3ra-462/24 — anularea parțială a actului administrativ, repararea prejudiciului și compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea parţială a actului administrativ, repararea prejudiciului şi compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-462/24 — anularea parțială a actului administrativ, repararea prejudiciului și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Malic Irina,
reprezentată de avocatul Vasile Albu,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Malic Irina împotriva Regimentului de Stat Major
„General de brigadă Nicolae Petrică” și Marelui Stat Major al Armatei
Naționale a RM cu privire la anularea parțială a ordinului, repararea
prejudiciului material și moral și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 13 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-462/24 )
NR. PIGD 2-21150399-01-3ra-28052024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: T. Avasiloaie,
Instanța de apel : G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici
4 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Malic
Irina, reprezentată de avocatul Vasile Albu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 08 octombrie 2021, Malic Irina a depus cerere de chemare în
judecată, concretizată pe parcursul examinării cauzei la 18 octombrie 2022
și la 03 februarie 2023, împotriva Regimentului de Stat Major „General de
brigadă Nicolae Petrică” și Marelui Stat Major al Armatei Naționale a RM
cu privire la anularea pct. 4 din ordinul 302 din 05.08.2021 prin care s-a
aplicat sancțiunea disciplinară „observație”, încasarea în mod solidar a
prejudiciului material în sumă de 3 900 de lei, încasarea în mod solidar a
prejudiciului moral în sumă de 90 000 de lei și încasarea cheltuielilor de
judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că la data de 05 august 2021, prin
ordinul nr. 302 aprobat de către comandantul Regiment de Stat Major (șef
tabăra militară), colonelul Andrian Balan, în privința ei a fost aplicată
sancțiunea disciplinară sub formă de „observație”. Motivul emiterii ordinului
în cauză a servit un mesaj-video cu caracter umoristic montat și plasat de
către ea pe rețelele de socializare în ziua de 24.07.2021, prin care și-a
exprimat opinia personală și revolta asupra unor ilegalități care au loc în
cadrul Armatei Naționale, unde în special s-a referit la Orchestra
Prezidențială, în care activează din anul 2012.
A menționat că, mesajul-video în cauză l-a montat și l-a plasat pe
rețelele de socializare pentru a fi auzită, deoarece pe parcursul anului curent
înaintase un șir de petiții către conducerea Ministerului Apărării și
Regimentului de Stat Major despre politica de cadre și acordare a gradelor
militare a corpului de ofițeri în cadrul Orchestrei Prezidențiale prin metode
ilegale, la care a primit niște răspunsuri formale, fără întreprinderea unor
măsuri concrete care ar contribui la stabilirea faptelor ilegale cu caracter
coruptibil și atragerea la răspundere a persoanelor care au comis aceste
acțiuni ilegale. La montarea și plasarea acestui mesaj-video a ținut cont de
prevederile normelor legale stipulate în Constituția R. Moldova, Legea
nr.64/23.04.2010 cu privire la libertatea de exprimare, Hotărârea Plenului
Curții Supreme de Justiție nr.7 din 24.12.2012, Codul civil al R. Moldova
ș.a.
1
Consideră reclamanta că sancțiunea disciplinară în privința ei, în mod
evident constituie о răzbunare din partea colonelului Andrian Balan,
deoarece imediat după apariția acestui mesaj-video, în ziua de luni, 26 iulie
2021, acesta a convocat о ședință specială la care a fost atrasă pentru a da
explicații referitor la acest filmuleț. În cadrul acestei ședințe, colonelul
Andrian Balan a declarat că el este „infanterist”, dar nu „artilerist”, așa cum
s-a exprimat ea în acest mesaj-video, fapt care demonstrează că el se simte
vizat în acest filmuleț. Încercarea ei de a explica că filmulețul poartă un
caracter satiric și că această noțiune de „artilerist ” a fost pronunțată special,
pentru a nu face trimitere la о persoană concretă, nu a avut succes, deoarece
în adresa ei au fost aplicate doar presiuni, intimidări, acțiuni de hărțuială și
umilință, fiind supusă și unei proceduri de testare psihologică de către un
specialist în acest domeniu.
A menționat că după procedura batjocoritoare de testare psihologică,
la indicația colonelului Andrian Balan, a fost organizată о anchetă de serviciu
referitor la mesajul-video, unde timp de două zile a fost supusă unor
interogări cu elemente de forțare pentru a depune niște informații false
referitor la montarea mesajului-video. În cadrul acestor interogări, la 27 iulie
2021, i-au fost prezentate două ordine (nr. 137 din 26.04.2011 și nr. 20 din
23.03.2012), pe care le-a văzut și a semnat că a făcut cunoștință pentru prima
dată, dar i-a fost declarat că le-ar fi încălcat la montarea și plasarea
mesajului-video. Mai mult ca atât, în timpul interogării i-a fost propus un
text fals în scris pe care să-l introducă în nota explicativă, fapt pe care l-a
refuzat, dar în conținutul ordinului de aplicare a sancțiunii se regăsește acel
neadevăr care îi era impus să-l confirme în scris.
Astfel, reclamanta a susținut că la emiterea ordinului nr.302 din 05
august 2021, nu s-a ținut cont de faptul că ordinele menționate, care în
viziunea ei contravin prevederilor Constituției Republicii Moldova și Legii
cu privire la libertatea de exprimare, i-au fost aduse la cunoștință abia în ziua
de 27 iulie 2021, adică după plasarea filmulețului pe rețelele de socializare,
și că neaducerea din timp la cunoștință a acestor ordine efectivului militar,
așa cum este stipulat în conținutul acestor ordine în p. 5 și p. 4, reprezintă о
neglijență în serviciu din partea șefilor responsabili pentru aceasta, în partea
motivantă a ordinului prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară, se
regăsește anume faptul că a încălcat prevederile acestor ordine.
Consideră că, astfel, colonelul Andrian Balan a profitat de calitatea sa
de șef pentru a aplica măsuri cu elemente de abuz de putere, fără a ține cont
de prevederile art. 7 alin. (3) din Regulamentul disciplinei militare, unde este
stipulat că comandantul (șeful) trebuie să fie atent față de subalterni, să le
cunoască problemele și necesitățile, să contribuie la satisfacția acestora, să
nu permită brutalitate față de subalterni și lezarea demnității lor personale,
să le servească permanent drept exemplu de respectare cu strictețe a
Constituției, a altor legi, a jurământului militar, a regulamentelor și ordinelor
(dispozițiilor) militare, să servească drept exemplu de purtare morală,
2
onestitate, modestie și echitate, iar art. 66 prevede că comandantul (șeful) nu
trebuie să admită grabă la aplicarea sancțiunii și nici lezarea demnității
subalternului. Mai mult ca atât, dacă Andrian Balan, sau altă persoană
responsabilă din cadrul MA, care în filmulețul cu pricina se consideră
defăimat, urma să respecte normele legale stipulate în art. 15 din Legea
nr.64/23.04.2010 cu privire la libertatea de exprimare, care prevede că
persoana care se consideră defăimată, poate solicita prin cerere prealabilă
autorului informației și/sau persoanei juridice care a răspândit-o, rectificarea
sau dezmințirea informației defăimătoare, acordarea dreptului la replică sau
exprimarea scuzelor și compensarea prejudiciului cauzat.
Reclamanta pentru a evita о adresare în instanța de judecată,
conducându-se de prevederile normelor legale stipulate în Legea
nr.64/23.04.2010 cu privire la libertatea de exprimare, dar și a art 81, art. 71,
art. 88, art. 90 și art. 94 din Regulamentul disciplinei militare, și art. 3, art.
4, art. 7, art. 8, art. 9 alin. (1) și (2), art. 37 din Legea cu privire la statutul
militarilor, la 25 august 2021 s-a adresat către Marele Stat Major al Armatei
Naționale cu о cerere de anulare a ordinului nr.302/05.08.2021 referitor la
aplicarea sancțiunii disciplinare.
A notat că în ziua de 14 septembrie 2021 a primit un răspuns în scris
cu nr. 44/92 din 08 septembrie 2021 din partea Marelui Stat Major, precum
că ordinul contestat a fost emis conform exigențelor legislației în vigoare și
temei de a-l anula nu este.
Reclamanta consideră că răspunsul în cauză poartă un caracter formal,
fără о argumentare juridică, fapt care îi trezește suspiciuni rezonabile că
însăși semnatarul acestei scrisori de răspuns - colonelul de justiție Viorel
Remeșovschi nu ar fi de acord cu cele menționate, fiind influențat de alte
persoane, dar și folosindu-se de o metodă incorectă, care constă în faptul că
în aceeași zi de 08 septembrie 2021, când a semnat scrisoarea de răspuns, a
fost emis și un ordin cu nr. 351, prin care în privința ei, în calitate de
stimulare i-a fost ridicată sancțiunea disciplinară acordată prin ordinul
nr.302/05 august 2021.
Astfel, a invocat că toate aceste circumstanțe în cumul demonstrează
că ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare este ilegal, iar ridicarea
sancțiunii disciplinare și anularea ordinului de aplicare a sancțiunii
disciplinare sunt proceduri absolut diferite. În primul rând, în urma aplicării
sancțiunii disciplinare ea a fost supusă unor suferințe psihice și morale
enorme, ea a fost unica reprezentantă a Orchestrei Prezidențiale, care din
acest motiv nu a fost premiată printr-un ordin la 03 septembrie 2021 cu 3
500 de lei cu ocazia Zilei Armatei Naționale, i-a fost retras din salariu lunar
peste 400 de lei. În consecință consideră că, persoana care a semnat ordinul
de aplicare a sancțiunii disciplinare, dar și toți cei care și-au dat acordul la
acest fapt ilegal, trebuie să fie sancționați.
A accentuat că aplicarea sancțiunii disciplinare în cauză este absolut
ilegală din motiv că aceasta contravine prevederilor Constituției Republicii
3
Moldova, Legii nr. 64/23.04.2010, cu privire la libertatea de exprimare,
Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 7 din 24.12.2012, Codului
civil, Legii nr. 162/22.07.2005, cu privire la statutul militarilor, Legii
nr.52/02.03.2007, cu privire la aprobarea Regulamentului disciplinei militare
ș.a.
Drept urmare, apreciază reclamanta că, motivarea aplicării sancțiunii
disciplinare în ordinul contestat contravine normelor legale menționate, prin
expresia „...sergent cl. III Malic Irina a adus învinuiri în adresa conducerii
Ministerului Apărării și a altor persoane cu funcții de răspundere fără a proba
cele spuse și scrise…”.
Totodată, s-a reținut că motivarea precum că mesajul-video ar purta
un caracter denigrator, contravine practicii Curții Europene a Drepturilor
Omului, deoarece informația, deși răspândită în stil satiric, constituie totuși
о judecată de valoare care se bazează pe un substrat factologic suficient.
Dificultatea principală fiind că la aplicarea normelor de drept să nu se admită
subiectivism nejustificat, iar odată aplicate să instituie un grad sporit de
echitate. În practica sa CEDO a făcut distincție între declarațiile de fapt și
judecățile de valoare. Adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil
probațiunii. Cerința de а dovedi adevărul unei judecăți de valoare este
imposibil de îndeplinit și încalcă însăși libertatea de opinie, care este о parte
fundamentală a dreptului garantat de art. 10 CEDO ( a se vedea Jerusalim vs
Austria, nr. 26958/95&42.ECHR-11).
A mai notat reclamanta că informația răspândită prin acest mesaj-
video este de interes public, deoarece efectivul Armatei Naționale este
finanțat din bugetul statului și cetățenii au dreptul să fie informați despre
faptul cum se gestionează banii locali de către ei în bugetul statului, fapt
confirmat prin multiplele comentarii la mesajul-video în cauză, care a fost
vizualizat de circa 20 mii de abonați. Astfel, instanța de judecată în cadrul
examinării cauzei va ține cont de granița echitabilă între dreptul la libertatea
de exprimare și hotarul între permisibil și blamabil. La aplicarea legii trebuie
să se pună pe „cântar” valorile care sunt protejate în societatea noastră, la
momentul respectiv și în perspectivă.
În acest sens a indicat că este elocventă hotărârea CEDO din
21.12.2004 în cazul Busuioc contra R. Moldova, când CEDO a condamnat
R. Moldova pentru încălcarea dreptului la libertatea de opinie (art. 10
CEDO). Încălcarea s-a produs prin limitarea excesivă a dreptului ziaristului
de a exprima opinii în probleme publice. Prin prisma paragrafului 2 din art.
10 CEDO, dreptul la libertatea de exprimare este aplicabil nu numai
informațiilor sau ideilor care sunt primite în mod favorabil sau considerate
ca inofensive ori indiferente, ci și celor ce jignesc, șochează sau deranjează
statul sau orice parte a populației. Așa о doresc pluralismul, toleranța și
vederile largi fară de care nu există о societate democratica. Aceasta
înseamnă, printre altele, că orice „formalitate”, „condiție”, „restricție” sau
4
,,sancțiune” impusă în acest domeniu, trebuie să fie direct proporțională cu
scopul legitim urmărit (cauza Busuioc vs Moldova).
Astfel, consideră că în cazul respectiv sunt întrunite toate condițiile și
temeiurile de angajare a răspunderii civile delictuale, și anume: a) existența
faptei ilicite, manifestată prin emiterea ordinului de aplicare a sancțiunii
disciplinare, prin motive inventate și false; b) prejudiciul, manifestat prin
consecințele dăunătoare care au urmat în plan moral (suferințele psihice) și
materiale (reținerea unei sume bănești din salariu și neacordarea unui premiu
bănesc în legătură cu aniversarea a 30 de ani a Armatei Naționale); c)
legătura cauzală între prejudiciu și fapta ilicită, care se manifestă prin faptul
că în urma emiterii ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, conform
prevederilor normelor existente de contabilitate, persoanei supuse sancțiunii
disciplinare îi este reținută о sumă de bani din salariu lunar până la ridicarea
sancțiunii; d) vinovăția autorului prejudiciului, care se manifestă prin
intenție directă, copîrîtul fiind conștient de faptul că prin emiterea ordinului
de aplicare a sancțiunii disciplinare va leza dreptul la acordarea premiilor
bănești și vor fi reținute sume de bani din salariul lunar.
Reieșind din cele expuse, reclamanta consideră demonstrat faptul că
în privința ei, în urma exercitării a unui drept legal de exprimare publică, au
fost întreprinse acțiuni de intimidare, umilință, înjosire, hărțuială și batjocură
din partea persoanelor cu funcții de răspundere din cadrul Armatei Naționale,
în special din partea colonelului Andrian Balan, susținut de șefii care au
examinat contestația de anulare a ordinului de aplicare a unei sancțiuni
disciplinare, fapt care i-au provocat grave suferințe psihice și i-au afectat
bugetul personal considerabil, ținând cont de salariul modest.
A comunicat reclamanta, că conform prevederilor art. 19 Cod civil,
prejudiciul material urmează a fi calculat reieșind din suma reținută din
salariu lunar (400 de lei) și suma premiului de 3 500 de lei acordată fiecărui
coleg din cadrul Orchestrei Prezidențiale cu ocazia Zilei Armatei Naționale
(3 500 lei + 400 lei = 3 900 lei). Cu referire la prejudicial moral consideră că
umilința, hărțuielile și batjocura la care a fost supusă, i-au adus mari epuizări
emoționale, au lipsit-o de dreptul de a se simți liberă, fapt pentru care
consideră echitabilă о recompensă în sumă de 90 000 de lei. Or, art. 24 din
Constituție garantează dreptul fundamental la viață și la integritate fizică și
psihică, iar, la aliniatul (2) al acestui articol este stipulat că: nimeni nu va fi
supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori
degradante, or, prin acțiunile sale ilegale, anume la aceste valori au atentat
persoanele cu funcții de răspundere din cadrul Armatei Naționale în privința
ei.
A mai notat că în urma procedurilor de presiuni („anchetă”) și testări
psihologice cu caracter batjocoritor din 26 iulie 2021, ea a montat și a plasat
pe rețelele de socializare la 01 august 2021 un alt filmuleț, prin care a supus
în mod dur și deschis criticii cum s-a procedat cu ea în urma plasării
mesajului-video din 24 iulie 2021 și a dat de înțeles că în cadrul Ministerului
5
Apărării există acte de corupție la acordarea gradelor militare a corpului de
ofițeri, dar în mod straniu nu a fost supusă nici unor proceduri de anchetă,
nici sancționată, dar în schimb apreciată pozitiv atât prin multiplele
comentarii la mesaj, cât și de mulți militari și cetățeni civili din diferite
domenii.
Reclamanta a solicitat admiterea spre examinare a cererii de anulare
a ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare; anularea ordinului nr. 302
din 05 august 2021, aprobat de către comandantul Regiment de Stat Major
(tabăra militară) colonel A. Balan în partea care ține de aplicarea sancțiunii
disciplinare sub formă de „observație” în privința sergent cl. III Irina Malic;
încasarea de la pârât și copârât a prejudiciului moral în sumă de 90 000 de
lei și a prejudiciului material în sumă de 3 900 de lei (3500 + 400) survenit
în urma aplicării sancțiunii disciplinare; încasarea de la pârât și copârât a
taxei de stat și cheltuielilor suportate pentru asistența juridică.
Prin hotărârea din 02 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, cererea de chemare în judecată depusă de Malic Irina împotriva
Regimentului de Stat Major „General de brigadă Nicolae Petrică” și Marelui
Stat Major al Armatei Naționale a RM cu privire la anularea pct. 4 din ordinul
302 din 05.08.2021 prin care s-a aplicat sancțiunea disciplinară „observație”
și încasarea cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pretențiile Irinei Malic împotriva Regimentului de Stat Major „General de
brigadă Nicolae Petrică” și Marelui Stat Major al Armatei Naționale a RM
cu privire la încasarea în mod solidar a prejudiciului material în sumă de 3
900 de lei, încasarea în mod solidar a prejudiciului moral în sumă de 90 000
de lei, s-au declarat inadmisibile în temeiul art. 207 alin. (2) lit. f) Cod
administrativ.
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 04 mai 2023, Malic
Irina a declarat apel, iar la 10 august 2023, cu respectarea prevederilor art.
232 alin. (2) Cod administrativ, a fost depusă motivarea apelului.
Prin decizia din 13 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respins apelul declarat de Malic Irina și s-a menținut hotărârea din 02 mai
2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că, la caz instanța
de fond just a statuat că acțiunile reclamantei prin publicarea pe rețele de
socializare a unui film de scurt metraj pentru a arăta indignarea sa față de
conducerea Ministerului Apărării contravine statutului de militar și
prevederilor ordinelor Ministrului apărării nr. 137 din 26 aprilie 2011 „Cu
privire la interzicerea plasării în rețeaua globala Internet de către militarii și
angajații civili ai Armatei Naționale a datelor de serviciu și reglementarea
plasării datelor cu caracter personal” și nr. 20 din 23 martie 2012 „Сu privire
la modalitatea de folosire/utilizare a telefoniei mobile, aparatelor foto și
video în unitățile militare ale Armatei Naționale și instituțiile Ministerului
Apărării”.
6
Totodată, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu prevederile
art. 94 din Regulamentul serviciului interior al forțelor armate ale Republicii
Moldova, militarii sânt obligați să servească în permanență drept exemplu de
înaltă cultură, modestie și cumpătare, să păstreze cu sfințenie onoarea
militară, să-și apere demnitatea și să stimeze demnitatea celorlalți. E necesar
să se țină cont de faptul că, după comportamentul militarilor, se judecă nu
numai despre ei, dar și despre onoarea Forțelor Armate în ansamblu.
Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, la emiterea ordinului
în partea contestată, autoritatea publică intimată corect a apreciat că, prin
acțiunile sale Irina Malic a încălcat prevederile art. 94 al Regulamentului
Serviciului Interior și în temeiul art. 44 lit. a) al Regulamentului disciplinei
militare i s-a aplicat sancțiunea disciplinară „observație”, anume întru
neadmiterea și excluderea unor asemenea cazuri pe viitor.
Astfel, aplicarea sancțiunii disciplinare „Observație” este una legală
și întemeiată, aceasta fiind din categoria sancțiunilor care pot fi aplicate
sergenților și este prevăzută la art. 44 lit. a) a Regulamentului disciplinei
militare, fiind aplicată prin Ordinul comandantului Regimentului de Stat
Major nr.302 din 05.08.2021, care are autoritate disciplinară asupra tuturor
militarilor în temeiul art.15, art.40 al Regulamentului disciplinei militare.
Cu referire la cererea privind acordarea despăgubirilor pentru
prejudiciul cauzat prin emiterea unui act administrativ individual sau
normativ ilegal, Instanța de apel a conchis că, cererea poate fi depusă după
ce hotărârea instanței de judecată prin care s-a anulat actul administrativ
ilegal a rămas definitivă, or, termenul general începe să curgă din această
dată. În acest sens a remarcat că, decizia autorității publice privind acordarea
despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin activitatea administrativă
ilegală este un act administrativ individual care poate fi contestat separat în
instanța de contencios administrativ.
În contextul celor expuse, instanța de apel a constatat că instanța de
fond întemeiat a declarat inadmisibilă în temeiul art. 207 alin. (2) lit. f) Cod
administrativ acțiunea reclamantei în partea ce privește pretențiile cu privire
la încasarea în mod solidar a prejudiciului material în sumă de 3 900 de lei,
încasarea în mod solidar a prejudiciului moral în sumă de 90 000 de lei.
La 21 mai 2024, Malic Irina, reprezentată de avocatul Vasile Albu, a
depus recurs împotriva deciziei din 13 februarie 2024 a Curții de Apel
Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii
instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii noi de admitere integrală a
acțiunii.
În motivarea recursului, a susținut că, hotărârea primei instanțe și
decizia instanței de apel sunt arbitrare și se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor invocate pe parcursul examinării
cauzei.
7
Recurenta a susținut că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre
neîntemeiată, în situația în care ultima nu și-a motivat hotărârea pronunțată
și anume hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Recurenta a notat că, ordinul de sancționare este ilegal, deoarece a
fost impusă să depună niște explicații false, eronate, precum și să semneze
post-factum, după epuizarea cazului niște ordine ce contravin legilor
Republicii Moldova.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.
8
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
fost notificată reprezentantului recurentei, avocatului Albu Vasile, la data de
20 martie 2024, prin intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin
extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d.192) și recurentei la 08
aprilie 2024, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la dosar
(f.d.194).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 21 mai 2024. Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care
nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Malic Irina, reprezentată de avocatul Vasile Albu, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă
la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel
Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a
normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Malic Irina, reprezentată de avocatul Vasile Albu, conține
obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în
judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind
apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu
9
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
10
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Malic Irina, reprezentată de
avocatul Vasile Albu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
11