2ra-443/23 — incasarea datoriei pentru serviciile comunale

La 29 iunie 2020, ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni” a depus cerere de chemare în judecată depusă împotriva lui Cerednic Valeriu cu privire la încasarea sumei pentru serviciile comunale.

În susținerea acțiunii reclamanta a indicat că ÎM „GAAC Nisporeni”, actualmente ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni”, a prestat lui Cerednic Valeriu servicii de aprovizionare cu apă necontorizate fără contract pe parcursul a mai mulți ani, pe care periodic acesta le achita, ultima achitare a efectuat-o în luna ianuarie 2020. În toată această perioadă de timp pârâtul s-a folosit ilicit, fără contract, de serviciul de salubrizare.

La 07 martie 2018, de către controlorul întreprinderii a fost efectuată inventarierea persoanelor care locuiesc la fiecare casă individuală de locuit din str. *****, depistând că locuitorul din str. *****, Cerednic Valeriu nu dispune de contract la serviciul de salubrizare și se folosește ilicit de acesta, fiind întocmit actul corespunzător despre prejudiciul cauzat pentru perioada anterioară care s-a luat la evidența contabilă în luna iunie 2018, după care pârâtului i-au fost expediate bonurile de plată spre achitare.

Ulterior, pârâtul s-a prezentat la sediul ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni” și i s-a explicat cadrul legal în baza căruia a fost calculată plata pentru serviciul de salubrizare, cu care Cerednic Valeriu nu a fost de acord, declarând că nu va achita suma pretins datorată.

La 12 octombrie 2018, pârâtul din nou s-a prezentat la sediul reclamantei cu cerere, prin care a solicitat încheierea contractului de salubrizare, condiționând încheierea acestuia prin asigurarea cu ladă (pubelă).

Prin răspunsul din 22 octombrie 2018, pârâtului i s-a comunicat că alături de casa dumnealui a fost amplasată o ladă comună încă la 10 aprilie 2009, care a fost retrasă când s-a modificat modul de evacuare a deșeurilor menajere solide de la lăzile comune, la evacuarea deșeurilor „de la casă la casă” pe strada *****, unde locuiește Cerednic Valeriu.

Reclamanta a notat că pârâtul a refuzat să încheie contract pentru salubrizare atât în perioada când lada comună era amplasată vis-a-vis de casa 1 dumnealui, cât și în decembrie 2015, când erau evacuate deșeurile „de la casă la casă” din str. *****, unde acesta locuiește.

Cerednic Valeriu, fiind consilier orășenesc în două mandate, a cunoscut că ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni” a primit pubele (lădițe) de două ori a câte 500 de bucăți, distribuite consumatorilor.

La 03 decembrie 2018, pârâtul repetat s-a prezentat la sediul ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni” cu cerere-petiție din partea unui grup de cetățeni de pe două străzi alăturate, prin care au solicitat să fie instalată suplimentar o ladă la cele deja existente, motivând că nu au unde depozita deșeurile menajere.

La cererea respectivă s-a dat răspuns, prin care s-a comunicat că o parte din cetățenii care au fost nominalizați în petiție de pe o stradă și de pe alta, au contracte pentru serviciul de salubrizare, iar deșeurile sunt evacuate conform graficului din lăzile comune, inclusiv și de pe strada pe care locuiește pârâtul de la casă la casă săptămânal, însă o parte dintre acești cetățeni, inclusiv pârâtul, sub diferite pretexte refuză încheierea contractele de evacuare a deșeurilor menajere.

La fel, i s-a comunicat pârâtului că pe strada alăturată *****, la o distanță ce nu contravine normelor sanitare (mai puțin de 100 de metri), este instalată o ladă comună de evacuare a deșeurilor menajere solide și că poate să încheie contract și să depoziteze gunoiul în mod legal în aceasta, cu toate acestea, pârâtul a refuzat încheierea contractului și nici nu a achitat restanța la plata serviciului de salubrizare de care permanent s-a folosit și se folosește ilegal în continuare până în prezent.

La 15 ianuarie 2020, ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni” a expediat în adresa pârâtului o somație, însă nu s-a soldat cu succes.

La 04 mai 2020, de către managerul în relații cu consumatorii a fost întocmit act prin care a constatat că la adresa: str.*****, din 01 septembrie 2018, locuiesc 3 persoane, proprietarul bunului imobil, soția și mama-soacră a acestuia, fiind calculat suplimentar plata pentru perioada anterioară 200 de lei.

Reclamanta a subliniat că din cauza că au fost epuizate toate încercările de a soluționa litigiul pe cale amiabilă, a înaintat prezenta acțiune în judecată.

Totodată, cu trimitere la prevederile art.37 alin.(3) din Legea nr.75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuințe, reclamanta a notat că pe lângă plata pentru închirierea locuinței din fondul public de locuințe sau a locuinței proprietate privată, locatarul este obligat să efectueze plata pentru apă potabilă și evacuarea apelor uzate, încălzire, alimentare cu energie electrică, gaze naturale, transportarea deșeurilor menajerie solide și lichide, ascensor și pentru alte servicii prestate de locator sau de furnizorul de servicii comunale și necomunale, conform facturilor prezentate.

De asemenea, reclamanta a remarcat că potrivit pct.15 alin.(1) din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative 2 comunale și necomunale pentru fondul locativ spune, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2022, plata pentru transportul deșeurilor menajerie solide se calculează pentru o persoană și se percepe în baza normelor și tarifelor stabilite conform conturilor (chitanțelor) prezentate de prestatorul de servicii și contractelor încheiate în mod obligatoriu cu toți consumatorii, inclusiv cu proprietarii caselor individuale.

Reieșind din prevederile art.14 alin.(1) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr.1402 din 24 octombrie 2022, organizarea, conducerea, administrarea, gestionarea, monitorizarea și controlul funcționării serviciilor publice de gospodărie comunală ține de competența autorităților administrației publice locale, iar prin decizia nr.7/15 din 30 septembrie 2011 și nr.2/7 din 20 iulie 2018 ale Consiliului or. Nisporeni, ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni” a fost obligată să calculeze, să încheie contracte și să încaseze plata pentru colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor menajerie solide cu toți beneficiarii acestor servicii, iar potrivit art.25 din aceiași Lege, indiferent de faptul a fost sau nu încheiat contract în acest sens, este obligat să achite contravaloarea serviciilor prestate conform facturilor (bonurilor) de plată primite pe care pârâtul trebuia să le achite până la data de 20 a lunii următoare.

În contextul enunțat, ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni” a solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul lui Cerednic Valeriu în beneficiul său a datoriei la serviciile de salubrizare în mărime de 1706 lei, precum și compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 270 de lei cu titlu de taxă de stat și 11,50 de lei cheltuieli poștale pentru preavizarea pârâtului, în total 1987,50 de lei.

Prima instanță a motivat soluția prin faptul că serviciile publice de gospodărie comunală, în speță evacuarea deșeurilor, se prestează și respectiv, se achită costul acestora, și în lipsa contractelor încheiate cu consumatorii, în baza facturilor lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori, gestionari sau prestatorii de servicii. Or, încheierea unui contract de prestare a serviciului public este nu doar o obligațiune legală a prestatorului de serviciu, dar și a consumatorului.

Prima instanță a remarcat că în caz de prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală, indiferent de faptul a fost sau nu încheiat contract în acest 3 sens, consumatorii urmează dă achite serviciile prestate. Or, lipsa unui contract scris nu scutește consumatorul de obligația de a achita serviciul prestat.

Având în vedere specificul serviciilor de salubrizare ce constau din evacuarea deșeurilor menajere de pe teritoriul localității, prima instanță a rezumat că consumatorii nu pot invoca ca motiv de neachitare a acestui serviciu lipsa probelor de prestare a acestuia sau refuzul de a i se presta serviciul dat.

Prima instanță a remarcat că persoanele care nu sunt în relații contractuale cu operatorul de salubritate, beneficiază în mod fraudulos de aceleași servicii de care beneficiază persoanele care au încheiat contracte și achită costul lor.

La fel, prima instanță a stabilit că reclamanta ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni” a prestat pârâtului Cerednic Valeriu servicii de evacuare a deșeurilor, pe care ultimul trebuia să le achite până la data de 20 a lunii următoare, iar plata pentru aceste servicii, potrivit actului de verificare și a facturii eliberate de administrația ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni”, constituie 1706 lei.

Nu au fost reținute alegațiile pârâtului precum că nu a beneficiat de serviciile de evacuarea a deșeurilor, or, potrivit contractelor de prestare a serviciilor de salubrizare și Actele de transmitere, primire și instalare a lăzilor de gunoi în orașul Nisporeni, încheiate cu mai mulți locatari de pe strada *****, anexate la materialele cauzei, confirmă prestarea de către Î.M. „Gospodăria Comunală Nisporeni” a acestor servicii (16, 51, 52, 53).

Cu referire la alegațiile pârâtului referitor la procedura de calcul prezentată de reclamant, prima instanță a subliniat că datoriile pentru serviciile prestate a fost detaliat indicate în tabelul de la f.d. 13, unde s-a făcut referire la modalitatea de calcul, și anume conform deciziilor nr. 7/15 din 30 septembrie 2011 și nr. 2/7 din 20 iulie 2018 ale Consiliului or. Nisporeni (f.d. 17,18), precum și conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 191/19.02.2002, despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă.

Prima instanță a precizat că deși pârâtul s-a exprimat împotriva calculelor prezentate de reclamant, totuși un calcul al datoriilor pe care îl consideră veridic, nu a prezentat. Or, pârâtul nefiind de acord cu calculele prezentate de reclamant urma să dovedească circumstanțele invocate.

În această ordine de idei, prima instanță a considerat întemeiată pretenția privind încasarea din contul pârâtului Cerednic Valeriu a datoriei în sumă de 1706 lei, în condițiile în care până la moment dânsul nu a achitat contravaloarea serviciilor de salubrizare.

Prima instanță a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul invocat de Cerednic Valeriu precum că nu a avut încheiat contract și nu a beneficiat de 4 serviciile de salubrizare din motiv că ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni” nu l- ar fi asigurat cu pubelă de colectare a deșeurilor menajere solide, întrucât acest argument nu este în stare să-l degreveze pe pârât de la plata serviciilor prestate. Or, Cerednic Valeriu, nefiind de acord cu răspunsul oferit de Î.M. „Gospodăria Comunală Nisporeni” la cererile sale privind asigurarea cu ladă, nu l-a contestat, în mod tacit, acceptând situația creată.

Instanța de fond a respins și alegația pârâtului precum că nu ar fi beneficiat de serviciile de salubrizare prestate de reclamantă, din motiv că acesta depozita gunoiul cu mașina personală la poligonul din or. *****. Or, din analiza bonurile de plată anexate la materialele cauzei întru confirmarea celor invocate de pârât, instanța a constatat că depozitarea gunoiului pentru care a achitat Cerednic Valeriu datează cu 03 septembrie 2020 și 26 octombrie 2020 (f.d. 109, 110, vol. I), perioadă după înaintarea prezentei acțiuni în judecată, care nu se include în datoria pretinsă de reclamantă și prin urmare nu are relevanță asupra obiectului prezentului litigiu.

Alte probe care să demonstreze faptul că Cerednic Valeriu nu ar fi beneficiat de serviciul de evacuare a deșeurilor prestate de întreprinderea reclamantă sau că ar fi utilizat serviciile altui operator de evacuare a deșeurilor, nu au fost administrate în prezenta cauză.

Prima instanță a concluzionat că, având în vedere că pârâtul a beneficiat de serviciile acordate de ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni”, dar în termen nu a achitat datoria, nici nu a contestat facturile de plată, este justificată cerința reclamantei ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni” de încasare din contul pârâtului a datoriei acumulate pentru serviciul de salubrizare prestat în mărime de 1706 lei.

Instanța de apel a considerat întemeiată și legală hotărârea primei instanțe, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și 5 nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Instanța de apel a constatat că ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni” în calitate de prestator de servicii de evacuare a deșeurilor menajere solide, este în drept de a solicita achitarea plății pentru serviciile prestate.

Instanța de apel a concluzionat că, având în vedere că apelantul Cerednic Valeriu a beneficiat de serviciile de salubrizare acordate de ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni”, dar în termen nu a achitat datoria pretinsă, acțiunea este întemeiată, în situația în care locatarul bunului imobil situat în or. *****, primind lunar facturi spre plată, nu și-a onorat obligația de plată, cu bună- credință, la locul și în momentul stabilit.

Instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul apelantului Cerednic Valeriu precum că nu a beneficiat de serviciile de salubrizare din motiv că ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni” nu l-ar fi asigurat cu pubelă de colectare a deșeurilor menajere solide, întrucât alegația invocată nu constituie temei justificativ de degrevare de la plata serviciilor prestate. Cu atât mai mult că, apelantul nu a probat faptul contestării răspunsurilor eliberate de către prestatorul de servicii ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni” privind asigurarea lui cu ladă, acceptând tacită situația descrisă.

Nu a fost reținut nici argumentul apelantului precum că nu ar fi beneficiat de serviciile de salubrizare prestate din motiv că dânsul depozita gunoiul cu mașina personală la poligonul din or. *****, anexând la apel și poze în acest sens, deoarece este lipsit de suport probatoriu pertinent care ar confirma veridicitatea argumentului dat.

Era de acord să încheie contract cu intimata privind prestarea serviciilor de salubrizare cu condiția să fie amplasată o ladă comună, dar nu ladă individuală, însă de fiecare dată primea refuz din lipsa mijloacelor financiare. Abia la 21 martie 2021 la insistența sa și a altor cetățeni din str. *****, a fost instalată lada comună solicitată și imediat după aceasta a semnat contract cu ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni” pentru prestarea serviciilor de salubrizare.

În toată perioada de referință din litigiu, intimata ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni” a activat ilegal, fără autorizație, fapt confirmat prin procesele-verbale ale Inspectoratului de stat al muncii, fiindu-i aplicate amenzi.

Afară de aceasta, în cadrul ședinței primei instanțe, reprezentantul ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni” a declarat că pe strada *****, unde locuiește dânsul, nu este acces pentru transportul specializat a deșeurilor din motiv că drumul este prea îngust, ceea ce nu corespunde realității, întrucât strada respectivă este amplasată în centrul orașului *****, care are o lățime de 6-7 m, suprafața căreia este acoperită cu beton asfaltat și nu sunt impedimente pentru circulația transportului auto. Mai mult, pe această stradă se află instituții publice importante cum ar fi: Consiliul or. Nisporeni, Inspectoratul de Poliție Nisporeni, fostul sediul al Judecătoriei Nisporeni, la moment Centru Multifuncțional, școala muzicală din or. *****, sediile unor agenți economici, grădiniță de copii, etc. Toate aceste instituții sunt situate până la casa sa amplasată pe str. *****, iar mai departe drumul este asfaltat și duce până la biserica din oraș.

Recurentul consideră că în lipsa contractului încheiat cu intimata până la 01 aprilie 2021 (când abia a fost semnat contract) privind evacuarea deșeurilor menajere solide nu puteau fi prestate servicii de salubrizare și încasate plăți în acest sens, respectiv, acțiunea ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni” este neîntemeiată.

Consideră că de fapt intimata a dus în eroare instanțele de judecată ierarhic inferioare, întrucât dânsului în perioada de referință nu i s-au prestat servicii de salubrizare de către ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni”.

La 05 aprilie 2023, ÎM „Gospodăria Comunală Nisporeni” a depus referință, solicitând să fie declarat inadmisibil recursul declarat de Cerednic Valeriu, întrucât temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art.432 din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare 01.09.2023), instanțele de judecată ierarhic inferioare au soluționat cauza în baza 7 unei cercetări multiaspectuale, complete, nepărtinitoare și nemijlocit a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Actele judecătorești contestate fiind întemeiate și ilegale, iar dezacordul recurentului cu soluția pronunțată nu poate servi drept temei de casare a acestora.

Intimata a indicat că argumentele recurentului invocate în recurs sunt eronate, cu scop de a induce în eroare instanța de recurs, or, acesta s-a folosit de serviciile de salubrizare. Lada comună pentru depozitarea deșeurilor menajere solide a fost instalată vis-a-vis de casa recurentului la 10 aprilie 2009 și retrasă la 08 decembrie 2015, când s-a trecut la evacuarea deșeurilor menajere de la casă la casă cu mașina autospecială. Acesta a fost informat că pe strada alăturată (intersecție) ***** la o distanță mai mică de 100 m este instalată o ladă comună unde poate depozita deșeurile menajere solide.

Este lipsită de adevăr afirmația recurentului precum că dânsul și alți locuitori din str. *****, depozitează deșeurile solide în clădiri, coșuri, pungi, saci, bidoane, or, potrivit Regulamentului privind modul de colectare, transportare și depozitare a deșeurilor menajere stradale și industriale în or. ***** la pct.32 cert este stipulat că colectarea selectivă primară se efectuează la domiciliu și presupune colectarea și selectarea primară a deșeurilor menajere în recipiente acoperite sau care pot fi închise, în pubele de plastic, pungi de polietilenă sau saci.

În cadrul ședinței de judecată reprezentantul său a declarat că lada comună din pozele prezentate de recurent este amplasată pe str. *****, care este îngustă și nu are acoperire pietruită și nu este accesibilă pentru „autospecială” care ar putea colecta deșeurile de la „poartă la poartă”, dar nicidecum strada *****.

Gospodăria Comunală Nisporeni este o întreprindere municipală, iar recurentul, fiind consilier local, știa cu certitudine că din decembrie 2015 prestează servicii de salubrizare, dar nu s-a grăbit să se conformeze prevederilor legale. Mai mult, gospodăria respectivă a fost fondată de Primăria or. Nisporeni în baza deciziei nr.6/9 din 10 noiembrie 2016 a Consiliului or. Nisporeni, înregistrată la Camera Înregistrării de Stat. Recurentul prin diferite metode se eschivează de la plata serviciilor de salubrizare de care s-a folosit mai mulți ani la rând.

Prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de 8 Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art.XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat la 20 februarie 2023 de către Cerednic Valeriu a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă: „(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul- verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului 20 februarie 2023): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”

În conformitate cu art.440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.” 9

Din actele cauzei rezultă că copia deciziei motivate a instanței de apel a fost expediată în adresa recurentului la 27 decembrie 2022, fapt ce rezultă din scrisoarea anexată la dosar (f.d.54, vol.II), cu toate acestea nu sunt date când a fost recepționată de către ultimul.

Totodată, potrivit informației de pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată, la 27 decembrie 2022 Curtea de Apel Chișinău a publicată pe pagina sa web (cac.instante.justice.md) decizia integrală (motivată) din 22 decembrie 2022.

Astfel, recursul declarat la 20 februarie 2023 de către Cerednic Valeriu se consideră ca fiind depus în interiorul termenului legal prevăzut de art.434 CPC.

Din analiza prevederilor legale precitate supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare la data declarării recursului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că în recursul declarat la 20 februarie 2023 de Cerednic Valeriu nu s-a indicat niciun temei de drept prevăzut la art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare până la 01 septembrie 2023.

De altfel, motivele de casare, invocate în recurs, se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept 10 material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, prin urmare nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Cerednic Valeriu conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art.6§1 al Convenției.

Completul de judecată remarcă că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996- 1,11p.141, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la 11 admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Cerednic Valeriu urmează a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art.431 alin.(1) și (2), art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă,