2ra-185/24 — modificarea cuantumului pensiei de intretinere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- modificarea cuantumului pensiei de intretinere
- Temei legal
- temeiurile recursului
2ra-185/24 — modificarea cuantumului pensiei de intretinere (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Tatiana
Sîrbu,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de Tatiana Sîrbu împotriva lui Nicolai Sarioglo, cu privire
la modificarea cuantumului pensiei de întreținere stabilite și
încasate pentru întreținerea copilului minor,
împotriva deciziei din 23 noiembrie 2023 a Curții de Apel
Comrat
(Dosarul nr. 2ra-185/24
NR. PIGD 2-22149178-01-13022024)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023
Recursul nu se încadrează în temeiurile art. 432 din Codul de
procedură civilă.
Judecătoria Comrat, sediul Central, jud. M. Hanganu,
Curtea de Apel Comrat, jud. A. Mironov, D. Fujenco, Ș. Starciuc
06 septembrie 2024
Examinând în lipsa părților recursul depus de Tatiana Sîrbu
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Mariana Ursachi, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 12 octombrie 2022, Tatiana Sîrbu a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Nicolai Sarioglo, cu privire la modificarea cuantumului
pensiei de întreținere stabilite și încasate pentru întreținerea copilului minor.
În motivarea acțiunii a invocat că, în perioada anilor 2006-2020, a fost
căsătorită cu pârâtul Nicolai Sarioglo. În rezultatul căsătoriei, la data de ****
**** ****, s-a născut un copil comun, **** ****.
La **** **** ****, au încheiat, conform art. 92-93 din Codul familiei,
un acord cu privire la plata pensiei de întreținere și procedura de exercitare a
drepturilor părintești. În baza acestui acord a fost stabilită ordinea de încasare
a pensiei de întreținere pentru copilul minor sub formă de plăți lunare în
valoare de ¼ din câștiguri și /sau alte venituri.
În timpul căsătoriei, pârâtul oferea un anumit sprijin financiar, însă
după ce s-au despărțit, oricare ajutor și sprijin material a fost întrerupt de către
Nicolai Sarioglo, limitându-se doar la plățile stabilite în acord. Totodată, a
menționat că pârâtul se eschivează de la respectarea dispozițiilor acordului
încheiat, deoarece nu plătește pensia de întreținere în cuantumul stabilit prin
acesta, adică ¼ din câștiguri și/sau alte venituri.
Reclamanta a indicat că, la momentul încheierii acordului, Nicolai
Sarioglo era angajat în calitate de paznic, avea un salariu de 2000 de lei și
respectiv suma lunară pentru plata pensiei de întreținere a constituit 500 de
lei. Ulterior, pârâtul și-a schimbat locul de muncă, respectiv veniturile i-au
crescut, având pe lună suma de 5000-6000 de lei. Chiar dacă veniturile i-au
crescut, dânsul achita în continuare pensia de întreținere în sumă de 500 de
lei.
A notat că, în prezent Nicolae Sarioglo este angajat oficial în Germania
și primește un salariu decent, însă cuantumul acestuia nu-i este cunoscut, chiar
și așa continuă să achite pensia de întreținere în sumă de 500 de lei, care a fost
stabilită de către acesta la momentul încheierii acordului. Suplimentar a
indicat că, pârâtul încalcă condițiile acordului în ceea ce privește termenele
de achitare a pensiei de întreținere, plătindu-le în mod neregulat.
Reclamanta a susținut că, după stabilirea obligațiilor de întreținere
situația ei financiară s-a schimbat esențial, deoarece este o persoană cu
1
dizabilități cu un grad moderat de limitări. Din cauza dizabilității parțiale, ea
nu are un loc de muncă și singura sursă de venit pe care o are este pensia de
invaliditate. Toate veniturile de care dispune sunt utilizate pentru necesitățile
familiei, plata serviciilor comunale și altele. Între timp, pe măsură ce copilul
crește nevoile acestuia cresc constant, respectiv și cheltuielile pentru
satisfacerea acestor nevoi se măresc.
A remarcat faptul că, copilul locuiește cu ea, este pe deplin la
întreținerea ei, iar pârâtul nu contribuie financiar pentru întreținerea copilului
minor, limitându-se doar la plățile prevăzute în acord.
În acest context, având în vedere că Nicolai Sarioglo, ca persoană
obligată să plătească pensie de întreținere pentru un copil minor, dispunând
de o sursă constantă de venit, iar procedura de plată a pensiei de întreținere,
stabilită prin acordul din 20 octombrie 2020, încalcă semnificativ interesele
unei dintre părțile acordului și interesele copilului minor, este necesar de a fi
modificate condițiile acordului privind plata pensiei de întreținere prin
modificarea procedurii de stabilire a pensiei de întreținere și anume să fie
stabilită suma pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă plătită lunar.
Reclamanta a solicitat modificarea cuantumului pensiei de întreținere
încasate pentru întreținerea copilului minor **** **** și încasarea pensiei de
întreținere într-o sumă fixă.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 10 decembrie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul
Central, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Sîrbu,
ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 30 martie 2023, Tatiana Sârbu, reprezentată de avocatul Nicolai
Jecov, a declarat apel împotriva hotărârii din 10 decembrie 2021 a Judecătoriei
Comrat, sediul Central, solicitând casarea acestuia, casarea hotărârii
contestate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în
judecată să fie admisă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 23 noiembrie 2023 a Curții de Apel Comrat, s-a admis
apelul depus de Tatiana Sârbu, reprezentată de avocatul Nicolai Jecov, s-a
casat hotărârea din 10 decembrie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Central
și s-a scos de pe rol cererea de chemare în judecată, pe motiv că nu a fost
respectată procedura de soluționare a cauzei pe cale extrajudiciară.
Pentru a decide astfel, reținând particularitățile și circumstanțele speței,
Curtea de Apel Comrat a notat că, la **** **** ****, reclamanta Tatiana
2
Sîrbu și Nicolai Sarioglo, a încheiat contract privind plata pensiei de
întreținere și modul de exercitarea a drepturilor părintești. Potrivit acestui
contract a fost stabilit modul de încasare a pensiei de întreținere a copilului
minor sub formă de plăți lunare în mărime de ¼ din salariu și/sau alte venituri.
Instanța de apel a notat că, potrivit pct. ****din contract rezultă că
micșorarea sau majorarea cuantumului pensiei de întreținere se efectuează cu
acordul părților, iar în cazul în care nu s-a ajuns la un astfel de acord – pe cale
judiciară. Respectiv, Curtea de Apel Comrat a stabilit că, la dosar lipsesc
probe că reclamanta a expediat în adresa pârâtului reclamație cu privire la
majorarea cuantumului pensiei de întreținere. Prin urmare, instanța de apel a
concluzionat că reclamanta nu a respectat procedura de soluționare prealabilă
a cauzei pe cale extrajudiciară, condiție ce rezultă expres din dispozițiile
contractului din **** **** ****.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 09 februarie 2024, Tatiana Sîrbu a depus recurs împotriva deciziei
din 23 noiembrie 2023 a Curții de Apel Comrat, solicitând admiterea acestuia,
casarea deciziei instanței de apel și hotărârii instanței de fond și pronunțarea
unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului a menționat că, nu este de acord cu decizia
instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece sunt arbitrare și se
bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor
prezentate. A menționat că, obiectul cererii de chemare în judecată nu este
diminuarea sau majorarea cuantumului pensiei alimentare și nici modificarea
acordului enunțat, ci reprezintă modificarea cuantumului pensiei de întreținere
pentru copilul minor. Însă, această procedură de reglementare nu prevede
necesitatea de a respecta procedura prealabilă pentru soluționarea litigiului și
prin urmare cererea de chemare în judecată privind modificarea cuantumului
pensiei de întreținere recuperată pentru întreținerea copilului minor urma să
fie examinată în fond.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 al Codului de procedură civilă prevede următoarele:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.”
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
a Curții Supreme de justiție atestă că, Curtea de Apel Comrat a pronunțat
decizia contestată la 23 noiembrie 2023 și a expediat-o părților, prin oficiul
3
poștal, la 18 ianuarie 2023, fiind recepționată de Tatiana Sîrbu la 22 ianuarie
2024, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție atașat la materialele cauzei
(f.d. 94, 95). Astfel, recursul declarat de Tatiana Sîrbu, la 09 februarie 2024,
este în termen.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 al Codului de procedură civilă prevede următoarele:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 433 alin. 1, lit. a) din Codul de procedură civilă relevă că:
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1)”
Art. 431 alin. 1, 2 din Codul de procedură civilă reglementează că:
„ Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă stipulează că:
„ În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține
sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web
oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1)
și (2) din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate
în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de
4
procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la
01 septembrie 2023).
Din analiza recursului declarat de Tatiana Sîrbu rezultă că, drept temei
de declararea a recursului au fost invocate prevederile art. 432 alin. (1) lit. a)
și e) din Codul de procedură civilă prin admiterea recursului, se schimbă sau
se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție.
Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea de
recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu
constituie temei de casare a hotărârii contestate, or, la examinarea cauzei
instanța de apel a aplicat speței date legislația în vigoare care în rezultatul
interpretării normelor legale corespunde jurisprudenței uniforme. De
asemenea, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării
anterioare a cauzei, asupra căror instanța de apel, s-a pronunțat corespunzător
cu respectarea prevederilor legale.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea repetată
a situației (redată în cererea de chemare în judecată), nu constituie temei de
casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are
un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în
fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul
dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt
în afara controlului instanței de recurs.
Însă, în contextul prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură
civilă, în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiului
conținut la art.432 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă, care
prevede că, interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; hotărârea sau decizia
este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor, instanța de recurs verifică și sub aspectul dat
temeiurile recursului. Potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie
efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,
să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.
La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în
jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p.38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru
un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
5
Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică
doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că argumentele invocate de către recurenți nu pot constitui temei de
admisibilitate a recursului, și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul depus de Tatiana Sîrbu, ca fiind
inadmisibile.
Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin.
(1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de către Tatiana Sîrbu, împotriva
deciziei din 23 noiembrie 2023 a Curții de Apel Comrat.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Mariana Ursachi
6