3ra-165/24 — cu privire la contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Examinarea superficială a cauzei de către instanta de apel, motivarea insuficientă a hotărârii privind legalitatea deciziei administrative contestate.
3ra-165/24 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de către Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza de contenciosului administrativ, intentată la acțiunea depusă
de Gheorghe Morari împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu
privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea
autorității publice de a recalcula pensia,
împotriva deciziei din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-165/24
nr. PIGD 2-21137586-01-3ra-14022024)
Examinarea superficială a cauzei de către instanța de apel și motivarea
insuficientă a hotărârii privind legalitatea deciziei administrative contestate.
Omisiunea de a analiza argumentele esențiale invocate de recurent în raport
cu normele imperative și cadrul legal aplicabil.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Sîrbu
Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan
16 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
În data de 16 septembrie 2021, Gheorghe Morari a depus acțiune în
contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale,
prin care a solicitat anularea răspunsului Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu nr.M-1470/2021 din 11 august 2021 cu obligarea efectuării
recalculării cuantumului pensiei lui Gheorghe Morari, luându-se în
considerare două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu, pentru
perioada 24 iunie 1991-21 februarie 1997, 01 iunie 1999-24 ianuarie 2003 în
calitate de polițist al Batalionului Serviciului Separat de Escortă și Pază al
Inspectoratului de Poliție Chișinău, cu achitarea diferenței neachitate din
momentul obținerii dreptului la pensie 24 ianuarie 2003, luându-se în
considerație majorările și indexările ce au avut loc, în temeiul confirmării
Direcției de Poliței a mun. Chișinău din 18 iunie 2019 cu nr.34/20-9627.
În motivarea acțiunii reclamantul a indică că, prin certificatul medical
nr.1386 din 12 decembrie 2002, Comisia medico-militară Centrală a
Ministerului Afacerilor Interne a constatat că în perioada serviciului în
organele afacerilor interne a obținut o maladie care l-a făcut inapt pentru
serviciul militar, astfel fiind silit să demisioneze pe motiv de boală.
Gheorghe Morari a menționat că, la eliberarea sa din serviciu Ministerul
Afacerilor Interne i-a efectuat calculele pentru pensie reieșind din vechimea
în serviciu de 13 ani 07 luni 01 zile.
În data de 05 ianuarie 2018 a înaintat Ministerului Afacerilor Interne
o cerere prealabilă, prin care a solicitat recalcularea și includerea în vechimea
în muncă a perioadelor de activitate în calitate de polițist al Batalionului
Serviciului Separat de Escortă și Pază al Inspectoratului de Poliție Chișinău,
cu avantaje și anume 24 iunie 1991-21 februarie 1997 și 01 iunie 1999-24
ianuarie 2003.
Prin hotărârea din 24 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru Ministerul Afacerilor Interne a fost obligat să recalculeze vechimea
în muncă pentru perioada 24 iunie 1991-21 februarie 1997 și 01 iunie 1999-
24 ianuarie 2003, luându-se în considerare două luni vechime în muncă
pentru o lună lucrată în calitate de polițist al Batalionului Serviciului Separat
de Escortă și Pază al Inspectoratului de poliție Chișinău. Prin încheierea
Curții Supreme de Justiție din 15 mai 2019, recursul declarat de Ministerul
Afacerilor Interne a fost considerat inadmisibil.
1
Reclamantul a relatat că, în procesul dat, Casa Națională de Asigurări
Sociale a avut calitatea de intervenient accesoriu și era în drept să conteste
hotărârile judecătorești. Astfel, având toate actele necesare, s-a adresat către
Casa teritorială de Asigurări Sociale Botanica pentru executarea hotărârii
instanței de judecată, însă prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu nr.M-1470/21 din 11 august 2021, i s-a recomandat să se
conformeze art.48-51 din Legea nr.1544 -XII din 23 iunie 1993.
În opinia reclamantului răspunsul Casei Naționale de Asigurări
Sociale este ilegal și pasibil de a fi anulat, deoarece autoritatea socială
incorect a reținut că la momentul eliberării din organele de interne nu
obținuse dreptul la pensia pentru vechime în muncă prevăzut de art.13 din
Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 privind asigurarea cu pensii a
militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne.
Potrivit recalculului efectuat de Direcția de Poliție a mun. Chișinău,
vechimea în serviciu la data de 24 ianuarie 2003, constituie 23 ani, 04 luni și
25 zile, fapt care îi permite dreptul la pensie pentru vechime în serviciu în
cuantum de 59 % din solda lunară.
Prin hotărârea din 16 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani s-a admis integral acțiunea lui Gheorghe Morari, s-a anulat răspunsul
Casei Naționale de Asigurări Sociale cu nr.M-1470/2021 din 11 august 2021,
s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale în condițiile legii să emită
act administrativ individual favorabil, prin care să efectueze recalcularea
cuantumului pensiei lui Gheorghe Morari, luându-se în considerare două luni
vechime în muncă pentru o lună de serviciu, pentru perioada 24 iunie 1991-
21 februarie 1997 și 01 iunie 1999-24 ianuarie 2003 în calitate de polițist al
Batalionului Serviciului Separat de Escortă și Pază al Inspectoratului de
Poliție Chișinău, cu achitarea diferenței neachitate din momentul obținerii
dreptului la pensie 24 ianuarie 2003, luându-se în considerație majorările și
indexările ce au avut loc și confirmarea Direcției de Poliție a mun. Chișinău
din 18 iunie 2019 cu nr.34/20-9627. (f.d. 40, 47-54)
Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen la 04
aprilie 2023 de către Casa Națională de Asigurări Sociale. (f.d. 44-46)
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 21 noiembrie 2023
a respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, a
menținut hotărârea din data de 16 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani. (f.d.86,87-100)
Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Casa Națională de
Asigurări Sociale, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei
instanței de apel, cu pronunțarea unei noi decizii. (f.d.104-107)
În motivarea recursului Casa Națională de Asigurări Sociale a
invocat dezacordul cu soluția adoptată, menționând că instanța de apel nu a
analizat multilateral actele normative și legislația în vigoare ce
2
reglementează astfel de litigii, precum și nu au fost dovedite circumstanțele
considerate de instanța de fond și instanța de apel ca fiind stabilite.
Autoritatea publică recurentă a indicat că Gheorghe Moraru nu a
depus o cerere valabilă conform art. 48, art. 49 și art. 51 din Legea nr. 1544-
XII din 23 iunie 1993, respectiv nici nu există un act administrativ individual
defavorabil emis de Casa teritorială de Asigurări Sociale pe marginea
dreptului la recalculare a pensiei intimatului, cât și nu există un act
administrativ emis Casa Națională de Asigurări Sociale în procedura
prealabilă privind verificarea actului administrativ al subdiviziunii
teritoriale. Deci, organul de asigurări sociale nu a desfășurat vreo procedură
administrativă privind determinarea dreptului lui Gheorghe Moraru la
recalcularea pensiei sau transferul la altă categorie de pensie. Pretinsa cerere
a lui Gheorghe Moraru din 12 aprilie 2021 adresată Casei teritoriale de
Asigurări Sociale Botanica, nu a fost supusă examinării pe motivul că aceasta
nu corespundea exigenților prevăzute la art.75, alin.(l), lit. e) din Codul
administrativ, iar intimatul nu a lichidat în termenul acordat neajunsurile din
cerere specificate în scrisoarea adresată Casei teritoriale de Asigurări Sociale
Botanica nr. X-01/09-2262 din 14 aprilie 2021.
Totodată, Casa Națională de Asigurări Sociale a scos în evidență
netemeinicia deciziei contestate inclusiv în partea prin care s-a constatat
temeinicia pretențiilor lui Gheorghe Moraru privind dreptul la recalculare a
pensiei, menționând că de la 01 septembrie 2011 acesta este beneficiar de
pensiei de invaliditate grupa 3, pensia fiindu-i stabilită în cuantum de 30%
din suma salariului, deoarece intimatul a fost încadrat în gradul 3 de
invaliditate. La calcularea pensiei de invaliditate stabilite lui Gheorghe
Moraru, vechimea în muncă specială de militar obținută de acesta la data
încadrării în grad de invaliditate, nu a avut relevanță. Or, categoria de pensie
menționată se stabilește indiferent de vechimea în muncă obținută de subiect.
În așa fel, recalcularea vechimii în muncă a intimatului potrivit
confirmării Direcției de Poliție a mun. Chișinău din 18 iunie 2019 cu nr.
34/20-9627, prin care se atestă vechimea în muncă de 23 ani, 04 luni 25 zile,
nu servește temei de recalculare a pensiei de invaliditate. Or, prin prisma art.
22 al Legii nr.1544-XII din 23 iunie 1993, recalcularea pensiei de invaliditate
poate surveni doar în cazul modificării gradului de invaliditate.
Respectiv, recalcularea pensiei, potrivit recalculului vechimii în
muncă, putea fi invocat doar în cazul în care Gheorghe Moraru, se pensiona
în conformitate cu Capitolul II intitulat „Pensiile pentru vechime în muncă”
al Legii nr. 1544-XII din 23 iunie 1993.
Casa Națională de Asigurări Sociale a susținut că atât instanța de
fond, cât și de apel au dat o interpretare total eronată stării de fapt, ignorând
că materialele dosarului denotă incontestabil că Gheorghe Moraru nu s-a
adresat cu vreo cerere către organul de asigurări în vederea stabilirii unei alte
categorii de pensie, adică conform art. 13 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie
1993.
3
În data de 16 februarie 2024 Gheorghe Moraru a depus referință
asupra recursului înaintat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, prin
care a solicitat declararea recursului inadmisibil. (f.d.116-118)
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 22, alin. (1) din Codul administrativ prevede următoarele:
„Autoritățile publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt
din oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de
expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.”
Art. 193 alin. (3) și (3¹) din Codul administrativ stabilește că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și
cererile de recurs în complete din 3 judecători. În scopul uniformizării practicii
judecătorești, completul din 3 judecători poate decide, prin vot unanim, că recursul
considerat admisibil să fie examinat de un complet din 5 judecători, iar completul din 5
judecători poate decide, prin vot unanim, că recursul considerat admisibil să fie examinat
de un complet din 9 judecători.”
Art. 194 alin. (2) din Codul administrativ prevede că:
„În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate
se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a
dreptului material.”
Art. 195 din Codul administrativ reglementează următoarele:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform
prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de
procedura civilă, cu excepția art.169–171.”
Art. 219, alin. (1) din Codul administrativ prevede că:
„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza
tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de
cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.”
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel că instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs. Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile
cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Art. 244, alin. (2) coroborat cu art. 231, alin. (2) din Codul
administrativ, reglementează că:
„Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea
a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în
apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile
prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Art.245 din Codul administrativ prevede următoarele:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
4
Art. 247 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 2451
alin.(1) lit. b) și d). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în
ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ statuează că:
„În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: admite recursul, casează integral decizia instanței de apel și trimite
cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi
corectată de către instanța de recurs.”
Art. 1 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, stabilește că:
„Militarii care îndeplinesc serviciu prin contract, persoanele din corpul de comandă
și din trupele organelor afacerilor interne, precum și funcționarii publici cu statut special
din sistemul administrației penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de
Carabinieri beneficiază de dreptul la pensie viageră pentru vechime în muncă, dacă au
vechimea respectivă în serviciu militar și în organele afacerilor interne.
Militarii, persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor
interne, precum și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri care au devenit persoane
cu dizabilități în condițiile prezentei legi au dreptul la pensie de dizabilitate.
Familiile militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne, precum și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul
administrației penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri decedate
sau căzute la datorie au dreptul la pensie în cazul pierderii întreținătorului.”
Art. 7 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 stabilește că:
„Militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor
interne, precum și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, familiilor lor care au
concomitent dreptul la diferite pensii de stat li se stabilește o singură pensie, la alegerea
lor.”
Art. 13, lit. a) din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 prevede că:
„Dreptul la pensie pentru vechime în serviciu îl au militarii care au îndeplinit serviciul
prin contract, persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,
precum și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, și
din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri care la 1 iulie 2011 au o vechime în
serviciu de cel puțin 20 de ani.”
Art. 19 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 reglementează că
„Militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor
interne, precum și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri care au devenit persoane
cu dizabilități li se stabilesc pensii de dizabilitate, dacă dizabilitatea a survenit în timpul
îndeplinirii serviciului sau cel mult după trei luni de la eliberare din serviciu, sau după
expirarea acestui termen, dacă a fost cauzată de o rănire, contuzie, schilodire sau afecțiune
contractată în perioada îndeplinirii serviciului.”
5
Art. 22 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 reglementează că:
„Mărimea pensiei de dizabilitate se stabilește în următoarele proporții:
a) persoanelor cu dizabilități severe și accentuate de pe urma războiului – 75
procente, cu dizabilități medii – 50 procente din sumele respective ale soldei
(cîștigului);
b) persoanelor cu dizabilități indicate la art.21 lit.b) încadrate în grad de
dizabilitate severă – 75 procente, dizabilitate accentuată – 55 procente și dizabilitate
medie – 30 procente din sumele respective ale soldei (cîștigului).
Prevederile prezentului articol nu se extind asupra militarilor în termen.”
Art. 48 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 statuează că:
„Pensiile militarilor în termen, ale militarilor care au îndeplinit serviciul prin
contract, ale persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne
și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, ale funcționarilor publici cu statut
special din sistemul administrației penitenciare, ale ofițerilor de protecție și
colaboratorilor organelor securității statului, Centrului Național Anticorupție și ale
membrilor familiilor acestora se stabilesc de către Casa Națională de Asigurări Sociale,
în modul stabilit de Guvern.”
Art. 51 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 stabilește că:
„În cazul apariției unor circumstanțe care implică modificarea mărimilor pensiilor
stabilite pentru militarii în termen și familiile acestora, recalcularea pensiilor se
efectuează în termenele stabilite de Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii.
Recalcularea pensiilor pentru militarii care au îndeplinit serviciu prin contract,
pentru persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,
precum și pentru funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri și pentru familiile
acestora se efectuează de la data de 1 a lunii următoare celei în care au survenit
circumstanțele ce cauzează modificarea mărimii pensiei. Totodată, dacă pensionarul
beneficiază de dreptul la majorarea pensiei, diferența de pensie i se poate plăti doar pentru
12 luni trecute.”
Art. 54 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 stabilește că:
„Suma pensiei calculată pentru pensionarii din rândurile militarilor, persoanelor din
corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și ale funcționarilor
publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, și pentru familiile
acestora și nesolicitată la timp se plătește pentru perioada precedentă, însă cel mult pentru
3 ani premergători datei solicitării pensiei. Sumele pensiei neprimite la timp din vina
organelor care au stabilit sau care plătesc pensia se plătesc pentru perioada precedentă
fără limite în timp.”
Art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993
reglementează că:
„Recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne și familiilor acestora în legătură cu
punerea în aplicare a prezentei legi se efectuează în temeiul documentelor aflate la
momentul recalculării în organele de pensionare. Dacă pensionarul va prezenta ulterior
acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va efectua
6
pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor
suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia Curții de Apel Chișinău a fost
pronunțată public la 21 noiembrie 2023. Conform extrasului din poșta
electronică a Curții de Apel Chișinău, hotărârea motivată a fost notificată
participanților la proces, prin intermediul poștei electronice, la 09 ianuarie
(f.d.101)
Recursul motivat a fost depus de către Casa Națională de Asigurări
Sociale la 05 februarie 2024. (f.d.104-107)
În asemenea circumstanțe completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost
demarată în interiorul termenului legal.
În speță, completul de judecată nu a considerat oportun de a cita
participanții la proces și reprezentanții acestora pentru a se pronunța cu
privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele autorității
recurente au fost expuse cu suficientă claritate, iar intimatul prin referință și-
a expus opinia asupra temeiniciei recursului.
Studiind materialele dosarului, completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Casa Națională de
Asigurări Sociale întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea deciziei
instanței de apel și remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.
Completul de judecată consideră imperioase dezideratele Curții
Europene a Drepturilor Omului reținute în cauza Zubac v. Croația (hotărârea
din 05 aprilie 2018) potrivit cărora, din moment ce preeminența dreptului
constituie un principiu fundamental al democrației și al Convenției, nu putea
exista nicio așteptare, în baza Convenției sau de altă natură, potrivit căreia
Curtea Supremă trebuia să ignore sau să nu aibă în vedere nereguli
procedurale evidente.
Recapitulând esența litigiului, în scopul verificării aplicării corecte a
dreptului material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt
constatată de instanțe și confirmată de părți.
Astfel, probatoriul acumulat la materialele dosarului, precum și din
dosarul administrativ rezultă că, începând cu data de 01 septembrie 2011
Gheorghe Morari este beneficiar de pensiei de invaliditate grupa 3, stabilită
de Ministerul Afacerilor Interne, în cuantum de 30% din suma salariului în
conformitate cu prevederile art. 22, alin.(1), lit. b) din Legea nr.1544-XII din
23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne (redacția legii la data
stabilirii pensiei). (f.d.16 dosarul administrativ)
În data de 24 iunie 2019, Gheorghe Morari a depus cerere la Casa
teritorială de Asigurări Sociale Botanica privind reexaminarea/recalcularea
pensiei, prezentând în acest sens confirmarea vechimii în serviciu nr. 34/20-
7
9627 din 18 iunie 2019, emisă de Direcția de Poliție mun. Chișinău, prin care
vechimea în muncă a fost recalculată, fiind de 23 ani, 04 luni 25 zile. (f.d.17,
19 dosarul administrativ)
Prin decizia nr.1184/2313 emisă de Casa teritorială de Asigurări Sociale
Botanica, s-a refuzat în reexaminarea/recalcularea pensiei lui Gheorghe
Morari, deoarece pensia de invaliditate de care beneficiază acesta a fost
stabilită independent de vechimea în serviciu. (f.d.20 dosarul administrativ)
În data de 12 aprilie 2021 Gheorghe Morari a depus cerere către Casa
teritorială de Asigurări Sociale Botanica, prin care a solicitat examinarea
cererii în stabilirea pensiei pentru vechimea în serviciu potrivit actelor
prezentate. (f.d. 1 dosarul administrativ)
Prin scrisoarea nr. X-01/09-2262 din 14 aprilie 2021 Casa teritorială de
Asigurări Sociale Botanica a acordat termen pentru lichidarea neajunsurilor.
(f.d. 2-3 dosarul administrativ)
În data de 19 aprilie 2021 Gheorghe Morari a depus cerere prealabilă
către Casa Națională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat anularea
răspunsului nr. X-01/09-2262 din 14 aprilie 2021 emis de către Casa
teritorială de Asigurări Sociale Botanica, emiterea unui act administrativ cu
privire la stabilirea pensiei potrivit vechimii în serviciu. (f.d. 4 dosarul
administrativ)
Prin răspunsul M-814/21 din 27 aprilie 2021 al Casei Naționale de
Asigurări Sociale i s-a comunicat că nu există temei de examinarea a cererii,
or, scrisoarea nr. X-01/09-2262 din 14 aprilie 2021 a Casei teritoriale de
Asigurări Sociale Botanica, nu constituie o deciziei de refuz în stabilirea
pensiei, deci nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 10 și art. 11 din
Codul administrativ. (f.d. 5 dosarul administrativ)
În data de 04 august 2021 Gheorghe Morari a depus cerere prealabilă
prin care a solicitat anularea răspunsului nr. X-01/09-2262 din 14 aprilie
2021 emis de către Casa teritorială de Asigurări Sociale Botanica, emiterea
unui act administrativ cu privire la stabilirea pensiei potrivit vechimii în
serviciu. (f.d. 7-8 dosarul administrativ)
Prin răspunsul M-1470/21 din 11 august 2021 Casei Naționale de
Asigurări Sociale i s-a comunicat că nu există temei pentru a fi examinate
repetat pretențiile din cererea prealabilă, totodată i s-a comunicat că nu există
temei pentru reluarea procedurii, deoarece situația de fapt nu s-a schimbat,
probe noi nu au fost prezentate. Suplimentar a fost informat că în cazul în
care pretinde stabilirea/recalculareea pensiei urmează să se conformeze
prevederilor art. 48-51 din Legea nr.1544-XII din 23 iunie 1993 ( f.d.9-10
dosarul administrativ)
În data de 16 septembrie 2021 Gheorghe Morari a depus cerere
prealabilă către Casa teritorială de Asigurări Sociale Botanica, prin care a
solicitat anularea răspunsului nr. 1470/21 din 05 august 2021 cu emiterea
actului administrativ cu privire la stabilirea pensiei potrivit vechimii în
serviciu și nu pentru dezabilitate. (f.d. 11-12 dosarul administrativ)
8
Prin răspunsul M-1717/21 din 24 septembrie 2021 al Casei Naționale
de Asigurări Sociale i s-a comunicat că răspunsul M-1470/21 din 11 august
2021 nu constituie în sine un act administrativ, deci prilej pentru examinarea
cererii prealabile nu există. (f.d. 13-14 dosarul administrativ)
Gheorghe Morari a contestat în instanța de contencios administrativ
răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale cu nr.M-1470/2021 din 11
august 2021, cu obligarea efectuării recalculării cuantumului pensiei lui
Gheorghe Morari, luându-se în considerare două luni vechime în muncă
pentru o lună de serviciu, pentru perioada 24 iunie 1991-21 februarie 1997,
01 iunie 1999-24 ianuarie 2003 în calitate de polițist al Batalionului
Serviciului Separat de Escortă și Pază al Inspectoratului de Poliție Chișinău,
cu achitarea diferenței neachitate din momentul obținerii dreptului la pensie
24 ianuarie 2003, luându-se în considerație majorările și indexările ce au avut
loc.
Fiind investită cu examinarea cauzei Judecătoria Chișinău, sediul
Rîșcani, prin hotărârea din 16 martie 2023, a admis integral acțiunea lui
Gheorghe Morari. (f.d. 40, 47-54)
Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău prin
decizia din data de 21 noiembrie 2023 a respins apelul declarat de către Casa
Națională de Asigurări Sociale, a menținut hotărârea din data de 16 martie
2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d.86,87-100)
Instanțele de judecată ierarhic inferioare, reținând concluziile Curții
Constituționale, jurisprudența Curții Europene și în temeiul prevederilor art.
2, alin. (1), art. 13, lit. a), art.14, lit. a), art.18, lit. c), art.48, art.49, alin.(3),
art.54 din Legea nr.1544-XII din 23 iunie 1993 (în vigoare la data apariției
dreptului de pensionare), pct.6, pct.7, lit. g) și pct. 8, lit. d) din Hotărârea
Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a
vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,
persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,
colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici cu
statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare, au
concluzionat că, Gheorghe Morari întrunește condițiile legale ca să
beneficieze de recalculare a pensiei urmare a calculării vechimii în muncă cu
avantaje pentru perioadele de referință, în sensul solicitărilor formulate de
către acesta.
În acest sens, instanțele de judecată au stabilit că, la caz, sunt întrunite
condițiile necesare pentru calcularea vechimii în muncă cu înlesnirile și
anume, penitenciarele de tip închis, izolatoarele de urmărire penală
(izolatoarede detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru deținerea și
tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici sunt entitățile care cad sub
incidența reglementărilor de la pct. 8 al Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21
februarie 1994.
Reieșind din prevederile art. 22, alin. (1), art. 194, alin. (1) și art. 219,
alin. (1) din Codul administrativ, instanța de recurs apreciază ca fiind
9
prematură concluzia instanței de apel de a admite acțiunea înaintată de către
Gheorghe Morari și obligarea autorității pârâte de a efectua recalcularea
cuantumului pensiei lui Gheorghe Morari, luându-se în considerare două luni
vechime în muncă pentru o lună de serviciu, rezultată din aprecierea
necuvenită a pretențiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul
probator anexat la dosar, precum și normele de drept ce reglementează acest
aspect, fapt ce impune necesitatea casării deciziei, cu remiterea cauzei spre
rejudecare.
Cercetând materialele dosarului administrativ și a dosarului de
pensionare, rezultă că Gheorghe Morari în data de 24 iunie 2019 a depus
cerere prin care a solicitat stabilirea pensiei, în temeiul art. 13 din Legea
nr.1544-XII din 23 iunie 1993, acest fapt rezultă și din cererile adresate Casei
teritoriale de Asigurări sociale sectorul Botanica din data de 10 aprilie 2021,
04 august 2021, precum și a celor adresate Casei Naționale de Asigurări
sociale din data de 19 aprilie 2021 și 16 septembrie 2021.
Instanța de recurs menționează că, prin decizia Casei teritoriale de
Asigurări sociale sectorul Botanica nr. 1184/2313 s-a refuzat lui Gheorghe
Morari în recalcularea pensiei de dezabilitate, deoarece pensia de dezabilitate
se stabilește independent de durata serviciului.
Prin urmare, instanțele de judecată nu au stabilit dacă organul social
a examinat cererea lui Gheorghe Morari din 24 iunie 2019 privind stabilirea
pensiei în temeiul art. 13 din Legea nr.1544-XII din 23 iunie 1993, or, prin
decizia nr. 1184/2313 a refuzat în recalcularea pensiei de dezabilitate, deși
Gheorghe Morari a solicitat stabilirea pensiei pentru vechimea în serviciu,
susținând că urmare a calculării greșite a vechimii în serviciu a abținut pensia
de dezabilitate și nu pensia pentru vechime în serviciu.
Totodată, se constată că instanțele de judecată ierarhic inferioare au
obligat organul social să recalculeze cuantumul pensiei lui Gheorghe Morari
solicitată prin cererea din 24 iunie 2019, cu aplicarea coeficientului de 59 %
din solda lunară, începând cu 24 ianuarie 2003, luându-se în considerare
majorările și indexările care au avut loc precum și confirmarea Direcției de
Poliței a mun. Chișinău din 18 iunie 2019 cu nr.34/20-9627.
Astfel, analizând motivele soluției supuse criticii în recursul declarat
de Casa Națională de Asigurări Sociale, completul de judecată ajunge la
concluzia că decizia instanței de apel nu poate fi menținută din cauza
deficiențelor în motivare. Or, instanța de apel nu a furnizat o motivare
adecvată și clară cu privire la obligația Casei Naționale de Asigurări Sociale
de a-i stabili lui Gheorghe Morari pensia pentru vechime în muncă reieșind
din vechimea totală de 24 ani 03 luni și 21 zile și să-i achite diferența pensiei
recalculate începând cu data stabilirii inițiale, 24 ianuarie 2003.
Însă, în ciuda concluziilor favorabile aduse de prima instanță și
instanța de apel în privința cererii reclamantului de a recalcula și achita
pensia cu înlesniri două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu,
instanța de recurs a constatat că hotărârile acestora nu au abordat în mod
10
corespunzător aspectul vădit al responsabilității organului de asigurări
sociale care stabilește sau plătește pensia.
Aceste concluzii nu aduc în discuție responsabilitatea Casei
Naționale de Asigurări Sociale pentru neplata pensiei cu înlesniri începând
cu data survenirii dreptului, luându-se în considerare confirmarea Direcției
de Poliței a mun. Chișinău din 18 iunie 2019 cu nr.34/20-9627. Or, conform
legislației, suma pensiei calculate și neachitate la timp trebuie acordată
pentru perioada precedentă, dar nu pentru mai mult de trei ani înainte de data
solicitării pensiei.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atrage atenția
asupra faptului că decizia instanței de apel creează o impresie rezonabilă de
superficialitate, or, instanța de apel nu a analizat în ce măsură recalcularea
dispusă respectă limitele prevăzute de lege, în special art. 54 și art. 61 din
Legea nr.1544-XII din 23 iunie 1993, care reglementează perioada pentru
care poate fi efectuată recalcularea pensiei.
Potrivit art. 54 și art. 61 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993,
recalcularea pensiei poate fi efectuată doar în anumite condiții: dacă Casa
Națională de Asigurări Sociale este vinovată de neacordarea recalculării,
pensia poate fi achitată pentru întreaga perioadă restantă, fără limită
temporală; dacă refuzul recalculării s-a bazat pe o interpretare juridică a
legislației și nu pe o inacțiune nejustificată a Casei Naționale de Asigurări
Sociale, recalcularea poate fi aplicată doar pentru 12 luni anterioare
solicitării.
Însă, în esență, instanța de apel nu a analizat dacă refuzul recalculării
de către Casa Națională de Asigurări Sociale a fost determinat de o eroare
administrativă sau de aplicarea unei norme legale. Această distincție este
esențială pentru stabilirea întinderii obligației Casei Naționale de Asigurări
Sociale și pentru aplicarea corectă a prevederilor legale.
Astfel, instanțele de judecată nu au motivat aspectul menționat, iar
aceasta poate ridica întrebări cu privire la motivele acestei decizii. În lipsa
unei motivări clare, există incertitudini în ceea ce privește raționamentul
instanței și modul în care a fost aplicată legea în acest caz.
De asemenea, conform prevederii 61 din Legea nr. 1544-XII din 23
iunie 1993, din prezenta decizie, recalcularea pensiilor se face pe baza
documentelor disponibile la momentul recalculării în organele de
pensionare. Dacă reclamantul prezintă ulterior acte suplimentare care ar
putea majora pensia, recalcularea se va face pentru perioada precedentă, dar
nu pentru mai mult de 12 luni de la depunerea acestor acte și nu înainte de
data punerii în aplicare a legii relevante.
Completul de judecată menționează că existența unei norme care
exclude dreptul de a beneficia de anumite plăți, nu poate fi interpretată ca o
vină pe care o poartă organul de asigurări sociale care stabilește sau plătește
pensia.
11
Deci, la caz instanțele de judecată nu au motivat în niciun fel
concluzia de a recalcula și încasa pensia lui Gheorghe Morari, începând cu
data survenirii dreptului, luându-se în considerare confirmarea Direcției de
Poliței a mun. Chișinău din 18 iunie 2019 cu nr.34/20-9627, situația în care
normele citate supra prevăd o perioadă de cel mult 3 ani sau o perioadă de
12 luni. Prin urmare, este esențial ca instanța să examineze responsabilitatea
organului de asigurări sociale în ceea ce privește neplata pensiei pentru
perioada menționată de Gheorghe Morari.
În cazul din speță, instanța de apel a dispus recalcularea pensiei
pentru întreaga perioadă începând cu 24 ianuarie 2003, fără a verifica dacă
această aplicare retroactivă este justificată de culpa Casei Naționale de
Asigurări Sociale. O astfel de analiză este necesară pentru respectarea
principiului legalității și pentru determinarea corectă a drepturilor
reclamantului. În lipsa acestei analize, soluția instanței de apel nu poate fi
menținută, fiind necesară casarea deciziei și rejudecarea cauzei.
În conexiunea circumstanțelor expuse cu normele legale citate
anterior, instanța de recurs ajunge la concluzia că soluția adoptată de către
instanța de apel este nemotivată, deoarece, nu a stabilit dacă Gheorghe
Morari beneficiază de dreptul de recalculare a pensie în cazul când nu i s-a
stabilit pensia pentru limita de vârstă ci pensia de dezabilitatea, nu a stabilit
dacă Casa Națională de Asigurări Sociale este vinovată de neacordarea
recalculării, dacă refuzul recalculării s-a bazat pe o interpretare juridică a
legislației și nu pe o inacțiune nejustificată a Casei Naționale de Asigurări
Sociale, precum și perioada pentru care urmează a fi efectuată recalcularea
pensiei.
În context instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil,
garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor
Omului și a Libertăților Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre
motivată. Motivarea este o parte a hotărârii în care instanța judecătorească în
mod obligatoriu își expune concluziile formulate în privința cauzei deferite
spre soluționare.
Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor
hotărâri motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un
proces echitabil și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a
se expune în hotărâri asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și,
argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau respingerea acestora
(cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999).
Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor
de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în
mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea
ce, în speță, lipsește. Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea
să fie motivată, justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care l-
au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă
12
sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării
unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza
Kaufman vs. Belgia, 1986).
Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și
concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente
pentru rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. În
cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și
explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-
o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins,
acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani
vs. Spania, 1994).
Corelând prevederile legale procedurale naționale cu jurisprudența
CtEDO referitor la obligația instanțelor naționale de a-și motiva soluțiile,
instanța de recurs conchide că circumstanțele expuse anterior denotă că
instanța de apel nu și-a îndeplinit obligațiile. Iar aceasta nu poate echivala
decât cu încălcarea dreptului la un proces echitabil al recurentei, inclusiv
dreptul de acces liber la justiție în raport cu obligația instanței de „a auzi”
justițiabilii, garantat de art. 20 din Constituție și art. 6 § 1 din Convenție.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că
pentru a obliga Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze
cuantumul pensiei lui Gheorghe Morari instanța de apel inițial urma să
verifice dacă organul social a examinat cererea lui Gheorghe Morari în
limitele pretențiilor invocate, dacă lui Gheorghe Morari i-a fost stabilită
pensia pentru limita de vârstă sau a altă categorie de pensie, dacă sunt
întrunite condițiile de recalculare a cuantumului pensiei și perioada pentru
care aceasta poate fi recalculată.
Având în vedere deficiențele constatate, completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție conchide că soluția instanței de apel nu poate fi
menținută, fiind necesară o rejudecare a cauzei, or, constatările instanței de
apel nu conțin o argumentare clară, bazată pe suportul probator existent la
materialele cauze, din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției
emise, astfel încât instanța de recurs este în dificultate de a exercita controlul
judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea
soluției adoptate.
Totodată, instanța de recurs menționează că jurisprudența Curții
Supreme de Justiție la acest capitol este uniformă și suficient de vastă și
anume în ceea ce vizează obligația instanțelor de judecată la examinarea
litigiilor ce vizează asigurarea socială (pensiile) în temeiul Legii asigurării
cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de
Carabinieri nr. 1544-XII din 23 iunie 1993. La caz, urmează a fi amintite
cauzele: Mandraburcă Victor vs Casa Națională de Asigurari Sociale, decizia
nr.3ra-306/24 din 20 noiembrie 2024 a Curții Supreme de Justiție; Căprițe
Igor vs Casa Națională de Asigurări Sociale, decizia nr.3ra-214/24 din 27
13
noiembrie 2024 a Curții Supreme de Justiție; Zaitev Fiodor vs Casa
Națională de Asigurări Sociale, decizia nr. 3ra-560/23 din 19 februarie 2025
a Curții Supreme de Justiție, Melnic Tudor vs Casa Națională de Asigurări
Sociale, decizia nr.3ra-573/23 din 26 februarie 2025 a Curții Supreme de
Justiție etc.
Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie prematură, dictată
de neelucidarea tuturor circumstanțelor pertinente speței, iar lichidarea
acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă,
completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează
necesitatea admiterii recursului depus de către Casa Națională de Asigurări
Sociale și casării deciziei din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
cu restituirea cauzei spre rejudecare în aceiași instanță.
Subsecvent, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră oportun de a menționa că prin prisma art. III alin.(1) – (2), pct.1)
din Legea Nr. 135 din 13 iunie 2024 pentru modificarea unor acte normative
(revizuirea hărții judiciare), Curtea de Apel Chișinău s-a redenumit în Curtea
de Apel Centru.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 248, alin. (1), lit. d) din
Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale.
Casează integral decizia din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, adoptată în cauza de contenciosului administrativ, intentată la
acțiunea depusă de Gheorghe Morari împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și
obligarea autorității publice de a recalcula pensia, cu trimiterea cauzei spre
rejudecare la Curtea de Apel Centru.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
14