2rci-96/24 — Separarea bunurilor din masa debitoare

La 05 martie 2021, Vladimir Cimpoeș a depus cerere împotriva S.R.L. „ARLON GRUP”, în faliment, intervenient accesoriu B.C. „Moldindconbank” S.A., solicitând separarea din masa debitoare a debitorului S.R.L. „ARLON GRUP”, în faliment, cu transmiterea lui Vladimir Cimpoeș în proprietate a bunului imobil sub spațiu comercial cu suprafața de 103,6 mp, amplasat în blocul locativ nr.72 cu 11 etaje din str. xxxxx, nr.xxxxx, mun. Comrat, cu număr cadastral xxxxx, amplasat la etajul de la parter în schimbul finalizării contra executării, și anume în schimbul achitării sumei de 9 266 de euro în beneficiul S.R.L. „ARLON GRUP”, cu titlu de plată a etapei a treia (tranșă) conform contractului de intenție nr.2010/01 din 20 octombrie 2016, constatarea faptului că suma conform contractului de intenție nr.2010/01 din 20 octombrie 2016 urmează a fi primită de debitorul S.R.L. „ARLON GRUP” în valută națională conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei la ziua efectuării plății, obligarea administratorului insolvabilității să întocmească și să-i transmită în ziua plății tranșei trei în baza contractului de intenție nr.2010/01 din 20 octombrie 2016 actul de primire-predare a imobilului enunțat.

La 06 septembrie 2024, prin intermediul poștei electronice (Vol.I, f.d.211), B.C. „Moldindconbank” S.A. a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 01 august 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, solicitând repunerea în termenul de apel, admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe cu restituirea cauzei spre rejudecare în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 22 octombrie 2024 a Curții de Apel Comrat s-au respins ca neîntemeiate cererile depuse de lichidatorul S.R.L. „ARLON GRUP”, în faliment, Marcel Lungu, și B.C. „Moldindconbank” S.A. cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului. S-au restituit cererile de apel depuse de lichidatorul S.R.L. „ARLON GRUP”, în faliment, Marcel Lungu, și B.C. „Moldindconbank” S.A. împotriva hotărârii din 01 august 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, în cauza intentată la cererea lui Vladimir Cimpoeș împotriva S.R.L. „ARLON GRUP”, în faliment, intervenient accesoriu B.C. „Moldindconbank” S.A. cu privire la separarea bunurilor din masa debitoare a S.R.L. „ARLON GRUP” și transmiterea bunului în proprietate, ca fiind depuse în afara termenului legal.

În susținerea recursului s-a invocat că, la data pronunțării hotărârii judecătorești reprezentantul S.R.L. „ARLON GRUP” nu a fost prezent la ședință, nefiind citat și necunoscând despre ședința de judecată preconizată pentru 01 august 2024. Cu referire la prevederile art.362 alin.(3), art.116 alin.(1) din Codul de procedură civilă, a menționat că odată ce a aflat doar la 02 septembrie 2024 despre conținutul hotărârii adoptate la 01 august 2024, după recepționarea acesteia, solicitarea de repunere în termenul de înaintare a apelului împotriva hotărârii instanței de insolvabilitate, era întemeiată și urma a fi admisă de către instanța de apel.

Suplimentar a afirmat că instanța de apel a interpretat eronat normele de drept procedural, motivând că au fost omise prevederile art. 236 alin.(4) din Codul de procedură civilă, în contextul cărora participanții neprezenți la pronunțarea dispozitivului, primesc copia acestuia în decurs de 5 zile. Obligația impusă instanței de legiuitor este că deja în 5 zile de la pronunțarea hotărârii, partea care nu a fost prezentă să primească copia acesteia. Astfel, hotărârea urma a fi recepționată cel târziu la 05 august 2024, iar în următoarele 10 zile să depună apel. Dispozitivul hotărârii prime instanțe a fost recepționat la 30 august 2024, prin scrisoarea dată cu 07 august 2024, în context menționând și că trimiterea poștală a fost expediată doar la 28 august 2024 și a fost recepționată la 02 septembrie 2024. Drept urmare, având în vedere că prima instanță nu a respectat obligația de a expedia în temeiul art.236 alin.(4) din Codul de procedură civilă în decurs de 5 zile copia hotărârii pronunțate, nu poate fi imputată S.R.L. „ARLON GRUP” omiterea termenului.

De asemenea, recurentul a considerat eronată afirmația instanței de apel precum că hotărârea a fost publicată pe pagina web a instanței la 07 august 2024, or, accesând portalul instanței, ultima hotărâre publicată în cauză este din 27 noiembrie 2023, publicată la 01 decembrie 2023. O altă hotărâre cu participarea S.R.L. „ARLON GRUP” nu se regăsește.

Recurentul a mai indicat că prin deciziile nr. 2rc-663/15 din 02 septembrie 2015 și nr.2rc-910/15 din 16 decembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție, s-a concluzionat că termenul de contestare a actelor judecătorești emise în temeiul Legii insolvabilității începe să curgă din data recepționării și nu din data pronunțării actului judecătoresc.

La 06 noiembrie 2024, prin intermediul poștei electronice (Vol. I, f.d.246), B.C. „Moldindconbank” S.A. a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 22 octombrie 2024 a Curții de Apel Comrat, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii instanței de apel, pronunțarea unei 3 decizii de repunere în termenul de apel, trimiterea cauzei în instanța de apel pentru judecarea apelului în fond.

În motivarea recursului s-a invocat că B.C. „Moldindconbank” S.A. a recepționat dispozitivul hotărârii judecătorești la 29 august 2024. Totodată, hotărârea instanței de insolvabilitate fost pronunțată în lipsa B.C. „Moldindconbank” S.A., necunoscând despre acest act judecătoresc și a contestat în termen de 15 zile de la data comunicării. Mai mult, nu a fost citat pentru data ședinței la care a fost pronunțată hotărârea instanței de insolvabilitate.

De asemenea, a mai indicat că a depus cerere de amânare a cauzei, motivată prin faptul că părțile duc negocieri în vederea încheierii unei tranzacții de împăcare. Acest fapt a fost confirmat de către reclamantul Vladimir Cimpoeș, în cadrul dezbaterilor desfășurate în cadrul procesului de la Curtea de Apel Comrat, care a recunoscut faptul că inclusiv în ziua pronunțării hotărârii de către instanța de insolvabilitate, a avut discuții telefonice cu reprezentantul Băncii, având înțelegerea de a susține această cerere de amânare. Prin urmare, a avut o speranță legitimă întemeiată de a considera că cererea de amânare va fi acceptată de către instanța de insolvabilitate, pentru a soluționa litigiul în mod amiabil.

Contrar prevederilor art.236 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanța de insolvabilitate nu a respectat termenul legal stabilit de legiuitor pentru aducerea la cunoștință a actului judecătoresc, ceea ce duce grav la încălcarea drepturilor părților în exercitarea drepturilor procedurale necesare apărării drepturilor deduse judecării. Sub aspectul temeiului invocat supra, a considerat că prin respingerea cererii de repunere în termen a apelului, Curtea de Apel Comrat, prin actul judecătoresc recurat, încalcă grav accesul la justiție. Or, cererea de refacere a termenului de exercitare a unui drept procedural, nu a fost încadrată corect în norma de drept, omiterea termenului de contestare s-a produs în circumstanțe neimputabile Băncii.

Recurentul a declarat ca fiind absolut iluzoriu argumentul Curții de Apel Comrat în partea în care indică asupra faptului că în calitate de justițiabil urma să se informeze de pe portalul instanțelor judecătorești. Or, această tratare reprezintă o depășire din partea instanței a cadrului legal de judecare. Legiuitorul nu a formulat nicio normă consacrată, care să impună portalul instanțelor judecătorești drept metodă de comunicare a actelor judecătorești, această metodă fiind una facultativă, în măsura să completeze procesul de comunicare a actelor de către instanțele judecătorești, dar nicidecum să îl substituie sau să fie reținut în sens procedural, drept informare a părților implicate în proces. Astfel, în condițiile în care a contestat cu apel hotărârea instanței de insolvabilitate în interiorul termenului de 15 zile de la comunicarea actului judecătoresc, fără a admite o omitere suplimentară neargumentată, respingerea refacerii termenului de apel nu constituie nimic altceva decât îngrădirea accesului la justiție și 4 privarea de un drept constituțional, fiind în ipostaza unei justiții formale, unde circumstanțele relevante nu au fost just apreciate și analizate, fiind posibilă survenirea unei pagube iminente. Banca în consecință ar fi privată de o parte din patrimoniul său, fapt care ar duce inevitabil la încălcarea dreptului de proprietate și a dreptului la un proces echitabil, drepturi consacrate de Constituția Republicii Moldova și CEDO.

Dreptul recurentului de acces la justiție a fost restrâns într-un mod incompatibil cu garanțiile unui proces echitabil, în sensul art. 20 din Constituție și art. 6 CEDO, iar remedierea încălcării este posibilă doar prin casarea încheierii recurate. Art. 6 § 1 din CEDO garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter. Pornind de la premisa că drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă și reală, iar nu iluzorie și teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanțe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție. Dreptul de acces la justiție impune obligații în sarcina legiuitorului și executivului. Statul este ținut sa acorde oricărei persoane toate facilitățile rezonabile de drept și de fapt pentru a accede la instanța. În Constituție, accesul liber la justiție este conceput ca un drept al oricărei persoane de a se putea adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, garantându-se că exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită prin nicio lege.

Copia recursurilor declarate au fost expediate intimaților și intervenientului accesoriu, prin scrisorile datate cu 12 decembrie 2024 (Vol.I, f.d.253) și 20 ianuarie 2025, inclusiv prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d. 24-26).

La 10 ianuarie 2025, Vladimir Cimpoeș a depus referință la cererile de recurs, solicitând respingerea acestora.

Art.8 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012: „(1) Hotărârile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu apel în termen de 15 zile de la data pronunțării dispozitivului, cu excepțiile prevăzute în prezenta lege. Termenul de apel, precum și apelul declarat nu suspendă executarea hotărârilor instanței de insolvabilitate. (2) Încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la data comunicării și numai în cazurile expres prevăzute de prezenta lege. Termenul de recurs, precum și recursul declarat nu suspendă executarea încheierilor instanței de insolvabilitate.”

Art. 424 din Codul de procedură civilă: 5 „(2) Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curțile de apel.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 din Codul de procedură civilă: „(2) Recursul se depune la instanța a cărei încheiere se atacă. (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 362 din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 369 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen”.

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). 6 (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 10 din Codul de procedură civilă: (1) Sancțiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. (3) Sancțiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în dependență de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

Art. 102 din Codul de procedură civilă: „(41) Participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.”

Art. 427 din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Studiind materialele cauzei, argumentele invocate în cererile de recurs în raport cu normele de drept pertinente, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile urmează a fi respinse cu menținerea încheierii contestate, din motivele ce succed.

Din materialele cauzei rezultă că, la 04 septembrie 2024, lichidatorul S.R.L. „ARLON GRUP”, în faliment, Marcel Lungu, a contestat cu apel hotărârea din 01 august 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Central (Vol.I, f.d.204-205). Iar la 06 septembrie 2024, prin intermediul poștei electronice (Vol.I, f.d.211), B.C. „Moldindconbank” S.A. a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 01 august 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Central (Vol.I, f.d.211 verso). Totodată, în ambele cereri de apel s-a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului, motivat, în esență, prin faptul că nu au fost prezenți la pronunțarea dispozitivului hotărârii primei instanțe 7 și au declarat apel în termen de 15 zile de la data recepționării hotărârii primei instanțe.

Prin încheierea din 22 octombrie 2024 a Curții de Apel Comrat, în temeiul art. 369 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, s-au respins ca neîntemeiate cererile depuse de lichidatorul S.R.L. „ARLON GRUP”, în faliment, Marcel Lungu și B.C. „Moldindconbank” S.A. cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului și s-au restituit cererile de apel formulate de lichidatorul S.R.L. „ARLON GRUP”, în faliment, Marcel Lungu, și B.C. „Moldindconbank” S.A. împotriva hotărârii din 01 august 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, ca fiind depuse în afara termenului legal (Vol.I, f.d.234-237).

Din criticile aduse în recursurile declarate, instanța de recurs identifică dezacordul recurenților cu actul judecătoresc emis, motivat prin faptul că nu au fost prezenți la pronunțarea dispozitivului hotărârii primei instanțe și contrar prevederilor art.236 alin.(4) din Codul de procedură civilă nu li s-a asigurat comunicarea și recepționarea copiei hotărârii judecătorești în decurs de 5 zile de la pronunțarea acesteia, iar prin restituirea cererilor de apel, li s- a încălcat dreptul de acces la justiție.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind întemeiată soluția instanței de apel privind respingerea cererilor de repunere în termenul de apel, urmată de restituirea cererilor de apel ca fiind depuse în afara termenului legal, or, instanța de apel a refuzat repunerea în termenul de apel.

Instanța de recurs reiterează că atât în recursul declarat de lichidatorul S.R.L. „ARLON GRUP”, în faliment, Marcel Lungu, cât și în cel al B.C. „Moldindconbank” S.A. s-a menționat că au depus cererile de apel în termen de 15 zile de la recepționarea hotărârii judecătorești, or, nu au fost prezenți la pronunțarea dispozitivului acesteia.

În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că în virtutea art. 8 alin.(1) din Legea insolvabilității, citat supra, hotărârile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu apel în termen de 15 zile de la data pronunțării dispozitivului, cu excepțiile prevăzute în prezenta lege. Drept urmare, instanța de apel justificat a reținut că apelanții au omis termenul de apel, în condițiile în care dispozitivul hotărârii primei instanțe a fost pronunțat la 01 august 2024.

Cu referire la argumentul lichidatorului S.R.L. „ARLON GRUP”, în faliment, Marcel Lungu, precum că nu a fost înștiințat despre data ședinței de judecată la care a fost pronunțat dispozitivul hotărârii judecătorești, instanța de recurs notează că recurentul a cunoscut despre existența litigiului, în special că vizează procesul de insolvabilitate a S.R.L. „ARLON GRUP”. La fel, materialele cauzei denotă că prin citația expediată de către prima 8 instanța, participanții la proces au fost înștiințați despre ședința de judecată numită pentru data de 29 mai 2024, ora 11:30 (Vol.I, f.d.190).

Totodată, la 28 mai 2024, prin intermediul poștei electronice, B.C. „Moldindconbank” S.A. a depus o cerere, prin care a solicitat amânarea ședinței de judecată din 29 mai 2024 (Vol.I, f.d.191-191 verso). Iar la 29 mai 2024, prin intermediul poștei electronice, lichidatorului S.R.L. „ARLON GRUP”, în faliment, Marcel Lungu, a solicitat amânarea ședinței de judecată stabilite pentru 29 mai 2024 (Vol.I, f.d.194). Astfel, prima instanță a dispus prin încheierea consemnată în procesul-verbal al ședinței de judecată din 29 mai 2024 amânarea ședinței de judecată pentru data de 01 august 2024, ora 10:30 (Vol.I, f.d.196).

În atare circumstanțe, decade argumentul lichidatorului S.R.L. „ARLON GRUP”, în faliment, Marcel Lungu, precum că nu a cunoscut despre data ședinței de judecată la care s-a pronunțat hotărârea judecătorească, or, partea înștiințată o dată în mod legal nu poate invoca necitarea pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară. Deși nu poate fi ignorat faptul că prima instanță a expediat în adresa lichidatorului S.R.L. „ARLON GRUP”, în faliment, Marcel Lungu și B.C. „Moldindconbank” S.A. citație inclusiv pentru ședința de judecată din 01 august 2024, ora 10:30 (Vol.I, f.d.197).

Referitor la argumentul recurentului B.C. „Moldindconbank” S.A. precum că pentru ședința de judecată din 01 august 2024 a formulat o cerere de amânare, având în vedere intenția părților de a negocia o tranzacție de împăcare și a avut o speranță legitimă întemeiată că cererea de amânare va fi acceptată, instanța de recurs relevă că această alegație nu justifică faptul omiterii termenului de contestare cu apel a hotărârii primei instanțe. Mai mult, partea a cunoscut despre ședința de judecată numită pentru 01 august 2024, iar depunerea cererii de amânare obligă partea să se intereseze de rezultatul ședinței de judecată pentru care a solicitat amânarea.

Subsecvent instanța de recurs nu neagă obligația instanței de judecată de a comunica hotărârea judecătorească participanților absenți la pronunțarea dispozitivului hotărârii judecătorești în decurs de 5 zile de la pronunțarea acestuia, însă această circumstanță nicidecum nu exclude obligația părților de a se conforma prevederilor legale și a contesta hotărârea instanței de insolvabilitate în termen de 15 zile de la data pronunțării dispozitivului, în situația în care recurenții au cunoscut despre existența litigiului aflat pe rolul instanței și ședințele de judecată stabilite în cadrul acestuia, aspect ce rezultă din materialele cauzei.

În ceea ce privește alegația recurentului B.C. „Moldindconbank” S.A. precum că portalul instanțelor de judecată reprezintă o sursă facultativă despre informarea părților despre actele judecătorești și nu este impusă de legiuitor ca o metodă de comunicare a actelor judecătorești, instanța de recurs menționează că la caz B.C. „Moldindconbank” S.A. cunoscând despre 9 existența litigiului și chiar formulând cererea de amânare, urma a se interesa de soarta cererii formulate și chiar a procesului în instanța de judecată, ceea ce la caz nu a efectuat.

La acest capitol, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că instanța de apel a indicat despre opțiunea aflării despre soarta dosarului pe portalul național al instanțelor de judecată, însă nu a reținut ca fiind acesta argumentul principal în respingerea cererilor de repunere în termenul de declarare a apelului. De altfel, instanța de apel a reținut că această cauză se află pe rolul instanței de judecată din anul 2021, iar apelanții au fost și prezenți la ședințele de judecată. Drept urmare, aveau obligația de a se interesa de soarta dosarului, în special că au fost și prezenți la unele ședințe de judecată, au formulat diferite cereri, etc., cunoscând de existența litigiului și fiind respectată și procedura legală de înștiințare a acestora.

Alegația lichidatorului S.R.L. „ARLON GRUP”, în faliment, Marcel Lungu, precum că accesând portalul național al instanțelor de judecată nu a depistat hotărârea primei instanțe publicată pe acesta la 07 august 2024 cum a reținut curtea de apel, este infirmată prin faptul că dispozitivul hotărârii din 01 august 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, în cauza intentată la cererea lui Vladimir Cimpoeș privind separarea bunurilor din masa debitoare, într-adevăr a fost publicat la 07 august 2024, ceea ce se confirmă prin accesarea portalului enunțat la capitolul respectiv.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că instanța de apel întemeiat a respins cererile de repunere în termenul de declarare a apelului, în situația în care art. 8 alin.(1) din Legea insolvabilității citat supra indică expres termenul de atacare cu apel de când curge și anume de la data pronunțării, iar circumstanțele conturate supra atestă suplimentar că recurenții au cunoscut de existența litigiului, fiind înștiințați în mod legal. Iar omiterea termenului de contestare cu apel a hotărârii instanței de insolvabilitate în termen de 15 zile de la data pronunțării, le este imputabilă.

În ceea ce vizează argumentul lichidatorului S.R.L. „ARLON GRUP”, în faliment, Marcel Lungu, prin prisma jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că la caz, nu este aplicabilă regula contestării cu apel a hotărârii instanței de insolvabilitate din momentul recepționării, în situația în care participanții au cunoscut de existența litigiului și chiar participând la unele ședințe de judecată, au formulat cereri de amânare, etc., aspecte reiterate supra.

În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră relevant de a menționa obligația părților de a se folosi cu bună- credință de drepturile procedurale în virtutea prevederilor art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă. Inițiind procedura de apel, apelantul urmează să se intereseze periodic de soarta dosarului. Părțile 10 trebuie să ia măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că părțile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună credință în raport cu drepturile procedurale conferite de legislator și trebuie să urmărească cu bună-credință desfășurarea procesului, remarcă sugerată și de jurisprudența CtEDO. Jurisprudența constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor interesați să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (a se vedea cauza Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004).

Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene în interiorul cărora urmează a fi valorificate, or, în caz contrar survin sancțiunile procedurale în sensul art.10 din Codul de procedură civilă. Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

Drept urmare, instanța de apel justificat a respins cererile de repunere în termenul de declarare a apelului și succesiv întemeiat a restituit cererile de apel ca fiind depuse în afara termenului legal.

Prin prisma respectării dreptului la un proces echitabil, inclusiv dreptul de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 20 din Constituția Republicii Moldova și art. 5 din Codul de procedură civilă, relevat în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv garantat de art.13 din Convenție, circumstanțele relatate denotă că, recurenții și-au neglijat posibilitatea de valorificare a drepturilor procedurale în termenul prevăzut de legislația în vigoare.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursurile declarate cu menținerea încheierii contestate.

Ținând cont de cele expuse, în conformitate cu art.1 alin.(4), art.8 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, art. 427 lit. a), art.428 din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursurile declarate de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „ARLON GRUP”, în faliment, Marcel Lungu, și de Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni. Menține încheierea din 22 octombrie 2024 a Curții de Apel Comrat, în cauza intentată la cererea lui Vladimir Cimpoeș împotriva Societății cu Răspundere Limitată „ARLON GRUP”, în faliment, intervenient accesoriu 11 Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni cu privire la separarea bunurilor din masa debitoare a Societății cu Răspundere Limitată „ARLON GRUP” și transmiterea bunului în proprietate. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Ion Malanciuc 12