2r-15/25 — Încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată

La 16 octombrie 2023, prin intermediul poștei terestre (f.d.28), S.A. „MOLDTELECOM”, reprezentată de avocatul Eugeniu Bujoreanu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Igor Carp, solicitând încasarea datoriei în mărime de 5 046,32 de lei, a cheltuielilor de judecată constituite din cheltuielile de asistență juridică în mărime de 200 de lei și din taxa de stat în mărime de 270 de lei.

Prin hotărârea din 18 decembrie 2023 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de S.A. „MOLDTELECOM”. S-a încasat de la Igor Carp în beneficiul S.A. „MOLDTELECOM” datoria formată în baza contractului de prestare a serviciilor publice de comunicații electronice nr.96569712 din 20 noiembrie 2021 în mărime de 5 046, 32 de lei, cheltuielile de judecată constituite din taxa de stat în mărime de 270 de lei și din 200 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, iar în total suma de 5 516,32 de lei.

În susținerea recursului s-a invocat că instanța de apel la adoptarea soluției nu a examinat detaliat circumstanțele pricinii și materialele prezentate și a diminuat efectul normei de drept aplicate în detrimentul său. Dezacordul cu încheierea contestată este motivat prin faptul că din conținutul cererii de apel nemotivate formulate la 18 martie 2024 și actele anexate se deduce cu certitudine faptul că a invocat că despre examinarea cauzei nu a cunoscut și nu a putut să se informeze cu referire la aceasta, să participe la examinarea cauzei sau să recepționeze actele, din motiv că în perioada 04 septembrie 2023 - 10 octombrie 2023, 19 octombrie 2023 - 13 noiembrie 2023, s-a aflat la tratament în IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie. Ulterior a urmat tratament la domiciliu, prescris în baza diagnosticului indicat în trimiterea-extras din 12 martie 2024 și epicriză. Despre faptul că cineva în numele său a recepționat anumite acte emise de instanța de judecată nu a cunoscut, iar despre existența hotărârii din 18 decembrie 2023 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, a aflat la începutul lunii martie 2024, când a fost apelat de către reprezentanții companiei INCASSO, fiind întrebat în cât timp va achita datoria conform hotărârii instanței de judecată. Astfel, s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a participa la proces și de a cunoaște despre examinarea cauzei în fond, din cauza stării de sănătate precare. Aflarea la tratament în spital și continuarea acestuia la domiciliu denotă că nu a avut capacitatea psihică necesară pentru a înțelege în mod corespunzător implicațiile acțiunilor sau pentru a se ocupa de apărarea drepturilor sale în cadrul procesului.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, statul are obligația să asigure accesul efectiv la justiție, ținând cont de vulnerabilitățile părților implicate. În cauza Hadjianastassiou v. Greece (1992), Curtea a reafirmat că accesul la justiție presupune adaptarea procedurilor pentru a garanta drepturile persoanelor care, din motive medicale, nu se pot reprezenta pe deplin. De asemenea, în cauza Winterwerp v. Netherlands (1979), CtEDO a subliniat că persoanele cu tulburări mentale trebuie să beneficieze de protecție juridică adecvată, iar instanțele naționale sunt obligate să evalueze impactul stării de sănătate asupra capacității lor de a participa la proces și de a-și exercita drepturile. Tratamentul medical necesar urmat atât în spital, cât și la domiciliu, împiedică atribuirea unei culpe subiective pentru nerespectarea termenului procedural, în contextul vulnerabilității medicale și mentale, lipsa unui reprezentant legal care să urmărească desfășurarea procesului și să primească 2 comunicările instanței a condus la imposibilitatea de a-și exercita drepturile procesuale.

Conform art. 6 din CEDO și deciziilor Airey v. Ireland (1979), statele au obligația de a organiza sistemul juridic astfel încât persoanele aflate în dificultăți să beneficieze de asistență juridică adecvată pentru a-și exercita drepturile. În cazul de față, absența unui reprezentant legal a fost un factor decisiv care a contribuit la omiterea termenului.

Recurentul a declarat că omiterea termenului s-a datorat și faptului că după primirea hotărârii judecătorești, în calitate de beneficiar al asistenței juridice garantate de stat a încercat să obțină asistența unui avocat pentru a înțelege conținutul hotărârii emise și a formula cererea de apelul, iar o decizie în acest sens a fost emisă la 12 martie 2024. Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaște că accesul efectiv la justiție include dreptul la asistență juridică calificată. În cauza Bertuzzi v. France (2003), CEDO a statuat că lipsa posibilității de a beneficia de sprijin juridic adecvat poate constitui o încălcare a dreptului la un proces echitabil. Mai mult, în cauza Airey v. Ireiand (1979), Curtea a subliniat că drepturile procesuale nu pot fi considerate efective dacă persoana nu are acces la un ajutor juridic suficient pentru a-și pregăti apărarea. Fără asistența unui avocat, a considerat că șansele de a formula o cale de atac conform cerințelor legale ar fi fost semnificativ reduse. Acest obstacol, complet obiectiv, justifică întârzierea și face necesară repunerea în termen, pentru a-i permite exercitarea efectivă a drepturilor procesuale.

Repunerea în termen în conformitate cu art. 116 din Codul de procedură civilă este justificată, deoarece dreptul procedural trebuie exercitat în condiții de egalitate și accesibilitate pentru toate părțile, inclusiv pentru cele care s-au confruntat cu dificultăți obiective. Starea sa de sănătate, confirmată medical și lipsa accesului efectiv la informații despre proces au creat o imposibilitate reală de a respecta termenul procedural, ceea ce constituie un motiv temeinic. Instanța trebuie să interpreteze acest articol nu doar formal, ci și în contextul principiilor echității și accesului la justiție, pentru a preveni sancționarea părților vulnerabile pentru fapte ce nu le sunt imputabile. La fel, a demonstrat diligență prin acțiunea sa imediată după ce a aflat despre hotărâre, ceea ce confirmă buna sa credință. Prin urmare, respingerea cererii ar însemna o încălcare a dreptului său de a-și apăra cauza în mod efectiv, contrar scopului art. 116 din Codul de procedură civilă și valorilor protejate de acesta.

Repunerea în termen în sensul art. 116 din Codul de procedură civilă trebuie analizată și prin prisma jurisprudenței CtEDO, care subliniază că termenele procedurale nu trebuie să devină obstacole disproporționate în calea accesului la justiție (Miragall Escoiano v. Spain, 2000). În speță, refuzul de a-l repune în termen ar echivala cu o încălcare a dreptului său la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO, având în vedere că motivele 3 întemeiate invocate sunt independente de voința sa. Interpretarea art. 116 din Codul de procedură civilă trebuie să fie una favorabilă realizării echității procesuale, astfel încât drepturile sale să nu fie negate din cauza unor circumstanțe ce țin de vulnerabilitatea sa medicală și de lipsa notificării corespunzătoare.

Copia recursului declarat a fost expediată intimatului la 17 ianuarie 2025, prin intermediul poștei electronice (f.d.78).

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 din Codul de procedură civilă: „(2) Recursul se depune la instanța a cărei încheiere se atacă. (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 362 din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 369 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen”.

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: 4 „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 10 din Codul de procedură civilă: „(1) Sancțiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. (3) Sancțiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în dependență de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.”

Art. 427 din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Studiind materialele cauzei civile, argumentele invocate în recurs în raport cu normele de drept pertinente, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate, din motivele ce succed.

Inițial cu referire la solicitarea formulată în recurs cu privire la scutirea de la plata taxei de stat și taxei de timbru, instanța de recurs menționează că recursul declarat conform secțiunii 1, capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă împotriva încheierii judecătorești nu se impune cu taxă de stat. Iar în ceea ce vizează scutirea de la plata taxei de timbru, recurentul prin efectul legii, și anume în temeiul pct. 1.20 din anexa 2 la Legea taxei de stat nr. 213 din 31 iulie 2023, este scutit de la plata acesteia, deoarece conform 5 deciziei oficiului teritorial Chișinău al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat nr. 0824/ACC din 12 martie 2024 (f.d.52) beneficiază de asistență juridică garantată de stat acordată de avocatul Roman Scripnic, conform mandatului avocațial seria MA nr. 2017650 din 18 martie 2024 (f.d.40). Or, conform pct. 1.20 din anexa menționată, se scutesc de taxa de timbru în instanța de judecată persoanele fizice care au statut de beneficiar de asistență juridică garantată de stat.

Din materialele cauzei civile rezultă că, la 18 martie 2024, Igor Carp, inclusiv prin intermediul avocatului Roman Scripnic, a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 18 decembrie 2023 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași. Totodată, a solicitat repunerea în termenul de apel (f.d.45- 46).

Prin încheierea din 25 iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art. 369 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, s-a respins cererea depusă de Igor Carp privind repunerea în termenul pentru declararea apelului. S-a restituit apelul declarat de Igor Carp și reprezentantul său, avocatul Roman Scripnic, împotriva hotărârii din 18 decembrie 2023 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, din motiv că apelul a fost depus în afara termenului legal, iar instanța a refuzat să efectueze repunerea în termen (f.d.61-64).

Din criticile aduse în recursul declarat, instanța de recurs identifică dezacordul recurentului cu actul judecătoresc emis, motivat prin faptul că depășirea termenului de apel a fost generată de faptul că de examinarea cauzei nu a cunoscut și nu a putut să se informeze cu referire la aceasta, să participe la examinarea cauzei sau să recepționeze actele, din motiv că în perioada 04 septembrie 2023 - 10 octombrie 2023, 19 octombrie 2023 - 13 noiembrie 2023, s-a aflat la tratament în IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie, iar ulterior a urmat tratamentul prescris la domiciliu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind întemeiată soluția instanței de apel privind respingerea cererii de repunere în termenul de apel și drept urmare restituirea cererii de apel ca fiind depusă în afara termenului legal, or, instanța de a apel a refuzat repunerea în termen.

În context, instanța de recurs relevă că prezenta cauză civilă s-a examinat în procedura scrisă a cererilor cu valoare redusă în lipsa părților în conformitate cu prevederile art. 2762-2764 din Codul de procedură civilă. Însă la primirea spre examinare a cererii de chemare în judecată în procedura cererilor cu valoare redusă, prima instanță a emis la 20 octombrie 2023 o încheiere în acest sens (f.d.32), care a fost expediată cu scrisoare recomandată cu aviz de primire în adresa pârâtului Igor Carp împreună cu copia acțiunii la 23 octombrie 2023 (f.d.34) și a fost recepționată de ultimul la 14 noiembrie 2023, conform avizului de recepție (f.d.35). Iar la 18 decembrie 2023 a fost emisă hotărârea de admitere a cererii de chemare în judecată înaintată de S.A. „MOLDTELECOM” împotriva lui Igor Carp cu 6 privire la încasarea datoriei, dispozitivul acesteia fiind expediat în adresa lui Igor Carp cu scrisoare recomandată cu aviz de primire la 22 decembrie 2023 (f.d.37) și a fost recepționat de ultimul la 02 ianuarie 2024, conform avizului de recepție (f.d.54). Însă cererea de apel a fost depusă doar la 18 martie 2024 (f.d.45-46).

În atare circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind întemeiată constatarea instanței de apel precum că poziția recurentului că nu a cunoscut despre examinarea prezentului litigiu se combate prin materialele cauzei, aspect detaliat supra.

În ceea ce vizează argumentul recurentului privind imposibilitatea obiectivă de a cunoaște despre examinarea cauzei și respectiv omiterea termenului de declararea a apelului în termen este justificată prin aflarea acestuia la tratament staționar la IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie și ulterior continuat la domiciliu, prescris în baza diagnosticului indicat, instanța de recurs menționează că într-adevăr conform înscrisurilor anexate la cererea de apel în perioadele 04 septembrie 2023-10 octombrie 2023 și 19 octombrie 2023-13 noiembrie 2023 (f.d.50-51) Igor Carp a fost internat în spitalul enunțat, iar conform trimiterii-extras din 12 martie 2024 se află supraveghere la IMSPCCSM Călărași din anul 2018 (f.d.49). Însă aceste circumstanțe nu pot determina admiterea cererii de repunere în termenul de apel, în situația în care copia dispozitivului hotărârii judecătorești din 18 decembrie 2023 a fost recepționat de către recurent la 02 ianuarie 2024, iar cererea de apel a fost depusă doar la 18 martie 2024.

Or, termenul de apel în sensul art. 362 alin.(1) din Codul de procedură civilă este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, iar repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

Instanța de recurs nu neagă dreptul recurentului la asistență juridică, în special garantată de stat, având în vedere starea sănătății, doar că recurentul deși a primit copia dispozitivului hotărârii judecătorești la 02 ianuarie 2024, s-a adresat oficiului teritorial Chișinău în vederea acordării asistenței juridice garantate de stat la 12 martie 2024 cu solicitarea nr. 0824/ACC, dată la care și a fost emisă decizia de desemnare a avocatului Roman Scripnic să-i acorde asistență juridică calificată (f.d.52). La fel, la 12 martie 2024 a solicitat instanței de judecată eliberarea copiei hotărârii judecătorești din 18 decembrie 2023 (f.d.55), iar la 15 martie 2024 a formulat cerere de a lua cunoștință de materialele cauzei, adresată Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași (f.d.39).

Drept urmare, repunerea în termenul de declarare a apelului la caz nu poate fi determinată de starea sănătății, or, ar constitui un criteriu de discriminare în raport cu alți justițiabili, având în vedere că recurentului i-au fost comunicate contra semnătura actele expediate de instanța de judecată, iar depunerea cererii de apel s-a realizat la 18 martie 2024 peste mai mult de 7 două luni de la recepționarea dispozitivului hotărârii judecătorești-02 ianuarie 2024. Conform poziției recurentului, ultimul a continuat tratamentul la domiciliu după externare, ceea ce denotă că din 14 noiembrie 2023 se află la domiciliu, când a și primit copia cererii de chemare în judecată și copia încheierii judecătorești din 20 octombrie 2023 de acceptare a acesteia spre examinare în procedura cererilor cu valoare redusă. Iar ulterior la 02 ianuarie 2024 a primit copia dispozitivului hotărârii judecătorești din 18 decembrie 2023. Astfel, decade argumentul recurentului precum că de hotărârea judecătorească din 18 decembrie 2023 ar fi aflat doar la începutul lunii martie 2024 când ar fi fost apelat de reprezentanții companiei INCASSO.

Alegațiile recurentului, având în vedere diagnosticul său și tratamentul urmat, precum că ar fi fost în incapacitate de a realiza în mod corespunzător acțiunile sale și a apela la asistența juridică calificată, inclusiv cu referire la jurisprudența CtEDO privind asigurarea accesului efectiv părților la justiție ținând cont de vulnerabilitățile acestora și obligația instanțelor de a evalua impactul stării sănătății asupra capacității de a participa la proces și să-și exercite drepturile, la caz, nu pot determina repunerea în termenul de apel, pornind și de la principiul securității raporturilor juridice.

În atare circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că instanța de apel întemeiat a conchis că apelul a fost declarat de Igor Carp, în afara termenului legal, nefiind justificată omiterea termenului de declarare a apelului în interiorul acestuia. În contextul prevederilor art.362 alin.(1) din Codul de procedură civilă, termenul de depunere a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, care la caz s-a realizat la 02 ianuarie 2024, iar cererea de apel a fost depusă de Igor Carp, inclusiv prin intermediul avocatului Roman Scripnic, doar la 18 martie 2024.

Instanța de recurs reiterează că recurentul a cunoscut despre litigiul în cauză, precum și de hotărârea primei instanțe, iar alegațiile acestuia nu determină casarea actului judecătoresc contestat cu repunerea în termenul de declarare a apelului, în situația în care argumentele recurentului nu justifică omiterea termenului de contestare a hotărârii primei instanțe. Or, recurentul nu a fost lipsit de dreptul de a apela la asistență juridică calificată garantată de stat.

În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră relevant de a menționa obligația părților de a se folosi cu bună- credință de drepturile procedurale în virtutea prevederilor art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă. Inițiind procedura de apel, apelantul urmează să se intereseze periodic de soarta dosarului. Părțile trebuie să ia măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că părțile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună credință în raport cu 8 drepturile procedurale conferite de legislator și trebuie să urmărească cu bună-credință desfășurarea procesului, remarcă sugerată și de jurisprudența CtEDO. Jurisprudența constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor interesați să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (a se vedea cauza Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004).

Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene în interiorul cărora urmează a fi valorificate, or, în caz contrar survin sancțiunile procedurale în sensul art.10 din Codul de procedură civilă. Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

Prin prisma respectării dreptului la un proces echitabil, inclusiv dreptul de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 20 din Constituția Republicii Moldova și art. 5 din Codul de procedură civilă, relevat în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv garantat de art.13 din Convenție, circumstanțele relatate denotă că, recurentul și-a neglijat posibilitatea de valorificare a drepturilor procedurale în termenul prevăzut de legislația în vigoare.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat cu menținerea încheierii contestate.

Ținând cont de cele expuse, în conformitate cu art. 427 lit. a), art.428 din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Igor Carp, inclusiv prin intermediul avocatului Roman Scripnic. Menține încheierea din 25 iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „MOLDTELECOM” împotriva lui Igor Carp cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 9