2ac-60/25 — Cu privire la anularea actului administrativ individual

În data de 06 septembrie 2024, administratorul autorizat în calitate de lichidator Daniela Ciobanu, acționând în interesele SRL „MSF Ingenerie & Construcții” în proces de faliment, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Nord al Serviciului Vamal privind anularea deciziei de regularizare nr.63 din 15 aprilie 2024.

Prin încheierea din 10 septembrie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul central a fost declinată competența de examinare a cauzei de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de către SRL „MSF Ingenerie & Construcții” în proces de faliment și s-a strămutat cauza către instanța competentă – Judecătoria Chișinău, sediul central.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul central a fost suspendat procesul intentat la acțiunea depusă de către SRL „MSF Ingenerie & Construcții” în proces de faliment și s-a transmis cauza Curții de Apel Chișinău în vederea soluționării conflictului de competență.

Prin încheierea din 23 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău a fost constată competența Judecătoriei Bălți, sediul Central – instanța specializată în materie de contencios administrativ, la examinarea acțiunii depuse de către SRL „MSF Ingenerie & Construcții” în proces de faliment împotriva Biroului vamal Nord al Serviciului Vamal.

Prin încheierea din 21 februarie 2025 a Judecătoriei Bălți, sediul central cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de către SRL „MSF Ingenerie & Construcții” în proces de faliment împotriva Biroului vamal Nord al Serviciului Vamal privind anularea actului administrativ individual a fost transmisă Curții Supreme de Justiție pentru a examina conflictul negativ de competentă apărut între Judecătoria Bălți, sediul central și Judecătoria Chișinău, sediul central.

Art. 7 din Codul administrativ stabilește că: „Autoritate publică se consideră orice structură organizatorică sau organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, care acționează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public.”

Art. 8 din Codul administrativ reglementează că: „Regimul de putere publică reprezintă ansamblul competențelor prevăzute de lege în vederea realizării sarcinilor autorităților publice, care le conferă posibilitatea de a se impune cu forță juridică obligatorie în raporturile lor cu persoane fizice sau juridice.”

Art. 10, alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”

Art. 20 din Codul administrativ reglementează următoarele: „Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”

Art. 191, alin. (1) din Codul administrativ enunță că: „Cu excepția cazurilor prevăzute la alin.(2) și (3), judecătoriile soluționează în fond toate acțiunile în contencios administrativ.”

Art. 196, alin. (1) din Codul administrativ stabilește următoarele: „Acțiunea în contencios administrativ se depune la instanța de judecată în a cărei rază teritorială își are sediul autoritatea publică care a desfășurat activitatea administrativă contestată, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 197 din Codul administrativ prevede că: „Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul judecării procesului de către instanța în a cărei competență este dată prin lege cauza, cu excepțiile expres stabilite de lege.”

Art. 200, alin. (3) și alin. (4) din Codul administrativ reglementează următoarele: „Conflictul de competență dintre judecătoriile din jurisdicția diferitor curți de apel, dintre o judecătorie și o curte de apel sau dintre două curți de apel se soluționează de către Curtea Supremă de Justiție. Conflictul de competență se soluționează fără citarea participanților la proces, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs.”

Art. 2 din Legea insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012 statuează că: „Masă debitoare – bunuri, inclusiv mijloace bănești în numerar și fără numerar, în monedă națională și în valută străină, aflate în proprietatea debitorului la data intentării 2 procesului de insolvabilitate, dobîndite sau recuperate pe parcursul acestuia, cu excepția bunurilor care, potrivit legii, nu sînt pasibile de executare silită.”

Art. 5, alin. (2) din Legea insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012 relevă că: „Instanța de insolvabilitate dispune de competență exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce țin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă existența unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanța de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă.”

Materialele cauzei atestă că obiectul prezentului litigiu îl constituie anularea deciziei de regularizare nr.63 din 15 aprilie 2024 emisă de către Biroul vamal Nord al Serviciului Vamal.

Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție indică că, SRL „MSF Ingenerie & Construcții” prin prezenta acțiune solicită revendicarea încălcării drepturilor sale prin activitatea administrativă a Biroului vamal Nord al Serviciului Vamal.

Judecătoria Bălți, sediul central prin conflictul negativ ridicat a menționat că competența materială de soluționare a litigiului aparține instanței de insolvabilitate, întrucât în speță ar fi vizate aspecte din masa debitoare a „MSF Ingenerie & Construcții”.

Completul de judecată a Curții Supreme de Justiție constată competența exclusivă a instanței de insolubilitate se referă la judecarea în cadrul procesului de insolvabilitate a litigiilor ce țin nemijlocit de masa debitoare și a circumstanțelor relevante procesului de insolvabilitate.

Faptul că obligațiile vamale stabilite prin decizia de regularizare nr.63 din 15 aprilie 2024 au fost calculate cu referire la bunurile din masa debitoare nu condiționează competența instanței de insolvabilitate de a verifica legalitatea actului administrativ individual defavorabil contestat.

Pe cale de consecință, reieșind din limitele obiectului și temeiul acțiunii formulate de către SRL „MSF Ingenerie & Construcții”, raportat la textele legii enunțate instanța competentă jurisdicțional de a examina acțiunea depusă de către SRL „MSF Ingenerie & Construcții” în proces de faliment împotriva Biroului vamal Nord al Serviciului Vamal privind anularea actului administrativ individual este Judecătoria Bălți, sediul central. 3

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 191, art. 200, alin. (3) și art. 230 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Se constată competența Judecătoriei Bălți, sediul central pentru examinarea cauzei de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de către SRL „MSF Ingenerie & Construcții” în proces de faliment împotriva Biroului vamal Nord al Serviciului Vamal privind anularea actului administrativ individual. Cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de către SRL „MSF Ingenerie & Construcții” în proces de faliment împotriva Biroului vamal Nord al Serviciului Vamal privind anularea actului administrativ individual, se remite spre examinare Judecătoriei Bălți, sediul central. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 4