Özdemir împotriva Turciei

Publicat la 9 mai 2022 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 38351/20 Kamil ÖZDEM refuzul administrației Õ de a da reclamantului, deținut într-o închisoare la momentul faptelor, o scrisoare trimisă de soția sa, pe motiv că conține textul scris al unui document trimis anterior de soția sa, care nu i-a fost predat pentru că nu era considerat un document oficial privind direct apărarea sa. Invocând articolele 6 și 8 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la respectarea corespondenței pe motiv că scrisoarea trimisă de soția sa și de o lipsă de motivare a deciziilor pronunțate de autoritățile naționale în această privință.

A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta corespondența, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție, din cauza scrisorii trimise reclamantului (Turcia, Turcia, nr 13692/03, § 19 și 20, 11 iunie 2013) În acest sens, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 8 § În special, instanțele naționale au făcut acest lucru? a efectuat, în hotărârile pronunțate în speță, o examinare suficientă și o punere în balanță adecvată între dreptul reclamantului de a-și respecta corespondența și alte interese în joc în raport cu criteriile stabilite și puse în aplicare de Curte în cauze similare?

Publié le 9 mai 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 38351/20 Kamil ÖZDEMİR contre la Turquie introduite le 19 août 2020 communiquée le 22 avril 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le refus de l’administration pénitentiaire de remettre au requérant, détenu dans une prison à l’époque des faits, une lettre envoyée par sa femme, au motif qu’elle contenait le texte manuscrit d’un document envoyé auparavant par sa femme qui ne lui avait pas été remis parce qu’il n’était pas considéré comme un document officiel concernant directement sa défense. Invoquant les articles 6 et 8 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte portée à son droit au respect de la correspondance à raison de l’interception de la lettre envoyée par sa femme et d’une insuffisance de motivation des décisions rendues par les autorités nationales à cet égard.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa correspondance, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, en raison de l’interception de la lettre envoyée au requérant ( Tur c. Turquie , n o 13692/03, §§ 19 et 20, 11 juin 2013) ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ? En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce, un examen suffisant et une mise en balance adéquate entre le droit du requérant au respect de sa correspondance et d’autres intérêts en jeu au regard des critères énoncés et mis en œuvre par la Cour dans les affaires similaires ?