2ra-853/23 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-853/23 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului declarat de Valeriu Opinca,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOBAZA BASCONSLUX”

împotriva lui Valeriu Opinca cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 01 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-853/23

NR. PIGD 2-21041478-01-2ra-19062023)

Recursul declarat până la 01 septembrie 2023. Calculul eronat al termenului de

prescripție. Examinarea superficială a cauzei. Neelucidarea concretă a

începutului curgerii termenului de prescripție.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. M. Muruianu,

Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, A. Malîi, V. Buhnaci,

27 noiembrie 2024

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de

Valeriu Opinca,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Malanciuc,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

reprezentată de avocatul Tatiana Maștalin, a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva lui Valeriu Opinca, solicitând încasarea datoriei pentru

locațiune, în baza contractului de locațiune nr. A-41-479 din 29 decembrie

2017, în sumă de 11 797,70 de lei, a penalității de întârziere în mărime de

0,5% din suma datorată, pentru 180 de zile, în sumă de 10 617,93 de lei și

încasarea cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat și din

cheltuielile pentru asistență juridică.

între Î.S. „AUTOBAZA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI” și

Valeriu Opinca a fost încheiat contractul de locațiune nr. A-41-479, prin care

ultimul s-a obligat să achite plata lunară pentru închirierea încăperii

nelocuibile din str. Sprîncenoaia, nr. 5, mun. Chișinău, cu suprafața de 19,4

mp, pentru garaj (box nr.20).

datoria în suma 6 144,22 de lei, acumulată pentru închirierea garajului.

Ulterior, drept urmare a întocmirii actului de verificare din 01 noiembrie

2018, pârâtul a fost notificat despre datoria în mărime de 9 346, 94 de lei,

însă a fost ignorat acest fapt.

înregistrarea persoanei juridice în rezultatul reorganizării prin transformare,

s-a înregistrat persoana juridică nou creată prin transformare, cu denumirea

S.R.L. „AUTOBAZA BASCONSLUX”, fiind succesorul în drepturi și

obligații a Î.S. „AUTOBAZA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI”

cu nr. 102020262 din 31 decembrie 1992.

reclamația din 23 noiembrie 2020, prin care i s-a solicitat achitarea datoriei

formate în baza contractului de locațiune în sumă de 11 797,70 lei, în baza

actului de verificare din 18 noiembrie 2020.

din 23 noiembrie 2020, pârâtul a fost informat în termen de 5 zile

1

calendaristice din momentul recepționării reclamației, de a achita benevol

datoria în sumă de 11 797,70 de lei. Deși, reclamația a fost recepționată de

către pârât la locul de trai la data de 14 decembrie 2020, însă a rămas fără

executare. În calitate de succesor în drepturile Î.S. „AUTOBAZA

ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI” cu care pârâtul a semnat

contractul de locațiune, a înaintat acțiunea dată.

chiriașul achită penalitate de întârziere în mărime de 0,5% din suma datorată

pentru fiecare zi de întârziere. Astfel, a solicitat încasarea penalității

enunțate.

avocatul Tatiana Maștalin, a concretizat pretențiile, solicitând încasarea

datoriei pentru locațiune, în baza contractului de locațiune nr. A-41-479 din

29 decembrie 2017, în sumă de 11 797,70 de lei, a penalității de întârziere în

mărime de 0,5% din suma datorată, pentru 180 de zile, în sumă de 10 617,93

de lei și încasarea cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat în sumă

de 672,46 de lei și din cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 500

de lei.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a respins din lipsă de temei cererea privind aplicarea excepției de

tardivitate înaintată de Valeriu Opinca.

Centru, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de S.R.L.

„AUTOBAZA BASCONSLUX”. S-a încasat de la Valeriu Opinca în

beneficiul S.R.L. „AUTOBAZA BASCONSLUX”, în temeiul contractului

de locațiune nr. A-41-479 din 29 decembrie 2017, suma de 11 797, 70 de lei

cu titlu de datorie, suma de 10 617, 93 de lei cu titlu de penalitate, suma de

672, 46 de lei cu titlu de cheltuieli pentru taxa de stat și 500 de lei, cu titlu

de cheltuieli pentru asistență juridică.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

împotriva hotărârii din 17 ianuarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei de respingere a cererii de chemare în judecată.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins apelul declarat de Valeriu Opinca și s-a menținut hotărârea din 17

ianuarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. S-a încasat de la

Valeriu Opinca în beneficiul S.R.L. „AUTOBAZA BASCONSLUX”

2

cheltuielile de asistență juridică suportate în ordine de apel, în sumă de 2 000

de lei.

temeinicia hotărârii instanței ierarhic inferioare în raport cu criticele

formulate în cererea de apel și materialul probator, a apreciat că soluția

instanței de fond este una corectă, rezultată din aprecierea corectă a

materialului probator și interpretarea justă a normelor de drept material.

391 alin. (1) din Codul civil, urmează a fi calculat începând cu 01 ianuarie

2019, deoarece din 01 ianuarie 2019, s-a născut dreptul la acțiune a

reclamantului S.R.L. „AUTOBAZA BASCONSLUX”, potrivit art. 395 din

Codul civil. Prin urmare, cererea de chemare în judecată depusă la data de

19 martie 2021 de către S.R.L. „AUTOBAZA BASCONSLUX” împotriva

lui Valeriu Opinca cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată, a fost înaintată în interiorul termenului prevăzut de

Lege, or, termenul limită până la care reclamantul urma să se adreseze în

instanța de judecată este 01 ianuarie 2022.

context, instanța de apel a respins argumentele părții apelante precum că,

instanța de fond a examinat excepția de tardivitate contrar prevederilor art.

1861 din Codul de procedură civilă, deoarece nu s-a expus asupra sumelor

scadente până la 01 ianuarie 2018, or, a constatat că, S.R.L. „AUTOBAZA

BASCONSLUX” a solicitat încasarea datoriei sale în baza contractului de

locațiune nr. A-41-479 din 29 decembrie 2017, începând cu data de 01

ianuarie 2018. Prin urmare, instanța de fond corect s-a expus asupra

respectării termenului de prescripție la înaintarea acțiunii în faza de pregătire

a cauzei pentru dezbateri judiciare și întemeiat a respins cererea lui Valeriu

Opinca privind ridicarea excepției de tardivitate prin încheierea din 08

noiembrie 2021 (f.d. 70-76).

instanțe cu privire la încasarea din contul lui Valeriu Opinca în beneficiul

S.R.L. „AUTOBAZA BASCONSLUX”, în temeiul contractului de locațiune

nr. A-41-479 din 29 decembrie 2017, suma de 11 797, 70 de lei, cu titlu de

datorie, pentru locațiunea încăperii nelocative, cu suprafața totală de 19,4

mp. Or, având în locațiune încăperea nelocuibilă (box nr. 20), Valeriu

Opinca era obligat să efectueze plata pentru chirie.

(1), art. 268 lit. a) din Codul civil, în vigoare la acel moment, reieșind din

faptul că a fost stabilită întârzierea la plata locațiunii, fiind acumulată datoria

sus-indicată, a relevat S.R.L. „AUTOBAZA BASCONSLUX” este

îndreptățită de a pretinde și încasa penalitatea, pentru o perioadă de 180 de

zile. Având în vedere prevederile enunțate, precum și pct. 4.2 din contractul

de locațiune, instanța de apel a reținut ca fiind justificată concluzia primei

3

instanțe cu privire la încasarea din contul lui Valeriu Opinca în beneficiul

S.R.L. „AUTOBAZA BASCONSLUX” suma de 10 617, 93 de lei, cu titlu

de penalitate, calculată din suma datoriei de 11 797, 70 de lei, solicitată de

către S.R.L. „AUTOBAZA BASCONSLUX” în acțiune.

locațiune nr. A-41-479 din 29 decembrie 2017, încheiat între S.R.L.

„AUTOBAZA BASCONSLUX” și Valeriu Opinca a fost încheiat cu

respectarea prevederilor legale în vigoare la momentul apariției raporturilor

contractuale, a produs efecte juridice în timp, prin urmare, nu sunt întrunite

condițiile nulității absolute, motiv pentru care alegațiile apelantului cu

privire la nulitatea contractului de locațiune sunt neîntemeiate.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Opinca a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 01 februarie 2023 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, declararea

admisibilității acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și a

deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a

cererii de chemare în judecată, or, contractul de locațiune este lovit de

nulitate absolută din momentul încheierii. Totodată, în textul recursului a

solicitat compensarea cheltuielilor de judecată suportate în apel și în recurs,

cu titlu de taxă de stat, în sumă de 840,58 de lei.

apel, prin prisma art.432 alin. (2) lit.a), c), alin.(4) din Codul de procedură

civilă. Totodată, a menționat că, nu au fost constatate și elucidate pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, nu au fost dovedite

circumstanțele considerate ca fiind stabilite, aprecierea probelor a fost

arbitrară, au fost încălcate și aplicate greșit normele de drept material, erorile

comise de instanță au dus la încălcarea drepturilor recurentului garantate de

prevederile art. 6§1 CEDO.

că pretențiile intimatului, în calitate de succesor al drepturilor Î.S.

„AUTOBAZA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI”, au la bază

prevederile contractului de locațiune nr. A-41 -479 din 29 decembrie 2017

care, în corespundere cu legislația în vigoare, este lovit de nulitate absolută

din data încheierii lui, deoarece a fost încheiat fără acordul prealabil al

autorității abilitate, fondatorul întreprinderii în ordinea și corespondent

rigorilor legale. Acordul autorității ce exercită funcția de fondator al

întreprinderii nu este o noțiune abstractă, ci reprezintă un act juridic de

administrare/document, care se eliberează de autoritatea abilitată/fondator,

administrației Întreprinderii de stat „în cazul acceptării, încheierii

contractului de locațiune cu solicitantul locațiunii, selectat anterior de

întreprindere prin negocieri directe... ” Regulamentul cu privire la modul de

dare în locațiune a activelor neutilizate, la pct. 16 prevede că autoritatea

4

abilitată „la copia de pe acord” va anexa „câte o copie de pe proiectele

contractelor.., iar pe prima pagină a proiectului contractului de locațiune...

se va indica numărul și data de înregistrare a acestuia și se va aplica ștampila

autorității.” Același punct mai prevede că autoritatea abilitată „concomitent

cu eliberarea acordului de dare în locațiune, va înregistra proiectele

contractelor respective de locațiune într-un registru” și că „înregistrarea

contractelor de locațiune semnate se efectuează în același mod ca și a

proiectelor contractelor de locațiune (HG nr.483 din 29 martie 2008 ,

versiunea în vigoare din data 18 martie 2016 în baza modificărilor operate

prin HG nr. 285 din 12 martie 2016, MO 59-67/18.03.16 art.321).

Examinând prin prisma cerințelor legii contractul de locațiune nr. A-41-479

din 29 decembrie 2017, se constată univoc că acesta nu conține niciun

indiciu/referință la documentul corespunzător, care ar confirma existența în

natură al acordului prealabil al autorității abilitate ce exercita la data

încheierii contractului funcția de fondator al întreprinderii. La fel cum nu

există niciun indiciu că contractul a fost înregistrat, în condițiile legii, în

registrul corespunzător ținut de autoritatea abilitată. Contrar clauzelor

exprese ale Regulamentului cu privire la modul de dare în locațiune a

activelor neutilizate... (pct.10, pct. 25, Anexa), pe prima pagină a

contractului nu este specificat cu mențiunea „Coordonat”, denumirea

autorității abilitate să exercite funcția de fondator al întreprinderii, funcția,

semnătura, numele persoanei împuternicite de autoritatea respectivă,

ștampila autorității, numărul și data de înregistrare a contractului în registrul

respectiv. Pe de altă parte, nici în cererea de chemare în judecată, nici în

ședințele publice în instanțele de fond și de apel, intimatul nu a prezentat

probe documentare/înscrisuri, în măsură să ateste la concret că administrația

Î.S. „AUTOBAZA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI” dispunea

de acordul prealabil al autorității publice abilitate, document obținut în

condițiile legii, în vederea încheierii contractului de locațiune. În lipsa

probelor corespunzătoare, se impune concluzia că administrația Î.S.

„AUTOBAZA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI” a procedat

contrar normelor imperative/exprese/textuale la care legea atașează expres

sancțiunea nulității absolute.

de fond, de asemenea, a tratat în mod arbitrar probele și suportul legal

determinant, invocat, relevant constatării nulității absolute a contractului de

locațiune. Instanța de apel a lăsat fără apreciere juridică faptul că

administrația Î.S. „AUTOBAZA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A

MOLDOVEI” a încheiat contractul de locațiune nominalizat fără acordul

prealabil, care trebuia să fie primit în condițiile expres prevăzute de lege de

la autoritatea publică abilitată să exercite funcția de fondator al întreprinderii,

la care a făcut referință în cererea de apel. Existența acordului respectiv ar fi

putut fi ușor de deslușit dacă pe prima pagină a contractului ar fi fost prezentă

parafa cu mențiunea „Coordonat” și completată conform prevederilor

5

Regulamentului corespunzător, iar reprezentantul intimatului ar fi binevoit

să prezente instanței cel puțin o copie de pe acordul eliberat, conform

procedurii legale, administrației Î.S. „AUTOBAZA ACADEMIEI DE

ȘTIINȚE A MOLDOVEI” de către autoritatea abilitată.

Consiliului Suprem al AȘM, nr. 221 din 27 noiembrie 2007, că funcția de

fondator al Î.S. „AUTOBAZA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI”

era exercitată de Academia de Științe a Moldovei, apoi se va constata la acest

capitol că instanța de apel nu a ținut cont de modificările legislației de

referință, intervenite către data încheierii contractului. La 20 octombrie 2017

în Monitorul Oficial nr. 364-370 a fost publicată Legea pentru modificarea

și completarea unor acte legislative nr. 190 din 21 septembrie 2017, care la

art. III, alin. (2) prevede că „din momentul publicării în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova a prezentei legi, calitatea de fondator a Academiei de

Științe a Moldovei în organizațiile de drept public din domeniile cercetării și

inovării se transferă organului central de specialitate al statului...” De

asemenea, prin prezenta lege au fost revizuite substanțial atribuțiile

Consiliului Suprem pentru Știința si Dezvoltare Tehnologică al Academiei

de Științe a Moldovei, redenumit deja în Prezidiul Academiei de Științe. În

versiunea legii nominalizate, din Codul cu privire la Știința și inovare al

Republicii Moldova au fost excluse clauzele art.86 lit. n).

Monitorul Oficial Nr. 441-450, art. 750, a intrat în vigoare legea organică

nr.246 din 22 noiembrie 2017 cu privire la întreprinderea de stat și

întreprinderea municipală. Prezenta lege prevede că „funcția de fondator al

întreprinderii de stat, în numele Guvernului, este exercitată de Agenția

Proprietății Publice, subordonată Guvernului” (art.2. alin.(1)) care, de rând

cu alte atribuții, „exprimă acordul la transmiterea în locațiune/arendă sau

comodat a activelor neutilizate în activitatea întreprinderii de

stat/municipale, decide modul de selectare a locatarului și coordonează

contractele de locațiune/arendă și contractele de comodat;” ( art.7 alin.(2), p.

e)). În continuare legea stipulează că fondatorul „desemnează și eliberează

din funcție administratorul întreprinderii de stat.., transmite atribuțiile de

administrare a patrimoniului și de desfășurare a activității de întreprinzător

administratorului în baza contractului individual de muncă” (art.7, alin.(3)),

clauzele căruia conțin inclusiv „restricțiile privind drepturile de folosință și

dispunere a patrimoniului întreprinderii de stat... ”.

legii constatarea instanței precum că, respingerea acțiunii va duce la

îmbogățirea fără justa cauza a sa. Generic legislația civilă de referință

prevede că nulitatea este sancțiunea de drept civil ce intervine în cazul în

care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispozițiile legale

referitoare la condițiile de validitate a actului juridic - indiferent că sunt

condiții de fond sau condiții de formă. În acest sens instituția nulității actului

6

juridic civil are atât un rol preventiv - descurajarea părților tentate să încheie

un act juridic civil cu nerespectarea condițiilor legale de valabilitate, cât și

un rol represiv/funcție de sancționare - constând în înlăturarea efectelor

contrarii normelor juridice imperative prevăzute pentru încheierea valabilă a

actului juridic civil. Respectiv, în temeiul retroactivității efectelor nulității

actului juridic civil, părțile ajung în situația în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi

încheiat acel act juridic. Restabilirea legalității, încălcată la încheierea

actului juridic civil, impune înlăturarea efectelor produse în temeiul acestuia,

fiind de neconceput ca ordinea de drept să fie tulburată, însă efectele ce îi

aduc atingere să fie totuși menținute. Raportat speței, Codul civil este cât se

poate de explicit, statuând că pretenția de restituire a celor prestate întru

executarea unui contract nul ar contraveni scopului protector al normei care

a instituit nulitatea art. 1389 alin.(3) lit.c) din Codul civil. Argumentele

exhaustive aduse referitor la faptul că intimatul a înaintat acțiunea respectivă

solicitând executarea unei prestații ce îi revine potrivit unui act juridic lovit

de nulitate absolută din data încheierii lui.

să verifice, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță, fiind totodată

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel în virtutea

prevederilor art. 373 alin. (1), (5) din Codul de procedură civilă. Decizia

instanței nu poate fi bazata pe presupuneri despre circumstanțele cauzei, ci

doar pe dovezile care au fost prezentate de participanții la proces, precum și

în corespundere cu cerințele legii privind pertinența, admisibilitatea și

veridicitatea probelor. Art.239 din Codul de procedură civilă stipulează că

hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își

întemeiază hotărîrea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de

instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată. Însă instanța de apel a

adoptat decizia recurată contrar acestor rigori. Astfel, în situația în care

partea intimată nu a prezentat instanței probe pertinente (documente,

înscrisuri, etc.) în măsură să combată circumstanțele invocate, instanța de

apel a omis să ofere aprecierea juridică corespunzătoare argumentelor/

probelor/dovezilor privind nulitatea absolută a contractului de locațiune.

invocat de o parte este decisiv pentru rezultatul procedurii art. 6§ 1 impune

un răspuns specific și explicit”. (Ruiz Torija împotriva Spaniei, pct. 30; Hiro

Balani împotriva Spaniei, pct. 28). În aceeași ordine de idei, inclusiv cu

referință la practica judiciară autohtonă, Curtea a ținut să reitereze că, eșecul

instanțelor judecătorești de a oferi în deciziile sale o motivare justificată și

suficientă cu privire la argumentele reclamantului au constituit o încălcare a

dreptului acestuia la un proces echitabil, garantat de art. 6§1 din Convenție

(cauza Furtună vs Republica Moldova, nr. 54104/07 din 04 februarie 2020;

cauza Caraman vs. Republica Moldova, nr. 49937/08 din 16 februarie 2021)

7

oficiului poștal, a expediat în adresa intimatului copia recursului declarat,

creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de

derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,

posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire anexată la materialele dosarului (f.d.160).

referință la cererea de recurs.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

obligații noi, anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților

la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni

procedurale noi sau suplimentare, nu are putere retroactivă recursul se va

examina conform procedurii de judecare a recursului în vigoare la data

depunerii acestuia, deoarece după sensul său norma referitoare la temeiuri

cuprinde și procedura, or, temeiurile nu pot fi separate de procedura de

examinare și soluționare, ele fiind un tot întreg organic.

în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9

judecători ai Curții Supreme de Justiție.

8

(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la

examinarea recursului în cauză.”

„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

septembrie 2023):

(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale

căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.

(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale

invocate în recurs.”

„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept:

c) să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza

spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.”

„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

(3) În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța

de apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță.

(5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.”

9

„(2) Completul de judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate

problemele prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele,

determină circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă

soluționării cauzei și admiterea acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încît

să se poată da un răspuns afirmativ sau negativ.”

„(1) La deliberarea hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și

admisibilitatea acțiunii.”

„(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei

al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

(5) Instanța judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părților și altor

participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească faptele

ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.”

„(1) Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe

cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din

dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

(2) Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă

prestabilită fără aprecierea lor.

(3) Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.

(4) Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte

în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor

probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

(5) Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare și

comparare cu alte probe că datele pe care le conține corespund realității.”

„(1) În virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a

da, a face sau a nu face.”

„Obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt

susceptibil de a le produce în condițiile legii.”

„(1) Temeiul executării rezidă în existența unei obligații.

(2) Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în

momentul stabilit.”

10

„Prin contractul de locațiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părți (locatar)

un bun determinat individual în folosință temporară sau în folosință și posesiune

temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie.”

„(1) Plata chiriei poate fi efectuată integral la expirarea termenului stabilit în contractul

de locațiune. Dacă plata chiriei este stabilită pentru anumite perioade, ea trebuie efectuată

la expirarea lor.”

„Acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării

termenului de prescripție extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs

prescripția, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripția

poate fi opusă de îndreptățit numai în cazul în care instanța se pronunță asupra fondului.”

„(1) Termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la

acțiune. Dreptul la acțiune se naște la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre

încălcarea dreptului.

(2) Dacă legea prevede altfel, prescripția începe să curgă de la data cînd obligația

devine exigibilă, iar în cazul obligației de a nu face, de la data încălcării acesteia. În cazul

în care dreptul subiectiv este afectat de un termen suspensiv sau de o condiție suspensivă,

termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data împlinirii termenului ori a

realizării condiției.

(3) În raporturile juridice în care nu este stipulat termenul executării obligației sau în

care executarea poate fi cerută oricînd, termenul de prescripție extinctivă începe să curgă

de la data cînd debitorul trebuie să execute obligația.

(9) Cînd este vorba de prestații succesive, prescripția dreptului la acțiune începe să

curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă, iar dacă prestațiile alcătuiesc un

tot unitar, de la data ultimei prestații neexecutate.”

„Acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării

termenului de prescripție extinctivă numai dacă persoana în a cărei favoare a curs

prescripția, creditorii persoanei sau oricare altă persoană care are un interes legitim a

ridicat excepția de tardivitate conform Codului de procedură civilă.”

„(1) Termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la

acțiune. Dreptul la acțiune se naște la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre

încălcarea dreptului.

(2) În cazul în care dreptul subiectiv este afectat de un termen suspensiv sau de o

condiție suspensivă, termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data

împlinirii termenului ori a realizării condiției.

(3) În raporturile juridice în care nu este stipulat termenul executării obligației sau în

care executarea poate fi cerută oricînd, termenul de prescripție extinctivă începe să curgă

de la data cînd creditorul a cerut executarea; dacă, conform conținutului obligației,

debitorul beneficiază de un termen suspensiv de la cerere, se aplică dispozițiile alin.(2).

(6) În cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu

privire la fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție extinctivă separată,

chiar dacă debitorul continuă să execute una sau alta dintre prestațiile datorate.”

11

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat public

la 01 februarie 2023. Materialele cauzei atestă expedierea copiei integrale a

deciziei instanței de apel către participanții la proces, la data de 28 martie

2023, prin intermediul poștei electronice (f.d.147). Astfel, recursul depus la

22 mai 2023, prin intermediul poștei (f.d.157), se consideră depus în

termenul stabilit de lege.

civile în ordine de recurs s-a realizat în lipsa participanților la proces, întrucât

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat inoportună

invitarea acestora, din motiv că argumentele expuse în cererea de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite verificarea legalității

hotărârilor atacate.

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate în recurs, în baza

materialelor din dosar, în coroborare cu normele de drept aplicabile,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție considerând admisibil

recursul declarat, urmează a-l admite și a casa integral decizia instanței de

apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din motivele ce

succed.

civilă, în vigoare la data depunerii recursului, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

de judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul

acestuia în sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către

partea reclamantă, subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a

verifica dacă la caz a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și a

oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul

procesului, a examinat toate pretențiile și argumentele înaintate.

de a impune unei instanțe obligația de a efectua o examinare adecvată a

argumentelor și probelor aduse de către părți (a se vedea Perez c. Franței

[GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei

obligații a instanțelor judecătorești este datoria lor de a-și motiva hotărârile

(a se vedea, printre altele, Hirvisaari c. Finlandei, nr. 49684/99, § 30, 27

septembrie 2001).

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, include

12

printre altele dreptul părților de a fi în mod real „auzite”, adică în mod corect

examinate de către instanța sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina

instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al

mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin

pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt. Obligația de

motivare impune o apreciere întotdeauna atașată de natura cauzei, de

circumstanțele acesteia, de probele prezentate. Motivarea unei hotărâri este

înțeleasă ca o explicare inteligibilă a hotărârii luate, ceea ce nu înseamnă un

răspuns exhaustiv tuturor argumentelor aduse de parte, dar nici ignorarea lor,

însă un răspuns al argumentelor fundamentale, care sunt susceptibile, prin

conținutul lor, să influențeze soluția.

cererea de chemare în judecată depusă împotriva lui Valeriu Opinca,

concretizată ulterior, reclamantul a solicitat încasarea datoriei pentru

locațiune, în baza contractului de locațiune nr. A-41-479 din 29 decembrie

2017, în sumă de 11 797,70 de lei, a penalității de întârziere în mărime de

0,5% din suma datorată, pentru 180 de zile, în sumă de 10 617,93 de lei și

încasarea cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat în sumă de

672,46 de lei și din cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 500 de

lei (f.d.4-6,53-55).

2022, a admis cererea de chemare în judecată depusă de S.R.L.

„AUTOBAZA BASCONSLUX” și a încasat de la Valeriu Opinca în

beneficiul S.R.L. „AUTOBAZA BASCONSLUX” suma de 11 797, 70 de

lei cu titlu de datorie, suma de 10 617, 93 de lei cu titlu de penalitate, suma

de 672, 46 de lei cu titlu de cheltuieli pentru taxa de stat și 500 de lei cu titlu

de cheltuieli pentru asistență juridică (f.d.80, 82-92).

instanțe, prin decizia din 01 februarie 2023, a respins apelul declarat de

Valeriu Opinca și a menținut hotărârea din 17 ianuarie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru. A încasat de la Valeriu Opinca în beneficiul S.R.L.

„AUTOBAZA BASCONSLUX” cheltuielile de asistență juridică suportate

în ordine de apel, în sumă de 2 000 de lei (f.d.133-146).

de 3 ani prevăzut la art. 391 alin. (1) din Codul civil, urmează a fi calculat

începând cu 01 ianuarie 2019, deoarece începând cu data de 01 ianuarie

2019, s-a născut dreptul la acțiune a reclamantului S.R.L. „AUTOBAZA

BASCONSLUX”, potrivit art. 395 din Codul civil. Prin urmare, cererea de

chemare în judecată depusă la data de 19 martie 2021 de către S.R.L.

„AUTOBAZA BASCONSLUX” împotriva lui Valeriu Opinca cu privire la

încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată, a fost înaintată în

interiorul termenului prevăzut de Lege, or, termenul limită până la care

reclamantul urma să se adreseze în instanța de judecată este 01 ianuarie 2022.

13

instanțe cu privire la încasarea din contul lui Valeriu Opinca în beneficiul

S.R.L. „AUTOBAZA BASCONSLUX” a sumei de 10 617, 93 de lei, cu titlu

de penalitate, calculată din suma datoriei de 11 797, 70 de lei, solicitată de

către S.R.L. „AUTOBAZA BASCONSLUX” în acțiune.

al Curții Supreme de Justiție notează dezacordul recurentei cu decizia

instanței de apel prin prisma prevederilor art. 432 alin.(2) lit.a), c), alin. (4)

din Codul de procedură civilă, în redacția în vigoare la data înaintării

recursului, adică până la operarea modificărilor în Codul de Procedură civilă

prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, motivată, în esență, prin faptul că

instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat

eronat legea, deși a pretins că acțiunea este prescrisă pentru orice sumă

scadentă la 01 ianuarie 2018, precum și nu a apreciat probele prezentate.

de Justiție relevă că reclamantul a formulat pretențiile enunțate supra, având

la bază contractul de locațiune nr. A-41-479 încheiat la 29 decembrie 2017

între Î.S. „AUTOBAZA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI”,

succesor în drepturi S.R.L. „AUTOBAZA BASCONSLUX” și Valeriu

Opinca (f.d.7-10, 33-36). Obiectul acestui contract, conform pct.1.1., a fost

transmiterea încăperii nelocuibile din str. Sprîncenoaia, nr.4, mun.Chișinău,

cu suprafața totală de 19,4 mp (box), pentru a fi utilizată în calitate de garaj,

pentru perioada 01 ianuarie 2018-31 decembrie 2018 (f.d.7 verso, 33).

în mărime de 37,33 de lei/mp/lună. Suma totală a plății fiind de 8 695,43 de

lei pentru un an sau 724,62 de lei pentru o lună. Iar conform pct. 3.3., s-a

convenit ca plata chiriei să fie achitată prin virament până la data de 10 a

lunii curente, prin transferarea sumei corespunzătoare (f.d.8,34).

pârât și anume plata chiriei pentru încăperea transmisă în locațiune,

solicitând încasarea sumei de 11 797,70 de lei cu titlu de datorie.

încasarea sumei de 11 797,70 de lei cu titlu de datorie, anexând la cererea de

chemare în judecată în confirmarea acumulării acestei datorii, actul de

verificare din 18 noiembrie 2020 între S.R.L. „AUTOBAZA

BASCONSLUX” și Valeriu Opinca pentru perioada 01 ianuarie 2019-30

noiembrie 2020 (f.d.16), prin care s-a pretins existența datoriei în mărime de

11 797,70 de lei, sumă încasată de prima instanță cu titlu de datorie, soluție

menținută de instanța de apel.

noiembrie 2018, între aceleași părți, pentru perioada 01 ianuarie 2018-01

noiembrie 2018, conform căruia se indică o datorie în mărime de 9 346,94

14

de lei (f.d.15). Aici urmează a fi punctat că ambele acte de verificare sunt

semnate doar de partea reclamantă.

Justiție reiterează că actul de verificare din 18 noiembrie 2020 reflectă suma

de 11 797, 70 de lei atât la rubrica „soldul la contract la 01.01.2019”, cât și

la rubrica „soldul la contract la 30 noiembrie 2020” (f.d.16), însă nu este

anexat nici un calcul privind formarea acestei datorii, or acesta doar arată

suma totală pretinsă cu titlu de datorie. Deși în cererea de chemare în

judecată, cât și în reclamații, reclamantul/intimat a indicat faptul că la 01

august 2018 a fost informat despre datoria acumulată la chirie în mărime de

6 144,22 de lei și ulterior, conform actului de verificare din 01 noiembrie

2018-despre datoria de 9 346,94 de lei, în final suma solicitată în prezentul

litigiu cu titlu de datorie la chirie, nu este arătată din ce este formată și pentru

ce perioadă.

Valeriu Opinca a achitat la 06 iunie 2018 suma de 3 922,00 de lei pentru

„arenda” (f.d.51), nefiind clar pentru ce perioadă a fost achitată, cea dedusă

judecății sau cea încasată deja prin hotărârea judecătorească din 03 august

2017.

materialele cauzei, prin care s-a pretins că s-ar confirma datoria solicitată,

instanța de apel urma a verifica dacă într-adevăr această datorie este

justificată prin înscrisurile prezentate, în situația în care nu este anexat nici

un act care să detalieze calculul acestei datorii. Mai mult, actul de verificare

din 18 noiembrie 2020 pentru perioada 01 ianuarie 2019-30 noiembrie 2020

indică doar suma de 11 797,70 de lei la toate rubricile, însă din ce este

formată aceasta, nu este detaliat. Or însuși reclamantul a afirmat că în baza

actului de verificare din 01 noiembrie 2018, pârâtul avea acumulată o datorie

în mărime de 9 346,94 de lei. Însumând plata chiriei lunar, în situația în care

nu este identificat pentru ce perioadă s-a achitat și pentru care perioadă nu s-

a achitat, nu poate fi determinată suma certă și drept urmare nu rezultă

datoria solicitată. Astfel, pornind de la pretențiile înaintate de reclamant

conform cererii de chemare în judecată, concretizate ulterior, obiecțiile părții

oponente și constatările primei instanțe în rezultatul examinării acestora,

instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii emise, urma a

verifica și sub aspectul existenței sau inexistenței actelor justificative în

confirmarea pretinsei datorii. Or, efectuând un calcul matematic al

obligațiilor contractuale, urmează că acestea constituie 724,62 de lei lunar,

raportat la 12 luni, constituie 8 695,43 de lei, prin urmare nu este clar de unde

rezultă suma de 11 797,70 de lei, încasată în speță.

rezulta că la situația din 01 ianuarie 2018 deja ar exista un sold la datorie de

4 993,88 de lei, iar însumarea acestuia cu datoria contractuală pentru 12 luni,

15

minus suma achitată în mărime de 3 922, 00 de lei, nicidecum nu este

echivalentă cu 11 797,70 de lei, care s-a decis de a fi încasată.

ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea

legii în primă instanță, precum și verifică circumstanțele și raporturile

juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost

stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, să aprecieze

probele din dosar, este inserată în art. 373 alin.(1), (2) din Codul de

procedură civilă, reamintit supra.

invocat excepția de tardivitate pentru orice sumă scadentă la 01 ianuarie

2018, argument adus și în cererea de apel, însă instanța de apel a reținut că

acțiunea este în interiorul termenului, având în vedere că dreptul la acțiune

pentru reclamant s-a născut la 01 ianuarie 2019, dată cu care urmează a fi și

calculat termenul.

art. 272 alin.(9) din Codul civil, în vigoare până la 01 martie 2019, precum

ale art. 395 alin.(6) din Codul civil, în redacția din 01 martie 2019, citate

supra, având în vedere că în dependență de caracterul prestațiilor, se

determină și începutul curgerii termenului de prescripție. În special, că prin

contractul de locațiune, și anume în pct.3.3., s-a convenit ca plata chiriei să

fie achitată prin virament până la data de 10 a lunii curente, prin transferarea

sumei corespunzătoare (f.d.8,34).

aplicabile în cazul determinării curgerii dreptului de prescripție, precum și în

temeiul pct.3.3 din contract, instanța de apel avea obligația de a verifica sau

după caz de a solicita reclamantului/intimat să efectueze precizările necesare

în ce vizează suma solicitată cu titlu de datorie și pentru care perioadă/luni

concrete este acumulată, altfel spus un calcul detaliat al acesteia. Or

începutul curgerii prescripției dreptului la acțiune se calculează în

dependență de faptul dacă prestațiile sunt succesive sau reprezintă un tot

unitar, ceea ce la caz a fost ignorat sau cel puțin nu a fost verificat acest

aspect.

precum și continuitatea examinării cauzei în apel prin prisma efectului

devolutiv, instanța are sarcina în baza rolului activ să ceară părții să facă

precizările necesare, să pună în discuția orice împrejurare de fapt sau de drept

care duce la soluționarea litigiului peste apărările și susținerile părților din

acțiune, referință și alte obiecții. De altfel, în cazul în care părțile au o

atitudine confuză în privința circumstanțelor care au importanță pentru

soluționarea justă a cauzei, instanța, în temeiul legii materiale care urmează

16

a fi aplicată, va explica părților care circumstanțe au importanță pentru

soluționarea pricinii și cui îi revine obligația de a le dovedi.

din Codul de procedură civilă, citat supra, instanța judecătorească

(judecătorul) este în drept să propună părților și altor participanți la proces,

după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească faptele ce

constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existența sau inexistența

faptelor și împrejurărilor care au generat litigiul dintre părți; respectiv, pentru

ce au fost admise, susținerile uneia dintre părți și înlăturate cele formulate de

cealaltă parte, iar motivarea în drept cuprinde justificarea aplicării în cauza

judecată a anumitor norme de drept și de ce li s-a dat acestora o anumită

interpretare.

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că examinarea cauzei în instanța de

apel s-a realizat pripit și evaziv, fiind ignorate și neelucidate circumstanțele

determinante soluționării corecte și obiective a litigiului, în situația în care la

caz prezentarea unui calcul detaliat al datoriei solicitate, cu specificarea

perioadei/lunilor/anilor, era necesar inclusiv pentru determinarea începutului

curgerii prescripției dreptului la acțiune, în dependență de faptul dacă

pretențiile sunt sau nu succesive, analiză care la caz lipsește, prin ce se

impune casarea integrală a deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată. În special, că în

temeiul pct. 3.3 din contractul enunțat, s-a convenit achitarea pentru chirie

prin virament până la data de 10 a lunii curente.

aplicabile și prin toate mijloacele legale să prevină orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă

a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

urmează să se conducă nemijlocit de principiul adevărului obiectiv, care se

manifestă prin stabilirea multilaterală, completă și obiectivă a tuturor

circumstanțelor care au importanță pentru justa soluționare a cauzei. De

altfel, o hotărâre judecătorească motivată în sensul respectării cerințelor 6 §

1 CEDO, presupune o examinare reală a problemelor esențiale relevate în

speță, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a

examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea

împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva

Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

considerentele conturate supra, ignorate anterior, motivarea soluției urmează

17

să fie efectuată atât prin prisma poziției părții reclamante, cât și obiecțiilor

părții oponente pe marginea acțiunii formulate în raport cu probele

prezentate și normele de drept pertinente litigiului, rezultând din prevederile

art. 130 din Codul de procedură civilă, ca, în consecință, soluția adoptată să

fie certă și coerentă și să răspundă standardelor unui proces echitabil garantat

de art. 6 § 1 CEDO.

Supreme de Justiție va admite recursul declarat și va casa integral decizia

instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

c) din Codul de procedură civilă

COMPLETUL, CU MAJORITATE DE VOTURI,

Admite recursul declarat de Valeriu Opinca,

Casează integral decizia din 01 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOBAZA BASCONSLUX”

împotriva lui Valeriu Opinca cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată și trimite cauza spre rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Oxana Parfeni

18