2ra-1699/23 — cu privire la ridicarea sechestrului, interdictiei de pe bunul imobil

La 02 ianuarie 2020, Consiliul municipal Chișinău și Primarul General al municipiului Chișinău, prin intermediul reprezentantului Tudor Tofan a depus cerere de chemare în judecată împotriva FRC „Speranța” și executorului judecătoresc Evelina Marianciuc, prin care a solicitat ridicarea sechestrului de pe bunul imobil aplicat prin încheierea executorului judecătoresc Evelina Marianciuc nr. 059-392/12 din 07 septembrie 2012.

În motivarea cererii a indicat că la data de 01 februarie 2019, reprezentantul Primarului general al municipiului Chișinău și Consiliului municipal Chișinău a depus la Judecătoria Chișinău o contestație împotriva încheierii executorului judecătoresc Evelina Marianciuc nr. 059-392/12 din 07 septembrie 2012, iar la 14 iunie 2019, în cancelaria Primăriei municipiului Chișinău a parvenit citația nr. 08-3260, la care a fost anexată cererea privind excepția de tardivitate depusă de reprezentantul FRC „Speranța” și cererea privind excepția de tardivitate înaintată de executorul judecătoresc Evelina Marianciuc.

În actele prezentate de către executorul judecătoresc Evelina Marianciuc se regăsea încheierea nr. 059-392/12 din 07 septembrie 2012, prin care a fost aplicat sechestru pe bunul imobil cu nr. cadastral xxxx.

Potrivit datelor din Registrul electronic al bunurilor imobile, bunul imobil terenul cu nr. cadastral xxxx, situat în mun. Chișinău, sector Buiucani, str. Ghidighici, nr. 3/3 este proprietatea FRC „Speranța”, iar temeiul înscrierii a fost contractul de vânzare-cumpărare nr. 338 din 20 ianuarie 2005, înregistrat la 27 ianuarie 2005. Contractul de vânzare-cumpărare nr. 338 din 20 ianuarie 2005, a fost semnat între FRC „Speranța” și reprezentantul Primăriei mun. Chișinău, în baza deciziei Primăriei mun. Chișinău nr. 14/37-3 din 27 iunie 2000, privind repartizarea unui lot de pământ din str. Ghidighici către FRC „Speranța” și a deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 17/11 din 30 decembrie 2004, în ceea ce privește acceptarea vânzării către FRC „Speranța” a terenului aferent obiectivului situat în mun. Chișinău, str. Ghidighici, nr. 3/3.

La 11 octombrie 2007, prin decizia nr. 2re-193/07 a Colegiului economic al Curții Supreme de Justiție s-a admis cererea de recurs declarată de Procuratura mun. Chișinău împotriva hotărârii din 01 martie 2007 a Curții 1 de Apel Chișinău, pronunțată în cauza economică, intentată la cererea Procuraturii municipiului Chișinău împotriva Consiliului municipal Chișinău și Fundației Republicane de Copii „Speranța”, prin care s-a dispus nulitatea deciziei Primarului general nr. 14/37-3 din 27 iunie 2000, cu privire la repartizarea unui lot de pământ din str. Ghidighici, nr. 3/3, nulitatea deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 17/11 din 30 decembrie 2004, privind acceptarea vânzării terenului (cu suprafața de 0,922 ha) aferent obiectivului din str. Ghidighici, nr. 3/3, proprietatea FRC „Speranța”, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 20 ianuarie 2005, semnat de viceprimarul municipiului Chișinău și reprezentantul FRC „Speranța”, cu privire la terenul (cu suprafața de 0,922 ha) aferent obiectivului din str. Ghidighici, nr. 3/3 proprietatea FRC „Speranța”; radierea înscrierii efectuate în Registrul bunurilor imobile pe numele FRC „Speranța” privind dreptul de proprietate asupra terenului aferent obiectivului situat pe str. Ghidighici, 3/3, mun. Chișinău, cu suprafața totală de 0.922 ha, cu nr. cadastral xxxx.

Totodată, la 01 august 2012, prin decizia nr. 2ds-52/12, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a dispus ridicarea sechestrului asupra terenului cu suprafața 0,922 ha, amplasat în mun. Chișinău, str. Ghidighici, nr. 3/3, înregistrat la OCT Chișinău cu nr. cadastral xxxx, aplicat prin încheierea Colegiului economic al Curții Supreme de Justiție din 02 noiembrie 2006.

Reprezentanții Consiliului mun. Chișinău și Primăriei mun. Chișinău nu au participat la judecarea cauzei civile nr. 2-3743/12, respectiv nu au cunoscut despre actele judecătorești emise în cauza nominalizată și despre acțiunile executorului judecătoresc Evelina Marianciuc, și anume, despre încheierea nr. 059- 392/12.

Reclamanții au invocat că dreptul de proprietate asupra bunului imobil menționat urmează a fi înregistrat pe numele autorității publice locale în baza deciziei irevocabile a Curții Supreme de Justiție, iar sechestrul este aplicat eronat de către executorul judecătoresc Evelina Marianciuc, or administrația publică locală nu are nici o obligație față de debitorul Fundația Republicană pentru Copii „Speranța”.

Prin încheierea din 03 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a atras în proces în calitate de copârât Valerii Chiriac (f.d. 54, vol. I).

Ulterior, la 03 iunie 2020 reprezentatul Consiliului municipal Chișinău și Primarului general al municipiului Chișinău, Tudor Tofan a depus o cerere de concretizare, prin care a solicitat dispunerea anulării măsurilor de asigurare a acțiunii și ridicarea sechestrului/interdicțiilor de pe bunul imobil cu nr. cadastral xxxx, aplicat prin încheierea executorului judecătoresc Evelina Marianciuc nr. 059-392/12 din 07 septembrie 2012, care are la bază încheierea Judecătoriei Botanica nr. 2-3743/2012 din 05 septembrie 2012 (f.d. 70-74, vol. I).

Prin hotărârea din 21 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul municipal Chișinău și Primarul general al municipiului Chișinău împotriva FRC „Speranța”, executorul judecătoresc Evelina Marianciuc și Valerii Chiriac cu privire la anularea/ridicarea sechestrului, ca fiind neîntemeiată.

Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe a considerat că soluția este neîntemeiată, ori constatarea instanței de fond precum că Consiliul municipal Chișinău și/sau Primarul general al municipiului Chișinău nu era în drept să solicite ridicarea sechestrului în baza prevederilor art. 164 din Codul de executare este eronată. S-a menționat că art. 164 alin. (1) din Codul de executare, prevede că dacă o altă persoană consideră că sechestrul a fost aplicat pe bunurile ce îi aparțin cu titlu de proprietate, ea poate intenta în procedură contencioasă o acțiune de ridicare a sechestrului.

Instanța de apel a indicat că prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sect. Botanica din 05 septembrie 2012 s-a aplicat sechestrul pe bunurile mobile și imobile ce aparțin cu drept de proprietate Fundației Republicane pentru Copii „Speranța” în limita valorii acțiunii în sumă de 8 000 dolari SUA, în cadrul cauzei civile la cererea de chemare în judecată depusă de către Valerii Chiriac către Fundația Republicană pentru Copii „Speranța” 3 privind încasarea sumei. Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sect. Botanica din 25 octombrie 2012, cererea de chemare în judecată depusă de Valerii Chiriac către Fundația Republicană pentru Copii „Speranța” privind încasarea sumei s-a scos de pe rol în temeiul art. 267 lit. f) din Codul de procedură civilă. La caz, prin încheierea Judecătoriei Chișinău sect. Botanica din 25 octombrie 2012, dosar nr. 2-3743/2012 nu a fost indicat expres anularea măsurilor de asigurare a acțiunii.

De asemenea, instanța de apel a reținut că odată fiind constatată nulitatea deciziei Primarului general al municipiului Chișinău nr. 14/37-3 din 27 iunie 2000 Cu privire la repartizarea unui lot de pământ din str. Ghidighici Fundației Republicane de Caritate pentru Copii „Speranța”; nulitatea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 17/11 din 30 decembrie 2004 în ceea ce privește acceptarea vânzării în proprietatea Fundației Republicane pentru Copii „Speranța” a terenului aferent obiectivului situat pe str. Ghidighici, nr. 3/3, mun. Chișinău cu suprafața de 0, 922ha; nulitatea contractului încheiat la 20 ianuarie 2005 între Viceprimarul municipiului Chișinău și Fundația Republicană pentru Copii „Speranța” privind vânzarea- cumpărarea terenului aferent obiectivului din str. Ghidighici, nr. 3/3 cu suprafața totală de 0,922 ha și s-a dispus radierea înscrierii efectuate în Registrul bunurilor imobile sub numele Fundației Republicane pentru Copii „Speranța” privind dreptul de proprietate asupra terenului aferent obiectivului situat pe str. Ghidighici, nr. 3/3, mun. Chișinău, cu suprafața totală de 0,922 ha, cu nr. cadastral xxxx, prin decizia irevocabilă a Colegiului economic al Curții Supremă de Justiție din 11 octombrie 2007 (nr. 2re - 193/07), Primăria mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău a fost repus în drepturile ce le deținea anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 20 ianuarie 2005, asupra terenului dat. Respectiv, omisiunea de a intabula dreptul Primăriei mun. Chișinău și a Consiliului mun. Chișinău ulterior emiterii deciziei irevocabile a Colegiului economic al Curții Supremă de Justiție din 11 octombrie 2007 (nr. 2re-193/07), în registrul public nu este de natură să atragă inopozabilitatea dreptului de proprietate a acestora vis-a-vis de terenul aferent obiectivului situat pe str. Ghidighici, nr. 3/3, mun. Chișinău, cu suprafața totală de 0.922 ha cu nr. cadastral xxxx.

La 29 aprilie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Primăriei mun. Chișinău, Consiliului mun. Chișinău, executorului judecătoresc Elena Marianciuc și avocatului Andrei Bondarenco, care a reprezentat interesele lui Valerii Chiriac, copia recursului declarat de avocatul Nicolae Leșan, în interesele FRC „Speranța”, cu înștiințarea despre necesitatea prezentării obligatorii a referinței (f.d.141-142, vol. II), cu toate acestea, intimații nu și-a valorificat acest drept procedural și nu au depus referință.

Art. 433 alin. (1) lit. a1) din Codul de procedură civilă relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5).”

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curea Supremă de Justiție până a data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. În conjunctura enunțată, și având în vedere că, recursul a fost depus la 12 decembrie 2023, adică după intrarea în vigoare a modificărilor operate în Codul de procedură civilă, acesta va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Art. 164 alin. (1) – (4) din Codul de executare (în redacția Legii în vigoare la data adresării cu acțiune în judecată) reglementează că: „Dacă o altă persoană consideră că sechestrul a fost aplicat pe bunurile ce îi aparțin cu titlu de proprietate, ea poate intenta în procedură contencioasă o acțiune de ridicare a sechestrului. Prejudiciile cauzate ca urmare a anulării actului de sechestru, dacă nu rezultă din acțiunile debitorului prevăzute la art. 44 alin. (3) din prezentul cod, sunt opozabile 5 părții care a solicitat aplicarea sechestrului, cu excepția bunurilor dreptul de proprietate asupra cărora este supus înregistrării obligatorii de stat. Acțiunea de ridicare a sechestrului (radierea din actul de inventar) se intentează împotriva debitorului și creditorului urmăritor. Dacă sechestrarea (inventarierea) bunurilor s-a făcut în temeiul unei hotărâri penale privind confiscarea bunurilor, persoana condamnată și organul financiar respectiv vor figura în calitate de pârât. Acțiunea de ridicare a sechestrului depusă de terți se examinează în procedură contencioasă în condițiile Codului de procedură civilă. Hotărârea judecătorească poate fi contestată cu apel. Decizia instanței de apel nu se supune recursului, fiind definitivă și irevocabilă de la pronunțare.”

S-a remarcat că textul art. 164 alin. (1), (4) din Codul de executare de drept nu a fost supus unor modificări sau completări, având același conținut până în prezent.

Prin hotărârea din 21 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost respinsă acțiunea depusă de Primarul general al mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Primăria mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău au contestat-o cu apel.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 04 octombrie 2023 a admis apelul declarat de Primăria mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău, a casat hotărârea din 21 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a pronunțat o nouă hotărâre de admitere a acțiunii.

Reieșind din prevederile art. 164 alin. (4) din Codul de executare, decizia instanței de apel nu se supune recursului, fiind definitivă și irevocabilă de la pronunțare.

Din cele constatate supra, coroborate la normele de drept precitate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că decizia din 04 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău prin prisma art. 164 alin. (4) din Codul de executare, nu se supune recursului, fiind definitivă și irevocabilă de la pronunțare, adică nu este susceptibilă de atac.

Nu pot fi reținute argumentele invocate de avocatul Nicolae Leșan, în interesele FRC „Speranța” în cererea de recurs cu privire la ilegalitatea deciziei recurate, deoarece acestea sunt irelevante, în condițiile în care dezacordul său se referă față de un act de dispoziție judecătoresc care în 6 virtutea legii nu poate fi contestat cu recurs, iar instanța judecătorească sesizată la rândul său nu este în drept să se pronunțe în privința legalității și temeiniciei emiterii respectivului act judecătoresc contestat.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a menționa și faptul că consacrarea expresă de către legislatorul național a categoriilor de acte judecătorești nesusceptibile recursului este conformă standardelor procedurale relevante garantate de art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, o asemenea reglementare juridică încadrându-se pe deplin în marja de apreciere recunoscută autorităților statale în configurarea cadrului intern relevant. Or, referitor la art. 6 CEDO, în cauza Ashingdane c. Marii Britanii hotărârea Curții Europene din 28 mai 1995, magistrații europeni au notat că în reglementarea limitărilor dreptului de acces la justiție, statele contractante beneficiază de o certă marjă de apreciere, deși soluția finală de a supraveghea respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului ține de sarcina Curții Europene, nu este de competența Curții să substituie autoritățile naționale în stabilirea politicilor în acest domeniu.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că avocatul Nicolae Leșan, în interesele FRC „Speranța”, a contestat cu recurs decizia din 04 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău care în virtutea legii nu se supune recursului, în temeiul art. 433 lit. a1) din Codul de procedură civilă, recursul urmează a fi declarat inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a1), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Nicolae Leșan, în interesele FRC „Spernața”, împotriva deciziei din 04 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Mariana Ursachi 7