2ra-1072/23 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

În data de 30 mai 2022, BC „Victoriabank” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva Svetlanei Didu cu privire la încasarea datoriei în mărime de 3 083,24 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată BC „Victoriabank” SA indicat, că conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 11349 din 05 iulie 2019, BC ,,Victoriabank” SA a vândut Svetlanei Didu un bun imobil care face parte din Complexul Renaissance City. Complexul Renaissance City este format ,atât din imobile cu destinație locativă, cât și din construcții fără destinație de locuință, spații auxiliare, încăperi cu destinație de uz comun.

BC ,,Victoriabank” SA fiind proprietara spațiilor, a construcțiilor auxiliare, a încăperilor cu altă destinație decât aceea de locuință din complexul dat, a suportat toate cheltuielile de întreținere pentru aceste bunuri utilizate în comun. Astfel, Svetlana Didu împreună cu alți proprietari din cadrul complexului, au folosit bunurile comune și auxiliare complexului, însă fără achitarea plăților pentru serviciile de întreținere și administrare.

În data de 21 mai 2013 BC ,,Victoriabank” SA a încheiat contractul de pază cu SRL ,,Alfa-Grup”, prin care a fost asigurată paza întregului complex inclusiv și bunurilor comune cu altă destinație decât aceea de locuință. Pentru serviciile de pază s-au acumulat pentru perioada 01 septembrie 2019 – 30 iunie 2020 datorii în sumă totală de 2 866,68 lei, precum și datorii legate de serviciile comunale.

BC ,,Victoriabank” SA la 23 iulie 2020 a expediat somația nr. 1527- B-20, iar la 08 aprilie 2022 notificarea nr. 1645-B-22 din, prin care Banca, a somat pârâta despre achitarea datoriei, rezervându-și dreptul de a se adresa în judecată pentru încasarea datoriei formate. Somația a fost expediată atât la locul de aflare a bunului imobil în Complexul Renaissance City, cât și la adresa de domiciliu a pârâtei, pe care reclamantul o cunoaște din contractul vânzare-cumpărare nr. 11349 din 05 iulie 2019. Drept urmare, Banca a primit avizul poștal cu mențiunea recepționat, însă suma datorată nu a fost stinsă de pârâtă. 1

În aceste circumstanțe Banca se consideră îndreptățită de a solicita încasarea datoriei pentru serviciile de pază și respectiv pentru serviciile comunale.

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel în termen la 06 decembrie 2022, de către BC ,,Victoriabank” SA. (f.d.56)

Prin decizia suplimentară din 27 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea depusă de avocatul Frecauțan Marina, în interesele Svetlanei Didu, privind emiterea unei decizii suplimentare, s-a emis o decizie suplimentară asupra cererii de apel declarate de BC „Victoriabank” SA, s-a încasat din contul BC ,,Victoriabank” SA în beneficiul Svetlanei Didu suma de 4 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, în rest, pretenția privind compensarea cheltuielilor de asistență juridică s-a respins, ca neîntemeiată. (f.d.154-157)

Instanța de apel, în temeiul prevederilor art. 5, alin. (1), art. 9, alin. (2), art. 10, alin. (1), art. 774, alin. (1), art. 776, art.858, alin. (1), art. 992 din Codul civil, raportate la circumstanțele cauzei, a concluzionat că cererea de chemare în judecată depusă de către BC ,,Victoriabank” SA este neîntemeiată, deoarece prin natura sa, raportul juridic obligațional este menit să producă efecte juridice, iar efectul general al oricărei obligații este de a da creditorului dreptul de a obține de la debitor îndeplinirea exactă, cu bună- credință, la locul și la momentul stabilit, a prestației la care acesta s-a obligat.

La caz, materialele dosarului atestă lipsa acordului adițional sau al unui alt act juridic încheiat între Svetlana Didu și BC ,,Victoriabank” SA sau între Svetlana Didu și SRL ,,Alfa-Grup”, care să probeze acordul/consimțământul Svetlanei Didu la încheierea unui act juridic și plata pentru paza bunului imobil.

Mai mult, instanța de apel a constatat că contractul de vânzare- cumpărare încheiat între apelantă și intimată, indică expres că, suma de 200 000 lei a fost achitată la 27 decembrie 2018 și 550 000 lei până la 31 iulie 2019, iar contractul cu privire la acordarea serviciilor de pază fizică datează 2 cu 21 mai 2013, anterior încheierii contractului cu pârâta, ceea ce denotă că, BC ,,Victoriabank” SA a beneficiat de aceste servicii, nu și Svetlana Didu.

În concluzie, instanța de apel a apreciat critic afirmațiile Băncii cu privire la faptul că odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului, serviciile în cauză au fost prestate deja pentru Svetlana Didu, deoarece este irelevantă și contradictorie ideea că după ce bunul a fost vândut, serviciul de pază a continuat să fie prestat pentru fostul proprietar, dar nu pentru actualul proprietar. Or, după cum s-a menționat careva obligații de plată nu au fost predate de BC ,,Victoriabank” SA către Svetlana Didu, nefiind prezentate careva înscrisuri în acest sens.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit cu certitudine că contractul nr. 21/05/13 cu privire la acordarea serviciilor de pază fizică din 21 mai 2013, în baza căruia se pretinde încasarea sumei de 2 866, 68 de lei, cu titlu de datorie pentru paza fizică a bunului, nu a fost încheiat cu Svetlana Didu, astfel de la ultima nici nu poate fi pretinsă încasarea unei sume.

De asemenea, instanța de apel a apreciat drept nefondate argumentele BC ,,Victoriabank” SA prin prisma normelor cu privire la îmbogățirea fără justă cauză, deoarece la caz nu sunt întrunite condițiile stipulate de lege în vederea stabilirii unei îmbogățiri.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău prin decizia suplimentară, în temeiul art. 82, art. 92, lit.j), art. 94, alin. (1), art. 96 alin. (1) și alin. (11) din Codul de procedură civilă, a încasat cheltuielile de judecată suportate de către Svetlana Didu pentru asistență juridică, or, instanța obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată.

În motivarea recursului a invocat, că instanțele judecătorești la examinarea cauzei au aplicat eronat legea, or, încasarea datoriei urma să aibă loc în temeiul acelui contract, dar nu în temeiul normelor ce reglementează îmbogățirea nejustificată. Astfel, instanța de apel s-a rezumat la simpla afirmație a faptului că, la caz, nu sunt întrunite condițiile de îmbogățire nejustificată nu echivalează cu o motivare a hotărârii și a deciziei adoptate, nefiind clare temeiurile instanței de judecată de a considera astfel, atât timp cât recurenta a dovedit contrariul în cererea de apel și legea specificată 3 expres că îmbogățirea nejustificată poate fi și în cazul prestării unui serviciu în folosul cuiva.

De asemenea, instanța de apel a ignorat și nu s-a expus în niciun mod cu privire la faptul că intimata avea o obligație legală de a achita serviciile de pază, or, rezultând din prevederile art. 1984, alin. (1) din Codul civil, o persoană este îmbogățită prin majorarea patrimoniului său, folosirea bunului altuia, prestarea unui serviciu sau executarea unei lucrări în folosul său. Deci, serviciul a fost prestat, intimata a beneficiat de el, însă a refuzat să achite plata pentru acest serviciu, ceea ce constituie o obligație neexecutată de către intimată.

În data de 15 august 2023, Svetlana Didu, reprezentată de avocatul Marina Frecăuțan, a depus referință, solicitând respingerea cererii de recurs cu menținerea deciziilor instanței de apel.(f.d.202-206)

Art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede următoarele: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) reglementează că: „Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.”

Art. 432, alin. (2), lit. c) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevede că: „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a interpretat în mod eronat legea.”

Art. 432, alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) statuează că: „Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe 4 la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 432, alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023) stabilește că: „Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, că procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursului, la caz, 14 iulie 2023.

Din analiza recursului declarat de către BC „Victoriabank” SA rezultă că, recurenta a menționat dezacordul cu soluția adoptată, invocând temei de admisibilitate a recursului prevederile indicate la art. 432, alin. (2), lit. c) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că recurenții au făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432, alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă, nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

Totodată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art. 432, alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023), nu a stabilit încălcarea de către instanța de apel a acestor circumstanțe. 5

În acest context, completul de judecată reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, completul de judecată menționează că recursurile în cauză conțin obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, completul de judecată reține că argumentele invocate de către BC „Victoriabank” SA nu pot constitui temei de admisibilitate a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431, alin. (1), (2), art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440, alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de către Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni, împotriva deciziei din 27 aprilie 2023 și a deciziei suplimentare din data de 27 iunie 2023 ale Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 6