3r-287/24 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- depunerea recursului impotriva incheierii judecatoresti
3r-287/24 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire inadmisibilitatea recursului declarat de către Colegiul de Studii
Administrative și Fiscale, reprezentată de avocatul Cibric Ruslan,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de Colegiul de Studii Administrative și Fiscale împotriva Inspectoratului de
Stat al Muncii, cu participarea terțului Vadim Gribincea privind contestarea actelor
administrative,
împotriva încheierii din 24 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3r-287/24
NR. PIGD 2-22112185-01-3r-15102024)
Depunerea recursului peste termenul stabilit la art. 242 din Codul administrativ
constituie temei de a-l declara inadmisibil
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (V. Ciumac)
Curtea de Apel Chișinău (G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan)
18 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
1
Examinând în lipsa părților recursul depus de Colegiul de Studii
Administrative și Fiscale, reprezentată de avocatul Cibric Ruslan,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 22 septembrie 2022 Colegiul de Studii Administrative și Fiscale s-a
adresat în instanța de judecată cu acțiune în contencios administrativ împotriva
Inspectoratului de Stat al Muncii, terț Vadim Gribincea, prin care a solicitat: -
anularea procesului-verbal de control al Inspectoratului de Stat al Muncii nr. PV-
ISM2022-00895 din 22 august 2022, precum și compensarea cheltuielilor de
judecată.
Prin hotărârea din 04 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani acțiunea înaintată de Colegiul de Studii Administrative și Fiscale împotriva
Inspectoratului de Stat al Muncii, cu participarea terțului Vadim Gribincea privind
contestarea actelor administrative, s-a respins ca fiind neîntemeiată.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 02 ianuarie 2024
Colegiul de Studii Administrative și Fiscale a depus apel (nemotivat) împotriva
hotărârii din 04 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
Prin încheierea din 24 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a declarat
inadmisibil apelul depus de Colegiul de Studii Administrative și Fiscale, din motivul
că motivarea apelului nu a fost depusă după în termenul prevăzut de art. 232 alin.
(2) Cod administrativ.
La data de 18 noiembrie 2024 Colegiul de Studii Administrative și Fiscale,
reprezentată de avocatul Cibric Ruslan a depus recurs împotriva încheierii din 24
octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului,
și anularea încheierii instanței de apel.
În motivarea recursului, s-a invocat că la data de 01 sau 02 noiembrie 2024
a observat pe poșta electronică încheierea din 24 octombrie 2024.
A susținut că expedierea hotărârii motivate a primei instanțe a avut loc prin
poșta electronică, indicată în materialele dosarului. În opinia recurentului, acesta nu
înseamnă că el și-a dat consimțământul la expedierea actului judecătoresc prin poșta
electronică. Or, comunicarea actului judecătoresc ar trebui să aibă loc cu
confirmarea acceptării documentului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ prevede următoarele:
2
„încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de
hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”
Art. 242 din Codul administrativ relevă că:
„recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a
emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea
nu stabilește un termen mai mic”
Art. 243 alin. (1) lit. a) Cod administrative:
„examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie prin care
declară recursul inadmisibil”.
Art. 96 alin. (1) și (2) din Cod administrativ,
„(1) Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează
în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.
Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și
acceptată de participantul la procedură.
(2) Autoritățile publice trebuie să se asigure că participanții la procedură indică, în cadrul
procedurii, o modalitate principală de comunicare, precum și modalități alternative.
Art. 22 alin. (3), (4), (5) din Codul civil:
„(3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului
în care aceasta prevede un efect întîrziat.
(4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: a) cînd este predată destinatarului; b) cînd
este predată la adresa poștală indicată de destinatar în acest scop ori, în lipsa acesteia, la sediul
destinatarului persoană juridică sau la domiciliul destinatarului persoană fizică; c) în cazul unei
notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate
fi accesată de către destinatar; sau d) cînd este pusă în orice alt fel la dispoziția destinatarului într-
un loc și într-un mod care fac posibil în mod rezonabil accesul destinatarului, fără întîrziere.
(5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele
prevăzute la alin.(4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi”.
Art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ,
„notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită
de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a)
notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c)
notificare prin poștă cu scrisoare recomandată”.
14.. Art. 18 din Legea nr. 284-XV din 22 iulie 2004 privind serviciile societății
informaționale:
„comunicarea electronică după puterea juridică și puterea doveditoare se echivalează cu
informația în formă scrisă. În cazul în care legea prevede ca informația să fie prezentată în scris,
această cerință se consideră executabilă prin comunicarea electronică, cu condiția că informația ce
se conține în ea este accesibilă pentru utilizare repetată. Comunicarea electronică nu poate fi lipsită
de putere juridică sau de putere doveditoare numai din motivul că este întocmită în formă
electronică. Responsabilitatea pentru conținutul comunicării electronice o poartă persoana care a
întocmit comunicarea electronică, dacă contractul sau legea nu prevede altfel. Modul de acces la
informația ce se conține în comunicarea electronică și de protecție a acesteia se stabilește prin
lege”.
3
Art. 21 alin.(1) Legea nr. 284-XV din 22 iulie 2004 privind serviciile
societății informaționale:
„comunicarea electronică se consideră comunicare a alcătuitorului, dacă a fost expediată
nemijlocit de alcătuitor; de persoana autorizată să acționeze în numele alcătuitorului comunicării
electronice, inclusiv de intermediarul în comerțul electronic; prin sistemul informațional al
alcătuitorului sau, în numele lui, printr-un sistem ce funcționează în regim automat”.
Art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal,
atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se
atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la
înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta
se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise”.
Art. 98 alin. (1) din Codul administrativ:
„dacă în cadrul procedurii administrative un participant este reprezentat, conform art.45, de
către un reprezentant legal, notificările se adresează acestuia”
Art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își
exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile
procesuale ale altor participanți. Participantul care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv
și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună- credință răspunde potrivit legii pentru
prejudiciile materiale și morale cauzate”
MOTIVAREA INSTANȚEI
După cum denotă actele cauzei, prin încheierea din 24 octombrie 2024 a
Curții de Apel Chișinău s-a declarat inadmisibil apelul depus de către Colegiul de
Studii Administrative și Fiscale, din motivul că motivarea apelului nu a fost depusă
în termenul prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod administrativ.
Conform materialelor cauzei, încheierea din 24 octombrie 2024 a Curții de
Apel Chișinău i-a fost notificată reprezentantului recurentului Colegiul de Studii
Administrative și Fiscale, avocatului Cibric Ruslan prin intermediul poștei
electronice, la adresa electronică: xxxxx, la data de 31 octombrie 2024 (f.d. 94).
Adresa respectivă este indicată în cererea de apel (f.d. 71) și cererea de
recurs (f.d. 98), precum și în mandatul avocațial (f.d. 37). Prin urmare, instanța a
considerat că recurentul și reprezentantul acestuia și-au dat consimțământul la
expedierea actelor de procedură de către instanțele de judecată, prin intermediul
poștei electronice reținute în materialele dosarului.
Faptul recepționării încheierii instanței de apel a fost menționat de însuși
Cibric Ruslan în cererea de recurs.
În acest context, este de menționat că în corespundere cu prevederile art.
223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție, prin care se stabilesc
termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la
proces conform art. 96-114.
Sub acest, aspect, instanța de recurs precizează că art. 96 alin. (1) din Codul
administrativ, reglementează modalitate de comunicare a actelor judecătorești prin
4
mijloace electronice. Pentru aplicarea acestor norme de drept procedural, este
necesar ca acest mijloc să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea
primirii lui. Așadar, confirmarea expedierii și recepționării documentului către
partea interesată se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice.
În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a
expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și
atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau
neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul pre-citat va cuprinde informații
cu privire aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat
de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la
„Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au
stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că
transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu
poate primi e-mailuri.
Prin urmare, luând în considerare lipsa acestor mențiuni, extrasul atașat la
materialele cauzei de către reprezentantul instanței de apel demonstrează
incontestabil că încheierea din 24 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău a fost
notificată reprezentantului recurentului, avocatului Cibric Ruslan la data de 31
octombrie 2024, prin intermediul poștei electronice a acestuia și se încadrează în
rigorile art. 96 alin. (1) din Codul administrativ.
În acest context, instanța de recurs menționează că, în cazul unei notificări
transmise prin poștă electronică, notificarea se consideră ajunsă la destinatar când
poate fi accesată de către destinatar. Deci, ține de responsabilitatea destinatarului de
a verifica poșta electronică, mai cu seamă când este de interesul său să prezinte un
act. Prin urmare, sunt neîntemeiate mențiunile reprezentantului recurentului,
avocatului Cibric Ruslan că a observat încheierea instanței de apel pe poșta
electronică pe data de 01 sau 02 noiembrie 2024.
Completul de judecată reține că până a se expune referitor la argumentele
invocate în recurs cu privire la legalitatea încheierii contestate, instanța de recurs
urmează să verifice dacă la caz a fost sau nu respectat termenul de depunere a
recursului.
Prin urmare, în speță prin prisma prevederilor art. 242 Cod administrativ,
termenul de procedură de 15 zile instituit de legiuitor pentru valorificarea dreptului
de a ataca în ordine de recurs încheierea din 24 octombrie a Curții de Apel Chișinău
de către Colegiul de Studii Administrative și Fiscale, reprezentată de avocatul Cibric
Ruslan, și-a început curgerea din ziua imediat următoare datei notificării actului
judecătoresc de dispoziție, respectiv, la 01 noiembrie 2024 și a expirat la data de 15
noiembrie 2024, zi de vineri.
Cu toate acestea, recurentul a depus recursul la 18 noiembrie 2024, adică
după expirarea termenului stabilit de lege, nefiind confirmată temeinicia unei
asemenea întârzieri, prin anumite probe.
Recurentul nu a depus o cerere cu privire la repunerea recursului în termen
și nici nu a prezentat instanței probe incontestabile ce ar demonstra imposibilitatea
îndeplinirii actului procedural în termenul prevăzut de lege.
5
Instanța de recurs notează că Cibric Ruslan, în calitate de avocat, este o
persoană abilitată și calificată, jurist, dispune de licență de avocat și se prezumă că
cunoaște prevederile legale referitoare la modul și termenul de declarare a recursului
împotriva încheierii judecătorești, iar conform art. 1 al Legii cu privire la avocatură
nr. 1260 din 19 iulie 2002, trebuie să pledeze și să acționeze în numele clienților săi,
să practice dreptul, să apară în fața unei instanțe judecătorești sau să consulte și să
reprezinte în materie juridică clienții săi, acțiuni însă omise de către acesta. De altfel,
potrivit art.65 alin.(1) din Codul administrativ, culpa unui reprezentant legal sau
împuternicit se atribuie reprezentatului.
Astfel, reprezentantul recurentului, avocatul Cibric Ruslan trebuia să
dispună cu bună-credință de drepturile sale procedurale și fiind interesat în
soluționarea prezentei cauze, urma să întreprindă măsurile necesare de a proteja
drepturile persoanei reprezentate de acces la instanță.
Instanța de recurs relevă că recurentul, fiind cel interesat în soluționarea
prezentului litigiu, avea obligația de a întreprinde măsurile necesare de a-și proteja
drepturile sale de acces la instanță. Or, conform jurisprudenței constante a CtEDO,
ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale
de acces la justiție (Van Harn versus Germany, nr.7557/03 din 11 septembrie 2007).
Din considerentele menționate și ținând cont de faptul că recurentul nu a
respectat prevederile articolului 242 Cod administrativ, Completul Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Colegiul
de Studii Administrative și Fiscale, reprezentată de avocatul Cibric Ruslan.
Or, admiterea spre examinare a unui recurs după expirarea termenului
stabilit de lege, ar avea un efect incompatibil cu principiul securității raporturilor
juridice, garantat de articolul 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.
Ținând cont de art. 230, 243 alin. (1) lit. a), alin. (2) Cod administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Colegiul de Studii Administrative și
Fiscale, reprezentată de avocatul Cibric Ruslan, împotriva încheierii din 24
octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
6