3ra-341/24 — Contestarea actelor administrative

La 14 martie 2022, Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului local Pohorniceni cu privire la anularea deciziei nr.9/8 din 10.12.2021 ”Cu privire la schimbarea categoriei de destinație”.

În motivarea acțiunii, a indicat că prin decizia nr.9/8 din 10.12.2021 “Cu privire la schimbarea categoriei de destinație” Consiliul sat. Pohorniceni prin pct. 1 al actului administrativ, a luat act de actele de constatare pe teren ale Inspecției ecologice Orhei nr.011137 din 25.10.2021 și Comisiei de examinare a stării bazinelor acvatice ale UAT Pohorniceni nr.02 din 16.08.2021; Prin pct.2, s-a decis schimbarea categoriei de destinație a terenului cu nr. cadastral 6457112249 și suprafața de 1,37 ha, situat în extravilanul sat. Pohorniceni, r-nul Orhei, din “fondul apelor” în categoria de teren ’’agricol”.

A invocat că, la data de 18.12.2021 a fost publicat în Registrul actelor locale actul administrativ adoptat de Consiliul sat. Pohorniceni nr. 9/8 din 10.12.2021.

A menționat că, la data de 17.01.2022 Oficiul teritorial Orhei, examinând legalitatea deciziei, a expediat notificarea nr.1304/OT8-59 din 17.01.2022, în adresa Consiliului sătesc Pohorniceni, invocând ilegalitatea deciziei adoptate.

A reținut că, conform Regulamentului cu privire la modul de transmitere, schimbare a destinației și schimb de terenuri Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.1170/2016, în cazul schimbării categoriei de destinație din fondul apelor în agricol, nu se aplică la cazul dat. Consiliul unității administrativ-teritoriale de nivelul întâi este în drept să efectueze schimbarea destinației terenurilor agricole, cu excepția categoriilor de terenuri prevăzute la art. 72 Cod funciar.

Totodată, a menționat că în cazul schimbării destinației terenului din fondul apelor, este necesară coordonarea prealabilă cu Agenția “Apele Moldovei”, or, art.112 alin. (2) al Constituției RM prevede că, consiliile locale și primarii activează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din sate și orașe. 1

Din considerentele că, autoritatea emitentă, în termen de 30 de zile de la data primirii notificării, nu a reexaminat actul contestat, Oficiul, în temeiul art. 68 alin. 4 al Legii nr. 436/2006 privind administrația publică locală, a sesizat instanța de contencios administrativ în termen de 60 de zile de la data notificării cererii de abrogare a actului în cauză.

În motivarea soluției, instanța de apel a stabilit că obiect al litigiului dedus judecății, îl constituie anularea deciziei Consiliului sat. Pohorniceni, r-l Orhei nr.9/8 din 10.12.2021 ,,Cu privire la schimbarea categoriei de destinație”, prin care, Consiliul sat. Pohorniceni a decis schimbarea categoriei de destinație a terenului cu nr. cadastral 6457112249 și suprafața de 1,37 ha, situat în extravilanul satului Pohorniceni, r-l Orhei, din ’’fondul apelor” în categoria de ”teren agricol.

Instanța de apel a notat că, decizia menționată a fost luată în scopul valorificării eficiente a bunului proprietate publică a sat. Pohorniceni, în urma examinării notei informative a primarului, având la bază Actul de constatare pe teren nr.01 din 14.06.2018, Actul de constatare pe teren nr.03 din 16.08.2021 ale Primăriei sat. Pohorniceni, Actul de inspectare nr.011137 din 25.10.2021 al Inspecției ecologice Orhei și Avizul pozitiv al Comisiei consultative de specialitate - agricultură, industrie, construcții și protecția mediului.

Instanța de apel a reținut că, prin actul de inspectare al Inspectoratului pentru protecția mediului nr.011137 din 25.10.2021 s-a constat că, în urma efectuării controlului în natură, în vederea inițierii lucrărilor cadastrale în scopul identificării 2 bunurilor imobile și schimbării categoriei de destinație, proprietate publică a sat. Pohorniceni, nr. cadastral 6457112.249 cu suprafața 1,37 ha, situat în extravilanul sat. Pohorniceni, proprietate publică, s-a constat că terenul (iazul) cu nr.cadastral 6457112.249 cu suprafața 1,37 ha, nu este folosit conform destinației deoarece este secat și nu există izvoare de alimentare cu apa a bazinului dat.

Instanța de apel a mai remarcat că, aceeași situație a fost constatată la data de 14.06.2018 și la data de 16.08.2021 de către Comisia constituită din Primarul com. Pohorniceni, Ianic Corobciuc, specialistul Primăriei Pohorniceni, Elena Moruz, consilier local, Baltaga Angela, specialist principal Secția Agricultură și relații Funciare, Gheorghe Condur, specialist principal Secția Agricultură și relații funciare Mihail Curchi, actul de constatare fiind expediat pentru informare și consultare Agenției Apele Moldovei.

Prin răspunsul din 02.08.2018 Agenția ”Apele Moldovei” a comunicat că, modalitatea de schimbare a categoriei de destinație a terenului din ”fondul apelor” în categoria de destinație ”agricolă”, se efectuează conform Hotărârii Guvernului nr.1170 din 25.10.2016 și doar în cazul când terenul este traversat de un curs de apă de suprafață.

În acest sens, instanța de apel a învederat, că la caz, prin decizia nr.9/8 din 10.12.2021, Consiliul sat. Pohorniceni nu a schimbat destinația unui teren agricol, fiind schimbată categoria de destinație din ’’fondul apelor” a terenului cu nr. Cadastral 6457112249 cu suprafața de 1,37 ha, situat în extravilanul satului Pohorniceni, r-l Orhei, în categoria de ”teren agricol”.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că reglementările legale la care face referire reclamantul/apelant, nu sânt aplicabile la caz, iar notificând Consiliului sat. Pohorniceni despre ilegalitatea deciziei nr. 9/8 din 10.12.2021, Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat nu a indicat în mod imperativ norma legală care a fost încălcată de autoritatea publică locală la emiterea actului administrativ contestat.

În final, instanța de apel a constatat că, soluția primei instanțe cu privire la respingerea acțiunii, este una legală și întemeiată, ne fiind stabilite careva temeiuri în sensul ilegalității deciziei nr.9/8 din 10.12.2021, contestate de Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 alin. (1) Cod administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 246 alin. (1) și (2) Cod administrativ stabilește că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs a fost depusă la 03 aprilie 2024. Astfel, că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă. 4

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios 5 administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 6