3ra-153/24 — anularea actelor administrative

3ra-153/24 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-153/24

2-23004735-01-3ra-12022024

Instanța de fond: Judecătoria Cahul, sediul Central – E. Bancov

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul – V. Movilă, S. Pilipenco, Ev. Dvurecenschii,

Î N C H E I E R E

14 august 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Mariana Ursachi

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Biroul vamal Sud și de

Bondarenco Anatolie, reprezentat de avocatul Apărece Oleg,

în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de Anatolie

Bondarenco împotriva Biroului vamal Sud, privind anularea actelor administrative,

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2023 a Curții de Apel Cahul,

constată:

La 10 ianuarie 2023 Bondarenco Anatolie a depus în instanța de contencios

administrativ cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Sud privind

anularea actelor administrative individuale defavorabile, prin care a solicitat: anularea

procesului-verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr. 43/2 din 21 octombrie 2022;

anularea răspunsului nr. 28/26-06/7024-06 din 07 noiembrie 2022, emis în urma

examinării contestației procesului-verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr. 43/2

din 21 octombrie 2022; anularea deciziei de regularizare nr. 420 din 04 noiembrie 2022;

anularea răspunsului nr. 28/11-18382 din 16 decembrie 2022, emis în urma examinării

contestației depuse împotriva deciziei de regularizare nr. 420 din 04 noiembrie 2022;

anularea deciziei nr. 537 din 25 noiembrie 2022 cu privire la declanșarea procedurii de

executare silită a obligației vamale.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 21 octombrie 2022 de către

Biroul vamal Sud a fost întocmit procesul-verbal de revendicare a declarațiilor vamale nr.

43/2 din 21 octombrie 2022. Conform procesului-verbal de revendicare, s-a constatat

faptul că, în urma utilizării de către alte persoane a mijlocului de transport importat cu

scutirea de plata drepturilor de import, s-a încălcat principiul acordării facilității fiscale și

vamale prin nerespectarea destinației finale a mijlocului de transport. În rezultatul

transmiterii în posesie/folosință cetățenilor Dănăilă Valeriu, Derivolcov Andrei, Cioric

Nicolae a autoturismului marca Volkswagen Sharan, anul fabricării 2006, fapt confirmat

1

prin traversările frontierei de stat prin posturile vamale Leușeni- Albița și Cahul-Oancea,

la volanul căruia s-au aflat cetățenii nominalizați supra, se constată că Bondarenco

Anatolie a încălcat prevederile stabilite în art. 28 lit. z) pct. 1, pct. 11 subpct. 1) din nota

la anexa nr. 2 din Legea nr. 1380/1997 cu privire la tariful vamal, art. 20 alin. 4) indice 1)

pct. 1) Cod vamal nr. 1149/2000, HG nr. 474 din 20.04.2016. Totodată, s-a stabilit faptul

că urmează a fi calculate drepturile de import în sumă de 169 626,40 lei.

A menționat reclamantul că, la data de 04 noiembrie 2022, prin intermediul

avocatului Apărece Oleg, a înaintat contestație împotriva procesului-verbal de

revendicare a declarațiilor vamale nr. 43/2 din 21 octombrie 2022, prin care a solicitat

anularea procesul-verbal de revendicare a declarațiilor vamale nr. 43/2 din 21 octombrie

2022, motivând faptul că vinovăția acestuia nu a fost dovedită, prin probe concludente,

pertinente și utile. Mai mult ca atât, la cazul dat a fost aplicată incorect legea. La data de

04 noiembrie 2022 cu nr. 420 a fost emisă Decizia de regularizare, conform căreia

Bondarenco Anatolie urma să achite suma de 195 493,58 de lei, dintre care obligații

vamale 169 626,40 de lei și penalitate 25 867,18 de lei.

A relatat că la data de 07 noiembrie 2022 nr. 28/26-06/7024-06 a fost emisă o

informație de către Biroul vamal Sud, prin care s-a invocat că argumentele menționate de

către Bondarenco Anatolie în contestația depusă împotriva procesului-verbal de

revendicare a declarațiilor vamale nr. 43/2, sunt nefondate, fără a argumenta această

decizie, doar a fost copiat textul legii. La data de 15 noiembrie 2022, Bondarenco

Anatolie, prin intermediul avocatului Apărece Oleg, a înaintat contestație împotriva

Deciziei de regularizare nr. 420. La data de 25 noiembrie 2022 a fost emisă Decizia nr.

537 cu privire la declanșarea procedurii de executare silită a obligațiilor vamale, fiind

expediată prin intermediul oficiului poștal, recepționată la data de 12 decembrie 2022. La

data de 15 decembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, a fost depusă contestație

împotriva Deciziei nr. 537 cu privire la declanșarea procedurii de executare silită a

obligațiilor vamale. La data de 16 decembrie 22 nr. 28/11-18382 a fost emis răspunsul la

contestația împotriva Deciziei de regularizare nr. 420, fiind expediat prin intermediul

oficiului poștal, recepționat la data de 22 decembrie 2022. La data de 26 decembrie 2022

nr. 28/11-18849 a fost emis răspuns la contestația împotriva Deciziei nr. 537 cu privire la

declanșarea procedurii de executare silită a obligațiilor vamale, fiind expediat prin

intermediul oficiului poștal, recepționat la data de 05 ianuarie 2023.

Invocă reclamantul că a respectat procedura prealabilă și a înaintat acțiunea în

contencios administrativ în termen. Motivele de fapt și de drept, pe care se întemeiază

prezenta cerere, sunt următoarele: Decizia de regularizare are la bază procesul-verbal de

revendicare a declarațiilor vamale nr. 43/2 din 21 octombrie 2022, fiind un act întocmit

în lipsa probelor, care să demonstreze vinovăția și cu aplicarea incorectă a legii.

Automobilul de model Volkswagen Sharan, anul fabricării 2006, a fost introdus pe

teritoriul Republicii Moldova la data de 08 octombrie 2020, prin postul vamal

Giurgiulești-Galați, unde au fost perfectate actele necesare privind acordarea facilităților

fiscale pentru persoanele cu dezabilități ale aparatului locomotor. La data de 12 noiembrie

2020 automobilul Volkswagen Sharan, anul fabricării 2006, i-a fost atribuit numărul de

înmatriculare BBW 254. Data importului automobilului este 08 octombrie 2020, respectiv

a fost aplicată legea în vigoare la data importului. Conform codului vamal nr. 1149 din 20

2

ianuarie 2000 (în vigoare până la data de 01 ianuarie 2021) art. 20 alin. (41) „Beneficiarii

și persoanele terțe nu pot comercializa, transmite în arendă, locațiune, uzufruct, leasing

operațional sau financiar mijloacele de transport menționate. În cazul în care aceste

prevederi nu se respectă, sumele TVA, accizele, taxa vamală și taxa pentru efectuarea

procedurilor vamale se calculează și se achită de către beneficiar sau de către persoana

terță, în funcție de cine a plasat aceste mijloace de transport sub regimul vamal de import,

de valoarea în vamă a mijloacelor de transport și/sau de capacitatea cilindrică a motorului

la data importului, iar în cazul mijloacelor de transport prohibite, se aplică cota accizului

stabilită pentru vîrsta maximă admisibilă.” Inclusiv Legea nr. 1380/1997 art. 28 lit. z) pct.

1, în vigoare la data importului 08 octombrie 2020, are prevederile similare.

A susținut Bondarenco Anatolie că a respectat în totalitate condițiile impuse de

Codul vamal și legile speciale referitoare la importarea automobilelor de către persoanele

cu dezabilități locomotorii. Nu a comercializat, transmis în arendă, locațiune, uzufruct,

leasing operațional sau financiar, automobilul Volkswagen Sharan, număr înmatriculare

BBW 254, nici unei persoane. Acest fapt este demonstra inclusiv prin lipsa a unui act

juridic în acest sens. Consideră că, în privința sa urmează a fi aplicată legislația în vigoare

la momentul efectuării importului automobilului Volkswagen Sharan, cu număr de

înmatriculare BBW 254, data: 08 octombrie 2020, deoarece acesta a beneficiat de scutirea

de la plata drepturilor de import și avea obligația de a respecta regulile impuse de

legislația în vigoare la data de 08 octombrie 2020.

Opinează că restricțiile suplimentare introduse prin modificările din 01 ianuarie

2021 urmează a fi aplicate persoanelor care vor importa mijloace de transport începând

cu data de 01 ianuarie 2021. Astfel, calcularea drepturilor de import este efectuată greșit,

este aplicată incorect legea. Serviciul Vamal a calculat drepturile de import la coeficientul

raportat la vârsta automobilului conform anului 2022, fapt care denotă o eroare gravă,

deoarece drepturile de import urmau a fi calculate conform coeficientului și vârstei

automobilului la data importului în cazul dat anul 2020. Reieșind din Decizia de

regularizare nr. 420 din 04 noiembrie 2022, constată faptul că coeficientul la calcularea

accizei vamale la importul autoturismului constituie 86.05 lei/cm3, care se aplică în

prezent, dar nu poate fi aplicat la importul automobilului Volkswagen Sharan la data

importului 08 octombrie 2020. La data de 08 octombrie 2020 coeficientul maxim

constituia 38.88 lei/cm3.

Consideră că, Serviciul vamal incorect a solicitat achitarea drepturilor de import de

la Bondarenco Anatolie. Mijlocul de transport Volkswagen Sharan, cu număr de

înmatriculare BBW 254, anul fabricației 2006, a fost plasat sub regim vamal de import

de către persoana terță Cioaric Nicolae, respectiv Serviciul Vamal nu poate solicita

achitarea drepturilor de import de la Bondarenco Anatolie, deoarece legislația în domeniu

prevede expres că „se calculează și se achită de către beneficiar sau de către persoana

terță, în funcție de cine a plasat aceste mijloace de transport sub regimul vamal de import”.

Prin urmare, Bondarenco Anatolie a susținut că nu poate fi subiectul acestei

proceduri, deoarece legiuitorul a prevăzut în mod expres faptul că drepturile de import se

calculează de la persoana care a plasat mijlocul de transport sub regimul vamal de import.

A solicitat reclamantul anularea procesului-verbal de revendicare a declarațiilor

vamale nr. 43/2 din 21 octombrie 2022, a deciziei cu privire la cererea prealabilă nr.

3

28/26-06/7024-06 din 07 noiembrie 2022, a deciziei de regularizare nr. 420 din 04

noiembrie 2022, a deciziei cu privire la cererea prealabilă nr. 28/11-18382 din 16

decembrie 2022, a deciziei cu privire la declanșarea procedurii de executare silită a

obligației vamale nr. 537 din 25 noiembrie 2022.

Prin hotărârea din 20 aprilie 2023 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ depusă de Bondarenco Anatolie

împotriva Biroului vamal Sud.

Fiind menționat că, după ce hotărârea va deveni definitivă, se dispune anularea

măsurilor de asigurare a acțiunii privind suspendarea executării Deciziei de regularizare

nr. 420 din 04 noiembrie 2022 și Deciziei cu privire la declanșarea procedurii de executare

silită a obligației vamale nr. 537 din 25 noiembrie 2022, aplicate în baza încheierii

Judecătoriei Cahul, sediul central din 19 ianuarie 2023.

La 04 mai 2023, Anatolie Bondarenco, reprezentat de avocatul Apărece Oleg a

declarat apel nemotivat, iar la data de 05 iunie 2023 a depus cererea de apel motivată

împotriva hotărârii din 20 aprilie 2023 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, prin care a

solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii instanței de fond, cu emiterea unei noi

decizii prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral.

Prin decizia din 06 noiembrie 2023 a Curții de Apel Cahul, a fost admis apelul

declarat de către avocatul Apărece Oleg în interesele lui Bondarenco Anatolie, casată

integral hotărârea din 20 aprilie 2023 a Judecătoriei Cahul, sediul Central și pronunțată o

decizie nouă prin care s-a admis parțial acțiunea înaintată de Bondarenco Anatolie

împotriva Biroului vamal Sud.

S-a anulat în parte decizia de regularizare a Biroului vamal Sud nr. 420 din 04

noiembrie 2022, în partea calculării și impunerii spre plată contribuabilului Bondarenco

Anatolie a obligațiilor vamale în mărime de 105 248, 64 de lei,

S-a menținut decizia de regularizare a Biroului vamal Sud nr. 420 din 04 noiembrie

2022, în partea calculării și impunerii spre plată contribuabilului Bondarenco Anatolie a

obligațiilor vamale în sumă de 90 244, 94 de lei.

S-a anulat în parte decizia nr. 537 cu privire la declanșarea procedurii de executare

silită a obligației vamale în sumă de 105 248, 64 de lei de la plătitorul vamal Bondarenco

Anatolie, emisă de Biroul vamal Sud la data de 25 noiembrie 2022.

În rest, acțiunea lui Bondarenco Anatolie a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prin transmiterea de către

Bondarenco Anatolie în folosință lui Dănăilă Valeriu, Derivolcov Andrei, Cioaric

Nicolae, Choarik Nikolay a mijlocului de transport, care a beneficiat de tratament tarifar

favorabil, au fost încălcate prevederile pct. 28 a Hotărârii Guvernului nr. 474 din 20 aprilie

2016, art. 28 lit. z), pct. 1) din Legea nr. 1380/1997 cu privire la tariful vamal și pct.11

subpct. 1) din nota la anexa nr. 2 la aceeași lege, art. 124 alin. (14), pct. 1) Cod fiscal,

fiind întocmit procesul-verbal de reverificare a declarațiilor vamale nr. 43/2 din 21

octombrie 2022 și decizia de regularizare nr. 420 din 04 noiembrie 2022. Astfel, nu pot fi

reținute argumentele apelantului Bondarenco Anatolie, precum că, el ar fi respectat

integral condițiile impuse de Codul vamal și legile speciale referitoare la importarea

automobilelor de către persoanele cu dezabilități locomotorii, deoarece nu a

comercializat, transmis în arendă, locațiune, uzufruct, leasing operațional sau financiar

4

automobilul Volkswagen Sharan. Prin urmare, în urma utilizării de către alte persoane a

mijlocului de transport importat cu scutirea de plată a drepturilor de import, s-a încălcat

principiul acordării facilităților fiscale și vamale, prin nerespectarea destinației finale a

mijlocului de transport.

A menționat instanța de apel că nu poate reține ca întemeiate argumentele

apelantului, precum că, Biroul vamal Sud incorect a solicitat achitarea drepturilor de

import de la Bondarenco Anatolie, deoarece mijlocul de transport Volkswagen Sharan, a

fost plasat sub regim vamal de import de către persoana terță Cioaric Nicolae. În acest

sens este de notat faptul că, declarația vamală DV-6 a fost depusă la data de 08 octombrie

2020 anume de către Bondarenco Anatolie, cu privire la importul autoturismului de model

Volkswagen Sharan, iar Cioaric Nicolae, în baza procurii (f.d.80-81), doar a introdus pe

teritoriul Republicii Moldova acest mijloc de transport. Astfel, acțiunile Biroului vamal

Sud sunt legale și întemeiate referitor la calcularea plăților vamale de la beneficiar, iar,

Cioaric Nicolae prin procura eliberată de Bondarenco Anatolie a avut împuterniciri doar

pentru procurarea mijlocului de transport și transportarea acestuia până la locul de trai, în

corespundere cu pct. 19 din HG 474/2016 ”persoanele terțe importă mijloacele de

transport cu destinație specială și le livrează doar beneficiarului care va utiliza aceste

mijloace de transport nemijlocit conform destinației lor finale”. Deci, lui Cioaric Nicolae

nu-i poate fi imputată nerespectarea regimului vamal de import a mijlocului de transport

și nu poate fi obligat la achitarea plăților vamale pentru încălcarea regimului vamal, or el

a acționat prin procură în nunele lui Bondarenco Anatolie.

A susținut că, obligația vamală nu a apărut la data importului mijlocului de transport,

or, la acea data Bondarenco Anatolie nu a încălcat prevederile legale, efectuând importul

mijlocului de transport în condițiile legii. Dar, obligația vamală a apărut ulterior, când au

fost depistate operațiunile de intrare/ieșire din țară cu implicarea mijlocului de transport,

de către persoanele terțe, care nu sunt abilitate cu atribuții de însoțire/îngrijire a lui

Bondarenco Anatolie. Prima încălcare în acest sens manifestându-se la data de

25.12.2020, când a fost realizată prima ieșire din țară cu această unitate de transport de

către Dănăilă Valeriu (f.d.67) și toate calculele erau necesar de a fi realizate anume de la

această dată așa cum, la această dată a fost realizată prima încălcare. Dar, nu la data de

03.04.2021 cum invocă Biroul vamal Sud, or, la această dată a intrat Derivolcov Andrei

în țară cu mijlocul de transport. Iar, instanța de fond la emiterea hotărîrii contestate s-a

limitat doar la menționarea faptului că, în perioada 01 ianuarie 2020 – 15 septembrie

2022, pentru mijlocul de transport de model Volkswagen Sharan, au fost înregistrate 18

traversări a frontierei se stat (direcția intrare și ieșire), prin posturile vamale Cahul-

Oancea (auto), Leușeni - Albița (auto). La momentul traversărilor frontierei de stat, la

volanul mijlocului de transport de model Volkswagen Sharan, cu numărul de

înmatriculare BBW254, s-au aflat: Dănăilă Valeriu, Derivolcov Andrei, Cioaric Nicolae,

Choarik Nikolay. Persoana cu dizabilitate locomotorii - Bondarenco Anatolie, la

momentul traversării frontierei de stat, nu se afla în mijlocul de transport (f.d.66-67). Or,

potrivit art. 1275 alin. (2) Cod vamal obligația vamală apare la data producerii încălcării,

iar la caz, prima încălcare s-a realizat la data de 25.12.2020, dar nu la 03.04.2021 cum

invocă Biroul vamal Sud, și calculele urmau a fi realizate anume la data de 25.12.2020,

5

dar nu cum s-a realizat la caz de către intimat și nici nu la data de 08.10.2020 cum invocă

apelantul.

Drept urmare, Curtea de apel Cahul a considerat de a anula în parte decizia nr. 537

cu privire la declanșarea procedurii de executare silită a obligației vamale în sumă de

105 248,64 de lei de la plătitorul vamal Bondarenco Anatolie, emisă de Biroul vamal Sud

la data de 25 noiembrie 2022.

Astfel, în legătură cu neexecutarea obligației vamale, la data de 25 noiembrie 2022

Biroul vamal Sud a emis decizia nr. 537 cu privire la declanșarea procedurii de executare

silită a obligației vamale a plătitorului vamal, iar prin scrisoarea cu nr. 28/26-03/7571-06

din 28 noiembrie 2022, pârâtul a comunicat lui Bondarenco Anatolie despre declanșarea

procedurii de executare și l-a informat despre stingerea obligației vamale prin intermediul

Biroului vamal Sud (f.d.33).

Prin urmare, acțiunile organului vamal cu privire la declanșarea procedurii de

executare silită a obligației vamale sunt legale și întemeiate, însă, stabilindu-se necesitatea

anulării în parte a deciziei de regularizare a Biroului vamal Sud nr. 420 din 04 noiembrie

2022, în partea calculării și impunerii spre plată contribuabilului Bondarenco Anatolie a

obligațiilor vamale în mărime de 105 248,64 de lei. Totodată, conchizându-se și

necesitatea menținerii deciziei de regularizare a Biroului vamal Sud nr. 420 din 04

noiembrie 2022, în partea calculării și impunerii spre plată contribuabilului Bondarenco

Anatolie a obligațiilor vamale în sumă de 90 244,94 de lei, se manifestă și necesitatea

anulării în parte a deciziei nr. 537 cu privire la declanșarea procedurii de executare silită

a obligației vamale în sumă de 105 248,64 de lei de la plătitorul vamal Bondarenco

Anatolie, emisă de Biroul vamal Sud la data de 25 noiembrie 2022.

A concluzionat că, în rest acțiunea lui Bondarenco Anatolie este necesar de a o

respinge ca neîntemeiată așa cum, procesul-verbal de reverificare a declarațiilor vamale

nr. 43/2 din 21 octombrie 2022; răspunsul nr. 28/26-06/7024-06 din 07 noiembrie 2022,

emis în urma examinării contestației procesului-verbal de reverificare a declarațiilor

vamale nr. 43/2 din 21 octombrie 2022; răspunsul nr. 28/11-18382 din 16 decembrie 2022,

emis în urma examinării contestației depuse împotriva deciziei de regularizare nr. 420 din

04 noiembrie 2022, nu sunt acte administrative și nu se contestă separat de actul

administrativ principal.

La 09 februarie 2024, Biroul vamal Sud a depus de recurs împotriva deciziei din 06

noiembrie 2023 Curții de Apel Cahul, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivare, a invocat că, instanța de apel examinând cauza a interpretata în mod

eronat legea, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, aplicând o lege care nu trebuia

să fie aplicată.

Consideră că, concluzia instanței de apel cu privire la micșorarea cuantumului

datoriei vamale, nu este întemeiată pe un suport juridic, iar argumentul Biroului vamal

Sud asupra temeiului de aplicare a legii din anul 2021 prioritar în raport cu cea din anul

2020, este justificată de modificările legale intervenite, ceea ce constituie temei pentru

casarea parțială a Deciziei Curții de Apel Cahul din 06.11.2023 și emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii înaintate de Bondarenco Anatolie.

6

Astfel, recurentul a susținut că, instanța de apel a dat o interpretate arbitrară

materialelor dosarului și cadrului normativ pertinent speței.

La data de 21 și 26 februarie 2024, Bondarenco Anatolie, reprezentat de avocatul

Apărece Oleg, a depus recurs împotriva deciziei din 06 noiembrie 2023 a Curții de Apel

Cahul, prin care a solicitat casare parțială a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea

unei decizii noi de admiterea a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că Bondarenco Anatolie a respectat în totalitate

condițiile impuse de Codul Vamal și legile speciale referitoare la importarea

automobilelor de către persoanele cu dezabilități locomotorii. Acesta nu a comercializat,

transmis în arendă, locațiune, uzufruct, leasing operațional sau financiar automobilul

Volkswagen Sharan n/î BBW 254 nici unei persoane.

A indicat că, instanța de apel în mod corect a ajuns la concluzia că instanța de fond

la emiterea hotărârii contestate s-a limitat doar la menționarea faptului că, în perioada 01

ianuarie 2020 15 septembrie 2022, pentru mijlocul de transport de model Volkswagen

Sharan, cu numărul de înmatriculare BBW254, au fost înregistrate 18 traversări a

frontierei de stat (direcția intrare și ieșire), prin posturile vamale Cahul Oancea (auto),

Leușeni - Albița (auto). La momentul traversărilor frontierei de stat, la volanul mijlocului

de transport de model Volkswagen Sharan, cu numărul de înmatriculare BBW254, s-au

aflat: Dănăilă Valeriu, Derivolcov Andrei, Cioaric Nicolae, Choarik Nikolay. Persoana cu

dizabilitate locomotorii - Bondarenco Anatolie, la momentul traversării frontierei de stat,

nu se afla în mijlocul de transport (f.d. 66-67). Însă, nu a stabilit când a fost realizată

prima încălcare, iar fără stabilirea datei la care s-a realizat încălcarea, nu putea stabili

momentul apariției obligației vamale așa cum, în dependență de prima încălcare se

calculează și obligațiile vamale.

A mai invocat și faptul că instanțele inferioare nu au ținut cont de faptul că în privința

lui Bondarenco Anatolie urmează a fi aplicate prevederile legii speciale, respectiv

Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a

facilităților fiscale și vamale la importul mijloacelor de transport cu destinație specială.

Astfel cadrul legal în vigoare la data importului - 08.10.2020 cât și cel în vigoare la

data întocmirii - procesului verbal de reverificare a declarațiilor vamale - 21.10.2022-

prevedea expres că calcularea taxelor se efectuează la data importului automobilului

(08.10.2020) - respectiv coeficientul maxim prevăzut la importul automobilelor la data

de 08.10.2020 constituia 38.88 lei /cm3.

Cu referire la termenul de depunere a recursurilor:

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la Curtea Supremă de

Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă

legea nu stabilește un alt termen.

Curtea de Apel Cahul a pronunțat dispozitivul deciziei contestate la 06 noiembrie

2023, în ședință publică.

Din materialele dosarului rezultă că, decizia motivată a instanței de apel a fost

expediată Biroului vamal Sud la 22 decembrie 2023, fapt ce se confirmă prin scrisoarea

de expediere anexată la dosar (f.d.204, vol.1).

Astfel, recursul depus de către Biroul vamal Sud la 09 februarie 2024, este depus cu

respectarea prevederilor art.245 din Codul administrativ.

7

Din materialele dosarului rezultă că, decizia motivată a instanței de apel a fost

expediată avocatului Apărece Oleg la 22 decembrie 2023 și recepționată de către acesta

la data de 29 decembrie 2023, fapt ce se confirmă prin avizul anexat la dosar (f.d.209,

vol.1),

Astfel, recursul depus de către Bondarenco Anatolie, reprezentat de avocatul

Apărece Oleg, la 21 februarie 2024, este depus cu respectarea prevederilor art.245 din

Codul administrativ.

La data de 12 februarie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia recursurilor, cu înștiințarea despre necesitarea prezentării referinței.

Până la data examinării recursurilor intimații nu au manifestat opțiunea de a depune

referințe asupra recursurilor.

Examinând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile inadmisibile,

din următoarele motive.

Examinând temeiurile invocate în recursurile depuse de Biroul vamal Sud și de

Bondarenco Anatolie, reprezentat de avocatul Apărece Oleg, în raport cu materialele

cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție le consideră inadmisibile,

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 2451 alin. (1), (3) din Codul administrativ, recursul este

admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se

schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau

decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau

decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța

nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.

d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la

rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la

rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu

au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.

În sensul art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil,

completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind

inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul

inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se

comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. a1) că, recursul se

declară inadmisibil în special când recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.2451.

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente

8

și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține

că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și

cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale

încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel

contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursuri de Biroul

vamal Sud și de Bondarenco Anatolie, reprezentat de avocatul Apărece Oleg nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se

referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Cahul și

nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material

sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursurile

depuse de Biroul vamal Sud și de Bondarenco Anatolie, reprezentat de avocatul Apărece

Oleg conțin obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în

judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Cahul, fiind apreciate în mod

corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în

modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate

a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursurilor cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se

bazează, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursurilor însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul

de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul

de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică

determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Cahul și o minimă argumentare a criticii

în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Cahul, nu echivalează cu

un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument,

9

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorilor recursurilor,

fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești

supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de

recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de

aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului

6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de justiție

ajunge la concluzia de a declara inadmisibile recursurile depuse de Biroul vamal Sud și

de Bondarenco Anatolie, reprezentat de avocatul Apărece Oleg.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursurile depuse de Biroul vamal Sud și de Bondarenco Anatolie, reprezentat de

avocatul Apărece Oleg, se declară inadmisibile.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Mariana Ursachi

Ion Malanciuc

10