestate,
or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Articolul 442 alin.(1) din Codul de procedură civilă stabilește că instanța
de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în
recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din
alte considerente decât cele invocate în recurs.
Suplimentar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
menționează că în sensul prevederilor lit.e) art.432 alin.(1) din Codul de
procedură civilă, noțiunea de hotărâre arbitrară ori de apreciere vădit
nerezonabilă a probelor urmează a fi stabilită în coraportul dintre mai multe
principii.
Pentru a elucida înțelesul textului „hotărâre arbitrară” din art.432 alin.(1)
lit.e) din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție ține cont,
inclusiv, de sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 05 februarie
2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară
11
dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio
legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea
Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”.
De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea
Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a
fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de
fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este
aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.
Totodată, potrivit art.71 alin.(4) din Legea nr.100/2017 cu privire la
actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de nota de
fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și de alte
documente care permit identificarea voinței autorității publice care a adoptat,
a aprobat sau a emis actul normativ.
Nota informativă la Legea nr.246 din 31 iulie 2023 menționează
următoarele: „…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din practica
CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu aduc nici o
motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt bazate pe
greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În esență, la
categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună
știință contrar legii (în contextul art. 307 din Codul penal)…”. Iar, în nota de
subsol la textul menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce mai
multe exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost considerate
arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Nota de subsol
menționează următoarele în ceea ce privește cauzele civile: „Exemple de
procedură civilă: Respingerea fără o motivarea clară a unui recurs într-o cauză
civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar contrară circumstanțelor
cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra acestei contradicții (cauza
Dulaurans v. France, 2000, § 38); Refuzul judecătorilor, fără vreun motiv, de
a anula ordinul de eliberare din funcție, care era bazat pe un raport de evaluare
a performanțelor anulat anterior de aceiași judecători (cauza Tel v. Turkey,
2017); Anularea de către instanța de recurs a deciziei instanței de fond (prin
care au fost acordate compensații prevăzute de legislația muncii) fără a explica
în vreun fel acest lucru și fără a face referire la lege, care prevedea aceste
compensații (cauza Anđelković v. Serbia, 2013; cauza Lazarević v. Bosnia and
Herzegovina, 2020).
Din nota informativă menționată rezultă că sintagma „hotărârea
arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În
jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea
arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”, fără
a face o distincție clară între ele. Nota informativă menționează totuși că „la
categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună
știință contrar legii (în contextul art. 307 din Codul penal)”. Rezultă că în cazul
hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme legale
imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio discreție
judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului prevederii
12
normative, fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei. Această
carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu bună știință
sau ca urmare a unei erori inexplicabile. Suntem în prezența unor asemenea
situații atunci când instanța de judecată adoptă o hotărâre ce contravine unei
norme imperative invocate participanții la proces sau de instanța
judecătorească ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce nu aplică
acea normă.
Sub acest aspect urmează a fi reținute și constatările Curții
Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16 ianuarie 2025 (pct.149-150), potrivit
căreia pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia ”hotărâre
arbitrară”), destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei
noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în
cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a
notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio
bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele
litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană consideră
că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De asemenea, în
cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea Europeană a
notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a fost comisă o
„eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio
instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe
caracterul echitabil al procedurii.
Din textul recursului nu constată în mod univoc vre-un argument care ar
justifica constatarea că hotărârile contestate ar fi emise contrar normelor
imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de recurs nu a stabilit din
textele hotărârilor contestate, raportate la circumstanțele cauzei.
Subsidiar, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”
se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs în baza
acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b) aprecierea să
fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în mod determinant
pe această apreciere.
Prin urmare, nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce la
admiterea recursului în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură
civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată
rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru soluția
din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să convingă instanța
de recurs că aceste elemente sunt întrunite.
În consecință, având în vedere argumentele recursului, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție nu consideră irațională aprecierea
probelor dată de instanța de apel, or, acest temei de recurs este vădit
neîntemeiat.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu exclude că o
hotărâre judecătorească poate fi atât „arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea
13
vădit nerezonabilă a probelor”, însă fiecare din cele două sintagme urmează a
fi invocate și argumentate separat.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din
Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau
alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursul declarat de către avocata Mariana
Barașianț, în numele și interesele Cristinei Ilieș este unul vădit neîntemeiat. Or,
recursul respectiv conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse
anterior care au fost analizate și apreciate corespunzător de instanța de apel.
La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
lipsește aparența unei încălcări a dreptului recurentei Cristina Ilieș la un proces
echitabil garantat de art.6§1 CEDO.
Dat fiind cele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție, călăuzindu-se de prevederile art.4451 din Codul de procedură civilă,
concluzionează de a dispune încetarea, din oficiu, a procedurii de recurs,
întrucât după declararea admisibilității recursului declarat de către avocata
Mariana Barașianț, în numele și interesele Cristinei Ilieș, s-a constatat existența
temeiurilor prevăzute la art.433 alin.(1) lit.a) și f) din Codul de procedură
civilă.
În conformitate cu art.269-270, art.433 lit.a) și f), art. 442 și art.4451 din
Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Încetează, din oficiu, procedura în ordine de recurs, intentată la cererea de
recurs declarată de înaintată de către avocata Mariana Barașianț, în numele și
interesele Cristinei Ilieș, împotriva deciziei din 26 septembrie 2023 a Curții de
Apel Chișinău, în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de Cristina Ilieș împotriva lui Ion Ilieș, cu privire la modificarea
parțială a cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori și încasarea
pensiei de întreținere de la fostul soț.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
14