2ra-246/23 — cu privire la restiuirea solidară a sumei, repararea prejudiciului material si moral

La 14 iunie 2021, Marina Guțan a depus cerere de chemare în judecată împotriva executorului judecătoresc Nicolae Pașa și ÎCS „Total Leasing & Finance” SA, intervenienți accesorii Iacob Guțan, Ion Guțan și SRL „Iașca- Auto”, cu privire la încasarea solidară de la pârâți, în beneficiul reclamantei suma în mărime de 23187,86 de lei și cheltuielile de judecată, încasarea de la pârâtul, Nicolae Pașa a prejudiciului moral în mărime de 100 000,00 de lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a menționat că, prin hotărârea din 7 octombrie 2014 a Judecătoriei Orhei, s-a dispus încasarea solidară de la Iacob Guțan, Ion Guțan și SRL „Iașca-Auto”, în beneficiul ÎCS „Total Leasing & Finance” SA a datoriei în sumă de 7063,51 euro și taxa de stat în sumă de 4059,45 de lei, iar prin decizia din 21 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de Iacob Guțan și cererea de alăturare la apel al lui Ion Guțan și SRL „Iașca-Auto” și s-a menținut hotărârea contestată.

A indicat că Judecătoria Orhei a emis titlul executoriu nr. 2-1084/14, iar executorul judecătoresc Nicolae Pașa, a intentat procedura de executare în care reclamanta nu are nici o calitate, fiind fosta soție a debitorului Iacob Guțan, iar Iasmina Guțan fiica lor comună.

A susținut că actul judecătoresc se referă la încasarea sumei pentru neexecutarea obligațiilor asumate de Iacob Guțan la 14 ianuarie 2012, iar reclamanta s-a căsătorit cu ultimul la 23 octombrie 2013 și la 11 octombrie 2018 au divorțat, la întreținerea reclamantei fiind copilul minor, XXXX XXXX cu grad sever de dizabilitate.

A invocat că, a aflat despre procedura de executare și implicarea sa în această procedură de la angajații băncii, unde este deservit contul său salarial și contul deschis pentru primirea indemnizației destinată copilului invalid.

Așadar, potrivit informației de la BC „Victoriabank” SA a constatat că, în baza documentului executoriu nr. 019-1635R/18 și 019-1636R/18 din 13 septembrie 2018, executorul judecătoresc, Nicolae Pașa, a aplicat sechestru și a retras numerar din contul reclamantei reprezentantă-legală a fiicei minore, XXXX XXXX. 1

A menționat că sumele bănești retrase și cele blocate de executor, care urmau a fi transferate la contul respectiv, au constituit indemnizația lunară pentru creșterea copilului cu dizabilități, pensia și alocațiile sociale.

În acest context, a opinat că, înainte de a efectua acțiuni de executare silită executorul judecătoresc trebuia să verifice proveniența banilor și să clarifice statutul acestor sume, dar să nu se limiteze doar la identificarea existenței sumelor bănești.

A notat, că s-a adresat executorului judecătoresc cu solicitare de a anula sechestrul aplicat asupra contului său deschis la BC „Victoriabank” SA, inclusiv să anuleze retragerea numerarului din acest cont în cazul în care a fost dispus, cu restituirea în cont a sumelor bănești urmărite neîntemeiat.

Ca urmare, executorul judecătoresc Nicolae Pașa i-a comunicat încheierea din 24 octombrie 2019, prin care a anulat sechestrul de pe conturile bancare asupra mijloacelor bănești obținute de reclamantă după data divorțului, dar nu a informat entitățile bancare despre acest înscris, ceia ce a dus la blocarea în continuare a conturilor sale bancare. Drept urmare, la solicitarea executorului judecătoresc, prin ordinul incaso, a fost retrasă din contul său bancar suma de 23 187,86 de lei.

În acest context a opinat că acțiunile executorului judecătoresc au fost ilegale, deoarece acesta a executat silit o datorie ce nu îi aparține din contul ei, a blocat conturile, nu a adus la cunoștința instituțiilor bancare actele de ridicare a interdicțiilor, iar toate acestea în ansamblu au cauzat atât ei, cât și copilului său minor prejudiciu material de 23 187,86 de lei și moral estimat în mărime de 100 000,00 lei.

A mai subliniat că pârâtul, ÎCS „Total Leasing & Finance” SA, la rândul său, cunoscând că datoria debitorilor săi nu urmează a fi achitată din contul reclamantei, a încasat fără temei mijloace bănești din contul ei și nu a înștiințat executorul despre faptul că aceste încasări nu sunt justificate.

În urma concretizării cerințelor, reclamanta a solicitat încasarea în mod solidar din contul executorului judecătoresc Nicolae Pașa și ÎCS „Total Leasing & Finance” SA suma de 23 187, 86 de lei, încasarea din contul executorului judecătoresc Nicolae Pașa, în beneficiul dânsei prejudiciul moral în sumă de 100 000,00 de lei, obligarea executorului judecătoresc, Nicolae Pașa de a remite încheierea din 24 octombrie 2019 către toate autoritățile destinatare și încasarea din contul pârâților a cheltuielilor de judecat.

Pentru a decide astfel, prima instanța a notat că în baza încheierii executorul a ridicat din contul reclamantei mijloace bănești în sumă de 23 187,86 de lei, ceea ce rezultă din extrasul de cont bancar anexat la dosar (f.d.8, Vol.I).

Subsecvent, prima instanță a reținut că reclamanta Marina Guțan, reprezentată de avocata Olesea Negru, s-a adresat cu o cerere în adresa executorului, prin care i-a solicitat să anuleze sechestrul aplicat, inclusiv să anuleze retragerea numerarului din acest cont, deoarece destinația contului este încasarea îndemnizației lunare acordată reclamantei pentru creșterea copilului minor cu dezabilități, pensia și alocația socială.

La fel, prima instanța a constatat că, deși executorul a anulat interdicțiile aplicate față de Marina Guțan ca urmare adresării avocatului (f.d.91, Vol.1) din materialele dosarului rezultă că suma ridicată de executor în mărime de 23 187,86 de lei nu a fost restituită reclamantei, ceea ce rezultă la fel din extrasele de cont bancar anexate (f.d.13, Vol.I).

Prin urmare, prima instanță a concluzionat că pârâții nu au combătut argumentele reclamantei că, la 9 septembrie 2019, executorul judecătoresc Pașa Nicolae a ridicat din contul reclamantei suma de 23 187,86 de lei (f.d.8, Vol.I), dată la care reclamanta era divorțată de Guțan Iacob (f.d.17, Vol.I), debitor în titlul executoriu nr.2-1084/2014 (f.d.85, Vol.I), respectiv executorul nu era în drept să urmărească mijloacele financiare ale reclamantei care nu are calitate de debitor, mai ales că suma retrasă constituie alocații sociale de stat pentru fiica minoră cu dezabilități, iar aceste mijloace financiare sunt exceptate de la executarea silită conform art.110 din Codul de executare.

Instanța de fond a indicat că executorul Nicolae Pașa, în calitate de pârât în speță, a ridicat neîntemeiat din contul reclamantei suma în mărime de 23 187,86 de lei, sumă pretinsă de reclamantă cu titlu de prejudiciu material și pretenție admisă de instanță ca întemeiată, iar ulterior nu i-a restituit această sumă, astfel circumstanțele respective sunt imputabile executorului și intervine aplicabilitatea art.1998 alin.(1) din Codul civil, potrivit căruia persoana care a acționat ilicit față de altă persoană (la caz prin acțiune și omisiune), este obligată să repare nu numai prejudiciul material, dar și prejudiciul moral cauzat.

Instanța de fond a menționat că prejudiciul moral solicitat în mărime de 100 000 de lei este o sumă nejustificată la caz, reieșind din caracterul și gravitatea suferințelor de ordin moral suportate de reclamantă, deoarece această sumă vine în contradicție cu principiul compensării echitabile, care reprezentă o despăgubire ce nu trebuie să constituie venituri nejustificate pentru persoana lezată și nici sume excesive pentru autorul daunei. 3

Prin încheierea din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a înlocuit partea în proces Întreprinderea cu Capital Străin „Total Leasing & Finance” Societate pe Acțiuni cu succesorul în drepturi Întreprinderea cu Capital Străin „Total Leasing & Finance” Societate cu Răspundere Limitată (f.d. 163/164, Vol.I).

Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând prevederile art. 1398 alin. (1), art.1422 (1) – (3), art. 1423 alin.(1) – (2) din Codul civil, în redacția Legii nr. 1107-XV din 06 iunie 2002, în vigoare până la 01 martie 2019, în raport cu criticile formulate în cererea de apel și materialul probator, a conchis că este eronată concluzia primei instanței privind încasarea în mod solidar de la executorul judecătoresc Nicolae Pașa a prejudiciului material și moral.

În acest context instanța de apel a reținut că în cadrul examinării cauzei, s-a stabilit cu certitudine că la 12 iunie 2015, executorul judecătoresc Nicolae Pașa a intentat procedura de executare a Titlului executoriu nr.2- 1084/2014, eliberat la 05 iunie 2015, prin care debitorii Iacob Guțan și SRL „Iașca-Auto” sunt obligați să achite în beneficiul creditorului ÎCS „Total Leasing & Finance” SA datoria în mărime de 7063,51 euro, iar la 13 septembrie 2018, executorul a emis încheiere prin care a aplicat sechestre pe bunurile și mijloacele financiare din conturile bancare nu doar ale debitorului Iacob Guțan, dar și asupra celor ce aparțin fostei soții Marina Guțan. Astfel, în baza încheierii respective executorul a ridicat din contul reclamantei mijloace bănești în sumă de 23 187,86 de lei, ceea ce rezultă din extrasul de cont bancar anexat la dosar (f.d.8, vol.1).

În continuare cu referire la prevederile art. 19 alin. (1) art. 20 din Codul familiei, art. 63 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (2), art. 92 alin. (1), art. 144 alin. (1) din Codul de executare, în raport cu probele anexate la dosar și 4 argumentele aduse în cererea apel, instanța de apel a reținut că la data intentării procedurii de executare și la data aplicării măsurilor de asigurare a documentului executoriu reclamanta și debitorul se aflau în căsătorie, iar încheierea privind aplicarea măsurilor de asigurare a executării din 13 septembrie 2018 nu a fost contestată în instanța de judecată, fiind anulată doar după prezentarea probelor ce au înlăturat prezumția proprietății comune în devălmășie a reclamantei cu debitorul, fapt ce instituite prezumția legalității.

La caz, instanța de apel a menționat că, potrivit prevederilor legale, executorul judecătoresc nu acționează în cadrul procedurii de executare silită din nume propriu, ci acționează din numele creditorului, sumele încasate în cadrul procedurii de executare fiind transferate acestuia din urmă. Așadar, odată realizată obligația de achitare creditorului a sumelor obținute în cadrul procedurii de executare, executorul judecătoresc nu poate fi obligat solidar cu creditorul, care a încasat aceste sume de a le restitui reclamantei, deoarece nu mai deține, de fapt, suma respectivă în cont, astfel încât acesta nu poate fi atras solidar la răspundere în vederea restituirii sumei pe care nu o mai deține.

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a conchis că Marina Guțan dispune de dreptul de a solicita repararea prejudiciului material suportat ca urmare a executării silite, însă prejudiciul suportat urmează a fi reparat doar de către ÎCS „Total Leasing & Finance” SRL, deoarece executorul judecătoresc în cadrul executării silite nu a acționat din nume propriu, ci din numele creditorului, iar sumele încasate în cadrul procedurii de executare au fost transferate celui din urmă.

Drept urmare, instanța de apel a conchis de a admite cererea de apel și a casa parțial hotărârea primei instanței în partea pretențiilor admise față de executorul judecătoresc Nicolae Pașa și anume privind încasarea prejudiciului material în sumă de 23 187,86 de lei, deoarece prima instanță nu a elucidat pe deplin circumstanțele speței deduse judecății, iar soluția a fost emisă cu încălcarea normelor de drept material.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că reieșind din faptul că în acțiunile executorului judecătoresc Nicolae Pașa lipsește fapta ilicită, va respinge și cerința privind încasarea prejudiciului moral, consecință soluția a fost emisă cu încălcarea normelor de drept material, precum și cerința privind încasarea cheltuielilor de judecată de la executorul judecătoresc Nicolae Pașa deoarece contravine prevederilor art.94 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Ulterior, la 7 februarie 2023, Marina Guțan, reprezentată de avocata Olesea Negru, a depus cerere de recurs concretizată împotriva deciziei instanței de apel, reiterând cele solicitate în cererea de recurs din 6 februarie 2023.

A mai invocat că obligațiile debitorului invocate de către executor în cererea de apel și reținute ca argumentare de către instanța de apel nu-i sunt imputabile și copilului minor, deoarece nu au avut nicio calitate procesuală în procedura de executare.

De asemenea a notat că instanța de apel nu a explicat care normă de drept îi permite executorului judecătoresc să aprecieze regimul juridic al bunurilor foștilor soți și de ce banii parveniți în contul fostei soții pot fi declarați de către ultimul proprietate devălmașă a debitorului.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 25 octombrie 2022. Totodată, din conținutul scrisorii de expediere a actului judecătoresc nr.9559 (f.d. 177, Vol.I), rezultă că, la 08 decembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la proces, prin intermediul oficiului poștal, copia deciziei integrale din 25 octombrie 2022, însă, date privind recepționarea acesteia lipsesc la dosar. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul depus de Marina Guțan, reprezentată de avocata Olesea Negru, la 6 februarie 2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

La 10 februarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa părților copia cererilor de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea 6 depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 179).

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de Marina Guțan, reprezentată de avocata Olesea Negru, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului reglementează că: „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța de judecată: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art.432 alin.(3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului reglementează că: ,,Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; 7 d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art.432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului reglementează că: ,,Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare la data depunerii cererii de recurs).

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat, rezultă că, Marina Guțan, reprezentată de avocata Olesea Negru a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin.(2) lit. a), c) și d) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data de 6 februarie 2023.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că recurenta a făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432 alin.(2) lit. a), c) și d) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului (a se vedea pct.44), nu a stabilit că instanța de apel, aplicând 8 normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu, existența altor circumstanțelor expuse în art.432 alin.(2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursurilor (a se vedea pct.44), nu le-a stabilit.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (a se vedea pct.46), nu a depistat.

În acest context, Completul de judecată reține că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursurile în cauză conțin obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele invocate de către Marina Guțan, reprezentată de avocata Olesea Negru, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către Marina Guțan, reprezentată de avocata Olesea Negru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil. 9

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,