2ra-157/23 — repararea prejudiciului cauzat prin tratament inuman și degradant, umilință crudă a demnității umane, vătămarea intenționată a sănătății și compensarea cheltuielilor de asistență juridică

La 13 iunie 2016, prin intermediul oficiului poștal, Anatolii Jurcov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Penitenciarului nr. 17 – Rezina cu privire la repararea prejudiciului cauza prin tratament inuman și degradant, umilință crudă a demnității uman, însoțită de încălcarea integrității psihice a persoanei, vătămarea intenționată a sănătății într-o perioadă de timp îndelungată și compensarea cheltuielilor de asistență juridică (f. d. 2-5 verso, vol. I).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, o perioadă îndelungată de timp (08 septembrie 2015 – 09 septembrie 2015), administrația Penitenciarului nr.17 – Rezina, în privința dânsului, a admis acțiuni de înjosire premeditată a demnității umane, fapte care au dus la prejudicierea sănătății.

În acest sens, a depus o cerere prin care a solicitat pornirea urmăririi penale în temeiul art.1661 din Codul penal, pe faptul încălcării prevederilor art. 3 din CEDO, fiind supus unui tratament inuman și degradant, care a dus la lezarea demnității umane prin deținerea timp de 20 ani în Penitenciarul nr. 11 – Bălți, Penitenciarul nr. 13 – Chișinău, Penitenciarul nr. 16 – Pruncul și Penitenciarul nr. 17 – Rezina.

La 07 septembrie 2015, 08 septembrie 2015 și 15 septembrie 2015, a fost chemat și amenințat de către colaboratorii Penitenciarului nr. 17 – Rezina – Igor Guțu, Ion Panaiti și V. Eșanu ca să-și retragă cererea de pornire a urmăririi, în caz contrar, sănătatea sa se va înrăutăți considerabil.

Pe lângă aceasta, la 09 septembrie 2015, cineva din reprezentanții administrației și câțiva activiști din „C.K.K.” și „C.B.N.”, care au depus angajament de colaborare cu administrația și executau indicațiile lor, inițial în biserică, la postul 3, au insultat-o pe mama sa, familia sa, iar aproximativ de la ora 11:20, până la ora 12:00, de trei ori s-au apropiat de celula acestuia, 1 l-au insultat și i-au amenințat familia cu moartea. Ulterior, între orele 13:30 și 14:30, de dumnealui s-au apropiat câțiva reprezentanți ai administrației, însoțiți de activiști și din nou l-au amenințat cu moartea, insultându-i pe el și familia sa.

Reclamantul a menționat că, potrivit pct. 92, 93, 95, 96 din Statutul executării pedepsei de către deținuți, orice deplasare a deținuților condamnați la detenție pe viață se efectuează sub escorta a doi supraveghetori și ofițerului, iar dat fiind că orice deplasare se efectuează de către Serviciul regim și supraveghere al Penitenciarului nr.17 – Rezina, a notat că aceste acțiuni (tratament inuman și degradant) puteau fi realizate doar de colaboratorii Serviciului regim și supraveghere a Penitenciarului nr. 17 – Igor Guțu și Ion Panaiti.

Reclamantul a obiectat că în privința sa a fost admis un tratament inuman și degradant, care atentează la integritatea psihică, prin ce i-au fost cauzate suferințe morale și psihice, care au contribuit la acutizarea bolilor cronice ale xxxxx, i s-a diminuat starea generală a sănătății, fiind nevoit până în prezent să primească preparate xxxxx, preparate pentru xxxxx, ceea ce contravine prevederilor art. 3 al Convenției, care statuează că nimeni nu poate fi supus la tratamente inumane și degradante.

La fel, în rezultatul acțiunilor ilegale ale administrației Penitenciarului nr.17 – Rezina, i s-a cauzat un prejudiciu moral, pe care îl estimează la suma 33 000 de euro.

Reclamantul a solicitat încasarea din contul Penitenciarului nr. 17 – Rezina, în beneficiul său, a sumei de 33 000 de euro, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin tratament inuman și degradant, umilința crudă a demnității umane însoțită de încălcarea integrității psihice a persoanei, vătămarea intenționată a sănătății într-o perioadă de timp îndelungată, precum și compensarea cheltuielilor de asistenta juridică în mărime de 1 000 de euro.

La 16 octombrie 2019, Anatolii Jurcov a depus o cerere suplimentară, prin care a solicitat reducerea pedepsei de la 1 la 3 zile pentru 10 zile de detenție în condiții precare, calculate cumulativ, sau compensarea prejudiciului moral în temeiul art. 4732-4734 din Codul de procedură penală, deoarece a fost deținut în regim de celulă în Penitenciarul nr. 11 – Bălți, Penitenciarul nr. 13 – Chișinău, Penitenciarul nr.16 – Pruncul, Penitenciarul nr.17 – Rezina, prin ce i-au fost încălcate drepturile garantate de art. 3 din Convenție (f. d. 163-166 verso, vol. I). 2

Prin încheierea din 27 noiembrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central în temeiul art. 265 Codul de procedură civilă, s-a încetat procesul civil, în capătul cerinței formulate prin cererea suplimentară din 16 octombrie 2019, din motiv că această pretenție nu urmează a fi judecată în procedură civilă (f. d. 185-186, vol. I).

Prin hotărârea din 27 noiembrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, a fost respinsă acțiunea, ca fiind neîntemeiată (f. d. 195-197, vol. I).

Prin decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de Anatolii Jurcov și menținute hotărârea și încheierea din 27 noiembrie 2019 ale Judecătoriei Orhei, sediul Central (f. d. 60-71, vol. II).

Prin decizia din 02 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul declarat de Anatolii Jurcov, casate decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și încheierea protocolară a Curții de Apel Chișinău, pronunțată la 24 noiembrie 2020, prin care a fost respins demersul lui Anatolii Jurcov cu privire la audierea lui prin intermediul videoconferinței, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecători (f. d. 116-121, vol. II).

Prin decizia din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea de apel depusă de Anatolii Jurcov, casate hotărârea și încheierea din 27 noiembrie 2019 ale Judecătoriei Orhei, sediul Central, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de fond, în alt complet de judecată (f. d. 163-168, vol. II).

Prin încheierea protocolară din 11 mai 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a atras în proces, în calitate de intervenient accesoriu, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (f. d. 187, vol. II).

Prin încheierea din 21 iunie 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, a fost admisă renunțarea lui Anatolii Jurcov la pretenția înaintată împotriva Penitenciarului nr. 17 – Rezina, intervenient accesoriu Ministerul Justiției al Republicii Moldova, cu privire la reducerea pedepsei de la 1 la 3 zile pentru 10 zile de detentei în condiții precare, calculate cumulativ, sau compensarea prejudiciului moral în temeiul art. 4732-4733 din Codul de procedură penală. La fel, s-a încetat procesul civil, în partea ce ține de pretenția cu privire la reducerea pedepsei de la 1 la 3 pentru 10 zile de detenție în condiții precare, calculate cumulativ, sau compensarea prejudiciului moral în temeiul art. 4732-4733 din Codul de procedură penală (f. d. 201-202 verso, vol. II). 3

La 27 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Anatolii Jurcov a depus o cerere suplimentară la cererea de chemare în judecată, solicitând constatarea încălcării art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, urmare a unui tratament inuman și degradant, umilință crudă a demnității umane, însoțită de încălcarea integrității psihice a persoanei, vătămarea intenționată a sănătății într-o perioadă de timp îndelungată, repararea prejudiciului moral în mărime de 33 000 de euro și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 1 000 de euro (f. d. 215-216, vol. II).

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut că reclamantul a obiectat împotriva acțiunilor administrației Penitenciarului nr. 17 – Rezina, precum că i-ar fi lezat drepturile sale, și anume colaboratorii penitenciarului menționat prin tratamente inumane și degradante la care el ar fi fost supus în zilele 07 septembrie 2015, 08 septembrie 2015, și 15 septembrie 2015, considerându-se a fi victima unei infracțiuni prevăzute de art. 1661 din Codul penal, cu încasarea în acest sens din contul pârâtei a sumei de 33 000 de euro cu titlu de prejudiciul moral cauzat prin tratament inuman și degradant, umilință crudă a demnității umane însoțită de încălcarea integrității psihice a persoanei, vătămarea intenționată a sănătății într-o perioadă de timp îndelungată, precum și 4 compensarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 1 000 de euro. Totodată, reclamantul a invocat că persoanele care au admis acțiunile de înjosire premeditată a demnității umane cu cauzarea prejudiciului sănătății sunt colaboratorii Penitenciarului nr. 17 – Rezina și anume Igor Guțu, Ion Panainte și V. Eșanu, specificând că în privința acestora a mai depus plângere la Procuratura Rezina în vederea examinării acțiunilor acestora prin prisma Codului penal și pornirii urmăririi penale.

Astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au stabilit că prin încheierea irevocabilă din 17 iulie 2020, a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești, menținută prin decizia din 05 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă în parte plângerea condamnatului Anatolii Jurcov împotriva administrației instituției penitenciare referitoare la condițiile de detenție care, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează drepturile condamnatului garantate de art. 3 din Convenție și plângerea din 01 aprilie 2019 cu privire la reducerea termenului de detenție, în legătură cu constatarea condițiilor inumane de detenție la IP nr. 11 – Bălți și la IP nr. 13 – Chișinău, drept urmare, s-a acordat condamnatului, cu titlu de despăgubire, suma de 99 400 de lei, echivalentul a 1 988 unități convenționale din contul bugetului de stat.

În contextul enunțat, instanțele de judecată ierarhic inferioare au concluzionat că, la momentul judecării cauzei, exista o hotărâre judecătorească irevocabilă pe o cauză penală, unde atât organul procuraturii, cât și instanța de judecată deja au examinat argumentele lui Anatolii Jurcov și s-au expus pe marginea acestora, din care rezultă că drepturile reclamantului nu au fost încălcate, iar alegațiile acestuia despre comiterea în privința sa a unor fapte infracționale de către angajații Penitenciarului nr. 17 – Rezina, nu s-au confirmat. Or, în sensul prevederilor art. 123 alin. (3) din Codul de procedură civilă, sentința pronunțată de instanța judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, este obligatorie pentru instanța chemată să se pronunțe asupra efectelor juridice civile ale actelor persoanei împotriva căreia s-a pronunțat sentința numai dacă aceste acte au avut loc și numai în măsura în care au fost săvârșite de persoana în cauză.

Sub un alt aspect, instanțele de judecată au considerat netemeinicia acțiunii depuse de Anatolii Jurcov, în situația în care instanțele naționale deja au examinat și au constatat deținerea lui Anatolii Jurcov, în unele penitenciare, în condiții contrare prevederilor art. 3 din Convenție. Deopotrivă, cu referire la condițiile de detenție din alte instituții penitenciare, au constatat că nu au existat încălcări, având drept referință întreaga perioadă 5 de detenție a reclamantului începând cu anul 1996 și într-un final, s-au expus și asupra cuantumului despăgubirilor necesar de acordat, în sumă de 99 400 de lei.

Instanțele de judecată inferioare au subliniat că cadrul legal în vigoare a instituit un remediu la nivel național în partea ce ține de constarea încălcării art. 3 din Convenție, de care Anatolii Jurcov a beneficiat efectiv.

Cât privește pretenția privind compensația pentru prejudiciul cauzat prin tratament inuman și degradant, umilință crudă a demnității umane, însoțită de încălcarea integrității psihice a persoanei, vătămarea intenționată a sănătății într-o perioadă de timp îndelungată, instanța de apel reținut că, prin intermediul remediului național instituit în condițiile descrise, Anatolii Jurcov a fost despăgubit prin încheierea din 17 iulie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești, astfel încât prin efectele autorității lucrului judecat, s-a constatat netemeinicia pretenției date.

De altfel, instanțele de judecată au respins și pretenția privind compensarea cheltuielilor de asistență juridică, din motiv că reclamantul nu a prezentat probe întru demonstrarea suportării acestora.

De altfel, recurentul a invocat argumentele de fapt și de drept pe care anterior le-a prezentat atât în cererea de chemare în judecată, cât și în cererea de apel.

Suplimentar, recurentul a menționat că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor esențiale, precum și nu a constatat faptul încălcării art. 3 al Convenției, dar și încălcarea condițiilor de detenție. 6

Din actele cauzei rezultă că copia deciziei motivate din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată în adresa lui Anatolii Jurcov la 27 decembrie 2022 (f. d. 69, vol. III), însă la materialele dosarului lipsesc probe care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 17 ianuarie 2023, în termenul legal (f. d. 84, vol. III).

La 03 martie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Penitenciarul nr. 17 – Rezina a depus referință la recursul declarat de Anatolii Jurcov, prin care a solicitat respingerea acestuia și menținerea deciziei instanței de apel (f. d. 101-105, vol. III).

Art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă (în redacția până la 01 septembrie 2023): „(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; 7 b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare din 01 septembrie 2023): „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Conform art. XI alin. (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor. 8

În această consecvență, se deduce că admisibilitatea recursului declarat de către Anatolii Jurcov împotriva deciziei din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, va fi examinată în baza temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare până la 01 septembrie 2023.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2)- (4) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare la data depunerii cererii de recurs), enunțate la pct. 38 din prezenta încheiere.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs de către Anatolii Jurcov, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că acestea nu cad sub incidența temeiurilor prevăzute la art. 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursurile exercitate conform Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul declarat de către Anatolii Jurcov conține obiecții de fapt și de drept, similare celor expuse anterior în cadrul examinării cauzei, care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea 9 recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului presupune nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele invocate de către recurent nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a aprecia recursul declarat de Anatolii Jurcov, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra, în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de către Anatolii Jurcov împotriva deciziei din 24 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 10