2ra-198/23 — partajul averii comune în devălmasie al sotilor, etc.

La 30 septembrie 2019, Anastasia Leanca a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sergiu Leanca, Alexandru Leanca, Tamarei Leanca, Nadejdei Ciocîrlan, intervenient accesoriu IP ,,Agenția Servicii Publice”, privind încasarea cheltuielilor de judecată suportate în alt proces de judecată, declararea nulă a contractului de vânzare-cumpărare a automobilului, recunoașterea dreptului de proprietate asupra automobilului, partajul averii comune în devălmășie al soților, revendicarea din posesie străină a bunurilor mobile și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 22 iulie 2017, a încheiat căsătorie cu pârâtul Sergiu Leanca, eveniment înregistrat la Primăria sat. XXXXX, r- nul XXXXX, sub nr.X în registrul de înregistrare a actelor civilă. După înregistrarea căsătoriei împreună cu soțul au locuit în sat. XXXXX, r-nul XXXXXX, la părinții dânsei, cât și la domiciliul părinților lui Sergiu Alexandru din sat. XXXXX, r-nul XXXXX.

A menționat că a făcut cunoștința cu pârâtul Sergiu Leanca în anul 2012, iar din anul 2013 au concubinat și au plecat împreună la muncă peste hotarele țării în Federația Rusă, Polonia, Cehia, Italia și Germania. La data de 29 iulie 2017 au sărbătorit nunta, iar banii câștigați la nuntă au fost depuși, de către Sergiu Leanca, la bancă. În luna decembrie 2017, împreună cu fostul soț Sergiu Leanca, au procurat automobilul de model XXX XXX, nr.î. XXX XXX, înregistrat pe numele ultimului în registrul de stat corespunzător.

A mai menționat că au avut relații normale de familie cu pârâtul, însă ulterior relațiile lor s-au înrăutățit, între ei au apărut anumite disensiuni și conflicte pe diferite motive, iar, în luna iulie 2018 a fost chiar bătută de Sergiu Leanca, în prezența mamei acestuia.

De asemenea, a invocat că la 03 august 2018, împreună cu Sergiu Leanca au deschis un cont bancar în suma de 10000,00 de lei, care ulterior, a ajuns la suma de 180 000,00 de lei, sumă de bani care constituie proprietatea lor în devălmășie.

A mai invocat că relațiile de căsătorie a eșuat și la 15 august 2018 a plecat din domiciliul lor comun din sat. XXX, r-nul XXXX, iar, ulterior când a venit pentru a-și lua hainele și bunurile sale personale, nu i s-a permis să i- a nimic și a fost alungată. A încercat să discute cu pârâtul Sergiu Leanca 1 pentru a păstra familia, însă fără succes, dânsul a decis să plece peste hotarele țării la muncă, iar la data de 03 septembrie 2018 a scos banii de la bancă, bani câștigați la nuntă, care constituiau proprietate comună în devălmășie.

A mai indicat că, în scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, la 20 septembrie 2018 a expediat în adresa lui Sergiu Leanca o reclamație cu privire la adresarea la OSC cu privire la desfacerea căsătoriei pe cale amiabilă, precum și propunerea cu privire la împărțirea bunurilor comune în devălmășie, fără adresarea în instanța de judecată, pentru a evita cheltuieli de judecată, însă, primirea reclamației de către Sergiu Leanca a fost refuzată și respectiv restituită.

A mai indicat că, prin hotărârea din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, căsătoria încheiată între Sergiu Leanca și Anastasia Leanca la 22 iulie 2017, înregistrată de Primăria sat. XXX, r-nul XXXX, sub nr. de înregistrare X, s-a desfăcută, iar, în cadrul examinării pricinii privind desfacerea căsătoriei, reclamanta Anastasia Leanca a suportat cheltuieli de judecată pentru asistență juridică în sumă de 3000,00 lei și 200,00 lei pentru citarea publică a pârâtului, precum și altele neesențiale.

În afară de automobilul și banii menționați, Anastasia Leanca și Sergiu Leanca au mai agonisit împreună următoarele bunuri: mașină de spălat de model ,,LG” cu capacitatea de 8 kg, la prețul de 10000,00 lei, scuter de model ,,Brazler”, procurat în anul 2017 de reclamantă, la prețul de 500 euro, care a rămas în posesia pârâtului Sergiu Leanca. La fel, anterior încheierii căsătoriei cu pârâtul Sergiu Leanca, reclamanta a procurat din Germania bicicletă, de culoare neagră, pentru care a achitat suma de 200 euro. Bicicleta menționată se află în gospodăria părinților fostului soț, iar pârâții Alexandru Leanca și Tatiana Leanca refuză să i-o restituie.

În vara anului 2018, înainte de cununia cu pârâtul Sergiu Leanca, împreună cu părinții acestuia, au construit un gard în jurul casei lor, la care au cheltuit suma de 300 euro, dintre care ½, ce constituie 150 euro, urmează să- i fie restituită de pârâții Alexandru Leanca și Tatiana Leanca, ca proprietari a bunului imobil. În perioada anului 2017, lucrând peste hotarele țării împreună cu Sergiu Leanca, au făcut reparație în odaia în care locuiau, în casa părinților Alexandru Leanca și Tatiana Leanca, costul lucrărilor constituind suma de 10000,00 de lei, dintre care ½ constituie suma de 5000,00 de lei, care urmează să i-o restituie Alexandru Leanca și Tatiana Leanca, ca proprietari ai imobilului.

Subliniază că, conform concluziei Camerei de Comerț și Industrie a RM din 01 martie 2019, costul mediu de piață al automobilului de model XXX XXX, nr.î. XXX XXX, cu caracteristicile menționate, constituie 4600 euro.

Astfel, a menționat reclamantul că bunurile proprietate comună în devălmășie constituie: suma de 180000,00 lei; automobilul de model ,,Dacia Logan” cu prețul de 4600 euro; mașina de spălat de model ,,LG”, cu prețul de 2 10000,00 de lei și scuterul de model ,,Brazler”, cu prețul de 9000,00 de lei, iar în total costul bunurilor menționate constituie suma de 289022,00 de lei, din care partea sa constituie 144511,00 de lei.

A mai indicat reclamanta că a expediat mai multe plângeri în adresa Procuraturii r-lui Cimișlia pe faptul acțiunilor ilegale întreprinse de fostul soț Sergiu Leanca, însă, prin ordonanța din 22 februarie 2019 a procurorului în Procuratura Cimișlia, Sergiu Pașcaneanu, s-a dispus refuzarea pornirii urmăririi penale în privința lui Sergiu Leanca.

La fel, a indicat că în urma efectuării unei interpelări în adresa Agenția Servicii Publice, în privința automobilului de model XXX XXX, nr.î. XXX XXX, a constatat că la data de 05 decembrie 2018, fostul soț Sergiu Leanca a încheiat fictiv un contract de vânzare-cumpărare cu tatăl său Alexandru Leanca, cu scopul de a nu partaja bunul mobil. Conform adeverinței din 14 decembrie 2018 eliberată de IP ,,Agenția Servicii Publice”, se confirmă că automobilul de model XXX XXX, nr.î. XXX XXX, în perioada 13 decembrie 2017 – 05 decembrie 2018, a fost înmatriculat cu drept de proprietate după fostul soț Sergiu Leanca, astfel, bunul menționat constituie proprietate comună în devălmășie.

De asemenea, a menționat că în urma solicitării informației cu privire la actele în temeiul cărora a fost înmatriculat automobilul menționat, s-a constatat că la 05 decembrie 2018 a fost încheiat contractul de vînzare- cumpărare, potrivit căruia Sergiu Leanca a vândut tatălui său, Leanca Alexandru, automobilul de model XXX XXX, nr.î. XXX XXX, la prețul de 50000,00 de lei.

A considerat că contractul de vînzare-cumpărare menționat este lovit de nulitate absolută și urmează a fi declarat nul, cu aducerea părților la poziția inițială, pentru a fi supus partajării averii comune în devălmășie.

La 18 martie 2020, reclamanta Leanca Anastasia a depus cerere de chemare în judecată suplimentară împotriva lui Alexandru Leanca și Nadejda Ciocîrlan privind declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 02 mai 2019 încheiat între Alexandru Leanca și Nadejda Ciocîrlan, cu aducerea părților la poziția inițială.

În motivarea cererii, suplimentar celor invocate în cererea inițială a invocat că, în cadrul examinării cauzei, de către reprezentantul copîrîților Sergiu Leanca, Alexandru Leanca și Tatiana Leanca a fost depusă o referința la care a fost anexat contractul de vânzare-cumpărare din 02 mai 2019 încheiat între Alexandru Leanca și Nadejda Ciocîrlan privind vânzarea automobilului de model XXX XXX, nr.î. XXX XXX, la prețul de 13000,00 de lei.

Drept urmare, a solicitat partea reclamantă încasarea cheltuielilor de judecată suportate în alt proces de judecată, declararea nulă a contractului de vânzare-cumpărare a automobilului, recunoașterea dreptului de proprietate a lui Leanca Sergiu asupra automobilului, partajul averii comune în devălmășie 3 al soților, revendicarea din posesie străină nelegitimă a pîrîților, bunurile mobile și încasarea cheltuielilor de judecată.

La 03 ianuarie 2022, avocatul Sergiu Coptu, acționând în numele și interesele Anastasiei Leanca a depus cerere de apel nemotivată (f.d.232/234, Vol. I), iar, la 19 aprilie 2022, prin intermediul poștei terestre (f.d.57, vol.II), 4 a depus motivarea apelului împotriva hotărârii din 15 decembrie 2021 a Judecătoriei Cimișlia, sediul central, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii primei instanțe în partea pretențiilor respinse, cu pronunța în această parte o nouă hotărâre prin care s-ă fie dispusă admiterea integrală a acțiunii depuse de Anastasia Leancă (f.d.28/55, vol. II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând prevederile art. 20 alin.(1) și (3), art. 25 alin.(3) și (4) din Codul familiei, art. 366 alin. (1), art. 370, art.371 alin. (1) și (2), art. 373 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019), în coraport cu criticele formulate în cererile de apel și materialul probator, a conchis că prima instanță a constatat și a elucidat pe deplin circumstanțele de fapt importante pentru soluționarea cauzei civile, a aplicat corect normele de drept material și a respectat normele de drept procedural la judecarea cauzei respective.

Subsecvent, instanța de apel a constatat că, prima instanța corect a reținut la caz faptul că, urmează a fi admisă ca fiind întemeiată, parțial, pretenția reclamantei în partea ce se referă la partajul averii și urmează a fi partajată între Anastasia Leanca și Sergiu Leanca următoarea avere: - suma de 180000,00 de lei, atribuindu-le soților Leanca Anastasia și Leanca Sergiu cîte ½ din suma menținută cu încasarea din contul lui Sergiu Leanca în beneficiul Anastasiei Leanca echivalentul a ½ din suma indicată, adică suma de 90000,00 de lei; - suma de 4600 Euro ce constituie valoarea automobilul de model XXX XXX, nr.î. XXX XXX, atribuindu-le soților Anastasia Leanca și Sergiu Leanca cîte ½ cotă parte ideală, iar în legătură cu faptul că bunul menționat nu poate fi partajat în natură, a încasa de la Sergiu Leanca în beneficiul Anastasiei Leanca suma de 2300 Euro, conform cursului Băncii Naționale a Moldovei, la momentul executării hotărârii, ceea ce constituie ½ cotă parte din automobil.

Or, la caz, potrivit materialelor cauzei, ca și prima instanța, instanța de apel a constatat că în timpul căsătoriei soții Anastasia Leanca și Sergiu Leanca au procurat automobilul de model XXX XXX, nr.î. XXX XXX, fapt confirmat prin adeverința nr.XXXvp din XX decembrie XXX, eliberată de IP ,,Agenția Servicii Publice” (f.d.35, vol I) și au acumulat suma de 180000,00 de lei, fapt confirmat prin informația din 12 februarie 2021, eliberată de BC ,,Moldova-Agroindbank” SA, sucursala Cimișlia (f.d.196, vol. I). 5

La fel, instanța de apel a reținut că potrivit concluziei Camerei de Comerț și Industrie a RM din 01 martie 2019, costul mediu de piață al automobilului de model XXX XXX, nr.î. XXX XXX, cu caracteristicile menționate, constituie 4600 euro (f.d.51).

Astfel, reieșind din normele legale aplicabile speței și stărilor de fapt stabilite, instanța de apel a conchis ca fiind corectă concluzia primei instanțe prin care s-a admis parțial acțiunea în partea încasării din contul pârâtului în beneficiul reclamantei a ½ din suma de 180000,00 de lei și ½ din costul automobilului în sumă de 2300 euro, ca fiind o soluție legală și întemeiată.

În continuare, referitor la solicitarea apelantei Anastasia Leanca, cu privire la admiterea pretențiilor privind partajarea bunurilor mobile, mașina de spălat automată, scuterul de model „Brazler”, a bicicletei de culoare neagră și alte cheltuieli de reparație a bunurilor ce aparțin copârâților Alexandru Leanca și Tatiana Leanca, instanța de apel a stabilit că reclamanta în temeinicia cerințelor înaintate nu a adus careva probe ce ar confirma indubitabil existența bunurilor și cheltuielilor menționate, drept urmare considerându-le ca declarative și fără suport probatoriu.

Referitor la pretențiile de declarare a nulității contractelor de vânzare cumpărare a automobilului de model ,,Dacia Logan”, cu nr.î. NMA 193, instanța de apel a menționat că reclamanta în cerințele sale a solicitat partajarea bunului mobil menționat, cerință admisă de către prima instanță, fiindu-i atribuită ½ din valoarea bunului menționat, și anume suma de 2300 euro, fapt ce decade necesitatea declarării nulității actelor de vânzare cumpărare, or, prin admiterea cerințelor date, s-ar încălca dreptul de proprietate a proprietarului de bună credință Ciocîrlan Nadejda, fapt inadmisibil în cazul în care reclamanta a beneficiat de ½ cotă parte din bun, și dânsa nu a solicitat să-i fie atribuit în natură bunul mobil.

Totodată, instanța de apel a notat că potrivit art. 46 alin. (1)-(2) din Constituția Republicii Moldova, dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului, sânt garantate. Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

În acest context, instanța de apel a considerat necesar de a menționa că CtEDO a atenționat de nenumărate ori asupra faptului că „ingerința în dreptul de proprietate urmează a fi justificată de autorități în mod corespunzător” (cauza Burdov vs. Rusiei, hot. din 7 mai 2002, §53-61; cauza Sporrong și Lonnroth vs. Suediei, hot. din 23 septembrie 1988, §23- 26; cauza Metaxas vs. Greciei, hot. din 27 mai 2004, §27-31).

Astfel, la caz, instanța de apel a relevat că dată declararea nulității contractelor de vânzare cumpărare, fără scop real de a apăra dreptul de proprietate, și prin efectul reparării prejudiciului prin atribuirea a ½ din costul automobilului, nu produce necesitatea anulării contractelor de vânzare cumpărare. 6

În privința cerinței cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare, suportate de partea reclamantă într-un alt proces, instanța de apel a reținut ca întemeiată poziția primei instanțe formulată în temeiul art. 97 alin. (3) din Codul de procedură civilă, or, din conținutul materialelor dosarului se atestă că reclamanta Anastasia Leanca la înaintarea acțiunii de divorț nu a adus la cunoștință pârâtului Sergiu Leanca a cerințelor de divorț, prin urmare adresarea în judecată cu acțiune privind desfacerea căsătoriei, în lipsa unui dezacord din partea reclamantului la desfacerea căsătoriei, nu poate impune ca pârâtul să suporte cheltuielile judiciare în sensul art. 97 alin. (3) din Codul. Prin urmare, instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe privind respingerea acestui capăt de cerere este una întemeiată și fondată.

Referitor la cererea de apel declarată de avocatul Vladislav Berezovschi în interesele pârâtului Sergiu Leancă, instanța de apel a constatat netemeinicia acesteia, or, după cum s-a menționat supra reclamanta a făcut dovada existenței bunurilor în devălmășie suma de 180000,00 de lei și a automobilului de model Dacia, care ulterior a fost vândut de către pârât, prin urmare împărțirea acestor bunuri în devălmășie prin hotărârea contestată, este o soluție întemeiată și fondată.

Referitor la invocarea părții apelante că suma de 180000,00 de lei, a fost retrasă de pe contul bancar și cheltuită pe necesitățile familiare, instanța de apel a considerat-o declarativă, or, această sumă a fost retrasă de Sergiu Leanca la data de 03 septembrie 2018, adică cu o lună jumate înainte de intentarea în judecată a procedurii de divorț, fapt ce atestă că suma a fost retrasă în alte scopuri decât a fi cheltuită de către părți în scopuri familiare.

Totodată, instanța de apel a reținut că apelantul Serghei Leanca nu a probat, pentru care anume cheltuieli familiare a fost cheltuită suma de 180 000,00 de lei.

În lumina celor expuse, instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe corespunde rigorilor legale, apelanții nu au probat temeinicia afirmațiilor lor, argumentele apelurilor fiind neîntemeiate, iar instanța de fond a stabilit toate circumstanțele cauzei și a apreciat just probele administrate, aplicând corect normele de drept ce guvernează speța, așadar, nu a depistat temeiuri de casare a hotărârii primei instanțe.

Mai mult ca atât, instanța de apel a considerat important de remarcat faptul că apelanții și reprezentanții lor, utilizând calea de atac nu au prezentat în instanța de apel probe, pe care nu au avut posibilitatea să le prezinte instanței de fond și care ar fi de natură să răstoarne concluziile expuse în hotărârea contestată.

Subsecvent, în viziunea instanței de apel toate argumentele și afirmațiile invocate de către apelanți și avocații lor care au fost citate supra, sunt identice cu circumstanțele expuse în cererea de chemare în judecată și referință, cărora instanța de fond le-a dat deja o apreciere corespunzătoare, acestea fiind vădit lipsite de suport juridic, și sub toate aspectele au fost 7 examinate de prima instanță, iar instanța de apel le-a apreciat ca fiind inconsistente și fără raționament valabil circumstanțelor speței.

În final, instanța de apel a reiterat că contrar prevederilor art. 118 și art. 121 din Codul de procedură civilă, apelanții și reprezentanții lor nu au adus careva probe incontestabile în susținerea poziției lor și prin urmare instanța de fond just a aplicat normele legale relevante la circumstanțele speței și a admis parțial acțiunea în forma descrisă supra.

La 30 ianuarie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a expediat în adresa intimatei Anastasiei Leanca, copia recursului declarat de Sergiu Leanca, reprezentat de avocatul Vladislav Berezovschi, împotriva deciziei din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Comrat, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d.156, vol.II).

Prin referința depusă la 23 februarie 2023, prin intermediul poștei terestre (f.d.187, vol.II), intimata Anastasia Leanca și reprezentantul acesteia, avocatul Sergiu Coptu, au solicitat respingerea recursului declarat de Sergiu Leanca, reprezentat de avocatul Vladislav Berezovschi, împotriva deciziei din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Comrat, ca inadmisibil (f.d.163/186, vol.II).

Recursul declarat de către Sergiu Leanca, reprezentat de avocatul Vladislav Berezovschi, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Art. 434 alin.(1)-(2) din Codul de procedură civilă, stipulează că: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432 alin. (2) lit.c) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului reglementează că: „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța de judecată: c) a interpretat în mod eronat legea;

Art.432 alin.(3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului reglementează că: ,,Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul- verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art.432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, reglementează că: ,,Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, 9 ,,În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Totodată, din conținutul scrisorii de expediere a actului judecătoresc nr.2a-95/2022 (f.d. 138, vol.II), rezultă că, la 22 noiembrie 2022, Curtea de Apel Comrat a expediat în adresa participanților la proces, prin intermediul oficiului poștal, copia deciziei integrale din 20 septembrie 2022 a instanței de apel, care a fost recepționată de avocatul Vladislav Berezovschi, care acționează în interesele lui Sergiu Leanca la data de 28 noiembrie 2022, fapt confirmat prin avizul de recepția anexat la materialele cauzei (f.d.142, vol.II).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat de Sergiu Leanca, reprezentat de avocatul Vladislav Berezovschi, la 18 ianuarie 2023, prin intermediul poștei terestre (f.d.155, vol.II), se consideră depus în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă (a se vedea pct.48).

În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare la data depunerii cererii de recurs).

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat, rezultă că, Sergiu Leanca, reprezentat de avocatul Vladislav Berezovschi a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data 18 ianuarie 2023.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că recurentul a făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432 alin.(2), lit.c) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului (a 10 se vedea pct.50), nu a stabilit că instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu, existența altor circumstanțelor expuse în art.432 alin.(3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursurilor (a se vedea pct.51), nu le-a stabilit.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (a se vedea pct.52), nu a depistat.

În acest context, Completul de judecată reține că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursurile în cauză conțin obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele invocate de către Sergiu Leanca, reprezentat de avocatul Vladislav Berezovschi, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către Sergiu Leanca, reprezentat de avocatul Vladislav Berezovschi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil. 11

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare la data depunerii recursului), art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,