3ra-1332/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – C. Vîrlan dosarul nr. 3ra-1332/15 instanţa de apel – M. Ciugureanu, E. Clim, B. Bîrca ÎNCHEIERE 11 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Fundaţia Republicană pentru Copii „Speranţa”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Fundaţiei Republicane pentru Copii „Speranţa”, împotriva Întreprinderii de Stat „Cadastru” cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea de a efectua radierea notării efectuate în Registrul Bunurilor imobile, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Fundaţia Republicană pentru Copii „Speranţa” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 11 decembrie 2014 c o n s t a t ă La 17 august 2013 Fundaţia Republicană pentru Copii „Speranţa” (FRC „Speranţa” ) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Cadastru” (ÎS “Cadastru”) cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea de a efectua radierea notării efectuate în Registrul Bunurilor imobile. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 27 iunie 2000, de către Primăria municipiului Chişinău, a fost emisă decizia nr. 14/37-3, prin care a fost dispusă repartizarea Fundaţiei Republicane pentru Copii ”Speranţa”, a lotului de pămînt cu suprafaţa de 0,9216 ha din mun. Chişinău, str. Ghidighici, pentru proiectarea şi construirea unui complex de agrement şi odihnă pentru copii - amplasarea autodromului pentru copii şi organizarea odihnei.

La 21 august 2000, Primăria Municipiului Chişinău a eliberat Fundaţiei, certificatul de urbanism pentru proiectare nr.1053 iar la 22 iulie 2002 a eliberat autorizaţia de construcţie nr. 356/2, prin care a fost autorizată să execute lucrările de construcţie a unui complex de agrement. La 29 august 2002, Primăria Municipiului Chişinău a eliberat Fundaţiei, titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. de identificare 01000518073. La 30 martie 2003, au fost recepţionate construcţiile efectuate pe terenul identificat supra, fapt confirmat şi prin procesul-verbal de recepţie finală nr. 324. La 24 decembrie 2003, Departamentul Arhitectură şi Urbanism al Primăriei Municipiului Chişinău, a atribuit bunului imobil adresa poştală - mun.

Chişinău, str. Ghidighici 3/3, iar la 10 iunie 2004, Departamentul Privatizări, a dat acordul la vînzarea-cumpărarea terenului din mun. Chişinău, str. Ghidighici 3/3. La 30 iunie 2004, Fundaţia a expediat în adresa Primăriei Municipiului Chişinău o cere solicitînd cumpărarea terenului din mun. Chişinău, str. Ghidighici 3/3, iar prin decizia nr. 17, Primăria Municipiului Chişinău a acceptat vînzarea- cumpărarea bunului imobil identificat mai sus. Astfel, la 20 ianuarie 2005, Primăria Municipiului Chişinău şi Fundaţia Republicană pentru Copii ”Speranţa” au încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr. 338, prin care Fundaţia Republicană pentru Copii ”Speranţa” a devenit proprietara bunului imobil nr. cadastral | 0100518.073 (teren cu destinaţia - pentru construcţii), cu suprafaţa de 0,922 ha, situat în mun.

Chişinău, str. Ghidighici 3/3, fapt înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 27 ianuarie 2005. Însă, la 02 februarie 2006, Procuratura Municipiului Chişinău, acţionînd în interesele Consiliului municipiului Chişinău, a depus o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 338 din 20 noiembrie 2005, prin a invoca că tranzacţia a avut loc cu încălcarea legislaţiei în vigoare. La 22 februarie 2006, Procuratura Municipiului Chişinău, a concretizat cerinţele din acţiune, solicitînd suplimentar şi anularea deciziei Consiliului Municipal Chişinău nr. 14/37-3 din 27 iunie 2000, precum şi anularea pct. 1.61 din anexa la decizie. La 28 martie 2006, Primăria Municipiului Chişinău a eliberat Fundaţiei şi autorizaţia de construire nr. 142, prin care a fost autorizată executarea lucrărilor de prelungire a construirii unui complex de agrement.

La 22 mai 2006, Curtea de Apel Economică, a respins acţiunea Procuraturii Municipiului Chişinău. La 30 iunie 2006 Procuratura Municipiului Chişinău, a atacat cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie, hotărîrea menţionată, iar la data de 02 noiembrie 2006, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie, hotărîrea Curţii de Apel Economică a fost casată, iar pricina a fost restituită la rejudecare. La 01 februarie 2007 Curtea de Apel Economică, a respins acţiunea, iar prin decizia din 11 octombrie 2007 Curtea Supremă de Justiţie a casat hotărîrea Curţii de Apel Economice şi a emis o hotărîre nouă prin care a admis acţiunea înaintată de Procuratura Municipiului Chişinău.

Indică reprezentantul reclamantului că la 06 aprilie 2008, Fundaţia Republicană pentru Copii “Speranţa” a adresat Curţii Europene pe Drepturile Omului, cerere (prin care a solicitat recunoaşterea violării drepturilor Fundaţiei garantate prin art. l al Protocolului nr. l, precum şi art. 6/1 din Convenţie, împotriva Republicii Moldova, iar la data de 30 iunie 2008, cererea Fundaţiei, a fost comunicată Guvernului Republicii Moldova. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 23 aprilie 2009, a fost respinsă cererea Consiliului Municipal Chişinău, privind anularea sechestrului aplicat pe bunul imobil din mun. Chişinău, str. Ghidighici 3/3, reieşind din faptul că există o adresare din partea Fundaţiei la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.

Indică reclamantul că la 28 iunie 2013 a făcut cunoştinţă cu extrasul din Registrul bunurilor imobile nr. 0100518073, şi a constatat faptul că în Subcapitolul II din Registru (notări/interdicţii), bunul imobil nr. cadastral 0100518.073 (teren, cu destinaţia-pentru construcţii), cu suprafaţa de 0,922 ha, situat în mun. Chişinău, str. Ghidighici 3/3 - proprietatea Fundaţiei Republicane pentru Copii “Speranţa”, este însemnat prin notare unui act judecătoresc - decizia Curţii Supreme de Justiţie, fără a fi indicat nr. de identificare a pricinii şi fără data emiterii. Astfel, Fundaţia Republicană pentru Copii „Speranţa” a expediat în adresa ÎS „Cadastru”, cerere prealabilă, solicitînd radierea notării aplicate în Subcapitolul II din Registru | (notări/interdicţii), asupra bunului imobil nr. cadastral 0100518.073 (teren, cu destinaţia - pentru construcţii), cu suprafaţa de 0,922 ha, situat în mun.

Chişinău, str. Ghidighici 3/3 - proprietatea Fundaţiei Republicane pentru Copii „Speranţa”.

La 22 iulie 2013, Fundaţia Republicană pentru Copii „Speranţa”, a recepţionat, răspunsul ÎS „Cadastru”, iar în motivarea răspunsului, întreprinderea a indicat că, registratorul Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, filiala ÎS „Cadastru”, în ordinea art. 34 alin. 1 lit. c) din Legea cadastrului bunurilor imobile, nr. 1543 din 25 februarie 1998 - legal a notat la cererea Procuraturii Generale, în Registrul bunurilor imobile nr. 0100518073, decizia Curţii Supreme Justiţie din 11 octombrie 2007 prin care a fost constatată nulitatea contractului din 20 ianuarie 2005. Cere reclamantul obligarea ÎS „Cadastru” de a radia notarea aplicată (decizia Curţii Supreme de Justiţie) în Subcapitolul II din Registru (notări/interdicţii), asupra bunului imobil nr. cadastral 0100518.073 (teren cu destinaţia pentru construcţii), cu suprafaţa de 0,922 ha, situat în municipiul Chişinău, str. Ghidighici, nr. 3/3.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 11 decembrie 2014, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, a fost respins apelul declarat de către avocatul Leşan A. în interesele Fundaţiei Republicane pentru Copii “Speranţa” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 11 decembrie 2014. La 06 august 2015 FRC „Speranţa” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material. Astfel, invocă ilegalitatea deciziei contestate şi susţine că instanţa de apel a aplicat eronat art. 34 al Legii cadastrului bunurilor imobile şi art. 540 CC al RM şi nu a aplicat normele de drept material care trebuiau aplicate.

Susţine recurentul că hotărârea primei instanţe în pricina dată se întemeiază pe aprecierea superficială şi unilaterală a circumstanţelor pricinii, fără a fi stabilite circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, hotărârea neavând puterea de convingere. Indică recurentul că la materialele dosarului a fost anexată copia plîngerii adresate Procuraturii Generale a RM, referitor la faptul că administratorul Marcoci Alexandr nu are acces în sediul şi spaţiile comerciale ale SC “Xenon” SRL şi nu i-au fost predate toate actele contabile privind activitatea financiară a întreprinderii. Consideră recurentul că instanţa nu s-a expus asupra tuturor circumstanţelor pricinii or, instanţa de apel nu s-a expus asupra argumentului invocat privind faptul că decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 octombrie 2007 a fost înaintată la executare de către Procuratură peste termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 16 alin. (1) Cod de Executare al RM, titlu de executoriu poate fi prezentat spre executare în decursul a 3 ani de la rămînerea definitivă a hotărîrei judecătoreşti în al cărei temei a fost emis, dacă legea nu prevede altfel. Conform art. 16 alin. (3) Cod de Executare al RM, hotărârile judecătoreşti în contencios administrativ se prezintă spre executare în decursul a 30 zile de la data expirării termenului de executare benevolă stabilit de lege sau de instanţa de judecată. În acest sens indică recurentul că Decizia Curţii Supreme de Justiţie a fost emisă la 11 octombrie 2007, însă Procuratura Generală a expediat spre executare Decizia CSJ din 11 octombrie 2007, la data de 27 septembrie 2012, peste 5 ani.

Mai indică recurentul că Consideră neîntemeiată şi ilegală decizia instanţei de apel or, decizia Curţii Supreme de Justiţie (notată în Registru), nu este prevăzută dispusă aplicarea interdicţiei şi/sau notării asupra bunului imobil nr. cadastral 0100518.073 (teren, cu destinaţia - pentru construcţii), cu suprafaţa de 0,922 ha, situat în mun. Chişinău, str. Ghidighici, nr. 3/3. Astfel, partea dispozitivă a deciziei, în temeiul căreia a fost aplicată notarea, nu obligă şi/sau impune temei pentru aplicarea notării, fapt care în mod expres duce la radierea notă. Deci recurentul susţine că hotărîrea contestată vine în contradicţie cu circumstanțele pricinii. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Fundaţia Republicană pentru Copii ”Speranţa” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Fundaţia Republicană pentru Copii ”Speranţa” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Fundaţia Republicană pentru Copii ”Speranţa” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul Fundaţiei Republicane pentru Copii ”Speranţa” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat