3ra-832/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-832/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de către avocatul
Veaceslav Botnari în numele și interesele recurenților Partidul Politic
Coaliția pentru Unitate și Bunăstare și Igor Munteanu,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Partidul Politic Coaliția pentru Unitate și Bunăstare și
Igor Munteanu împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la anularea
Hotărârii nr. 2942 din 24 septembrie 2024,
împotriva hotărârii din 01 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-832/24
NR. PIGD 2-24108866-01-3ra-04102024)
Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art.2451 Cod
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate.
Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici
09 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de către
avocatul Veaceslav Botnari în numele și interesele recurenților Partidul
Politic Coaliția pentru Unitate și Bunăstare și Igor Munteanu
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Mariana Ursachi, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 27 septembrie 2024, reclamanții Munteanu Igor și Partidul Politic
Coaliția pentru Unitate și Bunăstare au depus acțiune în contencios
administrativ (contestație în materie electorală) împotriva Comisiei
Electorale Centrale, solicitând anularea Hotărârii Comisiei Electorale
Centrale nr. 2942 din 24 septembrie 2024 „cu privire la cererea de
înregistrare a domnului Munteanu Igor în calitate de candidat la funcția de
Președinte al Republicii Moldova, desemnat de Partidul Politic Coaliția
pentru Unitate și Bunăstare, confirmarea reprezentantului concurentului
electoral și a persoanei responsabile de finanțe (trezorierul)”.
În motivarea acțiunii, reclamanții au indicat că la 20 septembrie 2024
Munteanu Igor în calitate de candidat la funcția de Președinte al Republici
Moldova desemnat de Partidul Politic Coaliția pentru Unitate și Bunăstare a
depus la Comisia Electorală Centrală actele prevăzute de lege și actele
normative ale Comisiei Electorale Centrale pentru înregistrarea sa în calitate
de candidat la funcția de Președinte al Republicii Moldova pentru scrutinul
din 20 octombrie 2024. Printre actele prezentate la cererea menționată au fost
și listele de subscripție cu semnăturile a 17 537 persoane.
Reclamanții au menționat că prin Hotărârea Comisiei Electorale
Centrale nr. 2942 din 24 septembrie 2024, s-a respins cererea de înregistrare
a domnului Munteanu Igor în calitate de candidat la funcția de Președinte al
Republicii Moldova. Hotărârea contestată a recepționat-o la 25 septembrie
2024.
Reclamanții au notat că prin Hotărârea nr. 2942 din 24 septembrie
2024, Comisia Electorală Centrală a constatat că candidatul a acumulat
număr suficient de semnături în 12 unități administrativ-teritoriale de nivelul
2, ceea ce este mai puțin decât minimul de jumătate din numărul total de
unități administrativ-teritoriale de nivelul 2. La fel, prin invalidarea
semnăturilor de către Comisia Electorală Centrală numărul total de
1
semnături valabil acumulate a scăzut de la 17 537 la 14 827 semnături, adică
cu 173 semnături sub pragul minim de 15 000 semnături.
Reclamanții au relevat că printre motivele invocate de Comisia
Electorală Centrală pentru invalidarea semnăturilor au fost: a înscris datele
personale dar nu a semnat - 3 cazuri; nu are dreptul de vot la data semnării
pe lista de subscripție - 29 cazuri; și-a înscris incorect datele din actul de
identitate - 1255 cazuri; este arondat în altă circumscripție electorală decât
cea pe care au fost colectate semnăturile - 588 cazuri; a înscris pe lista de
subscripție date de identitate eronate, care nu permit identificarea sa (datele
personale ale posesorului actului de identitate indicat nu corespund cu cele
înscrise pe listă, datele de identitate sunt înscrise într-un alt mod decât cel
solicitat sau nu sunt completate toate rubricile prevăzute în modelul listei de
subscripție) - 905 cazuri; s-a înscris și a semnat de două sau multe ori pe liste
de subscripție în susținerea aceluiași candidat la aceeași funcție electivă - 87
cazuri; conform datelor din registrul de stat al alegătorilor are statut de
decedat - 20 cazuri.
Examinând motivele invocate de Comisia Electorală Centrală,
reclamanții au constatat că nu toate aceste motive se regăsesc în lista
temeiurilor pentru care se pot invalida semnăturile susținătorilor de pe listele
de subscripție.
Reclamanții au precizat că art. 67 alin. (5) din Codul electoral, prevede
o listă exhaustivă de temeiuri pentru care poate fi invalidată o semnătură pe
lista de subscripție, această listă nu poate fi completată prin alte acte
normative subordonate legii, care pot doar să instituie norme completare care
să reglementeze aspecte nereglementate de lege. La caz, temeiurile de
invalidare a semnăturilor pe listele de subscripție sunt reglementate prin lege
și nu pot fi completate prin acte normative subordonate acesteia.
Reclamanții au susținut că după compararea temeiurilor din art. 67
alin. (5) din Codul electoral cu temeiurile expuse în Hotărârea contestată a
stabilit că au fost invalidate 1 255 semnături în lipsa unui temei prevăzut de
Codul electoral. Astfel, înscrierea în lista de subscripție a datelor de
identitate eronate servește temei de invalidare doar atunci când nu permit
identificarea susținătorului (art. 67 lit. e) din Codul electoral). Situațiile care
se încadrează în art. 67 lit. e) din Codul electoral au fost reflectate expres în
hotărârea contestată și pe seama acestora s-au invalidat 905 semnături.
Respectiv, cele 1 255 semnături se referă la alte situații, care însă nu
reprezintă temei de invalidare a semnăturilor.
La fel, reclamanții au subliniat că așa temei ca „și-a înscris incorect
datele din actul de identitate” nu există. Pe baza acestui temei au fost
2
invalidate 1 255 semnături, în condițiile în care pentru a fi înregistrat
Munteanu Igor a avut nevoie de puțin sub 200 de semnături, o asemenea
eroare este una semnificativă și care ar fi putut în mod evident duce la o altă
soluție.
De asemenea, reclamanții au afirmat că este neclară aplicarea
temeiului de invalidare „conform datelor din registrul de stat al alegătorilor
are statut de decedat”. În acest sens, nu este clar dacă se are în vedere că
persoana este decedată la data când a semnat sau la data când a fost verificat
de către Comisia Electorală Centrală. Potrivit datelor oficiale în Republica
Moldova în anul 2023 au decedat peste 33 mii persoane, adică aproximativ
câte 90 de persoane pe zi. Respectiv, în decursul a aproximativ 30 zile de
colectare a semnăturilor au decedat aproximativ 2 700 persoane. Există în
acest context o mare probabilitate că 20 dintre acestea să fi fost persoane care
s-au semnat pe listele de subscripție ale domnului Munteanu Igor.
În același context, reclamanții au punctat că nu există temei de
invalidare a semnăturilor pe listele de subscripție „decesul persoanei după
semnare”. Astfel, se impune ca Comisia Electorală Centrală să explice
concret situația faptică și temeiul juridic pentru invalidarea semnăturilor sus
menționate în fiecare caz aparte. Așa cum a menționat, pentru atingerea
pragului minim pentru a fi înregistrat candidatul Munteanu Igor avea nevoie
de puțin sub 200 de semnături și o asemenea eroare este una semnificativă
de aproximativ 10% și care în cumul cu alte aspecte ar fi putut duce la o altă
soluție.
Reclamanții au mai relatat că în actul contestat autoritatea publică
pârâtă a menționat că candidatul era în drept prin cerere să asiste la procedura
de verificare a listelor de subscripție. În urma discuțiilor cu membrii grupului
de inițiativă domnul Munteanu Igor a primit asigurări că datele introduse în
listele de subscripție au fost verificate împreună cu colectorul, ceea ce
exclude posibilitatea unui număr atât de mare de erori (1255 + 905) chiar și
dacă ar admite factorul uman.
Reclamanții au specificat că este imperativă verificarea informațiilor
pretins eronate de către Comisia Electorală Centrală prin intermediul unei
surse sigure, cum ar fi Registrul de Stat al Populației.
Reclamanții făcând referire la prevederile art. 96 alin. (3) și 17 din
Codul electoral au susținut că sarcina probațiunii în prezenta cauză este pusă
prin lege pe seama organului electoral care a emis hotărârea contestată, în
speță a pârâtei Comisia Electorală Centrală.
În continuare, reclamanții au expus că Comisia de la Veneția a criticat
obligativitatea prezentării semnăturilor din cel puțin jumătate din unitățile
3
administrativ teritoriale calificându-le ca fiind excesiv de restrictive și care
în mod indubitabil restrâng drepturile candidaților care se bucură de suport
regional (de exemplu cei care au susținere largă în UTA Găgăuzia sau în
Chișinău). Formula actuală pune mai presus 1000 x 16 = 16000 persoane din
16 unități teritoriale decât de exemplu 25 000 de persoane din doar două
unități teritoriale, deși este evident că cel de-al doilea caz demonstrează un
suport vădit mai mare pentru candidat. Această opțiune legislativă reprezintă
o ingerință în dreptul de a alege al alegătorilor (de a alege un candidat de
care ar dori să fie reprezentanți), precum și o ingerință în dreptul candidatului
de a fi ales.
Reclamanții au evidențiat că, deși norma care instituie pragul de
minim 600 persoane din minimum 16 unități administrativ teritoriale este
suficient de clară, aceasta în același timp reprezintă o ingerință care nu
urmărește nici scop legitim (așa cum s-a arătat supra, nu oferă neapărat
garanția unui suport masiv candidatului înregistrat în comparație cu cel
neînregistrat), dar nici nu este necesară într-o societate democratică așa cum
pe bună dreptate a apreciat Comisia de la Veneția.
Astfel, reclamanții au opinat că ingerința de a avea un minim de 600
semnături din minim jumătate din unitățile administrativ teritoriale de
nivelul doi impusă în privința domnului Munteanu Igor, deși era prevăzută
de lege, nu urmărește nici scop legitim și nici nu este necesară într-o societate
democratică, fapt expres statuat în opinia Comisiei de la Veneția. Prin
urmare, o asemenea ingerință în dreptul de a fi ales, afectează drepturile
fundamentale ale reclamantului Munteanu Igor și contravine Convenției
pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și
practicii constante a CtEDO în materie de apreciere a ingerințelor în
drepturile fundamentale.
Cu privire la temeiul de invaliditate a semnăturii pe motiv că acesta
este arondat în altă circumscripție electorală decât cea pe care au fost
colectate semnăturile, reclamanții au argumentat că într-o asemenea situație
este în mod evident îngrădit dreptul persoanei „de a alege” din perspectiva
dreptului de a alege persoana care ar dori să o reprezinte și pe care a susținut-
o prin semnătura sa. Chiar și în condițiile menținerii criteriului de a colecta
un minim de semnături dintr-un număr minim de unități administrativ
teritoriale, atunci sancțiunea prevăzută la art. 67 lit. d) din Codul electoral
pare excesivă. În cazul identificării acestei situații, Comisia Electorală
Centrală nu are decât să calculeze semnătura persoanei pentru unitatea
administrativ teritorială unde este arondată. Invalidarea semnăturii
echivalează cu privarea persoanei de a se implica în procesele democratice
care au loc în Republica Moldova pentru simplu fapt că reședința persoanei
4
se află în altă parte decât locul său permanent de trai. De altfel, aceasta este
situația unui număr impunător de cetățeni ai Republicii Moldova care au
reședința în localitatea rurală de baștină, dar activează și se află permanent
pe teritoriul orașelor și municipiilor. La fel, aceste persoane sunt discriminate
în coraport cu persoanele care nu au înregistrată o viză de reședință (ceea ce
este perfect legal). Astfel, ultimii pot să semneze oriunde în susținerea oricui,
pe când cei care au viză de reședință sunt limitați.
În concluzie, reclamanții au relevat că sancțiunea aplicată
reclamantului Munteanu Igor prin invalidarea a 588 semnături pentru faptul
că susținătorul este arondat în altă circumscripție electorală decât cea pe care
au fost colectate semnăturile, reprezintă o ingerință în dreptul candidatului
de a fi ales și o ingerință în dreptul persoanei de a participa la administrarea
treburilor publice, precum și în dreptul persoanei de a putea alege un
candidat care ar vrea să-l reprezinte și pe care l-a susținut prin semnătura sa.
POZIȚIA AUTORITĂȚII PÂRÂTE
La 30 septembrie 2024, Comisia Electorală Centrală a depus referință,
prin care a solicitat respingerea acțiunii depusă de Munteanu Igor și Partidul
Politic Coaliția pentru Unitate și Bunăstare, ca fiind neîntemeiată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 01 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins ca fiind neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ depusă de
Munteanu Igor și Partidul Politic Coaliția pentru Unitate și Bunăstare către
Comisia Electorală Centrală privind anularea Hotărârii nr. 2942 din 24
septembrie 2024.
În motivarea soluției, Curtea de Apel Chișinău a conchis că, decizia
Comisiei Electorale Centrale de a respinge candidatura lui Igor Munteanu
pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova este legală și corect
fundamentată. Instanța a constatat că numărul de semnături valide necesare
pentru înregistrarea candidaturii nu a fost atins, din cauza invalidării unui
număr semnificativ de semnături pe motive ce țin de neconformități
administrative, discrepanțe în datele susținătorilor și lipsa sprijinului din
suficiente unități administrativ-teritoriale. Mai mult, instanța a subliniat că
Comisia Electorală Centrală și-a exercitat dreptul discreționar conform
prevederilor legale și a respectat procedurile stabilite.
Curtea a subliniat că Munteanu Igor nu a reușit să prezinte un număr
suficient de semnături valide pentru a fi înregistrat în cursa electorală.
Comisia Electorală Centrală a invalidat 2 530 de semnături, invocând că
5
semnăturile prezentate de candidatul Munteanu Igor nu îndeplinesc cerințele
legale minime pentru validare, în conformitate cu art. 67 alin. (4) și (5) din
Codul electoral. În urma verificării listelor de subscripție, s-au constatat erori
și discrepanțe majore: semnături repetate, erori în completarea datelor de
identitate, susținători decedați sau fără drept de vot, toate acestea ducând la
invalidarea unui număr semnificativ de semnături (2530 din totalul de
17357).
Instanța de fond a constatat că reclamantul nu a întrunit condiția
prevăzută de art. 139 alin. (1) din Codul electoral, care impune acumularea
unui număr minim de 600 de semnături valide în cel puțin jumătate din
unitățile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea. Reclamantul a
prezentat liste de subscripție din 22 de unități administrativ-teritoriale, însă
doar 12 dintre acestea au îndeplinit cerințele legale.
Instanța a conchis că Comisia Electorală Centrală a acționat în limitele
dreptului său discreționar, exercitându-și atribuțiile în conformitate cu
normele Codului electoral și ale Regulamentului privind întocmirea și
verificarea listelor de subscripție. A reținut că verificarea semnăturilor și
aplicarea criteriilor de validare au fost realizate în mod corect, fără a depăși
limitele legale.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 04 octombrie 2024, avocatul Veaceslav Botnari, acționând în
numele și interesele recurenților Partidul Politic „Coaliția pentru Unitate și
Bunăstare” și Igor Munteanu, a declarat recurs împotriva hotărârii din 01
octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,
casarea integrală a hotărârii și adoptarea unei hotărâri noi prin care acțiunea
să fie admisă integral.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, avocatul recurenților a invocat că invalidarea
semnăturilor a fost efectuată pe baze legale nejustificate, iar dreptul său de a
participa la alegeri a fost afectat în mod nejustificat printr-o aplicare
incorectă a legislației. Totodată, recurentul consideră că instanța de fond nu
a respectat procedurile legale și a încălcat dreptul său la apărare, afectându-
i astfel dreptul la un proces echitabil.
A invocat că au fost comise erori de interpretare a legislației electorale
și de aplicare a regulilor referitoare la invalidarea semnăturilor de susținere,
care au dus la o invalidare masivă și nejustificată a semnăturilor, cu efecte
asupra dreptului acestuia de a fi înregistrat ca și candidat.
6
Consideră că invalidarea a 1 255 de semnături din cauza unor erori în
completarea datelor de identitate nu este justificată în baza Codului electoral.
Conform art. 67 alin. (5) lit. e) din Codul electoral, o semnătură poate fi
invalidată doar dacă erorile din datele de identitate fac imposibilă
identificarea persoanei. Recurentul a susținut că multe dintre semnăturile
invalidate conțineau erori minore care nu afectau identificarea susținătorilor,
ceea ce face nejustificată invalidarea lor.
Avocatul Veaceslav Botnari a susținut că temeiurile invocate de
Comisia Electorală Centrală pentru invalidarea semnăturilor sunt
neconforme cu prevederile legale, iar o parte dintre semnăturile invalidate
nu intră sub incidența temeiurilor prevăzute de Codul electoral. De exemplu,
erorile de completare a datelor de identitate trebuie să fie atât de grave încât
să nu permită identificarea susținătorului, ceea ce nu era cazul pentru multe
dintre semnăturile invalidate.
La fel, consideră că invalidarea a 588 de semnături pe motiv că
susținătorii erau arondați la alte circumscripții electorale decât cele în care
au fost colectate semnăturile este o măsură excesivă și nejustificată. A
argumentat că această măsură restricționează nejustificat dreptul
susținătorilor de a semna pentru candidatul pe care îl susțin, chiar dacă
aceștia nu locuiesc în circumscripția respectivă.
A susținut că sancțiunea invalidării semnăturilor pentru această eroare
este disproporționată și afectează grav drepturile fundamentale ale
cetățenilor de a se implica în procesele electorale. În loc de invalidarea
completă a semnăturilor, Comisia ar fi trebuit să redistribuie semnăturile
către circumscripția corectă.
A menționat că raportul întocmit de Comisia Electorală Centrală
pentru verificarea semnăturilor a fost emis după hotărârea contestată, ceea
ce ridică îndoieli asupra corectitudinii verificării. Nu a existat un raport de
verificare corect întocmit anterior hotărârii, ceea ce arată că hotărârea CEC
nu a fost bazată pe un proces adecvat de verificare.
Consideră că CEC nu a prezentat în instanță suficiente probe care să
justifice invalidarea celor 2 530 de semnături, deoarece tabelele furnizate nu
au fost susținute de documente care să ateste concret erorile sau neregulile
semnăturilor.
Reprezentantul recurenților a susținut că dreptul său la apărare a fost
grav încălcat prin faptul că i s-a acordat un termen extrem de scurt pentru a
analiza dosarul administrativ al CEC, care includea peste 200 de file.
Consideră că acest termen insuficient a făcut imposibilă identificarea și
contestarea adecvată a tuturor erorilor din documentele prezentate.
7
De asemenea, instanța a respins cererea de a acorda un termen
suplimentar pentru pregătirea apărării și pentru examinarea probelor,
inclusiv listele de subscripție și documentele de identitate obținute ulterior
de grupul de inițiativă.
A susținut că legislația electorală este excesiv de restrictivă în ceea ce
privește cerințele pentru colectarea semnăturilor, în special obligația de a
obține semnături din cel puțin jumătate din unitățile administrativ-teritoriale
de nivelul doi. Consideră că această cerință afectează în mod discriminatoriu
candidații care au un sprijin regional mai concentrat, dar semnificativ.
A invocat că, Comisia de la Veneția a criticat acest prag electoral în
opinia sa, considerând că limitează nejustificat dreptul candidaților de a fi
aleși și dreptul alegătorilor de a-și susține candidatul preferat.
Invalidarea semnăturilor pe motive de erori minore sau de arondare
greșită la circumscripții este o ingerință gravă în drepturile fundamentale ale
recurentului și susținătorilor săi, contravenind prevederilor Convenției
Europene a Drepturilor Omului. A susținut că aceste sancțiuni sunt
disproporționate în raport cu erorile comise și nu urmăresc un scop legitim,
afectând grav dreptul de a alege și de a fi ales.
De asemenea a invocat că instanța de fond a încălcat procedurile de
probă, acceptând documente prezentate de CEC după termenul legal, în timp
ce a respins solicitările recurentului de a prezenta probe suplimentare,
precum buletinele de identitate ale susținătorilor săi. Consideră că instanța a
examinat cauza într-o manieră tendențioasă, favorizând pârâtul și încălcând
drepturile fundamentale ale recurentului la un proces echitabil.
A susținut că Comisia nu a verificat complet toate listele de
subscripție, prezentând în instanță doar două raioane pentru verificare.
Consideră că instanța ar fi trebuit să solicite toate listele de subscripție, nu
doar cele selectate arbitrar de către CEC.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 95 alin. (1) din Codul electoral:
„În perioada electorală, termenul general de depunere a contestațiilor este de 3 zile,
care se calculează începând cu ziua următoare zilei în care a fost săvârșită acțiunea, a fost
identificată inacțiunea sau a fost adoptată hotărârea.”
Art. 95 alin. (8) din Codul electoral:
„Înaintarea acțiunilor în contencios administrativ, precum și exercitarea căilor de
atac împotriva actelor judecătorești se efectuează în termenul stabilit la alin. (1).”
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ:
8
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 67 alin. (5) din Codul electoral:
”(5) Semnătura din lista de subscripție se invalidează dacă susținătorul:
a) a înscris datele personale, însă nu a aplicat semnătura conform procedurii
descrise la art. 65 alin. (8);
b) nu are drept de vot la data semnării în lista de subscripție;
c) și-a înscris datele din actul de identitate expirat;
d) este arondat în altă circumscripție electorală decât cea pe teritoriul căreia au fost
colectate semnăturile;
e) a înscris în lista de subscripție date de identitate eronate, care nu permit
identificarea lui.
Art. 139 alin. (1) din Codul electoral:
”(1) Pentru a fi înregistrați de Comisia Electorală Centrală, toți candidații la funcția
de Președinte al Republicii Moldova depun liste de subscripție, care conțin semnăturile a
cel puțin 15000 și cel mult 25000 de alegători din minimum jumătate din numărul
unităților administrativ-teritoriale de nivelul al doilea ale Republicii Moldova și
corespund altor prevederi ale prezentului cod.”
Art. 2451 alin. (1) și (3) din Codul administrativ:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
9
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. a1) că, recursul se declară
inadmisibil în special când recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.245¹.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, hotărârea Curții de Apel Chișinău a
fost pronunțată public la 01 octombrie 2024, și conform extrasului din poșta
electronică a Curții de Apel Chișinău, a fost notificată recurenților și
reprezentantului lor, la 02 octombrie 2024 (f.d.132).
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră
că recursul este depus cu respectarea prevederilor art. 95 alin. (8) din Codul
electoral.
Din analiza prevederilor art. 2451 – 246 din Codul administrativ,
rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că motivele
de casare, invocate în recursul declarat de avocatul Veaceslav Botnari în
numele și interesele recurenților Partidul Politic „Coaliția pentru Unitate și
Bunăstare” și Igor Munteanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului
cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă
10
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta ar fi arbitrară sau că s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de avocatul Veaceslav Botnari în numele și interesele
recurenților Partidul Politic „Coaliția pentru Unitate și Bunăstare” și Igor
Munteanu, conțin obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea
de chemare în judecată, care au fost analizate minuțios de către Curtea de
Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima
instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău,
nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui
asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control
efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
11
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de către avocatul Veaceslav Botnari în numele și interesele
recurenților Partidul Politic Coaliția pentru Unitate și Bunăstare și Igor
Munteanu.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 98 alin. (1) pct. 4) din
Codul electoral și în conformitate cu art. 230 și 246 alin. (1) lit.a1) din Codul
administrativ
63. COMPLETUL, CU MAJORITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de către avocatul Veaceslav Botnari în
numele și interesele recurenților Partidul Politic „Coaliția pentru Unitate și
Bunăstare” și Igor Munteanu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Oxana Parfeni
Mariana Ursachi
12