2ra-537/23 — anularea dispozitiei de concediere, constatarea nulitătii absolute a acordului aditional la contractul individual de muncă, încasarea compensatiei pentru munca prestată suplimentare, repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea dispozitiei de concediere, constatarea nulitătii absolute a acordului aditional la contractul individual de muncă, încasarea compensatiei pentru munca prestată suplimentare, repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-537/23 — anularea dispozitiei de concediere, constatarea nulitătii absolute a acordului aditional la contractul individual de muncă, încasarea compensatiei pentru munca prestată suplimentare, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Popescu Oleg,
reprezentat de avocatul Chiriac Nicolae,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Popescu Oleg împotriva BC ,,Mobiasbanca-OTP Group” SA cu privire la
anularea dispoziției cu privire la concediere, constatarea nulității absolute a
Acordului adițional la contractul de muncă, încasarea compensației în locul
restabilirii la locul de muncă, repararea prejudiciului moral, încasarea
salariului pentru munca prestată suplimentar și compensarea cheltuielilor de
judecată,
împotriva deciziei din 22 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-537/23
NR 2-21042248-01-2ra-06042023)
Recurs declarat până la 01 septembrie 2023, temeiurile nu se încadrează în
art. 432 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă. Recursul exercitat
conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de
drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu
și temeinicia ei în fapt.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru – jud. S. Dimitriu
Curtea de Apel Chișinău – jud. N. Budăi, D. Băbălău, I. Dutca
18 decembrie 2024
Textul corespunde cu originalul
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de Popescu Oleg, reprezentat de avocatul Chiriac
Nicolae
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 22 martie 2021, Popescu Oleg a depus cerere de chemare în
judecată împotriva BC ,,Mobiasbanca-OTP Group” SA cu privire la anularea
dispoziției cu privire la concediere, constatarea nulității absolute a Acordului
adițional la contractul de muncă, încasarea compensației în locul restabilirii
la locul de muncă, repararea prejudiciului moral, încasarea salariului pentru
munca prestată suplimentar și compensarea cheltuielilor de judecată (f. d. 4-
25 Vol. I).
În motivarea cererii de chemare în judecată, a indicat că la 11 iunie
2018, a încheiat cu BC ,,Mobiasbanca-Groupe Societe Generale” contractul
individual de muncă nr. 072 pe perioadă nedeterminată, fiind angajat în
funcția de analist, Secția Control de gestiune, Departamentul Financiar.
A menționat că, în aceeași zi, la 11 iunie 2018 a fost semnat Acordul
adițional privind protecția secretului comercial.
A relevat că schimbarea acționarului majoritar (iulie 2019) impunea
necesitatea reorganizării și ajustării activității Băncii la cerințele Grupului
Bancar OTP, astfel secțiile au fost reorganizate în departamente, iar
departamentele, respectiv în divizii.
A statuat că Departamentul din care făcea parte, a devenit
Departamentul Strategie, Planificare și Control din cadrul Diviziei
Financiare, iar volumul de muncă a crescut semnificativ.
La 22 octombrie 2019, a încheiat cu BC ,,Mobiasbanca-OTP Group”
SA Acordul adițional nr. 2579 la contractul individual de muncă, prin care
s-a modificat pct. 1.7 din contract, fiind stabilit salariul de funcție în sumă
de 11 500 de lei lunar.
1
Ulterior, la 20 decembrie 2019, a fost încheiat Acordul adițional
nr. 1929 la contractul individual de muncă, fiind transferat în funcția de
Analist, Departament Strategie, Planificare și Control.
La 21 februarie 2020, a fost semnat Acordul adițional nr. 1 la
contractul individual de muncă, prin care s-a modificat pct. 1.7 din contract,
fiind stabilit salariul de funcție în sumă de 17 000 de lei lunar.
La 16 martie 2020, a fost transferat la munca de la distanță (domiciliu),
fără a fi instruit de către angajator în această privință.
Ulterior, la 11 mai 2020, a fost semnat Acordul adițional nr. 2 la
contractul individual de muncă, prin care s-a stabilit că ,,începând cu data de
16 martie 2020, dar nu mai devreme de data acordării efective a acceselor
necesare, salariatul își îndeplinește atribuțiile de muncă, în conformitate cu
art. 190-293 din Codul muncii, la domiciliu. Munca prestată se desfășoară în
condiții normale de muncă, potrivit legii cu privire la securitate și sănătate
în muncă”. Iar, în temeiul pct. 2 din Acord, pe întreaga perioadă de acțiune
a Acordului, angajatorul s-a obligat să-i asigure accesul prin conexiune la
distanță, utilizând resursele de internet, la stația sa de lucru/poșta electronică
de serviciu, precum și la alte aplicații necesare.
A susținut că din cauza volumului de lucru exagerat, precum și din
motivul angajării a doi colegi noi în echipă, a fost nevoit să înceapă ziua de
muncă la orele 06:50 – 07:10 dimineața și să finiseze ziua de muncă la orele
18:30, lucrând adesea câte 12 ore pe zi.
Reclamantul a menționat că după demisionarea unor colegi, a fost
impus să preia o parte din cele mai complexe rapoarte aflate în gestiunea
fostului coleg care a demisionat, pe care nu le mai întocmise niciodată.
Din cauza problemelor tehnice apărute în timpul efectuării muncii la
domiciliu, a fost nevoit să transmită fișierele de lucru ajutătoare la întocmirea
acestor rapoarte pe poșta sa electronică personală, fără a le expedia către terți
și fără a divulga informația în alte surse.
Soluția de a transmite fișiere de lucru pe poșta personală era sugerată
de către alți angajați ai Băncii, metodă care au practicat-o și alți colegi, în
privința cărora nu s-a efectuat nici o anchetă de serviciu.
La 17 decembrie 2020, a înregistrat la Departamentul Resurse Umane
cererea sa de demisie fără avizul Directorului Financiar Cucoș Dumitru.
Însă, la 17 decembrie 2020 i s-a propus spre semnare cu o dată din
urmă, Acordul adițional nr. 1942 din 01 octombrie 2019, la contractul
2
individual de muncă, prin care au fost modificate pct. 1.11-1.17 la Titlul I,
iar alte clauze au fost modificate în sensul înăspririi măsurilor de precauție
și securitate, fiind modificat Titlul II pct. 2.1 ,,Drepturi și Oblicații” și Titlul
III ,,Securitatea și Confidențialitatea Informației”.
La 17 decembrie 2020, i-a fost prezentată Dispoziția nr. 1192-p cu
privire la suspendarea în baza art. 78 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, a
contractului individual de muncă și pornirea unei anchete de serviciu în
legătură cu investigarea cazului de suspecție de utilizare a informației băncii
în interes personal și transmiterea informațiilor sensibile pe poșta electronică
personală.
La 23 decembrie 2020, a avut loc ședința anchetei de serviciu, la care
a fost invitat și la care a prezentat explicații în scris a acțiunilor sale, inclusiv
și faptul că este dispus să predea calculatorul personal la expertiza
informațională pentru a demonstra că acțiunile sale nu au fost cu intenție și
că informația transmisă pe poșta personală nu prezenta interes, nefiind
informație secretizată și nu a fost divulgată terțelor sau stocată în altă parte,
în afară de calculatorul personal și utilizată exclusiv în interes de serviciu.
La 24 decembrie 2020, a fost emisă Dispoziția nr. 1218-p, prin care a
fost reintegrat în funcție începând cu data de 24 decembrie 2020.
La fel, în aceeași zi, la 24 decembrie 2020, a fost emisă Dispoziția
nr. 1219-p, prin care a fost concediat în baza rezultatelor anchetei de serviciu
în temeiul art. 206 alin. (1) lit. d) și art. 86 lit. k) din Codul muncii.
A relevat că Dispozițiile nr. 1218-p și nr. 1219-p din 24 decembrie
2020, sunt ilegale, emise cu încălcarea art. 208 și 209 alin. (2) din Codul
muncii.
Reclamantul a statuat că nu-i poate fi imputată încălcarea instrucțiunii
și a Regulamentului intern, despre care nu a cunoscut, în situația în care nu
i-a fost adus la cunoștință în modul corespunzător textul actelor normative
interne pretins încălcate.
De asemenea, a menționat că deoarece Acordul adițional nr. 1942 din
01 octombrie 2019 a fost falsificat în partea ce se referă la data întocmirii și
semnării lui, fiind de facto semnat cu o dată din urmă (17 decembrie 2020),
fiind influențat consimțământul său prin dol, acesta este lovit de nulitate
absolută, iar prin efectul legii nu poate produce efecte juridice, respectiv nu
putea fi sancționat disciplinar pentru încălcarea prevederilor acestui acord.
Totodată, a susținut că contractul individual de muncă nu descrie care
acțiuni sau inacțiuni ale salariatului se consideră abatere disciplinară, iar din
3
analiza clauzelor contractuale nu rezultă în nici un mod care anume acțiuni
sunt încadrate ca abatere disciplinară gravă și care sunt sancțiunile pentru
admiterea unor asemenea încălcări.
Mai mult ca atât, pct. 3.2 din contract prevede obligațiunile stabilite în
sarcina salariatului, însă nu descrie sancțiunile aplicate pentru încălcarea
acestor obligațiuni, la fel cum nici prin Dispoziția nr. 1219-p din
24 decembrie 2020, angajatorul nu a indicat expres care anume obligațiuni
din pct. 3.2 din contract au fost încălcate.
Reclamantul a specificat că faptele descrise în Dispoziție, au un
caracter arbitrar și sunt descrise sumar, or, fapta comisă a fost apreciată de
Comisia de anchetă, care după componența acesteia a fost viciată.
La baza Dispoziției de sancționare disciplinară, au stat constatările
Secției Securitate Informațională și propunerile acestei Comisii de anchetă,
iar unii membri ai Comisiei de disciplină făceau parte și din Secția care a
constatat pretinsa abatere disciplinară, ceea ce a afectat imparțialitatea
deciziei.
La 08 februarie 2021, a solicitat angajatorului remunerarea pentru
munca prestată suplimentar în perioada ianuarie 2019 – august 2020, în sumă
de 16 226,24 de lei, anularea Dispoziției nr. 1219-p din 24 decembrie 2020,
încasarea îndemnizației în mărimea a 3 salarii în locul restabilirii la locul de
muncă, repararea prejudiciului moral în mărimea unui salariu de funcție.
Prin răspunsul din 16 februarie 2021, somația a fost respinsă.
Reclamantul Popescu Oleg a solicitat anularea Dispoziției nr. 1219-p
din 24 decembrie 2020, constatarea nulității absolute a Acordului adițional
nr. 1942 din 01 octombrie 2019 la contractul individual de muncă nr. 072
din 11 iunie 2018, încasarea de la BC ,,Mobiasbanca-OTP Group” SA în
locul restabilirii la locul de muncă despăgubirea în mărime de 3 salarii de
funcție – 51 000 de lei, încasarea sumei de 51 000 de lei cu titlu de prejudiciu
moral, încasarea sumei de 16 226,24 de lei cu titlu de compensație pentru
munca prestată suplimentar și încasarea sumei de 10 000 de lei cu titlu de
cheltuieli de asistență juridică.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 27 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Popescu
Oleg. S-a constatat nulitatea absolută a Acordului adițional nr. 1942 din
01 octombrie 2019 la contractul individual de muncă nr. 072 din 11 iunie
2018, în partea în care acesta se referă la data încheierii acestuia, ca fiind
4
01 octombrie 2019, constatând data încheierii ca fiind – 17 decembrie 2020.
S-a anulat parțial Dispoziția nr. 1219-p din 24 decembrie 2020 cu privire la
concedierea lui Popescu Oleg în baza rezultatelor anchetei de serviciu, în
partea în care se referă la pretinsa încălcare de către reclamant a punctelor
din Acordul adițional nr. 1942 din 01 octombrie 2019 la contractul individual
de muncă nr. 072 din 11 iunie 2018. S-a încasat de la BC ,,Mobiasbanca -
OTP Group” SA în beneficiul lui Popescu Oleg suma de 5 000 de lei cu titlu
de cheltuieli de asistență juridică. În rest, acțiunea a fost respinsă (f. d. 16,
168-197 Vol. II).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 27 septembrie 2022, Popescu Oleg, reprezentat de avocatul
Chiriac Nicolae, a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din
27 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la
31 octombrie 2022 a depus cerere de apel motivată, solicitând admiterea
acestuia, casarea hotărârii instanței de fond în partea respingerii acțiunii, cu
emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă
integral (166-167, 206-225 Vol. II).
La 25 octombrie 2022, BC ,,Mobiasbanca-OTP Group” SA,
reprezentată de avocata Sugoneanco Irina, a declarat apel împotriva hotărârii
din 27 septembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, (f. d. 230-231
Vol. II).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 22 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, au fost
respinse apelurile declarate de Popescu Oleg și BC ,,Mobiasbanca-OTP
Group” SA și menținută hotărârea din 27 septembrie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru (f. d. 80-114 Vol. III).
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, că la 11 iunie 2018,
între BC ,,Mobiasbanca - Grupe Societe Generale” SA și Popescu Oleg a
fost încheiat contractul individual de muncă nr. 072 pe perioadă
nedeterminată, reclamantul fiind angajat în funcția de analist, Secția Control
de Gestiune, Departamentul Financiar, cu salariul de 9 000 lei/lunar, cu
programul de 8 ore pe zi/40 ore săptămânal.
La fel, instanța de apel a stabilit că, la aceeași dată, între
BC ,,Mobiasbanca - Grupe Societe Generale” SA și Popescu Oleg, a fost
semnat Acordul adițional privind protecția secretului comercial, iar tot în
aceeași zi, salariatului i-a fost înmânată fișa postului.
5
La data de 22 octombrie 2019, ca urmare a schimbărilor intervenite la
Bancă, la 01 octombrie 2019 a fost încheiat Acordul adițional nr. 2579 la
contractul individual de muncă, prin care pct. 1.7 din contract s-a modificat,
fiind stabilit salariul de funcție de 11 500 lei/lunar, cu același program de
muncă de 8 ore pe zi/40 ore săptămânal.
Ulterior, la 20 decembrie 2019, a fost încheiat Acordul adițional
nr. 2927 la contractul individual de muncă, Popescu Oleg fiind transferat din
funcția de analist, Secția Control de Gestiune, Departamentul Financiar în
funcția de analist, Departamentul Strategie, Planificare și Control
Instanța de apel a relevat că, la 21 februarie 2020, a fost încheiat
Acordul adițional nr. 1 la contractul individual de muncă, prin care s-a
modificat pct. 1.7 din contract, conform căruia s-a stabilit salariul de funcție
în mărime de 17 000 lei/lunar, cu același program de muncă de 8 ore pe zi/40
ore săptămânal.
La 16 martie 2020, a fost încheiat Acordul Adițional nr. 2 la contractul
individual de muncă, prin care s-a instituit munca la domiciliu, reieșind din
declararea de către OMS a pandemiei de Covid-19 și instituirea codului roșu
de CNESP la 13 martie 2020, unde conform pct. 1 din acord, s-a stabilit că:
,,Începând cu data de 16 martie 2020, dar nu mai devreme de data acordării
efective a acceselor necesare, salariatul își îndeplinește atribuțiile de muncă
în conformitate cu art. 290-293 din Codul muncii, la domiciliu, la următoarea
adresă: XXXXX. Munca prestată se desfășoară în condiții normale de
muncă, potrivit legii cu privire la securitate și sănătate în muncă.” Iar, în
temeiul pct.2 din Acord s-a indicat că: ,,Pe întreaga durată de acțiune a
prezentului Acord, Angajatorul îi asigură Salariatului accesul prin conexiune
la distanță, utilizând resursele de internet, la stația sa de lucru/poșta
electronică de serviciu, precum și la alte aplicații necesare.”
Instanța de apel a statuat că sunt justificate alegațiile reclamantului în
partea ce ține de faptul că, la 17 decembrie 2020, i s-a propus spre semnare
cu o dată din urmă Acordul adițional nr.1942 din 01 octombrie 2019 la
contractul individual de muncă nr.072 din 11 iunie 2018, alegații care se
coroborează cu copia certificată a acestui acord cu semnătura și ștampila
băncii, fără semnătura salariatului, unde este plasată și copia bonului fiscal
nr. 0019 din 17 decembrie 2020, prin urmare salariatul nu putea semna un
acord din 01 octombrie 2019 decât la o dată – cel mai devreme ce coincide
cu 17 decembrie 2020, concluzii care se coroborează cu declarațiile
martorului Snegur Olga date în ședință, care a confirmat că acest acord ar fi
fost semnat la data indicată din octombrie 2019, dar că salariatului Popescu
6
Oleg i-a fost adus la cunoștință la 17 decembrie 2020, lipsind alte probe care
confirma contrariul, respectiv, acest acord poate produce efecte juridice doar
din data semnării reale a acestuia.
Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că în cazul Acordului
adițional nr.1942 din 01 octombrie 2019 la Contractul individual de muncă
nr.072 din 11 iunie 2018, a avut loc manifestarea de voință concordantă a
două părți, îndreptată spre modificarea contractului individual de muncă,
însă nu la data indicată în acest acord, ci la o data ulterioară.
Instanța de apel a relevat că, la speță, clauza lovită de nulitate, nu
atrage nulitatea actului juridic în întregul său, deoarece, din cauza lipsei
acestora și în pofida întregirii efectelor sale conform art.1082 din Codul civil,
poate fi atins scopul pentru care s-a încheiat actul juridic, și anume
modificarea clauzelor contractului individual de muncă, astfel urmează a fi
admisă acțiunea partial, cu constatarea nulității absolute a Acordului
adițional nr. 1942 din 01 octombrie 2019 la contractul individual de muncă
nr.072 din 11 iunie 2018, în partea în care acesta se referă la data încheierii
acestuia, ca fiind 01 octombrie 2019, constatând data încheierii ca fiind – 17
decembrie 2020, anume această dată fiind data manifestării voinței și
producerii efectelor juridice.
Totodată, instanța de apel a specificat că deoarece Dispoziția nr. 1219-
p din 24 decembrie 2020 cu privire la concedierea reclamantului Popescu
Oleg, este bazată pe elemente faptice care au avut loc anterior datei sesizării
Secției Securitate Informatică din 26 decembrie 2020, iar Acordul adițional
nr. 1942 din 01 octombrie 2019, a avut loc și a produs efecte doar din
17 decembrie 2020, efectele nulității acestui acord nu pot califica fapte care
au avut loc anterior semnării acestuia, prin urmare este anulabilă Dispoziția
nr. 1219-p din 24 decembrie 2020 cu privire la concedierea lui Popescu Oleg
în baza rezultatelor anchetei de serviciu, în partea în care se referă la pretinsa
încălcare de către reclamant a punctelor din Acordul adițional nr. 1942 din
01 octombrie 2019 la contractul individual de muncă nr.072 din 11 iunie
2018, anume ca efect al neadmiterii legale a unei acțiuni retroactive a acestui
acord.
La fel, instanța de apel a statuat că potrivit Dispoziției nr. 1219-p din
24 decembrie 2020, Popescu Oleg a fost concediat în baza art. 86 lit. k) și
206 al. (1) lit. d) din Codul muncii, pe temei disciplinar.
Dispoziția de concediere a fost motivată pe faptul că, ,,Conform
sesizării din 26 noiembrie 2020 a Secției Securitate Informațională, care în
urma analizei alertelor parvenite din sistemul de prevenire a scurgerilor de
7
informații cu privire la expedierea informației confidențiale la adresele de
email personale, a identificat mai multe încălcări efectuate de Popescu Oleg
- Analist, Departamentul Strategie Planificare si Control, prin transmiterea
informației bancare confidențiale de pe poșta electronica de serviciu către
adresa de email personală, iar Comisia de disciplină, prin Dispoziția nr.1190-
p din 17 decembrie 2020 a stabilit că, Popescu Oleg a transmis rapoarte,
fișiere cu informație cu caracter personal a angajaților si clienților băncii,
care este calificată cu grad înalt de confidențialitate (C2, C3).
Conform fișei funcției semnată de Popescu Oleg la încheierea
contractului individual de muncă din 11 iunie 2018, responsabilitățile
reclamantului includeau: extragerea datelor inițiale din aplicația SAS,
verificarea corectitudinii lor, reconcilierea cu bilanțul băncii; prelucrarea
datelor primare pentru perfectarea rapoartelor financiare săptămânale,
lunare, trimestriale și anuale privind activitatea băncii, perfectarea
rapoartelor privind activitatea financiară a băncii și controlul veridicității
rapoartelor perfectate, analiza informațiilor din rapoartele perfectate etc.
Instanța de apel a statuat că Popescu Oleg a recunoscut că a transmis
conștient informația care este verificată și monitorizată de către Bancă, la
adresa personală de e-mail, doar că în scopul îndeplinirii sarcinilor de muncă
și eficientizării lucrului. Informația data nu a fost transmisă, nu a fost
divulgată terților sau stocată în altă parte în afara calculatorului personal.
Instanța de apel a constatat că sunt pertinente argumentele pârâtului
că, reclamantul a avut acces la sistemele informaționale ale băncii, or, în
obligația acestuia era anume colectarea informațiilor primare, pentru
introducerea ulterioară a acestora în rapoartele băncii.
Respectiv, Popescu Oleg a admis încălcări grave a prevederile actelor
normative interne, și anume: Regulamentul Intern al băncii nr. R00023404,
02 mai 2018 (p.8.2 alin. 17, p.11.1, 11.2, 11.6, 11.11); instrucțiunea
nr. I00038105 Cu privire la clasificarea și protecția informației confidențiale
din 09 octombrie 2019 (p.3 6, 4.3); Codul de etica al băncii nr. din 30 iunie
2020 (p.3.5.4); prevederile pct. 3.1. si 3.2. din contractul individual de muncă
nr. 072 din 11 iunie 2018.
Or, încălcările depistate se consideră deosebit de grave și, ținând cont
că Popescu Oleg avea acces la sistemele informaționale ale Băncii (sisteme
de colectare și gestiune a informației), Comisia de disciplină întemeiat a
concluzionat că aceste încălcări servesc drept temei pentru pierderea
încrederii angajatorului față de salariat.
8
Instanța de apel a susținut că nu poate fi reținută poziția lui Popescu
Oleg, precum că nu i s-au adus la cunoștință documentele normative interne,
or acesta s-a obligat conform contractului individual de muncă din 11 iunie
2018 - pct. 2.1.2 lit. b), să cunoască și să îndeplinească conștiincios toate
obligațiile conform fișei funcției, precum și documentele normative ale
băncii, cu atât mai mult că regulile menționate au fost remise tuturor
angajaților pentru informare, inclusiv reclamantului, angajații fiind
atenționați și nemijlocit la obligația de confidențialitate, ce se referă inclusiv
la interdicția de copiere a informației pe dispozitivele personale.
Instanța de apel a concluzionat că pornind de la obligațiile asumate
raportate la situația de fapt din speță, pârâtul a dovedit prin argumente și
dovezi pertinente că reclamantul a comis acțiuni culpabile, manifestate prin
faptul că, în perioada anului 2020, în particular pe parcursul lunii noiembrie
2020, a transmis o serie de mesaje electronice de pe adresa de e-mail de
serviciu pe adresa de e-mail personală, fapt care este interzis conform actelor
asumate de salariat, și constituie o încălcare a obligației de confidențialitate,
indiferent că a fost sau nu accesată de terți, existând riscul că de pe poșta
electronică personală a salariatului, pe care a fost transmisă informația
confidențială ce conțin date cu caracter personal ale clienților și angajaților
băncii, este posibilă remiterea informației către terți, iar angajatorul nu deține
și nu este în posibilitate de a supraveghea toată informația care intră și iese
de pe poșta electronică personală a reclamantului, fapt care este
incontestabil/notoriu și nu este negat de reclamant.
Instanța de apel a susținut că Popescu Oleg a recunoscut faptul
transmiterii e-mailurilor, dar a menționat că, aceste e-mailuri au fost necesare
și utilizate în scop de serviciu, iar superiorul său - Cucoș Dumitru (membrul
Comisiei de Disciplină) a indicat că, o serie din emailurile transmise și datele
reținute de către reclamant nu au legătură cu atribuțiile de serviciu ale
reclamantului (majoritatea e-mailurilor transmise erau rapoarte finale
pregătite de colegii reclamantului, care conțineau informație agregată
privind activitatea Băncii). Suplimentar, în urma investigațiilor efectuate de
bancă, s-a constatat că, Popescu Oleg a stocat pe calculatorul său un fișier
care conținea date privind toate achitările efectuate de bancă în beneficiul
salariaților săi, astfel că, a intrat în posesia informațiilor privind toate
salariile achitate de Bancă în perioada iunie - octombrie 2020, prin urmare,
salariatul și-a încălcat obligațiile asumate, inclusiv încălcarea regulilor de
păstrare a informației confidențiale.
9
Astfel, însăși faptele săvârșite de către salariat - încălcarea regulilor
de păstrare a informației confidențiale de către salariat, constituie temei
pentru pierderea încrederii, fiind relevante argumentele pârâtului, că suportă
și în continuare riscul ca informația confidențială preluată de reclamant să
ajungă la concurenți sau să fie dată publicității, precum și riscul ca angajații
Băncii să fie recrutați de concurenți (având în vedere că reclamantul a
colectat și sistematizat informația privind salariile angajaților băncii, atunci
când atribuțiile de serviciu ale reclamantului nu au nici o legătură cu aceste
informații).
De asemenea, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiate
argumentele pârâtului cu referire la faptul că reclamantul a expediat CV-ul
pe poșta personală la data de 23 septembrie 2020, fapt care justifică
concluziile că începând cu acea dată, reclamantul cel puțin a admis ca să nu
mai lucreze în cadrul Băncii, iar transmiterea datelor la 24 noiembrie 2020,
justifică amplificarea temerilor și pierderii încrederii.
Instanța de apel a apreciat critic argumentul reclamantului precum
că, angajatorul nu i-a asigurat dreptul de apărare în fața Comisiei de
Disciplină, în contextul în care, reclamantului i-au fost solicitate explicații
de 2 ori (7 decembrie 2020 și 23 decembrie 2020), reclamantul a participat
efectiv la ședința Comisiei de Disciplină, fapt confirmat prin însăși
conținutul actelor anchetei de serviciu.
Instanța de apel a apreciat ca fiind nepertinente argumentele
reclamantului referitor la volumul de muncă și numărul de salariați, faptul că
ajuta la integrarea altor salariați noi angajați și că se concediau alți colegi ai
săi, la probleme de conexiune coroborate cu obligația de a executa lucrările,
or, aceste elemente faptice, chiar și dovedite, nu justifică încălcarea
obligației de confidențialitate prin copierea informațiilor confidențiale pe
surse personale, cu crearea riscurilor bancare necontrolabile de către
angajator.
Mai mult ca atât, deși explicațiile reclamantului referitor la
problemele de conexiune în munca la distanță au fost confirmate prin proba
cu martori, nu este confirmat prin careva probe că aceste probleme erau de
așa natură încât împiedicau însăși executarea obligațiilor de serviciu.
Mai mult lipsesc probe ale semnalizării acestor probleme către superiori, sau
în contextul acestor probleme, solicitarea de a se permite eventual copierea
pe dispozitive personale, oferirea de alte alternative, fără încălcarea
obligației de confidențialitate – prin urmare, nici aceste argumente nu sunt
10
pertinente încălcării admise și pretinsei ilegalități sau netemeinicii
dispoziției de concediere.
Referitor la cerințele reclamantului privind încasarea compensației
pentru munca prestată suplimentar, instanța de apel a relevat că Popescu
Oleg nu a invocat care a fost cazul de incidență a prestării muncii
suplimentare; a fost muncă cu acord sau fără acord; dacă a existat un ordin a
angajatorului, temei pentru care ar putea solicita plata acesteia. Mai mult, din
datele indicate de reclamant referitor la momentul intrării-ieșirii de la
serviciu, momentul transmiterii datelor peste programul de muncă, nu
confirmă că în tot intervalul ce depășește programul, sau care din acest
interval, reclamantul s-a ocupat doar de obligațiile sale de muncă, care ar fi
muncă suplimentară.
Mai mult ca atât, munca suplimentară prestată de reclamant a fost
achitată prin ordinele nr.061-p din 15 ianuarie 2020, nr.269-p din
27 februarie 2020 și nr.598-p din 29 iunie 2020, ce confirmă concluzia că
reclamantul a fost remunerat pentru munca suplimentară, atunci când asigura
informarea angajatorului despre acest lucru, în conformitate cu Instrucțiunea
internă cu privire la Gestiunea Personalului în cadrul Băncii.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 14 martie 2023, Popescu Oleg, reprezentat de avocatul Chiriac
Nicolae, a declarat recurs împotriva deciziei din 22 decembrie 2022 a Curții
de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de
apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri, prin care
acțiunea să fie admisă integral (f. d. 119-146 Vol. III).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, Popescu Oleg a invocat prevederile art. 432
alin. (1) lit. a) și c) din Codul de procedură civilă (în redacția de până la
01 septembrie 2023) și anume că instanțele de judecată nu au aplicat legea
care trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea.
A susținut că instanțele ierarhic inferioare au examinat superficial
circumstanțele cauzei, interpretând eronat legea materială, ceea ce a afectat
legalitatea soluției.
11
A menționat că, în ședința instanței de apel, au fost invocate mai multe
alegații care nu corespund adevărului și care au fost combătute, însă au rămas
fără examinare.
La fel, recurentul a reiterat că reprezentantul BC ,,Mobiasbanca-OTP
Group” SA a declarat că Banca nu a prezentat în ședința de judecată a
instanței de fond pe suport CD actele și fișierele expediate de Popescu Oleg
de pe poșta de serviciu la poșta electronică personală, ci s-a limitat la
enumerarea denumirilor fișierelor, deoarece această măsură ar fi constituit o
divulgare a secretului comercial.
Recurentul a menționat că nu poate fi reținut argumentul intimatului
precum că prezentarea conținutului fișierelor ar echivala cu divulgarea
secretului comercial, or, procesul civil prevede posibilitatea de a examina
cauzele în ședință închisă, ceea ce ar garanta păstrarea secretului comercial.
Angajatorul nu a prezentat instanței pentru cercetare probe materiale
ce ar dovedi existența abaterii disciplinare, ci doar denumiri de fișiere, nu și
fișierele pretins expediate, ceea ce echivalează cu constatarea unor fapte care
nu au fost probate prin probe suficiente.
Iar, lista cu fișierele pretins expediate putea fi redactată sau creată de
angajator după bunul plac, astfel că prezentarea unei liste cu denumiri de
documente nu este un mijloc de probă admisibil.
Or, unicul mijloc de probă care trebuia prezentat în instanță putea fi
doar fișierul pe suport CD, pentru a fi analizate și cercetate nemijlocit de
către instanța de judecată.
Recurentul a susținut că, intimatul nu a probat că informația era
clasificată cu gradul CI și C2, astfel că nu a demonstrat existența temeiului
de concediere.
Respectiv, angajatorul avea obligația pozitivă de a demonstra în
instanță existența faptei și a abaterii disciplinare, cu prezentarea tuturor
probelor ce confirmă comiterea abaterii disciplinare și justifică decizia de
concediere.
De asemenea, a specificat că niciodată nu a recunoscut că a transmis
informație confidențială de pe poșta de serviciu pe poșta personală, or, în
ședințele de judecată, s-a expus pe marginea denumirilor de fișiere și a
declarat că avea dreptul de a lucra cu acele denumiri de fișiere în virtutea
funcției de analist, dar nu a recunoscut că a scos fișierele din perimetrul de
securitate al băncii.
12
Recurentul a menționat că nu poate fi reținut argumentul intimatului
cu referire la faptul că proba este secretă, respectiv nu poate fi prezentată
instanței de judecată pentru examinare, or, instanța de judecată este în drept
de a analiza toate probele, inclusiv cele ce constituie secret comercial sau
secret de stat.
În acest sens, recurentul a invocat că instanța de fond a încălcat
principiul nemijlocirii prevăzut la art. 25 din Codul de procedură civilă,
conform căruia instanța trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să
asculte explicațiile părților și intervenienților, depozițiile martorilor,
concluziile expertului, consultațiile și explicațiile specialistului, să ia
cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele materiale, să audieze
înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să emită hotărârea
numai în temeiul circumstanțelor constatate si al probelor cercetate si
verificate în ședință de judecată.
Or, încălcarea principiului în cauză, echivalează cu nerezolvarea
fondului cauzei, încălcarea dreptului la un proces echitabil și constituie temei
de casare a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe.
Totodată, a relevat că Acordul adițional nr.1942 din 01 octombrie
2019 la contractul individual de muncă nr.072 din data de 11 iunie 2018,
urma a fi constatat nul în întregime în temeiul art. 341 alin. (l) din Codul
civil, care prevede că, actul juridic a cărui încheiere a fost determinată de
comportamentul dolosiv sau viclean al uneia din părți poate fi declarat nul
de instanța de judecată chiar și în cazul în care autorul dolului estima că actul
juridic este avantajos pentru cealaltă parte.
La fel, a invocat că speței sunt aplicabile și prevederile art. 343 alin.
(l) din Codul civil, conform căruia actul juridic pe care o persoană l-a
încheiat din cauza unui concurs de împrejurări grele de care a profitat cealaltă
parte, în condiții extrem de nefavorabile, poate fi declarat nul de instanța de
judecată.
La caz, Acordul adițional nr.1942 din 01 octombrie 2019 este nul din
motiv că consimțământul cu referire la semnarea acordului adițional nr.1942
din 01 octombrie 2019, a fost viciat, iar pârâtul a acționat prin dol.
Respectiv se constată că angajatorul a acționat prin dol, iar
consimțământul salariatului a fost viciat, respectiv din aceste motive actul
juridic este nul și nu poate produce efecte juridice.
În acest sens, recurentul a susținut că contractul a fost semnat la data
de 17 decembrie 2020, dar nu la 01 octombrie 2019 după cum se pretinde,
13
ceea ce constituie temei pentru constatarea nulității acordului și a efectelor
semnării acestuia, or, Acordul adițional nr.1942 din 01 octombrie 2019 urma
a fi constatat nul în întregime, deoarece a fost viciat în partea ce se referă la
data întocmirii și semnării lui, fiind de facto semnat cu o dată din urmă, iar
angajatorul a influențat consimțământul prin inducerea în eroare, obligând la
semnarea unui acord în condiții grele prin aplicarea violenței psihologice
asupra salariatului.
Deci, rezultă că acest acord adițional este lovit de nulitate absolută, iar
prin efectul legii, el nu poate produce efecte juridice începând cu data la care
se pretinde că a fost semnat – 01 octombrie 2019.
Cu toate acestea, anume după semnarea Acordului adițional nr.1942
la 17 decembrie 2020, în privința sa a fost pornită ancheta de serviciu,
finalizată cu propunerea de concediere a salariatului pentru o abatere ce se
pretinde că ar fi avut loc la 23 noiembrie 2020.
Iar, deoarece ziua semnării Acordului adițional nr.1942 este data de
17 decembrie 2020, nu putea fi concediat pe motivul încălcării pct.1.12,
pct.2.1.2, lit. g),j), o); pct.3.1-3-10 ale Acordului adițional nr.1942 din
01 octombrie 2019 la contractul individual de muncă nr.072 din 11 iunie
2018, în temeiul presupusei abateri ce ar fi avut loc la data de 23 noiembrie
2020, or, admiterea unei asemenea interpretări ar presupune investirea cu
efect retroactiv al clauzelor unui contract, care poate produce efecte doar
pentru viitor
Cu privire la temeiurile de anulare a rezultatelor anchetei de serviciu,
recurentul a invocat că nu este de acord cu pornirea anchetei de serviciu în
baza sesizării Secției de Securitate Informațională din 26 noiembrie 2020, a
Dispoziției nr. H90-p din 17 decembrie 2020 și rezultatelor anchetei de
serviciu - Dispoziția nr. 1219-p din 24 decembrie 2020, prin care a fost
aplicată sancțiunea disciplinară ,,concedierea” în temeiul art. 86 lit. k) și
art. 206 alin. (l) lit. d) din Codul muncii.
În opinia recurentului, dispozițiile au fost emise cu încălcarea
normelor de procedură, în special art. 208 alin.(2) și 209 alin.(2) din Codul
muncii, iar în esență, concluziile anchetei de serviciu sunt pripite, arbitrare,
nefondate și neîntemeiate, iar pretinsele abateri indicate în raport nu puteau
să constituie temei pentru concedierea salariatului în baza art. 86 lit. k) din
Codul muncii.
La fel, examinarea circumstanțelor presupusei abateri disciplinare a
purtat un caracter pripit și arbitrar, inclusiv din motiv că la propunerea
14
salariatului ca calculatorul său personal să fie supus expertizei
informaționale, angajatorul nu a reacționat în nici un fel si nu a dat curs
acestei solicitări pentru a afla adevărul obiectiv. Prin această inacțiune,
angajatorul a încălcat dreptul la apărare al salariatului, principiul egalității
armelor și dreptul la un proces echitabil.
Concluziile formulate prin raportul comisiei de anchetă sunt pripite
și arbitrare din motiv că comisia nu a elucidat pe deplin circumstanțele
faptice importante, nu a luat în considerare poziția salariatului, nu a acceptat
administrarea de probe din partea salariatului, care a fost cooperant si a
explicat scopul utilizării informației, iar soluția propusă de comisia de etică
și disciplină privind concedierea în contextul înregistrării cererii de demisie
la 17 decembrie 2020 și a cooperării salariatului, este mult prea aspră și
exagerată în raport cu fapta salariatului și cu abordarea Băncii în cazuri
similare, or, în anul 2016 Banca a aplicat sancțiune disciplinară ,,mustrare
aspră” față de un alt angajat care a expediat pe poșta personală informație ce
constituie secret bancar și care a refuzat să ofere explicații angajatorului în
privința scopului expedierii informației.
În acest sens, a specificat că intimatul a adoptat o decizie
disproporționat de aspră în raport cu pretinsa abatere disciplinară și
comportamentul salariatului, fapt ce condiționează anularea raportului
comisiei de serviciu.
Cu privire la temeiurile de anulare a dispoziției de concediere
nr. 1219-p din 24 decembrie 2020, recurentul a specificat că angajatorul
urma să țină cont de faptul că prin activitatea sa, nu a cauzat Băncii nici un
prejudiciu material, iar informația cu care a lucrat în interes de serviciu nu a
ajuns la terțe persoane, prin urmare, nu a avut loc o divulgare a secretului
comercial așa cum definește pct.1.2 din Acordul privind protecția secretului
comercial.
Astfel, recurentul a menționat că acțiunile sale nu puteau fi
considerate abatere disciplinară gravă, deoarece nu este întrunită condiția de
la pct.3.1 din Acordul privind protecția secretului comercial, semnat la
11 iunie 2018 și anume nu a existat ,,...Transmiterea/divulgarea informațiilor
ce constituie secret comercial, unor terțe persoane, atrage după sine
răspunderea disciplinară și materială, prevăzută de legislație, cu condiția că
aceste informații au fost încredințate în modul stabilit persoanei ce le-a
divulgat, fără consimțământ de a le divulga și că prin divulgare s-a adus un
prejudiciu”.
15
Cu referire la cerința privind încasarea compensației pentru munca
prestată suplimentar, recurentul a relevat că faptul prestării muncii peste
program se demonstrează din analiza numeroaselor e-mailuri cu rapoarte
expediate de pe poșta electronică înainte de începerea programului de muncă
08:30 și cele expediate după expirarea timpului de muncă 17:30, fapt ce
demonstrează temeinicia pretenției de încasare a muncii prestate
suplimentar.
Prin urmare, a menționat că angajatorul datorează pentru munca
suplimentară prestată în perioada lunilor ianuarie 2019 - august 2020, suma
de 16 226,24 de lei.
Cu referire la cerința privind repararea prejudiciului moral,
recurentul a relatat că pentru încălcarea dreptului subiectiv personal -
nepatrimonial, dreptul de a nu fi hărțuit, discriminat și concediat ilegal de la
locul de muncă, pentru pătarea reputației profesionale prin mențiunea în
carnetul de muncă și pentru sentimentele de anxietate, frustrare și disconfort
cauzate prin încălcarea acestui drept, ținând cont de efectele negative asupra
sănătății, consideră justificat de a acorda prejudiciul moral în mărime de trei
salarii de funcție, echivalentul sumei de 51 000 de lei, cu titlu de compensație
pentru prejudiciului moral cauzat.
Referitor la cerința privind compensarea cheltuielilor de judecată, a
specificat că costul serviciilor acordate de avocat au fost negociate și
estimate reieșind din practica judiciară pe asemenea categorii de litigii, iar
prețul contractului a fost unul fix, fiind anexat bonul de plată în mărime de
10 000 de lei, care demonstrează pe deplin caracterul real și întinderea
cheltuielilor suportate.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei motivate din
22 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată la adresa
electronică a părților la data de 24 ianuarie 2023, fapt ce se confirmă prin
extrasul din poșta electronică (f. d. 115 Vol. III).
16
Astfel, se constată că recurentul Popescu Oleg s-a conformat
prevederilor legale și a declarat recursul la 14 martie 2023, în termen.
La data de 10 aprilie 2023, ,,OTP Bank” SA i-a fost expediată copia
recursului declarat de Popescu Oleg și s-a comunicat dreptul de a depune, în
termen de până la o lună, referință, cu expunerea asupra obiecțiilor materiale
și procedurale invocate în cererile de recurs.
La 15 mai 2023, ,,OTP Bank” SA, prin intermediul avocatului
Sugoneanco Irina, a depus referință la recursul declarat de Popescu Oleg,
prin care a solicitat să fie respins cu menținerea deciziei instanței de apel și
hotărârii primei instanțe.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în redacția până
la 01 septembrie 2023):
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”
Art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă (în
redacția până la 01 septembrie 2023):
„(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate
în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
17
(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce
la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare
din 01 septembrie 2023):
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră
oportun de a învedera că, prin Legea pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție)
nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare 18 august 2023, cu excepția art. IV,
V pct. 1-9 și 11-16 și art. VII – 01 septembrie 2023, publicată în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 318-321 art. 570 din 18 august 2023, au
fost introduse modificări în Codul de procedură civilă, inclusiv la capitolul
XXXVIII – Recursul, secțiunea a 2-a, recursul împotriva actelor de
dispoziție ale curților de apel.
Conform art. XI alin. (3) din Legea pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de
Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în
baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor.
În această consecvență, se deduce că admisibilitatea recursului
declarat de Popescu Oleg, reprezentat de avocatul Chiriac Nicolae împotriva
deciziei din 22 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, va fi examinată în
baza temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă,
în vigoare până la 01 septembrie 2023.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele
invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2)-
(4) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare la data depunerii
cererii de recurs), enunțate la pct. 29 din prezenta încheiere.
18
Verificând motivele de casare, invocate în recurs de către
Popescu Oleg, reprezentat de avocatul Chiriac Nicolae, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că acestea nu cad sub incidența
temeiurilor prevăzute la art. 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către
instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a
normelor de drept material sau procedural, respectiv, nu constituie temei de
casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că
recursurile exercitate conform Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Totodată, potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie
efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,
să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
menționează că recursul declarat de către Popescu Oleg, reprezentat de
avocatul Chiriac Nicolae, conține obiecții de fapt și de drept, similare celor
expuse anterior în cadrul examinării cauzei, care au fost analizate de către
instanța de apel, fiind apreciate corespunzător. În consecință, nu există
aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este
garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează
faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare
corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de
natură a învedera netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă. Nu este
suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care
se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului presupune nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o
simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate
instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum
și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
19
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că argumentele invocate de către recurent nu pot constitui
temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a aprecia recursul declarat de
Popescu Oleg, reprezentat de avocatul Chiriac Nicolae, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra, în temeiul art. 431 alin. (1),
(2), art. 433 alin. (1) lit. a), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură
civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de către Popescu Oleg, reprezentat
de avocatul Chiriac Nicolae, împotriva deciziei din 22 decembrie 2022 a
Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
20