2ra-144/23 — privind încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- Admisibilitatea recursului depus pina la 1 septembrie 2023, Art 432 din Codul de Procedura civila, versiunea pina la 1 septembrie 2023
2ra-144/23 — privind încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea
Municipală nr. 22 din Chișinău, în procedura falimentului,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Întreprinderea Municipală nr. 22 din Chișinău, în procedura falimentului,
împotriva Auricăi Lungu, cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile
locativ–comunale și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 07 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin
care s-a respins cererea de apel depusă de Întreprinderea Municipală nr. 22
din Chișinău, în procedura falimentului și s-a menținut hotărârea din 15
februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
(Dosarul nr. 2ra-144/23
Nr. 2-20142032-01-2ra-27012023)
Recurs declarat până la 01 septembrie 2023, temeiurile nu se încadrează în art.432
alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă. Recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-
se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Eugenia Culinca)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Nelea Budăi, Ina Dutca, Denis Băbălău)
11 septembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de
către Întreprinderea Municipală nr. 22 din Chișinău, în procedura
falimentului,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni
Mariana Ursachi, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 12 noiembrie 2020, ÎMGFL nr. 22 mun. Chișinău, în procedura
falimentului a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Auricăi
Lungu cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale și
compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a menționat că, prin hotărârea din 19 octombrie
2017 a Curții de Apel Chișinău, nr. 2-548/2017, a fost intentat procesul de
insolvabilitate față de ÎMGFL nr. 22 mun. Chișinău. Iar, prin încheierea din
01 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost dispusă
trecerea în procedura falimentului a ÎMGFL nr. 22 mun. Chișinău, în
procedura falimentului, în vederea lichidării patrimoniului și distribuirii
produsului rezultat, cu numirea în calitate de lichidator a administratorului
autorizat - Purcel Viorel.
A invocat că, din cauza neonorării obligațiilor de plată de către
locatarii/proprietarii de locuințe din blocurile locative din gestiunea ÎMGFL
nr. 22 din Chișinău, ultima înregistrează datorie față de prestatorii de servicii,
fapt ce a dus la trecerea în faliment a întreprinderii.
A relatat că, în caz de neachitare a datoriilor la serviciile locativ-
comunale, inclusiv, alimentarea cu energie termică, de către
proprietarii/chiriașii/locatarii apartamentelor/încăperilor locuibile și
nelocuibile a blocului locativ gestionat, întreprinderea este în drept să
acționeze consumatorii în judecată pentru încasarea datoriei, pentru a stinge
creanța sa.
S-a indicat că, în baza contului personal deschis la ÎMGFL nr. 22 din
Chișinău, pe numele pârâtului, acesteia i-a fost prestate servicii comunale,
iar, ultima a acceptat prestarea și a beneficiat de servicii comunale în volum
deplin, având prin urmare obligația de a achita în termenul stabilit și în
cuantumul deplin contravaloarea acestora conform facturilor.
A susținut că, conform informației din Registrul Bunurilor Imobile,
pârâtul este locatar al apartamentului nr. XX din str. XXXX nr. XX, mun.
XXXX, care a beneficiat de servicii comunale în volum deplin, fără
întreruperi, în conformitate cu normele și tarifele în vigoare, fapt pentru care
au deschis cont personal la gestionarul fondului locativ. În condițiile în care
1
beneficiarul serviciilor comunale nu a achitat plata pentru aceste servicii,
întreprinderea reclamantă a considerat justificată solicitarea privind
încasarea de la Aurica Lungu a datoriei pentru consumul serviciilor locativ-
comunale și anume (deservirea blocului locativ, transportarea deșeurilor,
radio, antena TV colectivă, lift, deservire tehnică, deservire echipament
tehnic) acumulată pentru perioada octombrie 2018 - octombrie 2020, în sumă
de 1572,59 de lei, precum (apa potabilă, apa menajeră) acumulată în perioada
martie 2020-octombrie 2020, în sumă de 1003,78 de lei și datoria pentru
consumul energiei termice, acumulată în perioada octombrie 2018-
octombrie 2020, în sumă de 5122,82 de lei, iar în total datoria în sumă de
7699,19 de lei (f.d. 2/3).
Ulterior, reprezentantul reclamantului ÎMGFL nr. 22 din Chișinău, în
procedura falimentului, a depus cerere de concretizare a cererii de chemare
în judecată, prin care a solicitat, în temeiul art. 60 alin. (2) și art. 185 alin.
(3) din Codul de procedură civilă, și-a micșorat cuantumul pretențiilor din
acțiune, solicitând încasarea de la Aurica Lungu, în beneficiul ÎMGFL nr. 22
din Chișinău, în procedura falimentului, datoria pentru serviciile locativ-
comunale prestate la locul de consum: apartamentul nr.XX, str. XXXX nr.
XX, din mun. XXXXX și anume (apa potabilă/apă menajeră) în mărime de
1003,78 de lei, acumulată pentru perioada martie 2020-octombrie 2020,
indicând că în rest datoriile au fost achitate (f.d. 48/49).
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE.
Prin hotărârea din 15 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL
nr. 22 din Chișinău, în procedură de faliment. S-a încasat de la Aurica Lungu
în beneficiul ÎMGFL nr.22, în procedură de faliment, datoria pentru
serviciile locativ-comunale, pentru perioada martie 2020 - octombrie 2020,
în mărime de 1003,78 de lei. S-a încasat de la Aurica Lungu în beneficiul
Statului Republica Moldova taxa de stat în mărime de 270,00 de lei. În rest,
acțiunea s-a respins ca neîntemeiată (f.d. 64, 69/74).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 17 februarie 2022, prin intermediul poștei electronice (f.d.66),
ÎMGFL nr. 22 din Chișinău, în procedura falimentului, a declarat apel
nemotivat (f.d. 67/68), iar, la 06 iulie 2022 a depus motivarea apelului
împotriva hotărârii din 15 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârii primei
instanțe, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie dispusă încasarea de la
Aurica Lungu în beneficiul ÎMGFL nr.22 din Chișinău, în procedura
falimentului, suma de 100,00 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate
de partea reclamantă în legătură cu efectuarea înștiințării publice a pârâtei în
conformitate cu prevederile art.108 din Codul de procedură civilă, în PP
,,Ziarul de Gardă” Nr.2 (840) din 20 ianuarie 2022 (f.d. 90/94).
2
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul declarat de ÎMGFL nr. 22 mun. Chișinău, în procedură de
faliment și s-a menținut fără modificări hotărârea din 15 februarie 2022 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 108, 109/115).
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut faptul că, deoarece
hotărârea primei instanțe este contestată doar de către reclamant, în partea
respingerii pretențiilor sale, instanța de apel, procedând în corespundere cu
principiul examinării cauzei în limitele pretențiilor invocate în cererea de
apel și a principiului disponibilității pârților de a alege modalitatea de apărare
a drepturilor și intereselor sale, potrivit art. art. 27 și 373 din Codul de
procedură civilă, a analiza și a verifica hotărârea pronunțată de prima instanță
în actuala cauză, doar în limitele pretențiilor din cererea de apel declarată.
La caz, instanța de apel a menționat că, în confirmarea temeiniciei
pretenției invocate, ÎMGFL nr. 22 din Chișinău, în procedura falimentului, a
anexat actul de îndeplinire a serviciilor din data de 21 ianuarie 2022 (f.d. 61).
Astfel, instanța de apel a reținut că plata efectuată de apelant, este
emisă de către o persoana juridică, care potrivit SNC precum și a
prevederilor legii contabilității urmează să probeze prin acte primare
achitările dispuse inclusiv cele de citare publică care constituie obiectul
prezentului apel.
La caz, analizând prevederile art.19 alin.(1) – (14), art.23 din Legea
contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, instanța de apel a conchis ca
fiind întemeiate concluziile primei instanțe privind necesitatea prezentării de
către solicitant a documentelor ce probează efectuarea plății, cu anexarea
dispozițiilor de plată prin virament, bonuri de plată sau facturi de strictă
evidență emise de clienți/persoane juridice.
În continuare cu trimitere la prevederile art. 118 alin. (1) din Codul
de procedură civilă, instanța de apel a constatat că apelanta nu a prezentat
mijloace probatorii, precum și argumente plauzibile cu privire la temeinicia
pretenției de încasarea cheltuielilor de înștiințare a pârâtului, care să justifice,
cu titlu de temeiuri de fapt, pretențiile invocate privind încasarea cheltuielilor
date. Or, actul de îndeplinire a lucrărilor nu certifică suportarea reală a
cheltuielilor solicitate și urmează a fi puse la îndoială, nejustificând în sine
temeinicia pretenției.
Subsecvent, cu referire la anexarea de către apelantă a facturii fiscale
la apelul declarat, invocând omisiunea proprie, instanța de apel a notat că,
potrivit art. 372 coroborat cu art. 1191 din Codul de procedură civilă, părțile
și alți participanți la proces au dreptul să prezinte noi probe dacă acestea
respectă prevederile art. 1191 alin. (2), dacă acestea nu au fost reclamate de
către prima instanță la cererea participanților la proces sau dacă au fost
restituite în mod nejustificat de către prima instanță, toate probele se
3
prezintă, sub sancțiunea decăderii, în termenul stabilit de instanța de
judecată, în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, dacă legea
nu prevede altfel, proba care nu a fost prezentată în condițiile alin. (1) nu va
mai putea fi administrată pe parcursul procesului decât în cazul în
participantul a fost în imposibilitate de a prezenta proba în termen și
administrarea probei nu duce la întreruperea ședinței.
În consecință, instanța de apel a remarcă și faptul că, în lipsa probelor
confirmative respective și omisiunea ÎMGFL nr. 22 din Chișinău, în
procedura falimentului, de a le prezenta, în vederea justificării pretențiilor
materiale se consideră, că nu există temei în vederea admiterii cererii privind
încasarea cheltuielilor de înștiințare și chemare a părților în judecată în
cuantum de 100,00 de lei.
În final, instanța de apel a subliniat faptul că, contrar prevederilor
art.118, art.121 din Codul de procedura civilă, apelantul, în fața instanței de
fond și de apel, nu au adus careva probe în susținerea opozițiilor la acțiune
și prin urmare instanța de fond just a aplicat normele legale relevante la
circumstanțele speței. Iar, toate argumentele și afirmațiile invocate de către
apelant sunt vădit lipsite de suport juridic, sub toate aspectele au fost
examinate de prima instanță, iar instanța de apel le apreciază ca fiind
inconsistente și fără raționament juridic valabil circumstanțelor speței.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 19 ianuarie 2023, ÎMGFL nr.22 din Chișinău, în procedura
falimentului, a declarat recurs împotriva deciziei din 17 noiembrie 2022 a
Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a
deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie dispusă
încasarea de la Aurica Lungu în beneficiul ÎMGFL nr.22 din Chișinău, în
procedura falimentului, suma de 100,00 de lei cu titlu de cheltuieli de
judecată suportate în legătură cu efectuarea înștiințării publice.
SOLICITAREA RECURENTEI
În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt
invocate pe parcursul examinării cauzei în instanța de apel, suplimentar
invocându-se că decizia Curții de Apel Chișinău este pasibilă de a fi casată
deoarece din conținutul acesteia se conturează încălcarea normelor de drept
material și de drept procedural, ceea ce, în temeiul art.432 alin.(2) din Codul
de procedură civilă, servește drept temei de declarare a recursului.
A mai remarcat asupra faptului сă argumentarea instanței de apel,
precum că actul de îndeplinire a lucrărilor nu certifică suportarea reală a
cheltuielilor solicitate, este eronată luând în considerație faptul că actul de
îndeplinire a lucrărilor ca conținut este un act consimțit de ambele părți ce
confirmă prestarea serviciilor de către prestator și recunoașterea lor de către
beneficiar, iar acestea poate reprezenta o formă de confirmare a serviciului
prestat, cât și a achitării acestuia.
4
Astfel, consideră că soluția dată de instanța de apel este una
neîntemeiată și neargumentată atât din punct de vedere legal, cât și prin
prisma suportului probatoriu, iar erorile admise de către instanța nu pot fi
corectate decât printr-o reexaminare a cauzei la nivelul instanței de recurs în
modul corespunzător.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în
ședință publică la 17 noiembrie 2022 (f.d. 108).
Totodată, din conținutul scrisorii de expediere a actului judecătoresc
nr.10147 (f.d. 116), rezultă că, la 26 decembrie 2022, Curtea de Apel
Chișinău a expediat în adresa participanților la proces, prin intermediul
oficiului poștal, copia deciziei integrale din 17 noiembrie 2022, însă, date
privind recepționarea acesteia lipsesc la dosar.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
recursul declarat de către ÎMGFL nr. 22 din Chișinău, în procedura
falimentului, la 19 ianuarie 2023, prin intermediul poștei terestre (f.d.123),
se consideră depus în termenul stabilit de lege.
La 30 ianuarie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul
oficiului poștal, a expediat în adresa intimatei Aurica Lungu, copia recursului
declarat de către ÎMGFL nr. 22 din Chișinău, în procedura falimentului,
împotriva deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, creând
astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare
a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării
principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de
depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată
la materialele dosarului (f.d.126).
Corespondența menționată expediată în adresa intimatei Aurica Lungu
a fost restituită de către oficiul poștal în adresa Curții Supreme de Justiție, cu
mențiunea factorului poștal „nereclamate” (f.d.128/129; 130/131).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat
în vigoare la 01 septembrie 2023.
În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din
31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data
5
intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în
vigoare la data depunerii recursului.
Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat
pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul declarat de către ÎMGFL nr. 22 din Chișinău, în procedura
falimentului, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din
31 iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.
Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă relevă că:
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”
Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
depunerii recursului reglementează că:
„Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța de judecată:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”
Art.432 alin.(3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
depunerii recursului reglementează că:
,,Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”
Art.432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data
depunerii recursului, reglementează că:
,,Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în
care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.”
6
MOTIVAREA INSTANȚEI
În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură
civilă, în cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute
la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată
în lipsa părților, declară recursul inadmisibil.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web
oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele
invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),
(3) și (4) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare la data
depunerii cererii de recurs).
În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,
în vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că,
examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității
temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului.
Din analiza recursului declarat, rezultă că, ÎMGFL nr. 22 din Chișinău,
în procedura falimentului a invocat temei de admisibilitate prevederile art.
432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data 19 ianuarie 2023.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că
recurenta a făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432 alin.(2) din
Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului (a se vedea
pct.33), nu a stabilit că instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi
extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.
Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,
verificând din oficiu, existența altor circumstanțelor expuse în art.432
alin.(3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii
recursurilor (a se vedea pct.34), nu le-a stabilit.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța
de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și
anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,
încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130
din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din
oficiu, existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (4) din Codul de
procedură civilă (a se vedea pct.35), nu a depistat.
7
În acest context, Completul de judecată reține că, recursul exercitat
conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu
și temeinicia ei în fapt.
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile
Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere
îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în
mod direct starea de lucruri.
În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
menționează că recursurile în cauză conțin obiecții de fapt și de drept, care
deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere
corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în
modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că argumentele invocate de către ÎMGFL nr. 22 din Chișinău, în
procedura falimentului, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului,
deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de
drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către ÎMGFL nr. 22 din
Chișinău, în procedura falimentului, nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii
recursului și drept urmare, este inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a)
din Codul de procedură civilă (în vigoare la data depunerii recursului),
art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibil recursul declarat de către Întreprinderea Municipală
nr. 22 din Chișinău, în procedura falimentului, împotriva deciziei din 17
noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Mariana Ursachi
8