3ra-78/24 — contestarea actului administrativ

La 20 ianuarie 2022, avocatul Serghei Mocanu, acționând în interesele reclamantei Cerari-Lari Svetlana, a depus acțiune în procedura contenciosului administrativ împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”, terț Primăria orașului Sângera privind anularea refuzului și obligarea la înregistrarea bunului și drepturilor asupra lui în Registrul bunurilor imobile.

În motivarea acțiunii sale, partea reclamantă a indicat că, Cerari-Lari Svetlana este proprietară a terenului situat în municipiul Chișinău, orașul Sângera, strada Tineretului, cu numărul cadastral XXXXX. La 25 septembrie 2018, la cererea reclamantei a fost întocmit de către SCT Chișinău nr. 1 actul de stabilire a hotarelor sectorului situat în municipiul Chișinău, orașul Sângera, strada Tineretului, cu numărul cadastral XXXXX, cu terenurile proprietate publică a orașului Sângera, inclusiv planul geometric. Prin decizia Consiliului orașului Sângera, municipiul Chișinău nr. 2/46 din 18 mai 2021, s-a aprobat coordonarea hotarului comun a terenurilor proprietate publică a orașului Sângera cu cele ale lotului sub construcție locativă cu suprafața de 0,0801 ha, repartizat familiei reclamantei în temeiul deciziei Consiliului orașul Sângera, municipiul Chișinău nr. 1/3 din 20 ianuarie 1995, conform Actului de stabilire a hotarelor sectorului de teren întocmit de către SCT Chișinău nr. 1 la 25 septembrie 2018.

A menționat că, la 10 noiembrie 2021 reclamanta a depus la Agenția Servicii Publice cerere de înregistrare a bunului imobil cu numărul cadastral XXXXX și a drepturilor asupra lui cu anexarea inclusiv a actului de stabilire a hotarelor sectorului de teren întocmit de către SCT Chișinău nr. 1 la 25 septembrie 2018 și planul geometric. Astfel, prin decizia din 23 noiembrie 2021 emisă de registratorul Diana Talpă s-a dispus refuzul în înregistrarea bunului imobil cu numărul cadastral XXXXX și a drepturilor asupra lui. 1

A enunțat că, la 14 decembrie 2021 reclamanta a depus cerere prealabilă prin care a solicitat anularea deciziei cu privire la refuzul înregistrării bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor din 23 noiembrie 2021 emisă de registratorul Diana Talpă. Iar prin decizia din 28 decembrie 2021 emisă de registratorul Aliona Gușanu s-a refuzat înregistrarea bunului imobil numărul cadastral XXXXX și a drepturilor asupra lui, invocându-se lipsa planului geometric al bunului imobil.

Reclamantul a susținut că deciziile emise de registratorul Diana Talpă la data de 23 noiembrie 2021 și registratorul Aliona Gușanu din 28 decembrie 2021 prin care s-a dispus refuzul în înregistrarea bunului imobil cu numărul cadastral XXXXX și a drepturilor asupra lui sunt ilegale. Temei pentru a refuza în înregistrarea bunului imobil cu numărul cadastral XXXXX și a drepturilor asupra lui este pur declarativ, pe motiv că actele prezentate sunt suficiente pentru înregistrarea bunului imobil cu numărul cadastral XXXXX și a drepturilor asupra lui în Registru bunurilor imobile.

A afirmat că deciziile contestate nu conțin o motivare suficientă, or, potrivit Legii RM nr. 1543 din 25 februarie 1998 expres se indică faptul că înregistrarea drepturilor poate fi refuzată numai dacă: b) forma și/sau conținutul documentelor prezentate nu corespund cerințelor legislației, însă registratorul nu indică concret care anume legislație indică în mod obligatoriu semnarea actului de stabilire a hotarului de către reprezentantul pentru reglementarea regimului proprietății funciare al primăriei. La fel, în acest sens urmează de reținut că prin decizia nr. 2/46 din 18 mai 2021 al Consiliului orașului Sângera a fost aprobată coordonarea hotarului comun al terenului proprietate publică a orașului Sângera cu cele ale lotului sub construcției cu numărul cadastral XXXXX conform actului de stabilire a hotarelor sectorului de teren întocmit de către SCT Chișinău la 25 septembrie 2018.

Reclamanta a relevat că acțiunile registratorului atentează la dreptul reclamantei de a folosi și dispune de bunurile care îi aparțin cu drept de proprietate, garantate de art. 127 din Constituție și art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 al CEDO.

În drept, reclamantul a indicat pe prevederile art. 1-7, art. 10-11, art. 21, art. 23-24, art. 87, art. 93, art. 162, art. 164-168, art. 196, art. 204, 208- 209, art. 211-212, art. 224 din Codul administrativ și art. 166-167 din Codul de procedură civilă.

Cerari-Lari Svetlana, a solicitat, anularea actului administrativ defavorabil, decizia cu privire la refuzul înregistrării bunurilor imobile și a 2 drepturilor asupra lor din 23 noiembrie 2021 emisă de registratorul Diana Talpă, anularea actului administrativ defavorabil, decizia cu privire la refuzul înregistrării bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor din 23 noiembrie 2021 emisă de registratorul Diana Talpă, obligarea Agenției Servicii Publice să emită actul administrativ individual favorabil prin care să înregistreze în Registru bunurilor imobile - bunul imobil situat în municipiul Chișinău, orașul Sângera, strada Tineretului, cu numărul cadastral XXXXX și drepturile asupra lui după reclamanta Cerari-Lari Svetlana și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată legate de examinarea cauzei.

La 25 ianuarie 2023, reclamanta Cerari-Lari Svetlana a depus o cerere de concretizare a pretențiilor din acțiune prin care a solicitat anularea deciziei cu privire la refuzul înregistrării bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor din 23 noiembrie 2021 emisă de registratorul Diana Talpă, anularea actului administrativ defavorabil, decizia cu privire la refuzul înregistrării bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor din 28 decembrie 2021 emisă de registratorul Gușanu Aliona, obligarea Agenției Servicii Publice să emită actul administrativ individual favorabil prin care să înregistreze în Registru bunurilor imobile - bunul imobil situat în municipiul Chișinău, orașul Sângera, strada Tineretului, cu numărul cadastral XXXXX și drepturile asupra lui după reclamanta Cerari-Lari Svetlana și compensarea tuturor cheltuielilor de judecată legate de examinarea cauzei.

La 29 mai 2023, în interiorul termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, avocatul Serghei Mocanu, acționând în interesele reclamantei Cerari-Lari Svetlana, a prezentat instanței de apel motivarea apelului, reiterând motivele de fapt și temeiurile de drept indicate în acțiune. Iar suplimentar a invocat că, instanța de fond la judecarea cauzei a încălcat și aplicat greșit normele de drept material, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin, iar concluziile primei instanței sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că, Cerari-Lari Svetlana solicitând înregistrarea dreptului de proprietate asupra terenului cu numărul cadastral XXXXX, situat în mun. Chișinău, or. Sângera, str. Tineretului f/n, a prezentat organului cadastral: (i) Titlul de autentificare a deținătorilor de teren nr. 040222 din 16 iunie 1999 - ce nu conține toate caracteristicile de individualizare a unui bun imobil; (ii) decizia nr. 2/46 din 18 august 2021 „Cu privire la examinarea cererii dnei Cerari-Lari Svetlana referitor la hotarele terenului sub construcție locativă orașul Sângera, strada Tineretului, nr. 57 (0111123.641)”, prin care s-a decis că se aprobă coordonarea hotarului comun al terenurilor proprietate publică a orașului Sângera cu cele ale lotului sub construcție locativă cu suprafața de 0,0801 ha, repartizat familiei d-nei Cerari-Lari Svetlana, în temeiul deciziei Consiliului orășenesc Sângera nr. 1/3 din 20 ianuarie 1995, pe adresa: orașul Sângera, strada Tineretului, conform actului de stabilirea a hotarelor sectorului de teren întocmit de către SCT Chișinău nr. 1 la data de 25 septembrie 2018; (iii) actul de stabilire a hotarelor sectorului de teren din 25 septembrie 2018, nerecepționat și neaprobat de reprezentanții administrației publice locale, acesta nefiind semnat de specialistul pentru reglementarea regimului proprietății funciare al Primăriei or. Sângera. 4

Instanța a subliniat că, decizia nr. 2/46 din 18 august 2021 „Cu privire la examinarea cererii apelantei Cerari-Lari Svetlana referitor la hotarele terenului sub construcție locativă orașul Sângera, strada Tineretului, nr. 57 (XXXXX)” nu este document de drept și nu poate servi temei de înregistrare a dreptului de proprietate, or, potrivit art. 20 alin. (1) din Codul funciar, „documentele ce confirmă drepturile deținătorilor de teren sunt: titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren, eliberat de autoritățile administrației publice locale în cazul atribuirii de către acestea a terenurilor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale sau de către Agenția Proprietății Publice în cazul atribuirii de către stat a terenurilor proprietate publică a statului, certificatul de moștenire, contractul de vânzare- cumpărare, contractul de donație, contractul de schimb, contractul de arendă și altele”.

Totodată, instanța a reținut că, în procesul executării lucrărilor cadastrale s-a identificat discrepanțe dintre situația din teren și datele din acte, fapt ce se confirmă prin Titlul de autentificare a deținătorilor de teren nr. 040222 din 16 iunie 1999, potrivit căruia suprafața terenului este de 0,0814 ha, iar conform planului geometric al terenului cu numărul cadastral XXXXX din 25 septembrie 2018 și deciziei nr. 2/46 din 18 august 2021 „Cu privire la examinarea cererii dnei Cerari-Lari Svetlana referitor la hotarele terenului sub construcție locativă orașul Sângera, strada Tineretului, nr. 57 (XXXXX)”, s-a stabilit că suprafața terenului constituie 0,0801 ha.

În acest context, instanța de apel a subliniat că, se aliniază concluziei instanței de fond precum că, Agenția Servicii Publice în mod justificat a refuzat înregistrarea pe numele apelantei Cerari-Lari Svetlana a dreptului de proprietate asupra bunului imobil cu numărul cadastral XXXXX, or, refuzul intimatei este legal și întemeiat, atât timp cât: (i) forma și/sau conținutul documentelor prezentate nu corespund cerințelor legislației – titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. 040222 din 16 iunie 1999, nu conține caracteristicile de individualizare a unui bun imobil; actul de stabilite a hotarelor sectorului de teren din 25 septembrie 2018, schema de stabilire a hotarelor terenului din 25 septembrie 2018 și planul geometric nr. cadastral XXXXX, nu sunt semnate de către reprezentantul administrației publice locale, astfel încât nu conțin semnăturile și ștampilele necesare; (ii) lipsesc documentele pentru înregistrare – lipsește avizul de recepție a lucrărilor cadastrale, lucrările inițiate nefiind realizate și recepționate de Serviciul Cadastral; (iii) datele din documentele prezentate nu corespund datelor din cadastru – există discrepanțe dintre suprafața indicată în acte și cea în teren, ce se atestă prin actele prezentate de reclamantă, și anume titlul 5 deținătorului de teren (0,0814 ha), planul geometric din 25 septembrie 2018 (0,0801 ha) și decizia primăriei nr. 2/46 din data de 18 august 2021.

Cu referire la argumentul reclamantei/apelantei precum că, instanța de fond nu a dat o apreciere corectă circumstanțelor cauzei, Curtea de Apel Chișinău, a reținut că, rolul activ exercitat de instanță, în deslușirea corectă a raportului dintre părți, este evident manifestat, în condițiile analizei apărărilor reclamantei exprimate pe cale incidentală, dar, în cadrul fixat de reclamantă și în limitele obiectului dedus judecății și astfel, soluția emisă de prima instanță este una corectă, argumentele apelantei fiind nefondate.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: 6 „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că: ”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

În asemenea circumstanțe Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să 7 însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de 8 netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212- A). 9

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Cerari-Lari Svetlana, reprezentată de avocatul Mocanu Serghei. Încheierea este irevocabilă. Președinte Ion Malanciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 10