2rac-157/23 — Obligarea returnării bunurilor sau restituirea contravalorii acestora, încasarea datoriei

La 28 iunie 2021 SRL „Lux Proba Grup” s-a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva SRL „V&L Invest Lux” cu privire la obligarea returnării bunurilor sau restituirea contravalorii acestora, încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta SRL „Lux Proba Grup” a indicat că, în baza relațiilor de colaborare cu SRL „V&L Invest Lux”, a livrat ultimei marfă - bere în recipiente (keg) cu volumul de 30 de litri. Recipientele au fost transmise spre păstrare SRL „V&L Invest Lux” (în mun. Chișinău, str. Maria Dragan 38/1), fapt indicat și în facturile fiscale: nr. AAG3800885 din 08.05.2019, nr. AAG3804230 din 21.05.2019, nr. AAG3828162 din 29.05.2019. Recipientele nu au fost returnate în momentul încetării relațiilor de colaborare între părți.

La data de 16 octombrie 2020 s-a adresat către SRL „V&L Invest Lux” cu o pretenție, în baza căreia i-a solicitat restituirea butoaielor sau achitarea costului lor. Corespondența a fost restituită ca nereclamată.

A mai indicat reclamanta, că în conformitate cu prevederile Comunicatului privind particularitățile eliberării facturilor fiscale și reflectării lor în Registrele procurărilor și realizărilor nr. (17-13-02/1-1621) 19 din 02.04.2002, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 53/124 din 16.04.2002, emis de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în cazul în care ambalajele sînt întoarse în stare deteriorată, în cantitate mai mică etc., atunci la efectuarea decontărilor pentru ambalajul anterior transmis cu mărfurile livrate, aceasta se consideră livrare a ambalajului, supusă impozitării cu TVA, întreprinderea furnizor trebuie să elibereze factura fiscală pe ambalajul nereturnat (deteriorat).

Respectiv, în cazul încasării echivalentului în bani a keg-urilor, suma urmează a fi încasată inclusiv cu calcularea taxei pe valoare adăugată în mărime de 20 %.

Dat fiind faptul, că a întreprins toate măsurile pentru a rezolva problema respectivă, dar nu a ajuns la un rezultat efectiv, diferendul nu poate fi soluționat pe cale amiabilă, de aceea reclamanta a înaintat prezenta cerere de chemare în judecată.

Reclamanta SRL „Lux Proba Grup” a solicitat obligarea SRL „V&L Invest Lux” de a-i returna 3 butoaie keg, iar în cazul imposibilității returnării lor, încasarea din contul SRL „V&L Invest Lux” a sumei de 7200 lei, inclusiv TVA, ce reprezintă echivalentul în bani a ambalajului returnabil, a sumei de 270 lei taxa de stat, în total încasarea sumei de 7470 lei.

Prin cererea de concretizare a cerințelor, SRL „Lux Proba Grup” a indicat că, la data de 29 iunie 2019 a livrat către SRL „V&L Invest Lux” marfa bere în recipiente (keg) cu volumul de 30 litri. Faptul respectiv este confirmat prin actul de verificare a decontărilor reciproce și factura fiscală AAG8974856 din 29 iunie 2019, ștampilată de ambele părți. Totodată, la cerere este anexat actul de verificare a echipamentelor, care 2 au fost predate spre păstrare către debitor, din care cert rezultă că soldul definitiv a echipamentului constituie 6000 lei - echivalentul a trei keg-uri, nereturnate reclamantei.

Deoarece berea livrată către debitor la data de 29 iunie 2019 nu corespundea cu cererea de produs, reprezentantul pîrîtei a refuzat să semneze factura fiscală pentru marfa, dar în același SRL „Lux Proba Grup” a aplicat ștampila pe factura fiscală de predare a ambalajului returnabil spre păstrare (din motiv că keg-urile cu bere au fost predate spre păstrare cumpărătorului). Keg-urile respective au fost predate clientului cu condiția, că în scurt timp vor fi schimbate cu recipiente cu conținutul corespunzător. Ulterior, pîrîta a refuzat să efectueze schimbul mărfii și ca urmare să achite pentru marfa recepționată. Factura fiscală de livrare a mărfii a rămas nesemnată.

Pretențiile reclamantei, cât și apelurile telefonice nu au adus nici un rezultat efectiv. Debitorul a refuzat să achite pentru marfă, folosind faptul că factura fiscală nu a fost semnată și ștampilată.

Prin cererea de concretizare a cerințelor reclamanta a solicitat obligarea SRL „V&L Invest Lux” de a-i returna 3 butoaie keg. În cazul imposibilității returnării a 3 butoaie keg, încasarea din contul SRL „V&L Invest Lux” a sumei de 7200 lei, inclusiv TVA, echivalentul în bani a ambalajului returnabil și achitării datoriei pentru marfa livrată în mărime de 3150 lei, inclusiv TVA, în total 10 350 lei și a taxei de stat în total suma de 311 lei.

Instanța de apel a menționat că, inițial, în susținerea pretențiilor înaintate SRL „Lux Proba Grup” a prezentat facturile fiscale nr. AAG3800885 din 08 mai 2019; nr.AAG3804230 din 21 mai 2019; nr.AAG3828162 din 29 mai 2019.

Ulterior, prin cererea de concretizare a pretențiilor, reclamanta s-a referit la factura fiscală nr. AAG8973813 din 29 iunie 2019 cu suma de 3150 lei (f.d.42), în temeiul căreia pretinde că a livrat către SRL „V&L Invest Lux” marfă și anume bere îmbuteliată în 3 recipiente de tip keg.

Instanța de apel a notat că, factura fiscală nr. AAG8973813 din 29 iunie 2019 prezentată de apelant cu titlu de temei al pretențiilor înaintate, nu poate servi drept 3 probă privind livrarea de către aceasta în beneficiul SRL „V&L Invest Lux” a mărfii în sumă de 3150 lei, deoarece este semnată și ștampilată doar de către SRL „Lux Proba Grup” (f.d. 42).

Respectiv, prin prisma art. 117 alin.(1) CPC, care stabilește că probe în pricini civile sînt elementele de fapt, dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii, factura fiscală enunțată nu poate servi drept mijloc de probă la constatarea circumstanțelor pretinse de apelantă.

Instanța de apel a specificat că semnarea în mod unilateral a facturii fiscale seria nr. AAG8973813 din 29 iunie 2019 contravine și p. 28 din ordinul nr. 118 din 28- 08-2017 cu privire la aprobarea formularului tipizat de document primar cu regim special „Factura fiscală” și a Instrucțiunii privind completarea acestuia, care prevede în rândurile 16 „Predat mărfurile/activele intermediarul (transportatorul)” și 17 „Primit mărfurile/activele (serviciile) cumpărătorul/beneficiarul” – intermediarul (transportatorul) confirmă prin semnătură că a predat încărcătura, iar persoana de răspundere a cumpărătorului pe al doilea, al treilea și al patrulea exemplare ale facturii fiscale certifică prin semnătură și, după caz, se aplică ștampilă pentru primirea încărcăturii de la intermediar (transportator).

În consecință, instanța de apel a constatat că în factura menționată lipsește semnătura persoanei care a primit bunurile, precum și ștampila acesteia, fapt ce atestă irelevanța acesteia în confirmarea livrării SRL „Lux Proba Grup” a mărfii în sumă de 3150 lei.

Totodată, factura fiscală respectivă nu dovedește nici circumstanțele invocate de către reclamantă cu privire la transmiterea către SRL „V&L Invest Lux” spre păstrare a recipientelor de tip keg, pentru a fi ulterior înlocuite cu marfa corespunzătoare, iar alte înscrisuri, cum ar fi un act de predare-primire a mărfii/recipientelor, care ar confirma cele pretinse, nu au fost prezentate.

Astfel fiind, instanța de apel a stabilit ca fiind evident că livrarea mărfii dintre SRL „Lux Proba Grup” și SRL „V&L Invest Lux”, în baza facturii fiscale seria nr. AAG8973813 din 29 iunie 2019, nu a avut loc efectiv, prin urmare instanța de apel a considerat a fi nejustificate argumentele reclamantei privind livrarea cărorva mărfuri în baza acestei facturi fiscale.

În virtutea textelor de lege menționate, instanța de apel nu a reținut drept probă admisibilă, în confirmarea pretențiilor apelantei, nici actul de verificare privind decontările reciproce din 29 septembrie 2020, care la fel ca și factura, a fost semnat doar de SRL „Lux Proba Grup”, respectiv, nici acest înscris nu confirmă existența datoriei pretinse, or, în sensul art. 130 alin. (5) CPC, proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare și comparare cu alte probe că datele pe care le conține corespund realității.

Totodată, instanța de apel a reținut concluziile primei instanțe, care a respins argumentul cu referire la factura fiscală nr. AAG8974856 din 29 iunie 2019, indicând că obiect al litigiului sunt cele 3 keg-uri, menționate în acțiune că au fost livrate în baza facturii fiscale AAG8973813, dar nu 2 keg-uri care ar fi fost livrate în baza facturii fiscale nr. AAG8974856 din 29 iunie 2019.

La 23 iunie 2023 SRL „Lux Proba Grup”, reprezentată de avocatul Petru Bălănel, a declarat recurs împotriva deciziei din 21 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului recurenta a invocat că concluziile instanței de apel expuse în decizie vin în contradicție cu circumstanțele cauzei. A susținut că instanțele ierarhic inferioare au motivat respingerea acțiunii doar prin prisma argumentelor pârâtei, fără a da apreciere probelor prezentate de reclamantă, la materialele dosarului fiind anexată factura fiscală nr. AAG8974856 din 29 iunie 2019, care denotă că la data indicată reclamanta a livrat pârâtei 2 recipiente de tip keg cu bere, această marfă fiind recepționată de către pârâtă și fiind aplicată ștampila pe factură.

Cu referire la termenul recursului, din materialele dosarului rezultă că decizia instanței de apel a fost pronunțată la data de 21 februarie 2023 și notificată reprezentantului recurentei, avocatului Petru Bălănel la data de 11 mai 2023 prin poșta electronică (f.d. 108). Prin urmare, recursul depus la data de 23 iunie 2023 este în termen.

La 20 iulie 2023 Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei SRL „V&L Invest Lux” copia recursului pentru a depune referință, însă intimata nu a făcut uz de dreptul procedural respectiv și nu a depus refereință.

Art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) stipulează că: „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432 Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) reglementează că: „(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b ¹) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; 5 b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă, reglementează că: ,,(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Din analiza recursului depus de SRL „Lux Proba Grup”, reprezentată de avocatul Petru Bălănel, rezultă că recurenta a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin. (1), (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul conține obiecții de fapt și de drept, similare celor expuse anterior în cadrul examinării cauzei, care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a drepturilor recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. 6

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că recurenta a făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art. 432 alin (2) CPC, nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând, existența circumstanțelor expuse în art.432 alin.(3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, și anume, dacă cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale, nu a stabilit.

În acest context, Completul de judecată reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată menționează că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată reține că argumentele invocate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Lux Proba Grup”, reprezentată de avocatul Petru Bălănel, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Lux Proba Grup”, reprezentată de avocatul Petru Bălănel, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de prevederile art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,