2r-115/24 — partajarea bunurilor în devălmăsie si partajarea obligatiilor pecuniare în cote-părti egale

La 11 ianuarie 2023, Stanislav Maliuga a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elmirei Maliuga cu privire la partajarea bunurilor în devălmășie și partajarea obligațiilor pecuniare în cote-părți egale.

Prin hotărârea din 21 august 2023 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr- Lunga a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Stanislav Maliuga. S-a partajat bunurile dobândite în comun în timpul căsătoriei dintre Stanislav Maliuga și Elmira Maliuga, anume s-a repartizat lui Stanislav Maliuga în calitate de cotă-parte determinantă bunurile imobile sub formă de apartament locativ amplasat pe adresa: com. Svetlîi, str. Lenin nr. 28, ap. 23, cu suprafața de 46,6 m2, înregistrat sub număr cadastral 9634209.287.01.023, cu costul de piață 157 000 de lei, achitând Elmirei Maliuga compensația bănească proporțională cu ½ cotă-parte din costul total al bunurilor în mărime de 78 500 lei, precum și s-a partajat obligațiile pecuniare în cote-părți egale dintre reclamant și intimat în mărime de 135 290, 55 de lei, încasând de la Elmira Maliuga în beneficiul lui Stanislav Maliuga suma de 67 645, 27 de lei. S-a încasat de la Elmira Maliuga în beneficiul statutului taxă de stat în sumă de 4 384, 35 de lei.

La 6 octombrie 2023, Elmira Maliuga a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 21 august 2023 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr- Lunga, solicitînd admiterea acesteia, casarea hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri. Totodată, Elmira Maliuga a solicitat și repunerea în termenul de declarare a apelului.

Prin încheierea din 1 noiembrie 2023 a Curții de Apel Comrat a fost respinsă cererea Elmirei Maliuga privind repunerea în termenul de declarare a apelului, ca nefondată și s-a restituit apelantei cererea de apel depusă împotriva hotărârii din 21 august 2023 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr- Lunga, ca fiind depusă peste termenul prevăzut de lege.

La 6 februarie 2024, prin intermediul oficiului poștal, Elmira Maliuga a depus recurs împotriva încheierii din 1 noiembrie 2023, solicitând 1 admiterea acestuia, casarea încheierii contestate cu repunerea în termenul de declarare a apelului și restituirea cauzei la rejudecare, în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

În argumentarea cererii de recurs a indicat că nu este de acord cu încheierea contestată, o consideră ilegală și neîntemeiată.

A menționat că atât hotărârea instanței de fond, cât și decizia instanței de apel, precum și citațiile pe aceste cauze au fost trimise la adresa – satul Svetlîi, str. Lenin 28, ap. 23. La această adresă a locuit până la momentul desfacerii căsătoriei cu pârâtul, fiind nevoită să părăsească locuința împreună cu fiul, la cerința reclamantului. Toate citațiile, notificările și hotărârile pe cazul dat au fost primite de reclamant, care nu a informat-o imediat despre aceasta, urmărind scopul neglijării posibilității de a depune o plângere împotriva încheierii instanței de apel în termenul legal prevăzut de lege.

A susținut că încheierea instanței de apel din 1 noiembrie 2023 a primit- o abia la 21 ianuarie 2024, după ce s-a adresat la Judecătoria Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, astfel că termenul de contestare urmează să fie calculat începând cu data recepționării acesteia.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 4261 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanța de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen”.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă: „Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară. Cererea de chemare în judecată și actele 2 de procedură ale instanței de judecată se comunică autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceștia sunt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.”

Art. 102 alin. (41), (5) din Codul de procedură civilă: „Participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară. Citația sau înștiințarea se trimite la adresa menționată de parte sau de un alt participant la proces. Dacă persoana nu locuiește la adresa comunicată instanței, citația sau înștiințarea poate fi trimisă la locul ei de muncă sau la locul unde se află.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: „Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: 3 „Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare”.

Încheierea respectivă a instanței de apel a fost notificată Elmirei Maliuga, prin intermediul oficiului poștal, la adresa indicată în cererea de apel nemotivată, și anume satul Svetlîi, str. Lenin 28, ap. 23 (f.d.83, 105), însă, la 21 noiembrie 2023, plicul cu avizul de recepție/livrare a fost returnat instanței de judecată cu mențiunea „plecat” (f.d.106-107).

Prin urmare, termenul de 15 de zile prevăzut la art. 425 din Codul de procedură civilă, pentru depunerea recursului împotriva încheierii instanței de apel, a început să curgă de la data de 21 noiembrie 2023 și a expirat la data de 06 decembrie 2023.

Ulterior, la 15 ianuarie 2024 Elmira Maliuga a depus cerere în instanța de judecată, prin care a solicitat eliberarea copiei încheierii instanței de apel, contrasemnând despre recepționarea acesteia la data de 18 ianuarie 2024 (f.d.117).

Necătând la aceasta, chiar pornind de la recepționarea repetată a aceleiași încheieri, la 18 ianuarie 2024, termenul a începu să curgă și a 19 ianuarie 2024 și a expirat la 02 februarie 2024.

Aceste circumstanțe atestă că, Elmira Maliuga nu s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva încheierii instanței de apel din 1 noiembrie 2023 abia la 6 februarie 2024, adică în afara termenului legal de 15 zile, prevăzut la art. 425 din Codul de procedură civilă. În consecință, intervenind aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la art. 4261 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, și anume cea de restituire a recursului.

Completul de judecată notează că termenul de declarare a recursului este un termen de procedură imperativ, astfel încât nerespectarea acestuia 4 atrage decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac, fără a iniția o abordare a recursului în fond. Impunerea unui termen de valorificare a căii de atac are ca scop disciplinarea justițiabililor și garantarea securității raporturilor juridice. Decăderea din dreptul de acces la jurisdicția Curții Supreme de Justiție constituie de asemenea un factor de securitate juridică, conținută în regula de 15 zile, care curge de la data comunicării încheierii (contestate) recurentului și împiedică o permanentă repunere în discuție a soluțiilor irevocabile pronunțate de instanțele de judecată.

Totodată, reieșind din prevederile art.116 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului poate fi restabilit dacă persoana îndreptățită solicită prin cerere acest lucru, cu anexarea probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului de procedură.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în cererea de recurs, Elmira Maliuga nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, cu anexarea probelor concludente, ce justifică omiterea acestuia. Or, repunerea în termenul de atac se face de către instanța de judecată doar în cazurile și în ordinea strict reglementată la art.116 din Codul de procedură civilă, care expres stipulează că repunerea în termen a actului de procedură poate fi efectuată doar la cererea persoanei care o solicită și cu anexarea probelor ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Mai mult, Completul de judecată apreciază critic argumentul recurentei Elmira Maliuga precum că a recepționat încheierea instanței de apel la 21 ianuarie 2024 (zi de duminică), or, cele constatate mai sus (parag. 24) atestă contrariul.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că părțile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună credință în raport cu drepturile procedurale conferite de legislator și trebuie să urmărească cu bună-credință desfășurarea procesului, remarcă sugerată și de jurisprudența CtEDO. Jurisprudența constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor interesați să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (a se vedea cauza Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004).

Or, în condițiile enunțate, este indubitabil că admiterea spre examinare a unui recurs tardiv, ar avea un efect incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ar încălca dreptul părților la un proces echitabil. 5

Drept urmare, ținând cont de faptul că recursul a fost depus cu omiterea termenului prevăzut la art. 425 din Codul de procedură civilă și fără a fi solicitată repunerea în termen a recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a restitui recursul ca fiind depus în afara termenului legal.

În conformitate cu art.269-270, art. 4261 alin.(1) lit. a), alin.(2) din Codul de procedură civilă,