3ra-373/24 — contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-373/24 — contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Bobu
Ghenadie în interesele lui Iaconi Petru,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Iaconi Petru împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale, terț Serviciul de Protecție și Pază de Stat, cu privire la contestarea
actelor administrative individuale defavorabile, obligarea emiterii actului
administrativ favorabil și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-373/24
NR. PIGD 2-22136839-01-3ra-26042024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. G. Cazacu,
Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, G. Dașșchevici, A. Bostan,
18 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
avocatul Bobu Ghenadie în interesele lui Iaconi Petru
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 16 septembrie 2022, avocatul Bobu Ghenadie în interesele
reclamantului Iaconi Petru, a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț Serviciul de Protecție și Pază de Stat,
solicitând: anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru nr.
91/2022/32305 din 19 iulie 2022, anularea răspunsului nr. 1736/22 din 29
august 2022, obligarea recalculării pensiei pentru vechime în serviciu reieșind
din media lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii
din 01 iulie 2022 cu includerea în vechimea în serviciu a perioadei de timp din
17 aprilie 2014 până la 01 iulie 2022, precum și încasarea cheltuielilor de
judecată.
În motivarea acțiunii, a indicat că, conform ordinului SPPS nr. 043ef.
din 11 iunie 2010, reclamantului Petru Iaconi i-a fost acceptată demisia la
împlinirea vechimii în muncă care acordă dreptul la pensie, respectiv, de către
organele de pensionare din cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat,
fiindu-i stabilită pensia, începând cu data de 13 iunie 2010.
Ulterior, în perioada de timp de la 17 iunie 2010 până la 22 ianuarie 2014
reclamantul a activat în cadrul ÎS „Calea ferată din Moldova”.
Conform ordinului SPPS nr. 0113ef. din 17 aprilie 2014, acesta fost
încadrat, în serviciul special, în bază de contract în cadrul Serviciului de
Protecție și Pază de Stat al Republicii Moldova, iar prin ordinului SPPS nr. 151
p/r din 01 iulie 2022, a încetat îndeplinirea serviciului în baza art. 34 lit. d) din
Legea nr. 134/2008 cu privire la Serviciul de Protecție și Pază de Stat cu
vechimea în muncă care acordă dreptul la pensie.
Indică că în așa mod, conform conținutului Adeverinței nr. 2/1250 din
01 iulie 2022 eliberate de conducerea Serviciului, la data demisionării
reclamantului, vechimea în muncă calculată conform prevederilor legislației în
vigoare, este 33 ani, 08 luni și 15 zile.
Afirmă că în temeiul circumstanțelor menționate și în baza prevederilor
art. 61 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul
1
de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul
Inspectoratului General de carabinieri, nr. 1544 din 23 iunie 1993, la data de
11 iulie 2022, reclamantul a solicitat pârâtului recalcularea pensiei.
Prin decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale Oficiul Teritorial
Chișinău Centru, nr. 91/2022/32305, creată pe 19 iulie 2022 și semnată pe 28
iulie 2022, de către Șef dna Viorica Țugulschii, cererea reclamantului a fost
respinsă, deoarece acesta este beneficiar de pensie pentru vechime în muncă
stabilită de Serviciul de Protecție și Pază de Stat din 13 iunie 2013, menționând
că Legea nr. 1544/1993 nu prevede stabilirea/recalcularea repetată a dreptului
la pensie după o eventuală angajare în serviciul militat.
Nefiind de acord cu decizia menționată, la data de 18 august 2022,
reclamantul Petru Iaconi s-a adresat cu o cerere prealabilă la Casa Națională
de Asigurări Sociale, prin care a solicitat reexaminarea cererii sale inițiale și
acordarea pensiei recalculate, reieșind din vechimea totală în muncă și salariul
primit, pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii.
Prin scrisoarea nr. 1736/22 din 29 august 2022, Casa Națională de
Asigurări Sociale, a comunicat că temei legal de a anula refuzul CNAS nr.
91/2022/32305, din 19 iulie 2022, nu este, deoarece acesta a fost emis în
conformitate cu prevederile legislației de pensionare în vigoare.
Astfel, consideră că pârâtul eronat a statuat obiectul cererii prealabile,
deoarece reclamantul a solicitat recalcularea pensiei și nu stabilirea acesteia în
mod repetat.
Totodată, consideră că pârâtul în răspunsul său, intenționat a interpretat
eronat prevederile art. 61 din Legea nr. 1544/1993, prin încercarea de a nega
dreptul de recalcul a pensiei după eliberarea din serviciu.
Or, prin conținutul alin. (1) al art. 61 din Legea nr. 1544/1993,
legislatorul a prevăzut expres posibilitatea recalculării pensiei în cazul în care
apar circumstanțe noi, care duc la majorarea acesteia, fără a face precizare
despre proveniența actelor suplimentare și data apariției lor, stabilind doar că
recalculul se va face pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de
la data de punerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în
aplicare a prezentei legi.
Mai mult ca atât, prevederile art. 61 din Legea nr. 1544/1993, contrar
celor invocate de pârât, stabilesc clar că recalculul „se efectuează în temeiul
documentelor aflate la momentul recalculării în organele de pensionare” și nu
în momentul pensionării, așa cum se invocă și mai departe norma indică: dacă
pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la
majorarea pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă, dar
2
cel mult pentru 12 luni de la data de punerii actelor suplimentare și nu mai
devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi”.
Susține că, Casa Națională de Asigurări Sociale a început a stabili,
calcula și achita pensia angajaților structurilor de forță, începând cu 01 ianuarie
2017, iar din data intrării în vigoare a Legii nr.1544 din 23 iunie 1993 și până
la data de 01 ianuarie 2017, faptul precum reangajarea în structurile de forță
constituia temei de recalculare a pensiei.
Prin urmare, având în vedere că în tot acest timp legea a fost interpretată
în sensul direct al ei, în vederea recalculării pensiilor după reangajarea în
serviciu, după atâția ani, este inadmisibil faptul interpretării diferite al legii în
mod abuziv, defavorabil salariatului/pensionarului, numai pentru faptul că s-a
schimbat instituția abilitată în vederea achitării pensiilor.
Susține că în așa mod, Casa Națională de Asigurări Sociale încearcă să
ducă în eroare instanțele de judecată prin faptul că a solicitat stabilirea unei noi
pensii, sub pretextul că prevederile art. 61 din Legea nr. 1544/1993, nu prevăd
expres recalcularea pensiei după eventuala reangajare, reducând astfel norma
la absurd.
Menționează că, alegația precum că recalcularea pensiei se face doar în
baza actelor ce au existat până la data stabilirii pensiei dar au fost prezentate
ulterior, este o concluzie absolut eronată la care s-a ajuns prin excluderea
ipotezelor concrete din aria de ipoteze pe care le acoperă norma juridică
respectivă, denaturând în mod vădit norma. O interpretare diferită a
prevederilor art. 61 din Legea nr. 1544/1993, decât cea acceptată pe toată
perioada, de la 23 iunie 1993 și până la 01 ianuarie 2017, în sensul reținut de
pârât, este inadmisibilă, deoarece contravine principiului securității
raporturilor juridice degajat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, în parte ce ține de
previzibilitatea legii în corelare cu principiul încrederii legitime.
Mai mult indică că, grad dublu de protecție a dreptului la pensie, atât din
perspectiva dreptului fundamental consfințit în art. 47 din Constituție, cât și
din perspectiva dreptului de proprietate garantat prin dispozițiile art. 46 din
Constituție și art. 1 Protocolul nr. 1 al CEDO. Astfel, statul trebuie să dispună
de motive întemeiate pentru a pune în funcțiune orice ingerință privind dreptul
la proprietate, aceasta urmând a fi nu doar legală și urmărind un scop legitim
de protecție a interesului general, dar și necesară în vederea atingerii acelui
scop și în același timp rezonabilă și proporțională, adică cel mai bine plasată
să asigure un echilibru just între interesele general și individual.
Prin urmare relevă că, o interpretare abuzivă în defavoarea părții slabe a
circumstanțelor de fapt și a prevederilor legale care stabilesc recalcularea
3
pensiei, duce în mod inevitabil la încălcarea nu numai a prevederilor legale
naționale dar și a tratatelor internaționale la care Republica Moldova face
parte.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 12 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ depusă
de către avocatul Bobu Ghenadie în interesele reclamantului Iaconi Petru
împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț Serviciul de Protecție și
Pază de Stat, privind anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale
Centru nr. 91/2022/32305 din 19.07.2022, anularea răspunsului nr. 1736/22
din 29.08.2022, obligarea recalculării pensiei pentru vechime în serviciu
reieșind din media lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente
concedierii din 01.07.2022 cu includerea în vechimea în serviciu a perioadei
de timp din 17.04.2014 pînă la 01.07.2022, precum și încasarea cheltuielilor
de judecată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 21 iunie 2023, Iaconi Petru declarat apel, solicitând casarea hotărârii
din 12 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei
decizii noi de admitere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Iaconi Petru și s-a menținut hotărârea din 12 iunie 2023 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că, CNAS a
acționat corect refuzând recalcularea pensiei reclamantului pentru perioada
ulterioară pensionării, iar dreptul la pensie pentru vechimea în muncă fusese
deja aplicat conform prevederilor Legii nr. 1544/1993.
Curtea de Apel Chișinău a considerat că instanța de fond a aplicat corect
legislația relevantă în privința recalculării pensiilor. Potrivit art. 61 din Legea
nr. 1544/1993, pensiile militarilor pot fi recalculate doar în cazuri specifice, și
anume: existența documentelor la momentul recalculării, prezentarea
ulterioară a unor acte suplimentare sau prelungirea termenului de aflare în
serviciu peste limita legală. În cazul reclamantului, niciuna dintre aceste
condiții nu este aplicabilă.
Instanța de apel a subliniat că nu există un cadru legal care să permită
recalcularea pensiilor în baza vechimii și veniturilor obținute după pensionare.
4
Dreptul la pensie pentru vechimea în muncă apare o singură dată, conform art.
48 din Legea nr. 1544/1993, și nu poate fi modificat ulterior în funcție de
activitatea desfășurată după pensionare.
Legea nr. 1544/1993, care reglementează pensiile militarilor și ale altor
categorii speciale, prevede clar că dreptul la recalcularea pensiilor poate fi
exercitat doar în baza documentelor existente la momentul stabilirii pensiei sau
a actelor suplimentare prezentate ulterior, dar cu limită de 12 luni retroactiv.
Reclamantul nu se încadrează în aceste situații.
Instanța de apel a remarcat că solicitarea reclamantului de recalculare a
pensiei, bazată pe veniturile obținute ulterior pensionării, constituie de fapt o
cerere indirectă de stabilire repetată a pensiei, ceea ce contravine prevederilor
legale. În speță, reclamantul beneficia deja de pensia stabilită conform art. 2
alin. (1) din Legea nr. 1544/1993, iar recalcularea acesteia nu este justificată.
Instanța a concluzionat că, CNAS a acționat corect și în conformitate cu
legea, refuzând recalcularea pensiei reclamantului. În lipsa unui temei legal
explicit, instanța a constatat că solicitarea de recalculare este neîntemeiată.
Curtea de Apel a analizat în detaliu motivele invocate de reclamant și a
constatat că acestea nu sunt susținute de cadrul legal aplicabil. În particular, a
accentuat că dreptul la recalculare nu poate fi extins dincolo de limitele
stabilite de lege și că solicitarea reclamantului nu are temei legal.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 19 aprilie 2024, avocatul Bobu Ghenadie în interesele lui Iaconi
Petru a declarat recurs împotriva deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de
Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei, cu emiterea
unei decizii noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, a invocat că soluția instanței de apel este
arbitrară și se bazează pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor
administrate. Recurentul argumentează că instanța a aplicat eronat normele de
drept material, ceea ce a condus la o soluție nejustificată și disproporționată
față de situația de fapt și de drept.
A susținut că instanța de apel a concluzionat în mod greșit că dreptul la
pensie pentru vechimea în muncă apare o singură dată, fără a oferi un temei
expres în acest sens în Legea nr. 1544/1993. Recurentul subliniază că alin. (1)
al art. 61 din lege prevede explicit recalcularea pensiilor în cazul prezentării
ulterioare a unor documente suplimentare care determină majorarea
5
cuantumului pensiei. Această prevedere nu limitează recalcularea pensiei doar
la situația inițială a stabilirii acesteia.
Consideră că instanța de apel nu a ținut cont de vechimea suplimentară
acumulată în cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat în perioada 17
aprilie 2014 - 1 iulie 2022. Conform art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544/1993,
recalcularea pensiilor este condiționată doar de existența documentelor
justificative depuse ulterior, ceea ce în speță reclamantul a făcut.
Prin refuzul recalculării pensiei, se îngrădește dreptul recurentului la o
pensie mai mare, ceea ce contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, care garantează protecția dreptului de
proprietate. În contextul în care pensia constituie principala sursă de existență
pentru pensionari, această decizie creează un prejudiciu semnificativ
reclamantului.
Recurentul subliniază că interesul statului de a limita recalcularea
pensiilor trebuie să fie echilibrat cu dreptul cetățenilor de a beneficia integral
de pensii corect calculate. În acest caz, dreptul reclamantului la recalculare
prevalează, având în vedere importanța pensiei pentru subzistența acestuia.
ARGUMENTELE INTIMATULUI
Prin referința depusă la 10 mai 2024, CNAS a solicitat respingerea
recursului și menținerea deciziei contestate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin
admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a
fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
6
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și
se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată avocatului recurentului la 5 aprilie 2024, prin intermediul poștei
electronice (f.d.99). Cererea de recurs a fost depusă la data de 19 aprilie 2024.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că
recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul
administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil
bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții
de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex
officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
7
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în
mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel
Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există
aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care
este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
8
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Bobu Ghenadie în interesele
lui Iaconi Petru.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
9