2ra-625/24 — incasarea pensiei de intretinere a copiilor minori
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea pensiei de intretinere a copiilor minori
- Temei legal
- temeiurile recursului
2ra-625/24 — incasarea pensiei de intretinere a copiilor minori (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Ivan Bujor,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Maria
Pîzlea-Bujor împotriva lui Ivan Bujor, privind încasarea pensiei de întreținere
a copiilor minori,
împotriva deciziei din 12 martie 2024 a Curții de Apel Bălți
(Dosarul nr. 2ra-625/24
NR. PIGD 2-23090733-01-2ra-17052024)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023
Recursul nu se încadrează în temeiurile art. 432 din Codul de procedură civilă.
Judecătoria Drochia, sediul Rîșcani, jud. S. Godorogea,
Curtea de Apel Bălți, jud. E. Grumeza, N. Chircu, D. Corolevschi
11 septembrie 2024
Examinând în lipsa părților recursul depus de Ivan Bujor,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Mariana Ursachi, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 26 iunie 2023 reclamanta Maria Pîzlea-Bujor a depus cerere de
chemare în judecată împotriva lui Ivan Bujor, privind încasarea pensiei de
întreținere a copiilor minori
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, în perioada ****-****, a
fost căsătorită cu pârâtul Ivan Bujor. În căsătorie s-au născut copii minori ****
****, anul nașterii **** **** **** și **** ****, anul nașterii **** **** ****,
iar prin hotărârea din 10 septembrie 2020 a Judecătoriei Drochia, sediul
Central, a fost stabilit locul de trai a copiilor minori cu mama.
A indicat că, Ivan Bujor a refuzat categoric întreținerea copiilor,
comportament ce nu poate fi acceptat, deoarece pârâtul ca tată al copiilor este
obligat să-i întrețină.
În prezent copiilor le este asigurat totul necesar pentru educația și
dezvoltare, sunt școlarizați cu menținerea unui climat benefic de dezvoltare și
educație, asigurat în familia nouă.
Reclamanta a menționat că pârâtul la moment nu este angajat în câmpul
muncii oficial, însă are venituri considerabile fiind peste hotarele țării în
Republica Franceză.
Potrivit informației prezentată de Biroul Național de Statistică, valoarea
minimului de existență în sate pentru un copil cu vârsta cuprinsă între 7-17 ani
constituie în mediu – 2888,60 lei.
Reclamanta a solicitat încasarea de la Ivan Bujor a pensiei de întreținere
a copiilor minori în mărime de 2500 de lei lunar pentru fiecare copil, de la
momentul depunerii acțiunii și până la atingerea majoratului copilului sau
schimbarea materială a părților și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă
de 5000 de lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 14 iulie 2023 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani,
s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Maria Pîzlea-Bujor.
S-a încasat de la Ivan Bujor în beneficiul Mariei Pîzlea-Bujor pensia de
întreținere a copiilor minori în mărime de 1500 lei lunar pentru fiecare copil.
S-a încasat din contul lui Ivan Bujor în beneficiul Mariei Pîzlea-Bujor
1
cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5000 lei, și în beneficiul statului
taxa de stat în mărime de 1080 lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 04 august 2023 Ivan Bujor a declarat apel împotriva hotărârii din 14
iulie 2023 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani, solicitând admiterea acestuia,
casarea hotărârii, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie încasată
pensia de întreținere a copiilor minori în mărime de 800 lei lunar pentru fiecare,
și cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 12 martie 2024 a Curții de Apel Bălți, s-a respins cererea
de apel depusă de Ivan Bujor și s-a menținut hotărârea din 14 iulie 2023 a
Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani.
Pentru a decide astfel, reținând particularitățile și circumstanțele speței,
Curtea de Apel Bălți a notat că, datele Biroului Național de Statistică privind
minimul de existență a copilului minor nu constituie o normă legală imperativă
de la care nu se permite derogare, ci urmează a fi apreciată cu titlu de
circumstanță importantă de raportare, ca cuantum/ nivel minim de la care
instanța de judecată pornește în stabilirea cuantumului pensiei de întreținere.
Curtea de Apel Bălți a reținut că, în cazul în care instanța ar încasa pensia
de întreținere a copiilor minori în suma solicitată de apelant – 800 de lei lunar,
la caz ar fi lezate substanțial drepturile și interesele copiilor minori, cât și a
reclamantei-intimatei Maria Pîzlea-Bujor pe seama căreia este pusă povara
întrețineri deplină a copiilor minori. Or, în prezent copii se află la educația și
întreținerea mamei, care își exercită nu numai obligațiile patrimoniale, dar și
obligațiile nepatrimoniale, ce ține de creșterea și îngrijirea zilnică a copiilor
minori, asigurându-i inclusiv cu spațiu locativ și suportând toate cheltuielile în
acest sens.
Instanța de apel a menționat că, întreținerea unui copil nu presupune doar
asigurarea materială a acestuia, ci și educarea, dezvoltarea fizică, intelectuală,
spirituală și socială, tratarea lui în caz de îmbolnăvire (tratarea în acest caz nu
presupune doar procurarea medicamentelor), ceea ce implică cheltuieli
suplimentare, eforturi și stres din partea părintelui căruia i-a fost lăsat spre
domiciliere și îngrijire copilul. Mai mult ca atât, pe măsură ce copii minori
cresc, aceștia au cerințe și necesități materiale mai mari și prin urmare situația
se schimbă, iar suma în mărime de 800 de lei lunar pe care apelantul Ivan Bujor
este de acord să o achite, nu acoperă pe deplin cheltuielile necesare pentru
întreținerea unui copil de vârsta de 10 ani și 15 ani.
Cu referire la argumentul apelantului precum că este în imposibilitate să
achite pensia de întreținere a copiilor minori în sumă de 1500 de lei lunar pentru
fiecare copil în parte, invocând faptul că nu este angajat în câmpul muncii și
lucrează ocazional, Curtea de Apel Bălți a evidențiat că părinții sunt
2
responsabili în mod egal pentru creșterea și educarea normală a copiilor
comuni, precum și faptul că nici un părinte nu ar avea dreptul moral să se
eschiveze de la responsabilitățile sale în acest sens invocând lipsa și insuficiența
resurselor financiare
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 14 mai 2024, Tudor Burlacu a depus recurs împotriva deciziei din 12
martie 2024 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea acestuia, casarea
deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi
deciziei prin care să fie dispusă încasarea pensiei alimentare în mărime de 800
de lei pentru un copil.
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului a menționat că, cu reiterarea motivelor de fapt și
de drept anterior expuse, recurentul a invocat că nu este de acord cu actele
judecătorești contestate, deoarece instanțele ierarhic inferioare au interpretat
eronat legea.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 al Codului de procedură civilă prevede următoarele:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și
nu poate fi restabilit.”
Art. 433 alin. 1, lit. b) din Codul de procedură civilă relevă că:
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă:
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434.”
Art. 433 alin. 1, lit. a) din Codul de procedură civilă relevă că:
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă:
a) în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.
(1)”
Art. 432 din Codul de procedură civilă reglementează că:
„ (1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă stipulează că:
3
„ În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Completul de judecată a Curții Supreme de Justiție atestă că, recursul
declarat de Ivan Bujor, la 14 mai 2024, este în termen, or, decizia din 12 mai
2024 a Curții de Apel Bălți, a fost recepționată de către recurent ulterior
depunerii recursului.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) și
(2) din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă (în
redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023).
Verificând motivele de casare, invocate în recursul depus de Ivan Bujor,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că acestea nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură
civilă în vigoare la momentul depunerii recursului și nu relevă existența
temeiurilor de declarare a recursului ca fiind admisibil, respectiv, nu constituie
temei de casare a deciziei recurate, deoarece a indicat temeiuri în vigoare până
la 01 septembrie 2023, însă potrivit art. 442 alin. (1) din Codul de procedură
civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța
verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin
prisma temeiurilor prevăzute la art. 432.
La caz, Completul de judecată atestă că temeiurile invocate de către
recurent în recurs nu se încadrează în prevederile art. 432 din Codul de
procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2024.
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că recursurile exercitate conform Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În conformitate cu art. 433 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,
cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1).
Potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de
a îndrepta în mod direct starea de lucruri.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că,
recursul declarat de Ivan Bujor conține obiecții de fapt și de drept, similare
4
celor expuse anterior în cadrul examinării cauzei, care au fost analizate de către
instanța de apel, fiind apreciate corespunzător.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului
la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în
modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (1) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea
lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de
actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care,
din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a
criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici.
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că argumentele invocate de către recurent nu pot constitui temei de
admisibilitate a recursului, și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Ivan
Bujor.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), art. 433 alin. (1) lit. a), art. 440 alin.
(1) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de către Ivan Bujor, împotriva
deciziei din 12 martie 2024 a Curții de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Mariana Ursachi
5