2ra-742/23 — Încasarea penalității și a cheltuielilor de judecată

La 26 aprilie 2021, Olga Rusu, reprezentată de avocatul Dorel Rusu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Artur Harunjen cu privire la încasarea penalității și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a relatat că la 19 august 2016, între SRL „Lagmar-Impex” și Artur Harunjen a fost semnat contractul de investiție a capitalului privat nr. 5835, prin care ultimul s-a obligat să investească pentru construcția ap. XXX din strada XXXXXX, mun. XXXXXX.

Deoarece Artur Harunjen nu și-a executat obligațiile în termen, la 26 mai 2020 SRL „Lagmar-Impex” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat încasarea de la acesta a datoriei în mărime de 9194 de Euro, penalității de întârziere în sumă de 4146,49 de Euro, pentru perioada 01 martie 2019-25 mai 2020 și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea nr. 2-8050/2020 din 22 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a încasat de la Artur Harunjen în folosul SRL „Lagmar-Impex” datoria în sumă de 9194 de Euro, penalitatea pentru perioada 01 martie 2019 – 25 mai 2020 în sumă de 4146,49 de Euro, taxa de stat în mărime de 7620,05 lei, hotărâre ce a rămas definitivă prin neatacare și în temeiul căreia a fost eliberat titlul executoriu nr. 2-8050/2020.

În baza cererii de intentare a procedurii de executare, prin încheierea executorului judecătoresc Iacob Miron nr. 010-7/21 din 05 ianuarie 2021 s-a intentat procedura de executare privind încasarea sumelor sus-menționate.

La 26 martie 2021, Artur Harunjen a adresat executorului judecătoresc Iacob Miron o cerere, în care a menționat că recunoaște integral sumele datorate și se obligă să le achite.

Totodată, la 26 martie 2021, între ea și SRL „Lagmar-Impex” a fost semnat contractul de cesiune a creanței nr. LM-26/03, în temeiul căruia, conform pct. 1 din contract, cedentul SRL „Lagmar-Impex”, din momentul semnării contractului a cesionat în volum deplin, iar cesionarul Olga Rusu a 1 acceptat în volum deplin creanțele ce rezultă din contractul privind investirea capitalului privat în construcția spațiului locativ nr. 5835 din 19 august 2016, autentificat de către notarul Ala Reșetnicov, hotărârea nr. 2-8050/2020 din 22 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, documentul executoriu nr. 2-8050/2020. Potrivit pct. 2 din contractul de cesiune, odată cu semnarea contractului, cesionarul substituie cedentul în fața debitorului Artur Harunjen, iar conform pct. 4.5, în cazul în care beneficiarul Artur Harunjen se află în întârziere cu achitarea sumelor prevăzute la pct. 4.3 din contract, acesta va achita o penalitate în mărime de 0,1% din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere.

Aici, reclamanta a susținut că, la 06 aprilie 2021, la adresa de e-mail a pârâtului, a fost expediată cererea prealabilă, prin care repetat s-a solicitat achitarea datoriei stabilite, prin hotărârea nr. 2-8050/2020 din 22 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, precum și a penalității pentru perioada 26 mai 2020 – 06 aprilie 2021 în mărime de 2905,30 de Euro.

La 06 aprilie 2021, telefonic, pârâtul a confirmat recepționarea cererii prealabile, fiind stabilită pentru data de 07 aprilie 2021, ora 13:00, o ședință pentru soluționarea extrajudiciară a litigiului. Însă, la 07 aprilie 2021, Artur Harunjen a anunțat telefonic că renunță la ședință, cererea prealabilă rămânând fără răspuns.

Având în vedere cele enunțate, Olga Rusu, reprezentată de avocatul Dorel Rusu a solicitat încasarea din contul lui Artur Harunjen a penalității de întârziere în mărime de 2850,14 Euro pentru perioada 26 mai 2020 – 31 martie 2021 și a cheltuielilor de judecată.

La 12 noiembrie 2021, Olga Rusu, reprezentată de avocatul Dorel Rusu a depus cerere de concretizare împotriva lui Artur Harunjen și Nataliei Harunjen, în care a reiterat pretențiile inițiale și a solicitat admiterea acestora. De asemenea, a menționat că, în temeiul art. 62 alin. (2) din Codul de procedură civilă, urmează a fi atrasă în proces, în calitate de co-pârâtă soția pârâtului Artur Harunjen, Natalia Harunjen, deoarece la semnarea contractului privind investirea capitalului privat în construcția spațiului locativ din 19 august 2016, pârâtul a declarat că este căsătorit cu Natalia Harunjen (f.d.65-66).

Prin hotărârea din 12 august 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Olga Rusu împotriva lui Artur Harujen cu privire la încasarea dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată (f.d.122, 127-131).

La 12 august 2022, Olga Rusu, reprezentată de avocatul Dorel Rusu a depus cerere de apel nemotivat împotriva hotărârii din 12 august 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat casarea hotărârii 2 primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a pretențiilor sale (f.d.125-126).

La 01 decembrie 2022, Olga Rusu, reprezentată de avocatul Dorel Rusu a depus apel motivat împotriva hotărârii din 12 august 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii sale de chemare în judecată (f.d.140-145).

Prin decizia din 19 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de apel declarată de Olga Rusu, reprezentată de avocatul Dorel Rusu și s-a menținut hotărârea din 16 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.162-170).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță just a constatat netemeinicia pretențiilor formulate de către Olga Rusu, or, cesionarul nu poate primi de la cedent mai multe drepturi sau alte drepturi decât le avea acesta din urmă, ultima a dobândit drepturile de creanță în starea în care se găseau ele în patrimoniul cedentului la momentul cesiunii.

Astfel, coroborând dispozițiile art. 823 alin. (1)-(2), art.827 din Codul civil, cu materialele cauzei, Curtea de Apel Chișinău a relevat că, la caz, creanța a fost determinată prin hotărârea din 22 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, creditorul SRL „Lagmar-Impex” realizându-și dreptul său de a urmări creanța prin depunerea documentului executoriu spre executare silită la biroul executorului judecătoresc Iacob Miron.

Respectiv, prin semnarea contractului de cesiune a creanței nr. LM- 26/03, la data de 26 martie 2021, creditorul/cedent SRL „Lagmar-Impex” a transmis, cesionarului Olga Rusu creanța stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și urmărită, prin punerea în executare silită a datoriei în sumă de 9140 de Euro, rezultată din contractul privind investirea capitalului privat în construcția spațiului locativ din 19 august 2016 și penalitatea pentru perioada 1 martie 2019 – 25 mai 2019.

Așadar, instanța de fond corect a concluzionat că, la 26 martie 2021, cesionarul Olga Rusu a dobândit dreptul de creanță în temeiul contractului de cesiune a creanței nr. LM-26/03, încheiat cu SRL „Lagmar-Impex”, respectiv din 26 martie 2021, cesionarul a dobândit dreptul de a cere executarea actului judecătoresc, prin care a fost determinată creanța debitorului, precum și sumele rezultate din întârzierea executării.

Subsecvent, instanța de apel a reținut prevederile art.24 din Codul de executare, care oferă posibilitatea executorului judecătoresc să calculeze și să încaseze dobânzile, penalitățile și alte sume rezultate din întârzierea executării.

Astfel, deoarece soluția instanței de fond este corectă, motivată și amplu argumentată, cu pronunțarea asupra tuturor aspectelor juridice și 3 trimitere atât la probele administrate, cât și dispozițiile legale aplicabile la caz, instanța de apel a conchis respingerea apelului și menținerea hotărârii din 12 august 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 11 mai 2023, Olga Rusu, reprezentată de avocatul Dorel Rusu a declarat recurs împotriva deciziei din 19 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei decizii noi de admitere a apelului său depus împotriva hotărârii din 12 august 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 176-179).

Olga Rusu, reprezentată de avocatul Dorel Rusu și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.429 - 432 alin. (1) și (2) lit. c) din Codul de procedură civilă și motivele de fapt și de drept indicate în cererea de chemare în judecată și de apel, invocate la etapele examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, suplimentar menționând dezacordul cu decizia din 19 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, pe care o consideră neîntemeiată și ilegală, emisă cu încălcarea normelor de drept material și procedural, deoarece instanța ierarhic inferioară a interpretat în mod eronat legea.

Subsecvent, recurenta a opinat că sunt neîntemeiate și interpretate eronat argumentele instanței de apel, precum că reieșind din dispozițiile art.823 alin. (1)-(2) și art.827 din Codul civil și materialele cauzei, la caz, creanța a fost determinată prin hotărârea din 22 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, creditorul SRL „Lagmar-Impex" realizându-și dreptul său de a urmări creanța, prin depunerea documentului executoriu spre executare silită la biroul executorului judecătoresc Iacob Miron. Or, la data de 26 martie 2021 între SRL „Lagmar-lmpex” și Olga Rusu a fost semnat contractul de cesiune a creanței nr. LM26/03, în temeiul căruia, conform pct. 1 din contract, cedentul SRL „Lagmar-Impex”, din momentul semnării contractului a cesionat în volum deplin, iar cesionarul Olga Rusu a acceptat în volum deplin creanțele ce rezultă din contractul privind investirea capitalului privat în construcția spațiului locativ nr. 5835 din 19 august 2016, autentificat de către notarul Ala Reșetnicov, hotărârea nr. 2-8050/2020 din 22 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, documentul executoriu nr. 2-8050/2020. Potrivit pct. 2 din contractul de cesiune, odată cu semnarea contractului, cesionarul substituie cedentul în fața debitorului Artur Harunjen, iar conform pct. 4.5, în cazul în care beneficiarul Artur Harunjen se află în întârziere cu achitarea sumelor prevăzute la pct. 4.3 din contract, acesta va achita o penalitate în mărime de 0,1% din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere.

Respectiv, odată cu semnarea contractului de cesiune a creanței nr. LM26/03, cedentul este substituit de cesionar în drepturile ce decurg din creanță. Astfel, la caz, Olga Rusu a acceptat în volum deplin creanțele ce îi revin din contractul de cesiune a creanței nr. LM 26/03, iar cedentul SRL „Lagmar-lmpex” a pus pe cesionar în posesie, prin remiterea creanței 4 ce rezultă din contractul de investiție a capitalului privat nr. 5835 din 19 august 2016.

În context, recurenta a relevat că contractul de cesiune îndeplenește condițiile de valabilitate de fond și de formă, inclusiv și succesiunea raportului juridic obligațional cu toate elementele accesorii cu opozabilitatea tuturor excepțiilor.

Așadar, prin prisma art. 827 alin. (2) din Codul civil, odată cu semnarea contractului de cesiune nr. LM26/03 din 26 martie 2021, cesionarul îl substituie pe cedent și dispune de aceleași drepturi și garanții, pe care le deținea cedentul în conformitate cu contractul de investiție nr. 5835 din 19 august 2016.

Astfel, recurenta a opinat că este în drept să solicite penalitatea pentru perioada 26 mai 2020-31 martie 2021.

De altfel, recurenta nu neagă concluzia instanței de apel, că creanța a fost determinată prin hotărârea din 22 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, însă a relevat că, prin aceasta hotărâre a fost admisă încasarea datoriei în mărime de 9194 de Euro, a penalității de întârziere în mărime de 4146,49 de Euro pentru perioada 01 martie 2020-25 mai 2020, taxa de stat în mărime de 7620,05 lei și în baza acesteia a fost eliberat titlu executoriu nr. 2-8050/2020. Însă, dreptul cesionarului de a cere executarea obligației debitorului a survenit la data semnării contractului de cesiune a creanței 26 martie 2021. Iar, prin prezenta acțiune, s-a solicitat încasarea penalității de întârziere în mărime de 2850,14 Euro, pentru perioada 26 mai 2020-31 mai 2021.

Aici, recurenta a notat că, ea în calitate de cesionar, nu a primit de la cedent mai multe drepturi sau alte drepturi decât le avea acesta din urmă, iar încasarea penalității reprezintă un drept rezultat din contract. Astfel, cesionarul, prin Contractul de cesiune menționat a acceptat în volum deplin creanțele ce rezultă nu doar din Titlul executoriu 2-8050/2020, dar și din Contractul privind investirea capitalului privat în construcția spațiului locativ nr. 5835 din 19 august 2016. Respectiv, este în drept să solicite încasarea penalității în mărime de 2850,14 Euro, pentru perioada de 26 mai 2020 – 31 mai 2021.

La argumentul instanței de apel că conform art. 24 din Codul de executare, după pronunțarea unei hotărâri judecătorești, executorul judecătoresc este în drept să calculeze să încaseze dobânzile, penalitățile alte sume rezultate din întârzierea executării, dar nu instanța de judecată, Olga Rusu, reprezentată de avocatul Dorel Rusu, invocând dispozițiile art. 947 alin. (1) din Codul civil, a susținut că este în deplin drept să solicite penalitatea pentru perioada 26 mai 2020- 31 martie 2021, fiind un mijloc legal de asigurare a acțiunii. Articolul 24 din Codul de executare, nu exclude dreptul creditorului să acționeze în judecată privind încasarea penalității 5 pentru neexecutarea obligației contractuale. Or, în procedura de executare se execută doar datoria contractuală, penalitatea pentru perioada de 01 martie 2019 – 25 mai 2020, iar prin acțiunea depusă, a solicitat încasarea penalității pentru o altă perioadă, și anume 26 mai 2020 - 31 martie 2021.

De altfel, în opinia recurentei instanța de apel contradictoriu a invocat dispozițiile art. 24 din Codul de executare și a menționat că după pronunțarea unei hotărâri judecătorești, executorul judecătoresc este în drept să calculeze să încaseze dobânzile, penalitățile alte sume rezultate din întârzierea executării, dar nu instanța de judecată. Or, de facto, după pronunțarea hotărârii instanței de judecată, cesionarul este în drept să solicite penalitatea de întârziere ulterioară pentru neexecutare obligației contractuale.

La 29 mai 2023, în adresa Nadejdei Harunjen și a lui Artur Harunjen a fost expediată copia recursului declarat de Olga Rusu, reprezentată de avocatul Dorel Rusu cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului declarat de Olga Rusu, reprezentată de avocatul Dorel Rusu, intimații nu au depus referințe în care să-și expună opinia asupra argumentelor invocate de recurentă.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție), enunță că: „(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de Olga Rusu, reprezentată de avocatul Dorel Rusu, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii acestuia. Astfel, la momentul depunerii și examinării admisibilității prezentului recurs, prevederile legale relevante aveau următorul conținut:

Art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă: 6 „ (1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 432 alin. (1) – (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „ (1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „ Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursurilor va consta în verificarea existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursurilor, la caz, 11 mai 2023.

Din analiza recursului declarat rezultă că Olga Rusu, reprezentată de avocatul Dorel Rusu a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin.(2) lit. c) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că recurenta a făcut trimitere la temeiurile de drept prevăzute de art.432 alin.(2) lit. c) din Codul de procedură civilă – interpretarea eronată a legii, nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art.432 alin.(3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la 11 mai 2023, și anume, dacă cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; dacă cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale, nu a stabilit.

În acest context, Completul de judecată reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată menționează că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare. 8

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată reține că argumentele invocate de către Olga Rusu, reprezentată de avocatul Dorel Rusu, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază recursul declarat de către Olga Rusu, reprezentată de avocatul Dorel Rusu, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Olga Rusu, reprezentată de avocatul Dorel Rusu împotriva deciziei din 19 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 9