2ra-1781/22 — constatarea și declararea nulității proceselor-verbale, cu obligarea excluderii din facturile lunare a datoriilor formate în baza proceselor-verbale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea şi declararea nulităţii proceselor-verbale, cu obligarea excluderii din facturile lunare a datoriilor formate în baza proceselor-verbale
- Temei legal
- recursul declarat până la 01 septembrie 2023, eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanţa de recurs
2ra-1781/22 — constatarea și declararea nulității proceselor-verbale, cu obligarea excluderii din facturile lunare a datoriilor formate în baza proceselor-verbale (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de Sergiu Musteață,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Sergiu Musteață împotriva Asociației de Coproprietari în Condominiu
nr. 56/151 cu privire la constatarea și declararea nulității proceselor-verbale
cu obligarea excluderii din facturile lunare a datoriilor formate în baza
proceselor-verbale contestate,
împotriva deciziei din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 2ra-1781/22
NR. PIGD 2-20150231-01-2ra-21122022)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023. Eroarea judiciară nu poate fi
corectată de instanța de recurs
Judecătoria Chișinău, sediul Centru – jud. M. Muruianu
Curtea de Apel Chișinău – jud. N. Budăi, D. Băbălău, I. Dutca
11 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Sergiu Musteață
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 27 noiembrie 2020, Sergiu Musteață a depus cerere de chemare în
judecată împotriva ACC nr. 56/151 cu privire la constatarea și declararea
nulității proceselor-verbale cu obligarea excluderii din facturile lunare a
datoriilor formate în baza proceselor-verbale contestate (f. d. 2-8, vol. I).
În motivarea cererii de chemare în judecată, a indicat că, contestă
două procese-verbale ale unor organe de conducere a asociației de
coproprietari în condominiu și anume: procesul-verbal al Consiliului de
administrație al ACC nr. 56/151 din 31 ianuarie 2020, conform căruia
Consiliul de administrație al ACC a hotărât asupra unor aspecte care nu
sunt de competența sa, dat de competența altui organ de conducere, adică a
Adunării Generale a membrilor asociației de coproprietari în condominiu.
A notat că, acest act este adoptat de consiliul de administrație cu
depășirea competenței și este lovit de nulitate absolută conform
dispozițiilor art. 202 alin.(6) din Codul Civil.
Conform procesului-verbal din 31 ianuarie 2020, membrii consiliului
de administrație, fără organizarea unei adunări generale a membrilor
asociației, au hotărât singuri asupra remunerării președintelui Consiliului de
administrație și asupra remunerării contabilului, asupra mărimii contribuției
la fondul de rezervă al asociației, depășindu-și astfel competența, iar actul
întocmit este lovit de nulitate absolută.
Totodată reclamantul contestă actul respectiv și în partea metodei de
stabilire a contribuției la fondul de rezervă.
Reclamantul a relatat că, conform Legii condominiului în fondul
locativ nr. 913 din 30 martie 2000, Consiliul de administrație a fost în drept
să adopte decizii în toate chestiunile de activitate a asociației, cu excepția
chestiunilor ce țin de competența exclusivă a Adunării Generale, astfel
actul a fost lovit de nulitate absolută prevăzută la art. 202 alin. (6) din
Codul Civil, datorită încălcării competenței organului de conducere care l-a
emis.
1
Reclamantul a indicat că, al doilea act contestat este procesul-verbal al
adunării generale a membrilor ACC nr. 56/151 din 29 mai 2020, pe care îl
contestă doar în partea metodei de determinare a contribuției la fondul de
rezervă.
Reclamantul a precizat că, prin actul menționat, s-a hotărât să se
contribuie la fondul de rezervă cu o sumă fixă în mărime de 10 lei achitată
per apartament, ceea ce contravine legislației privind condominiul și
stabilirea contribuțiilor la cheltuielile condominiului conform cotei-părți
din proprietatea comună, care la rândul său se determină după suprafața
încăperii din cadrul condominiului deținute în proprietate.
A invocat că, a atras atenția membrilor condominiului asupra
reexaminării actelor ilegale, dar nu este nici o dorință de a anula
ilegalitățile.
Prevederile art. 14 alin. (5) al Legii condominiului în fondul locativ
nr. 913 din 30 martie 2000, stabilește că pentru fiecare proprietar
cuantumul plăților obligatorii conform cotei de participare, aprobarea
pentru fiecare proprietar, a cuantumului plaților obligatorii în conformitate
cu cota-parte a acestuia.
Totodată, art. 1 al Legii menționate supra, prevede că cota-parte ce îi
revine fiecărui proprietar din proprietatea comună în diviziune, stabilește că
cota proprietarului în totalul plaților obligatorii pentru întreținerea și
reparația bunurilor comune, în alte cheltuieli comune, precum și cota
voturilor la Adunarea Generală a membrilor asociației de coproprietari în
condominiu, în coroborare cu art. 7 al Legii menționate supra, care prevede
că cota-parte a fiecărui proprietar în bunurile imobiliare comune în
condominiu este proporțională cotei constituite din suprafața totală (în
metri pătrați) a locuințelor (încăperilor) ce îi aparțin în condominiu, dacă
decizia Adunării Generale a proprietarilor, adoptată în conformitate cu
procedura prevăzută la art. 26 din prezenta lege, nu stabilește altfel.
Astfel, organul de conducere al pârâtei, a admis stabilirea
contribuției la fondul de rezervă (în esență cheltuieli pentru reparație și
dezvoltare) contrar prevederilor imperative ale legislației referitor la cota
membrilor condominiului în totalul plăților obligatorii pentru întreținerea și
reparația bunurilor comune, în alte cheltuieli comune.
La fel, a invocat nulitatea relativă, nefiind întrunite condițiile impuse
de dispozițiile imperative ale legii referitor la stabilirea contribuției
membrilor condominiului la cheltuielile comune ale condominiului. Astfel
2
a solicitat constatarea și declararea nulității acestui act în partea invocată de
stabilire a unei plăți identice per apartament, deoarece doar așa poate fi
atins scopul dispoziției legale încălcate și determinarea organelor de
conducere a pârâtului de a reexamina contribuția membrilor condominiului
la așa-numitul „fond de rezervă”.
A considerat că, odată cu constatarea și declararea nulității actelor
contestate în partea respectivă, pârâtul urmează să restituite în contul
membrilor condominiului plățile efectuate, uneori din greșeală, conform
actelor juridice nule.
În drept, reclamantul Sergiu Musteață și-a întemeiat pretențiile în
baza prevederilor Legii condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30
martie 2000, art. 7, 166, 167, 2762-2764 din Codul de procedură civilă.
Reclamantul Sergiu Musteață a solicitat constatarea și declararea
nulității procesului-verbal al Consiliului de administrație al ACC nr. 56/151
din 31 ianuarie 2020 (fără număr) cu obligarea pârâtei de a restitui în contul
reclamantului sumele de bani încasate în baza acestuia și de a exclude din
facturile lunare datoria indicată ca formată în baza procesului-verbal al
Consiliului de administrație al ACC nr. 56/151 din 31 ianuarie 2020;
declararea nulității și anularea procesului-verbal al Adunării Generale a
membrilor ACC nr. 56/151 din 29 mai 2020 în partea metodei de stabilire a
contribuției la fondul de rezervă, cu obligarea pârâtului de a exclude din
facturile lunare a datoriei indicate ca formată în baza procesului-verbal al
adunării generale a membrilor ACC nr. 56/151 din 29 mai 2020 pentru
contribuția la fondul de rezervă.
Prin hotărârea din 28 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f. d. 84, 104-116, vol. I).
La 28 octombrie 2021, Sergiu Musteață, a declarat apel nemotivat
împotriva hotărârii din 28 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru (f. d. 86, vol. I), iar la 13 ianuarie 2022, a prezentat apelul motivat,
solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârii primei instanțe, cu
emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral
(f. d. 121-135, vol. I).
La 05 noiembrie 2021, ACC nr. 56/151 a declarat apel nemotivat,
împotriva hotărârii din 28 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, (f. d. 87-88, vol. I), iar la 17 februarie 2022, prin intermediul
oficiului poștal, a prezentat apelul motivat, solicitând admiterea acestuia,
casarea parțială a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri,
3
prin care să fie dispusă încasarea din contul lui Sergiu Musteață a sumei de
3 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică (f. d. 162-163, 164,
vol. I).
Prin decizia din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respins apelul declarat de Sergiu Musteață și menținută hotărârea din 28
octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. S-a încasat de la
Sergiu Musteață în beneficiul Asociației de Coproprietari în Condominiu
nr.56/151 cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3 000 de lei
(f. d. 215, 216-228, vol. I).
La 07 decembrie 2022, Sergiu Musteață, a declarat recurs,
concretizat ulterior prin cererile depuse la 16 decembrie 2022, la 16
ianuarie 2023, 30 ianuarie 2023, 15 mai 2023, 20 septembrie 2023, 19
aprilie 2024, 21 mai 2024 și, respectiv, la 23 noiembrie 2024 împotriva
deciziei din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței
de fond, cu remiterea cauzei la rejudecare, în instanța de fond, pentru
corectarea erorilor de procedură (f. d. 1-24, 35-41, 47-52, 55-58, 102-103,
113-114-verso, 136-138, 144-146, 162-164, vol. II).
În motivarea recursului, a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit.
a), c) din Codul de procedură civilă și art. 432 alin. (4) din Codul de
procedură civilă.
A indicat că din motivarea instanței de apel rezultă o apreciere
eronată a probelor, iar erorile admise au dus la încălcarea directă a
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Totodată, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie
aplicată, iar normele de drept aplicate de către instanță au fost interpretate
în mod eronat.
La fel, a menționat că există probe esențiale prezentate de către
acesta, și anume facturile lunare pentru lunile ianuarie și februarie 2020,
materiale pe care nici instanța de fond și nici instanța de apel nu le-au
examinat și nu le-au dat nicio apreciere.
În plus, instanța de apel nu a dat un răspuns clar și explicit privind
motivul respingerii, în calitate de probă, a copiei actului contestat,
certificată de întreprinderea care gestiona blocurile de locuit, la acel
moment, căreia actul i-a fost prezentat cu ștampilă umedă de către
președintele consiliului de administrație al pârâtului.
4
Prin urmare, instanța de apel nu a procedat la o examinare efectivă a
mijloacelor, argumentelor și a elementelor de probă ale apelantului, cel
puțin pentru a le aprecia pertinența.
Într-o altă ordine de idei, a obiectat că instanța de apel nu a examinat
în mod corespunzător motivele nulității actelor, în partea criteriului ales de
repartizare a cheltuielilor pentru fondul de rezervă pentru membrii
asociației.
În opinia recurentului, instanța de apel, fără a se baza pe norme
juridice concrete, eronat a apreciat că adunarea generală ar avea o discreție
totală în alegerea metodologiei de stabilire a contribuțiilor membrilor
asociației la fondul de rezervă, în pofida faptului că adunarea generală
urmează să stabilească mărimile plăților obligatorii în baza criteriilor
prevăzute de normele imperative ale legii, și nu în mod arbitrar.
A conchis că instanța de apel a determinat legea aplicabilă
soluționării cauzei în contradicție cu situația de drept existentă în prezenta
cauză.
POZIȚIA INTIMAȚILOR
La 10 mai 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
ACC nr. 56/151 copia recursului declarat de Sergiu Musteață, cu
înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia (f. d. 43, vol. II), însă corespondența fiind restituită cu
mențiunea factorului poștal „nereclamat”, ulterior corespondența expediată
în adresa reprezentantei ACC nr. 56/151, avocatului Vitalie Rusu a fost
recepționată la 19 ianuarie 2023, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta
electronică (f. d. 53-54, vol. II).
Până la data stabilită pentru examinarea recursului, în adresa Curții
Supreme de Justiție referințe nu au parvenit.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea
cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31
iulie 2023, în vigoare 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct. 1-9 și 11-
16 și art. VII – 01 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 318-321 art. 570 din 18 august 2023, au fost
introduse modificări în Codul de procedură civilă, inclusiv la capitolul
5
XXXVIII – Recursul, secțiunea a 2-a, recursul împotriva actelor de
dispoziție ale curților de apel.
Art. XI alin. (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție)
nr. 246 din 31 iulie 2023:
„(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în
vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursurilor.”
Din sensul normei de drept enunțate, rezultă că legiuitorul a optat
pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În această consecvență, se deduce că admisibilitatea recursului
depus de Sergiu Musteață, împotriva deciziei din 29 septembrie 2022 a
Curții de Apel Chișinău, va fi examinată prin prisma temeiurilor stipulate
în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare până la 01
septembrie 2023.
Art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă (în redacția
legii în vigoare la data depunerii cererii de recurs:
„(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
6
(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în
vigoare de la 01 septembrie 2023):
„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în redacția legii în
vigoare de la 01 septembrie 2023):
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică,
în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”
Art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept:
c) să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită
cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate
fi corectată de către instanța de recurs.”
Art. 373 alin. (1), (2), (5) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și
obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește
constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.
(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile
juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar
care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele
prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.
(5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor
invocate în apel.”
Art. 240 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă:
„(1) La deliberarea hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele,
determină circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost
sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării
cauzei și admisibilitatea acțiunii.
(3) Instanța judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate de
reclamant.”
Art. 118 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă:
7
„(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept
temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.
(3) Circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sînt
determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile
părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material și
procedural ce urmează a fi aplicate.”
Art. 130 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată
pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor
din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
(2) Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă
prestabilită fără aprecierea lor.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de
judecată constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1)
din Codul de procedură civilă, indicat la para. 41 și a depus în termen
recursul, or, copia deciziei motivate din 29 septembrie 2022 a Curții de
Apel Chișinău a fost notificată recurentului Serghei Musteață, în mod
electronic, la 02 decembrie 2022 (f. d. 235, vol. I), iar cererea de recurs a
fost depusă la 07 decembrie 2022 (f. d. 1-24, vol. II).
Studiind materialele dosarului, prin prisma normelor de drept
aplicabile speței, îndeosebi a prevederilor enunțate la para. 40, 42, 44 din
prezenta decizie, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră că recursul urmează a fi admis, casarea deciziei instanței de apel
și remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, din
motivele ce succed.
Recapitulând esența litigiului, Completul de judecată constată că
reclamantul Serghei Musteață, înaintând acțiune împotriva ACC nr.56/151,
a solicitat constatarea și declararea nulității procesului-verbal al Consiliului
de administrație al ACC nr. 56/151 din 31 ianuarie 2020 (fără număr) cu
obligarea pârâtei de a restitui în contul său, a sumelor de bani încasate în
baza acestuia și de a exclude din facturile lunare datoria indicată ca formată
în baza procesului-verbal al consiliului de administrație al ACC nr. 56/151
din 31 ianuarie 2020; declararea nulității și anularea procesului-verbal al
Adunării Generale a membrilor ACC nr. 56/151 din 29 mai 2020 în partea
metodei de stabilire a contribuției la fondul de rezervă, cu obligarea
pârâtului de a exclude din facturile lunare a datoriei indicate, formată în
baza procesului-verbal al adunării generale a membrilor ACC nr. 56/151
din 29 mai 2020 pentru contribuția la fondul de rezervă (f. d. 2-8, vol. I).
8
Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la
concluzia de a respinge acțiunea înaintată de Sergiu Musteață, ca fiind
neîntemeiată (f. d. 84, 104-116, vol. I).
Judecând cauza în ordine de apel, instanța de apel a respins apelul
declarat de Sergiu Mustață, a menținut hotărârea din 28 octombrie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a încasat de la Sergiu Musteață în
beneficiul ACC nr. 56/151 cheltuielile de asistență juridică în sumă de
3 000 de lei (f. d. 215, 216-228, vol. I).
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că este în
imposibilitate de a supune controlului judiciar procesul-verbal al consiliului
de administrație al ACC nr. 56/151 din 31 ianuarie 2020, or, acesta nu a
fost prezentat de către părți la solicitarea instanței, astfel că, în
circumstanțele descrise de reclamant, nu poate fi probat faptul că înscrisul
care se pretinde a fi o copie veridică de pe procesul-verbal contestat a fost
autentificat în corespundere cu art. 138 alin. (4) din Codul de procedură
civilă, potrivit căruia înscrisul se depune în original sau în copie
autentificată în modul stabilit de lege, indicându-se locul de aflare a
originalului.
Prin urmare, instanța de apel a considerat că pretenția lui Sergiu
Musteață privind declararea nulității procesului-verbal al consiliului de
administrație din 31 ianuarie 2020 este una nefondată și neprobată în modul
corespunzător, motiv din care a concluzionat asupra respingerii acestui
capăt de cerere, ca fiind neîntemeiat.
Totodată, instanța de apel, a notat că, din conținutul
procesului-verbal al Adunării Generale a membrilor ACC nr.56/151 din 29
mai 2020, nu rezultă anumite contradicții între membrii asociației în ceea
ce privește taxă de rezervă în sumă de 10 lei pentru un apartament, aceasta
fiind stabilită cu votul majorității, iar chestiunea privind stabilirea taxei de
rezervă în sumă de 10 lei pentru un apartament a fost discutată de membrii
asociației și dezbătută la adunarea în cauză.
În acest mod, instanța de apel a conchis asupra respingerii
pretenției reclamantului și în partea ce ține de anularea procesului-verbal al
Adunării Generale a membrilor ACC nr. 56/151 din 29 mai 2020, or,
ultimul nu a probat prin probe pertinente, concludente și veridice că acest
document este lovit de nulitate, după cum se invocă, argumentele invocate
în acest sens fiind apreciate critic.
Analizând materialele dosarului, în raport cu normele juridice ce
guvernează raportul juridic litigios, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia că în mod pripit și-a întemeiat
9
concluziile precum că procesul-verbal al Consiliului de administrație din 31
ianuarie 2020 și procesul-verbal al Adunării Generale a membrilor ACC
nr. 56/151 din 29 mai 2020, nu pot fi suspuse controlului judiciar în lipsa
originalului acestora.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
obiectul juridic al prezentului raport material litigios este format din
pretențiile reclamantului Sergiu Musteață către pârâta ACC nr. 56/151.
Astfel fiind, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, înaintând acțiunea împotriva ACC nr. 56/151, reclamantul a
solicitat constatarea și declararea nulității procesului-verbal al Consiliului
de administrație al ACC nr. 56/151 din 31 ianuarie 2020 (fără număr) și a
procesului-verbal al Adunării Generale a membrilor ACC nr. 56/151 din 29
mai 2020.
Potrivit procesului-verbal al Consiliului de administrație al ACC
nr. 56/151 din 31 ianuarie 2020, membrii consiliului de administrație au
hotărât asupra remunerării președintelui Consiliului de administrație d-lui
Vitalie Nicolaescu, remunerării contabilului și asupra mărimii contribuției
la fondul de rezervă al asociației cu o sumă fixă în mărime de 10 lei
achitată per apartament (f. d. 42, vol. I).
Potrivit procesului-verbal al Adunării Generale a membrilor ACC
nr. 56/151 din 29 mai 2020, membrii asociației au hotărât aplicarea la
calculele pentru serviciul „deservire bloc locativ” a tarifului în mărime de
2,50 lei și calcularea „fondului de rezervă” în baza tarifului de 10 lei pe
apartament (f. d. 43, vol. I).
În vederea probării efectelor juridice ale înscrisurilor contestate,
Sergiu Musteață, în susținerea cererii de apel a prezentat următoarele
înscrisuri: răspunsurile în baza interpelărilor efectuate de ÎM „Infocom”, la
10 noiembrie 2021, conform cărora informează despre faptul că momentul
solicitărilor de includere în facturi a plății pentru fondul de rezervă inițial
de SRL „Servcomloc” și, ulterior ,la 22 iulie 2020 de ACC nr. 56/151 (f. d.
136, vol. I); copia solicitării de SRL „Servcomloc” din 27 februarie 2020
de includere în facturi a două noi poziții: „cheltuieli administrative” și
„fond de rezervă” cu tarif de 10 lei per apartament (f. d. 137, vol. I);
răspunsul SRL „Servcomloc” din 25 noiembrie 2021, conform căruia în
februarie 2020, președintele Consiliului de administrație Vitalie Nicolaescu
a adus copia procesului-verbal al consilierilor ACC nr.56-151 din 31
ianuarie 2020 cu ștampilă umedă (f. d. 140, vol. I); copia procesului-verbal
al consilierilor ACC nr. 56/151 din 31 ianuarie 2020, certificată de SRL
„Servcomloc” privind conformitatea cu originalul (f. d. 141, vol. I).
10
Cu toate acestea, deși apelantul a prezentat înscrisurile respective la
etapa judecării cauzei în apel, instanța de apel a omis să le supună
aprecierii, limitându-se doar la constatarea faptului precum că
procesul-verbal contestat din 31 ianuarie 2020 nu este prezentat în original,
contrar art. 138 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
abordarea instanței de apel, în speța dedusă judecății, este una excesiv de
formalistă și care a generat emiterea unei soluții pripite, or, autenticitatea
procesului-verbal contestat se confirmă prin faptul că acesta a produs efecte
juridice opozabile locatarilor ACC nr. 56/151, ceea ce se atestă inclusiv și
prin răspunsul SRL „Servcomlac” nr. 62 din 01 aprilie 2020, din care
rezultă că procesul-verbal din 31 ianuarie 2020 a servit temei pentru
includerea în bonul de plată pentru luna februarie 2020 a pozițiilor
„cheltuieli administrative” și „fond de rezervă” (f. d. 139, vol. I).
Mai mult, copia certificată pe propria răspundere a procesului-verbal
din 31 ianuarie 2020, contestat de către reclamant, a fost prezentată
instanței inclusiv și de către SRL „Servcomloc”, companie care, în acea
perioadă, era gestionarul blocului locativ din bd. Mircea cel Bătrân 42/4
(f. d. 141, vol. I).
În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu
poate reține obiecția instanței de apel privitoare la prezentarea în copie a
înscrisului dat, or, prevederile art. 138 alin. (4) din Codul de procedură
civilă stabilesc în mod expres posibilitatea depunerii de către părți a unor
înscrisuri în copie autentificată.
La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră că nu a fost demonstrată necesitatea prezentării în original a
procesului-verbal contestat, în situația în care faptul existenței acestui
înscris și veridicitatea acestuia este confirmată prin coroborarea probei
respective cu alte înscrisuri care figurează la materialele cauzei, cum ar fi
cererea din 27 februarie 2020, prin care SRL „Servcomloc” a solicitat ÎM
„Infocom” ca, începând cu luna februarie 2020, în bonurile de plată la
blocurile locative din bd. Mircea cel Bătrân 42/2, 42/4 să fie introduse
pozițiile „cheltuieli administrative” și „fond de rezervă” (f. d. 137, vol. I).
În acest sens, relevanță speței prezintă dispozițiile art. 139 alin. (2)
din Codul de procedură civilă, potrivit cărora la evaluarea documentelor și
altor înscrisuri, instanța judecătorească trebuie să se încredințeze, în raport
cu alte probe, că documentul ori un alt înscris este emis de autoritatea
autorizată, că este semnat de persoana împuternicită, că documentul conține
toate elementele prescriptibile unor astfel de documente.
11
Prevederi similare se regăsesc și la art. 130 alin. (3) din Codul de
procedură civilă, care stabilește că fiecare probă se apreciază de instanță
privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în
ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea
cauzei.
Completul de judecată subliniază că neexaminarea în fond de către
instanța de apel a pretenției reclamantului privind declararea nulității
procesului-verbal al ACC nr. 56/151 din 31 ianuarie 2020, din motivul
invocării unor chestiuni formale, constituie o împrejurare de natură să-i
îngrădească recurentului, în mod nejustificat, dreptul de acces liber la
justiție, garantat inter alia de art. 6 § 1 din Convenție.
La acest capitol, Completul de judecată relevă că unul dintre
componentele esențiale ale dreptului de acces la instanță constituie și
principiul controlului jurisdicției depline.
În acord cu jurisprudența constantă a Curții Europene, art. 6 § 1
impune, în principiu, un recurs în cadrul căruia instanța să aibă competența
de a analiza toate problemele de fapt și de drept pertinente pentru litigiul
asupra căruia este sesizată (hot. Terra Woningen B.V. v. Țările de Jos,
1996, § 52; Sigma Radio Television Ltd vs Cipru, 2011, §§ 151-157).
Aceasta implică, în special, ca judecătorul trebuie să aibă competența să
analizeze punct cu punct asupra fiecăruia din capetele de cerere ale
reclamantului pe fond, fără a refuza să examineze pe vreunul din ele și să
ofere motive clare pentru respingerea lor. În ceea ce privește faptele,
judecătorul trebuie să fie în măsură să îi reexamineze pe cei menționați în
apelul reclamantului (hot. Bryan vs Regatul Unit, 1995, §§ 44-45).
Cu referire la cerința reclamantului de declarare a nulității
procesului-verbal al ACC nr. 56/151 din 29 mai 2020, instanța de apel s-a
rezumat la faptul că din conținutul procesului-verbal al Adunării Generale a
membrilor ACC nr.56/151 din 29 mai 2020, nu rezultă anumite contradicții
între membrii asociației în ceea ce privește taxă de rezervă în sumă de 10
lei pentru un apartament, aceasta fiind stabilită cu votul majorității, iar
chestiunea privind stabilirea taxei de rezervă în sumă de 10 lei pentru un
apartament a fost discutată de membrii asociației și dezbătută la adunarea
în cauză.
Completul de judecată notează că o astfel de concluzie este
insuficientă pentru satisfacerea standardului de motivare concludentă, în
condițiile în care instanța de apel nu a raportat pretențiile reclamantului la
temeiurile legale de nulitate a actului contestat, prin prisma normelor
relevante ale legislației civile.
12
Mai mult decât atât, instanța de apel nu a supus aprecierii
argumentele lui Sergiu Musteață privind faptul că, potrivit art. 14 alin. (5)
din Legea condominiului în fondul locativ nr. 913 din 30 martie 2000 (în
vigoare în perioada de referință), mărimea plății pentru întreținerea și
reparația proprietății comune din blocul locativ este proporțională cotei-
părți deținute de fiecare proprietar/chiriaș al locuinței și se determină
conform tarifului aprobat în modul stabilit. Or, relevanța unui asemenea
argument este vădită, având în vedere că taxa de rezervă în mărime de 10
lei, aprobată prin procesul-verbal al adunării generale a membrilor ACC nr.
56/151 din 29 mai 2020, este una fixă pentru toți proprietarii, indiferent de
cota-parte deținută în condominiu.
În acest mod, instanța de recurs constată că totalitatea împrejurărilor
descrise denotă o examinare superficială a cauzei în ordine de apel,
circumstanță care impune emiterea unei soluții de rejudecare a acesteia, în
ordinea prevăzută de lege.
Instanța de recurs reiterează că, întru judecarea justă și corectă a
litigiului, urmare a identificării în substanță a obiectului litigiului, instanța
de apel era obligată să se expună și să dea apreciere tuturor motivelor
invocate în apel, fapt ce direct rezultă din prevederile art. 373 alin. (1), (5)
din Codul de procedură civilă, fără a se limita la examinarea superficială a
cauzei, în lipsa clarificării tuturor împrejurărilor relevante speței.
În context, Completul de judecată statuează că dreptul la un proces
echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prezumă dreptul la o
hotărâre motivată. Motivarea este o parte a hotărârii în care instanța
judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile formulate în
privința cauzei deferite spre soluționare.
Completul de judecată reamintește că Articolul 6 § 1 din Convenție
implică, din partea „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a
motivelor, a argumentelor și a probelor prezentate de către părți (Perez v.
Franța [MC], nr. 47287/99 din 12 februarie 2004, § 80; Loupas v. Grecia,
nr. 21268/16 din 20 iunie 2019, § 37; Capacchione v. Republica Moldova
din 30 noiembrie 2021, § 19).
De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene
pentru Drepturile Omului, acest articol obligă instanțele să își motiveze
deciziile sale. Întinderea obligației de motivare poate varia în funcție de
natura deciziei și trebuie analizată în lumina circumstanțelor fiecărei cauze.
Fără a necesita un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de către un
reclamant, această obligație presupune, totuși, că o parte la procedura
13
judiciară poate aștepta un răspuns specific și explicit la acele argumente
care sunt decisive pentru rezultatul procedurii în cauză (Paixão Moreira Sá
Fernandes v. Portugalia, nr. 78108/14 din 25 februarie 2020, § 71 și
cauzele citate în aceasta; Caraman v. Republica Moldova din 16 februarie
2021, § 23).
În atare circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia din 29
septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei spre
rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată, deoarece
omisiunile judiciare constatate nu pot fi corectate de instanța de recurs.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele
menționate și, în cele din urmă, să emită o hotărâre întemeiată.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 440 alin. (3), art.
444, 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite cererea de recurs depusă de Sergiu Musteață.
Casează integral decizia din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel
Chișinău, în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă
de Sergiu Musteață împotriva Asociației de Coproprietari în Condominiu
nr. 56/151 cu privire la constatarea și declararea nulității
proceselor-verbale cu obligarea excluderii din facturile lunare a datoriilor
formate în baza proceselor-verbale contestate, cu remiterea cauzei spre
rejudecare Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
14