2r-340/24 — repararea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului
- Temei legal
- temeiurile recursului
2r-340/24 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de Inspectoratul Național de
Probațiune,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul
Național de Probațiune împotriva lui Alexandr Orlov, cu privire la repararea
prejudiciului material,
împotriva încheierii din 04 iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 2r-340/24
NR. PIGD 2-22184978-01-2r-07082024)
Termenul de exercitare a căii de atac apelul. Încălcărea termenului de procedură fără a solicita
repunerea în termen.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. V. Holban
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Panov, A. Malîi, N. Mămăliga
30 octombrie 2024
Examinând în lipsa părților recursul depus de Inspectoratul Național de
Probațiune,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Mariana Ursachi, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 15 decembrie 2022, Inspectoratul Național de Probațiune a depus
cererea de chemare în judecată împotriva lui Orlov Alexandr, cu privire la
repararea prejudiciului material.
Prin hotărârea din 11 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul
Național de Probațiune.
Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 16 ianuarie 2024,
Inspectoratul Național de Probațiune a declarat apel nemotivat împotriva
hotărârii din 11 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi
hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.
Prin încheierea din 04 iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost restituit
apelul declarat de către Inspectoratul Național de Probațiune, ca fiind depus cu
omiterea termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen.
La 22 iulie 2024, prin intermediul oficiului poștal, Inspectoratul Național
de Probațiune a declarat recurs împotriva încheierii din 04 iulie 2024 a Curții de
Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii contestate,
restabilirea termenului de apel și restituirea cauzei la rejudecare.
5.1 În susținerea recursului declarat a menționat că nu a fost prezent la
pronunțarea hotărârii instanței de fond, iar conform scrisorii de expediere se
constată că actul judecătoresc a fost expediat, prin intermediul poștei electronice,
apelantului/recurentului la 28 decembrie 2023. Astfel, la 15 ianuarie 2024,
apelantul/recurentul a declarat apel la 16 ianuarie 2024, adică în interior
termenului de 30 de zile din momentul aducerii la cunoștință a actului
judecătoresc.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede următoarele:
„termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului
hotărârii, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 100 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la
proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite,
prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului
executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau
înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte
mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum
și prin delegație judiciară.”
Art. 110 din Codul de procedură civilă:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în
interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de
activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un
ansamblu de acte.”
Art. 111 din Codul de procedură civilă:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu
este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.
(2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei
comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și
cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii
perioade.
(3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în
timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci
ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea
termenului.”
Art. 113 din Codul de procedură civilă:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut
de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine
decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 116 alin. alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă stipulează:
„persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de
procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se
anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat
actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate
documentele respective etc.)”.
Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă stipulează:
„participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor
procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale,
se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă”.
Art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă stipulează:
„sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept
procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de
neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de
exercitare abuzivă a unui drept procedural”.
Art. 424 alin. (2) din Codul de procedură civilă:
,,Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise
de către curțile de apel.”
Art. 425 din Codul de procedură civilă stipulează:
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea
încheierii.”.
Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă stipulează:
„instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să
respingă recursul și să mențină încheierea”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că, la 09 iulie 2024, Curtea de Apel Chișinău
a expediat, prin intermediul poștei electronice, Inspectoratului Național de
Probațiune copia încheierii din 04 iulie 2024, fapt ce se confirmă prin extrasul
din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d. 63). Astfel, recursul
declarat de Inspectoratul Național de Probațiune, la 22 iulie 2024, este în
termen.
Din materialele cauzei civile rezultă că dispozitivul hotărârii primei
instanțe, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Inspectoratul Național de Probațiune împotriva lui Alexandr Orlov, cu privire la
repararea prejudiciului material, a fost pronunțat la 11 decembrie 2024 (f.d. 52).
Completul de judecată reține că, cererea de apel nemotivată împotriva
hotărârii din 11 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost
depusă de către Inspectoratul Național de Probațiune, la data de 16 ianuarie
2024, cu depășirea termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 362 alin.(1) din
Codul de procedură civilă.
Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 04 iulie 2024,
corect a restituit cererea de apel declarată de Inspectoratul Național de
Probațiune împotriva hotărârii din 11 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, ca fiind depusă în afara termenului legal ( f.d. 60-62).
În situația în care dispozitivul hotărârii judecătorești a fost pronunțat la 11
decembrie 2023, în temeiul art. 111 alin.(3) Cod de procedură civilă, termenul
de contestare cu apel a început a curge din ziua imediat următoare zilei de
pronunțare a dispozitivului hotărârii judecătorești, adică începând cu data de 12
decembrie 2023, ultima zi a termenului fiind data de 10 ianuarie 2024 (zi de
miercuri).
Astfel, instanța de apel justificat a reținut că Inspectoratul Național de
Probațiune a declarat apelul peste termen. Or, recurentul are obligația de a se
folosi cu bună-credință de drepturile sale procedurale, în conformitate cu
prevederile art. 56 alin. (3), art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă.
Totodată, după cum a fost reiterat supra, termenul stabilit de lege pentru
exercitarea căii de atac (apelul) se calculează exclusiv din momentul pronunțării
dispozitivului hotărârii, iar în cazul în care participantul la proces, la caz,
Inspectoratul Național de Probațiune a omis acest termen, urma să invoce
motivele omiterii într-o eventuală cerere de repunere în termen și expres să
solicite acest fapt.
În speță, însă Inspectoratul Național de Probațiune a depus cerere de apel
nemotivată peste termenul prevăzut de lege și nu a solicitat repunerea acestuia
în termen, considerând existența unei prezumții de prelungire a termenului în
cazul comunicării cu întârziere a hotărârii, fapt care nu poate fi acceptat de către
instanța de recurs.
Drept urmare, Completul de judecată reiterează că repunerea în termen
pentru declararea apelului putea fi soluționată de către instanța de apel doar în
condițiile în care Inspectoratul Național de Probațiune ar fi formulat o cerere de
repunere în termen cu prezentarea probelor pertinente și admisibile în
justificarea acestei omisiuni, ceea ce la caz lipsește. Or, solicitarea de repunere
în termen este o prioritate a apelantului și nu poate fi soluționată din oficiu de
către instanța de apel.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție precizează că,
alegațiile aduse de către recurent nu justifică omiterea termenului de declarare a
apelului, în situația în care apelantul/recurentul a cunoscut despre examinarea
cauzei. În acest sens, recurentul a recepționat încheierea din 20 decembrie 2022
a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care s-a acceptat spre examinare
cauza civilă, cât și încheierea din 15 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, prin care s-a dispus examinarea cauzei în ordine generală, fiind fixată
ședința de judecată pentru data de 30 noiembrie 2023, ora 11:00, ce se confirmă
prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f.d. 43,47). Mai mult, în
ședința de judecată, Inspectoratul Național de Probațiune a participat, prin
intermediul reprezentantului său, Vitalie Reniță, la examinarea cauzei în instanța
de fond, fiind amânată doar deliberarea și pronunțarea pentru data de 11
decembrie 2023 ( f.d. 50, 51).
Suplimentar, instanța de recurs va nota că este lipsit de temei argumentul
recurentului precum că nu a fost prezent la pronunțarea actului judecătoresc și
nu a fost informat de instanță despre rezultatul ședinței, or, participanții la proces
care nu au participat la pronunțarea hotărârii judecătorești, fiind interesați de
soarta soluționării litigiului în care sunt implicați, trebuie să demonstreze un rol
activ, manifestând comportament de bună-credință față de drepturile și
obligațiile lor procedurale.
Prin urmare, Completul de judecată conchide că nerespectarea termenului
de depunere a apelului se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al
apelantului/ recurentului, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și
atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale
procedurale.
Respectiv, instanța de apel corect a reținut că Inspectoratul Național de
Probațiune nu a solicitat repunerea în termenul pentru declararea apelului, în
temeiul art. 116 din Codul de procedură civilă.
Cu referire la solicitarea de repunere în termenul de apel împotriva
hotărârii din 11 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
menționată în recursul declarat de către Inspectoratul Național de Probațiune,
Completul de judecată notează că aceasta nu ține de competența instanței de
recurs. Or, repunerea în termenul de apel se soluționează de către instanța de
apel, în conformitate cu art. 362 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
În context, Completul de judecată remarcă că prin impunerea unor
termene limită în vederea valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește
o bună administrare a justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.
Completul de judecată accentuează că legiuitorul prin stabilirea unui
termen de declarare a apelului a urmărit: asigurarea celerității procesului civil în
întregime, în special luându-se în considerare și fazele facultative ale procesului
civil, cum ar fi executarea silită, apelul; stimularea persoanelor care dispun de
dreptul la apel de a-l valorifica într-un termen prevăzut de lege; asigurarea
stabilității raporturilor juridice constatate prin hotărârea primei instanțe, întrucât
acestea nu pot să rămână până la infinit sub amenințarea pronunțării unei noi
soluții; oferirea participanților la proces a unei perioade suficiente de a lua
cunoștință de materialele dosarului și de a formula motivarea cererii de apel.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că,
soluția emisă de către instanța de apel este una întemeiată, legal și în
corespundere cu circumstanțele cauzei, or argumentele și probele invocate în
susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației procesuale și lipsite de
relevanță.
În situația de fapt, care contravine ordinii procedurale prevăzute de cadrul
legal citat, în corespundere cu prevederile art. 10 alin. (1) al Codului de
procedură civilă, Inspectoratul Național de Probațiune va suporta consecințele
nefavorabile, adică, sancțiunile procedurale stabilite de normele de drept
procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural, în caz
de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum
și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.
În acest context, instanța de recurs consideră că la caz, soluția instanței de
apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul
art. 6 CEDO, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru
exercitarea apelului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării
termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza,
în acest mod principiul securității raporturilor juridice.
În jurisprudența sa Curtea a constatat că, prin neprezentarea motivelor de
repunere în termenul de prescripție constituie o violare a art. 6 § 1 (cauza Popov
vs. Moldova, hotărâre din 06 decembrie 2005, cauza Melnic vs. Moldova,
hotărâre din 14 noiembrie 2006).
Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare
pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea
diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta
dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,
cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza
SA Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).
Având în vedere că încheierea din 04 iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău
este legală, fiind adoptată cu aplicarea corectă a normelor de drept procedural,
Completul de judecată ajunge la concluzia că cererea de recurs urmează a fi
respinsă cu menținerea încheierii instanței de apel.
Astfel, conducându-se de prevederile art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de
procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul declarat de către Inspectoratul Național de Probațiune,
împotriva încheierii din 04 iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău.
Decizia este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Mariana Ursachi