2ra-644/23 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-644/23 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-644/23

2-21178604-01-2ra-03052023

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (jud. M. Hanganu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud: G. Colev, Șt. Starciuc, A. Curdov)

DECIZIE

25 iulie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Lilia Roic-Botezatu

examinând recursul declarat de Vasilisa Roșioru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasilisa Roșioru

împotriva Alexandrei Vacarciuc, Anatoli Odnostalco și Afanasi Chihaioglo cu

privire la repararea prejudiciului material, prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 27 octombrie 2022 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă :

La 03 decembrie 2021, Vasilisa Roșioru a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Alexandrei Vacarciuc, Anatoli Odnostalco și Afanasi

Chihaioglo, solicitând încasarea de la pârâți, în mod solidar, a prejudiciului

material cauzat prin infracțiune, în mărime de 28 558,7 lei, constituit din: suma de

1 982,62 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru tratamentul lui Andrei Sarî-Terzi, suma

de 4 428, 28 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru transport, suma de 22 147,8 lei,

cheltuieli de înmormântare a lui Andrei Sarî-Terzi și săvârșirea mesei de pomenire,

încasarea de la pârâți a câte 100 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, încasarea

de la pârâți, în mod solidar, a cheltuielilor de asistență juridică, în mărime de 9 000

de lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că prin sentința judecătoriei din 14

mai 2018 a Judecătoriei Comrat, menținută prin decizia din 10 decembrie 2018 a

Curții de Apel Comrat, pârâții au fost recunoscuți vinovați de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 298 lit. a) din Codul penal, fiind stabilită fiecăruia

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu aplicarea art.90 din

Codul penal, pe un termen de probă de 2 ani. Iar prin decizia din 19 noiembrie

2019 a Curții Supreme de Justiție, recursurile ordinare au fost respinse ca

inadmisibile. Astfel, prin hotărâre judecătorească definitivă, pârâții au fost

recunoscuți culpabili de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 298 lit. a) din

Codul penal, și anume încălcarea regulilor de exploatare a stațiilor de producere, a

liniilor de transportare și distribuire a energiei electrice și termice, a conductelor de

transportare a combustibilului, soldată cu decesul unei persoane. În rezultatul

1

acțiunilor ilegale ale pârâților din 04 iunie 2013, tatălui Andrei Sarî-Terzi i-au fost

cauzate leziuni corporale: arsuri termice de flacără de gradul 2-3, pe: față, cap, gât,

torace, abdomen, membrele superioare cu suprafața totală de 30 %, fiindu-i arse

părul și sprâncenele, arsuri termice ale căilor respiratorii superioare, care au fost

calificate de expert ca vătămări corporale grave cu pericol pentru viață. La fel, au

fost însoțite de intoxicarea organelor interne, pneumonie purulentă, fiind

complicate cu insuficiență cardiacă ușoară, survenind moartea lui Andrei Sarî-

Terzi la xxxxx.

Totodată, a precizat că în cadrul procesului penal a fost recunoscută în calitate

de succesor.

Reclamanta a reiterat că, în rezultatul arsurilor termice produse în urma

exploziei gazului din bucătăria casei de locuit al tatălui, acesta s-a aflat internat în

centrul de arsuri al IMSP „Spitalul de traumatologie și ortopedie” o perioada mai

mult de două luni, unde a urmat tratament. Pentru procurarea medicamentelor

necesare și alimentației corespunzătoare, a suportat cheltuieli în mărime de 1 982,

62 de lei. Pentru deplasările cu transportul, pentru a fi în preajma tatălui, fiind

necesară prezența personală, a suportat cheltuieli în sumă de 4 428,28 de lei.

Pentru organizarea înmormântării și meselor de pomenire, suma cheltuielilor a

constituit 22 147,8 lei.

De asemenea, a indicat că, fiind ocupată de organizarea înmormântării,

serviciile ÎI „Topal Gheorghe” privind păstrarea temporară a defunctului și

restaurarea corpului, au fost achitate de sora sa Ecaterina Deli, constituind suma de

550 de lei, conform bonului de plată, însă ulterior acesteia i-a restituit suma,

conform recipisei.

La fel, a apelat la asistență juridica calificată și la 25 iunie 2013 a încheiat

contract cu avocatul Ruslan Ahmedov, căruia i-a achitat suma de 4 000 de lei.

Apelarea la serviciile avocatului a fost dictată de faptul că inițial tatăl a fost

învinuit de explozia produsă.

Reclamanta a pretins cauzarea prejudiciului moral, motivând prin faptul că de

la producerea evenimentului până la adresarea în instanța de judecată, pârâții nu au

cerut scuze pentru acțiunile comise soldate cu decesul tatălui, nici după sentința de

condamnare. Din contra, pe parcursul procesului au încercat să pună vina pe tatăl

său, care singur ar fi deschis robinetul de siguranță și ar fi vinovat de explozie, în

condițiile în care mai mult de trei ani nu a folosit gazul natural. Pe perioada

tratamentului tatălui, momentul decesului și după înmormântarea lui, a avut

suferințe ce nu pot fi descrise legate de pierderea părintelui. Despre producerea

exploziei gazului natural a aflat în aceeași zi, însă cine sunt persoanele vinovate a

aflat doar după pronunțarea deciziei din 10 decembrie 2018 a Curții de Apel

Comrat.

Totodată, a suținut că, pentru a pregăti actele, întocmirea cererii de chemare

în judecată și reprezentarea intereselor în procesul civil, a încheiat la 01 decembrie

2021 contractul de asistență juridică cu avocatul Ruslan Ahmedov, fiind apreciate

servicii în sumă de 5 000 de lei, iar pentru fiecare ședință de judecată la care

participă, a câte 250 de lei. Onorariul avocatului în suma de 5000 de lei a fost

achitat, conform bonului de plată, cheltuieli care urmează a-i fi compensate de

pârâți.

Prin hotărârea din 18 februarie 2022 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, s-a

2

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Vasilisa Roșioru și s-a

încasat, în mod solidar, de la Alexandra Vacarciuc, Anatoli Odnostalco și Afanasi

Chihaioglo în beneficiul Vasilisei Roșioru suma de 1 982,62 de lei cu titlu de

cheltuieli pentru tratamentul lui A. Sarî-Terzi, suma de 4 428, 28 de lei cu titlu de

cheltuieli pentru transport, suma de 22 147,8 lei, cheltuieli de înmormântare a lui

A. Sarî-Terzi și organizarea mesei de pomenire, suma de 9 000 de lei cu titlu de

cheltuieli pentru asistență juridică. S-a încasat de la Alexandra Vacarciuc în

beneficiul Vasilisei Roșioru suma de 40 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral

cauzat prin infracțiune. S-a încasat de la Anatoli Odnostalco în beneficiul Vasilisei

Roșioru suma de 40 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune.

S-a încasat de la Afanasi Chihaioglo în beneficiul Vasilisei Roșioru suma de 40

000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune. În rest, s-au respins

pretențiile ca fiind neîntemeiate.

Prin hotărârea suplimentară din 18 mai 2022 a Judecătoriei Comrat, sediul

Central, s-a încasat în mod solidar de la Alexandra Vacarciuc, Anatoli Odnostalco

și Afanasi Chihaioglo în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 856,76 de lei,

de la care reclamanta a fost scutită la înaintarea acțiunii. S-a încasat de la

Alexandra Vacarciuc, Anatoli Odnostalco și Afanasi Chihaioglo în beneficiul

statului taxa de stat în mărime de 100 de lei de la fiecare.

În dezacord cu hotărârea primei instanței, Alexandra Vacarciuc, Anatoli

Odnostalco și Afanasi Chihaioglo au declarat apel.

Prin decizia din 27 octombrie 2022 a Curții de Apel Comrat s-a admis apelul

declarat de Alexandra Vacarciuc, Anatoli Odnostalco și Afanasi Chihaioglo și s-a

modificat hotărârea din 18 februarie 2022 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, în

partea încasării, în mod solidar, a cheltuielilor de transport și încasării prejudiciului

moral, diminuând suma încasată cu titlu de cheltuieli de transport de la 4 428, 28

de lei până la 4 343,78 de lei, diminuând cuantumul prejudiciului moral încasat de

la Alexandra Vacarciuc de la 40 000 de lei la 20 000 de lei, de la Anatoli

Odnostalco de la 40 000 de lei la 15 000 de lei, de la Afanasi Chihaioglo de la 40

000 de lei la 10 000 de lei. În rest s-a menținut hotărârea judecătorească fără

modificări.

La data de 07 februarie 2023, prin intermediul poștei terestre (Vol.II, f.d.19),

Vasilisa Roșioru a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 27 octombrie 2022

a Curții de Apel Comrat, solicitând declararea recursului admisibil, casarea

deciziei instanței de apel, menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că, decizia instanței de apel este

ilegală, neîntemeiată și urmează a fi casată, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Intimații în cadrul examinării cauzei în prima instanță, în special, la etapa

pregătirii cauzei pentru dezbaterile judiciare, nu au prezentat probe, care ar

confirma componența familiilor, starea materială și alte probe, în baza cărora

instanța de apel ulterior a modificat hotărârea instanței de fond. Pe parcursul

examinării cauzei civile nu au recunoscut vina și au declarat că nu sunt implicați în

decesul lui Andrei Sarî-Terzi, deși, vina lor a fost dovedită printr-o hotărâre

definitivă și irevocabilă. Totodată, instanța de apel la pronunțarea deciziei

contestate a luat în considerare documentele anexate la cererea de apel, care

intimații puteau și urmau să le prezinte în cadrul examinării cauzei în instanța de

fond.

3

Recurenta a considerat ca fiind eronate concluziile instanței de apel cu privire

la netemeinicia concluziilor instanței de fond, care a încasat de la fiecare intimat

suma de 40 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, întrucât cuantumul despăgubirii

încasate de prima instanță ar fi putut într-o măsură oarecare să compenseze

suferințele morale suportate din cauza acțiunilor ilegale ale intimaților. La fel, a

exprimat dezacordul cu concluziile instanței de apel precum că nu a prezentat

probe care ar confirma gravitatea suferințelor suportate. Or, în cadrul examinării

cauzei penale, intimații nu și-au recunoscut vina, au încercat să-l acuze pe tatăl

recurentei de scurgere de gaz, care a provocat explozia în urma căreia a avut arsuri

și timp de 2 luni a suferit în centrul pentru arsuri, iar ulterior a decedat. Deplasările

zilnice la instituțiile medicale, îngrijorarea pentru viața tatălui, anxietatea după

moartea sa, suferința din cauza pierderii persoanei dragi, examinarea cauzei penale

care s-a desfășurat timp de șase ani și jumătate, amintirea permanentă a acelei zile

tragice, în care tatăl a decedat, fără îndoială dovedesc suferințele morale suportate.

Intimații niciodată nu și-au cerut iertare pentru fapta lor, iar în cadrul examinării

cauzei civile au afirmat că tatăl său este vinovat de cele întâmplate.

Instanța de apel a dat o apreciere arbitrară probelor, eronat a admis în calitate

de probe actele ce nu au fost prezentate de către intimați la examinarea cauzei în

instanța de fond, dar au fost anexate la cererea de apel. Aprecierea arbitrară a

probelor a dus la pronunțarea unei decizii neîntemeiate și ilegale.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 16 mai 2023 (Vol.II,

f.d.26), a fost expediată în adresa intimaților și a fost recepționată la 18 mai 2023

de către Alexandra Vacarciuc și Anatoli Odnostalco, conform avizelor de recepție

(Vol.II, f.d.30-31). Din adresa lui Afanasi Chihaioglo s-a restituit corespondența

instanței ca fiind nereclamată (Vol.II, f.d.28-29).

Intimații nu au făcut uz de dreptul lor procedural și nu au depus referințe la

cererea de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 27 octombrie 2022, iar cererea de

recurs a fost depusă la 07 februarie 2023, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.19).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei integrale a deciziei instanței de

apel către participanții la proces prin scrisoarea datată cu 06 decembrie 2022

(Vol.I, f.d.242) și a fost recepționată de către recurentă la 09 decembrie 2022,

conform avizului de recepție (Vol.I, f.d.243). Astfel, recursul declarat este în

termen.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie

2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

4

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de Vasilisa Roșioru, a fost depus până la data intrării în

vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în

vigoare la data depunerii recursului.

Totodată, având în vedere că legea procedural civilă, care impune obligații

noi, anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces,

limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau

suplimentare, nu are putere retroactivă recursul se va examina conform procedurii

de judecare a recursului în vigoare la data depunerii acestuia, deoarece după sensul

său norma referitoare la temeiuri cuprinde și procedura, or, temeiurile nu pot fi

separate de procedura de examinare și soluționare, ele fiind un tot întreg organic.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1), (2), (3), (4) din Codul de

procedură civilă, examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține

de competența Curții Supreme de Justiție. Asupra admisibilității recursului decide

un complet din 3 judecători. Recursul considerat admisibil se examinează într-un

complet din 3, 5 sau 9 judecători ai Curții Supreme de Justiție. Judecătorii care au

examinat admisibilitatea recursului pot participa și la examinarea recursului în

cauză.

În temeiul art. 440 alin.(3) din Codul de procedură civilă, dacă este considerat

admisibil, completul examinează recursul în fond.

În virtutea art. 442 alin. (1), (2), (3) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute

la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror

drepturi sunt lezate prin hotărâre. În recurs nu pot fi administrate noi dovezi, cu

excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată. Aprecierea probelor dată de

prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu

excepția cazului când se invocă temeinic art.432 alin.(1) lit.e) sau când Curtea

Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea

recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare, prevederile art.372

alin.(1) se aplică în mod corespunzător. Instanța de recurs este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale invocate în recurs.

Art. 444 din Codul de procedură civilă prevede că recursul considerat

admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea participanților la proces, cu

excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1) lit.b) și e).

Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru a

se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite verificarea legalității

hotărârilor atacate.

Verificând actul de dispoziție judecătoresc contestat în limitele controlului de

legalitate, în raport cu criticele invocate în recurs, în baza materialelor din dosar, în

coroborare cu normele de drept aplicabile, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție considerând admisibil recursul declarat, urmează a-l admite și

a casa decizia instanței de apel în partea modificării hotărârii primei instanțe prin

5

diminuarea cuantumului prejudiciului moral încasat cu menținerea în această parte

a hotărârii primei instanțe, iar în rest se menține decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept: f) să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Din perspectiva prevederilor art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

în vigoare la data depunerii recursului, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatul 4 al aceluiași articol stipulează că săvârșirea altor încălcări decît

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Având în vedere că în sistemul legislației procesuale naționale instanța de

judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul acestuia în

sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către partea reclamantă,

subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a verifica dacă la caz a fost

îndeplinită condiția unei examinări efective și a oferit un răspuns specific și

explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului, a examinat toate

pretențiile și argumentele înaintate.

Curtea Europeană a reiterat că efectul articolului 6 § 1 este, inter alia, de a

impune unei instanțe obligația de a efectua o examinare adecvată a argumentelor și

probelor aduse de către părți (a se vedea Perez v. France [GC], nr. 47287/99, § 80,

ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei obligații a instanțelor judecătorești

este datoria lor de a-și motiva hotărârile (a se vedea, printre altele, Hirvisaari v.

Finland, nr. 49684/99, § 30, 27 septembrie 2001).

De altfel, în cazul garanțiilor acordate de art. 6 § 1 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, include printre altele

dreptul părților de a fi în mod real „auzite”, adică în mod corect examinate de către

instanța sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a

proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și

elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în

determinarea situației de fapt. Obligația de motivare impune o apreciere

întotdeauna atașată de natura cauzei, de circumstanțele acesteia, de probele

prezentate. Motivarea unei hotărâri este înțeleasă ca o explicare inteligibilă a

hotărârii luate, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv tuturor argumentelor

aduse de parte, dar nici ignorarea lor, însă un răspuns al argumentelor

fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că prin cererea de

chemare în judecată depusă, Vasilisa Roșioru a solicitat încasarea de la pârâți, în

mod solidar, a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în mărime de 28 558,7

lei, constituit din: suma de 1 982,62 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru tratamentul

lui Andrei Sarî-Terzi, suma de 4 428, 28 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru

transport, suma de 22 147,8 lei, cheltuieli de înmormântare a lui Andrei Sarî-Terzi

6

și săvârșirea mesei de pomenire, încasarea de la pârâți a câte 100 000 de lei, cu

titlu de prejudiciu moral, încasarea de la pârâți, în mod solidar, a cheltuielilor de

asistență juridică, în mărime de 9 000 de lei (Vol.I, f.d.1-3).

Prima instanță judecând cauza în fond, prin hotărârea din 18 februarie 2022, a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Vasilisa Roșioru și a

încasat, în mod solidar, de la Alexandra Vacarciuc, Anatoli Odnostalco și Afanasi

Chihaioglo în beneficiul Vasilisei Roșioru suma de 1 982,62 de lei cu titlu de

cheltuieli pentru tratamentul lui A. Sarî-Terzi, suma de 4 428, 28 de lei cu titlu de

cheltuieli pentru transport, suma de 22 147,8 lei, cheltuieli de înmormântare a lui

A. Sarî-Terzi și organizarea mesei de pomenire, suma de 9 000 de lei cu titlu de

cheltuieli pentru asistență juridică. A încasat de la Alexandra Vacarciuc în

beneficiul Vasilisei Roșioru suma de 40 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral

cauzat prin infracțiune. A încasat de la Anatoli Odnostalco în beneficiul Vasilisei

Roșioru suma de 40 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune.

A încasat de la Afanasi Chihaioglo în beneficiul Vasilisei Roșioru suma de 40 000

de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune. În rest, a respins

pretențiile ca fiind neîntemeiate (Vol.I, f.d.139, 149-154).

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel

Comrat prin decizia din 27 octombrie 2022, a admis apelul declarat de Alexandra

Vacarciuc, Anatoli Odnostalco și Afanasi Chihaioglo și a modificat hotărârea din

18 februarie 2022 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, în partea încasării, în mod

solidar, a cheltuielilor de transport și încasării prejudiciului moral, diminuând suma

încasată cu titlu de cheltuieli de transport de la 4 428, 28 de lei până la 4 343,78 de

lei, diminuând cuantumul prejudiciului moral încasat de la Alexandra Vacarciuc de

la 40 000 de lei la 20 000 de lei, de la Anatoli Odnostalco de la 40 000 de lei la 15

000 de lei, de la Afanasi Chihaioglo de la 40 000 de lei la 10 000 de lei. În rest, a

menținut hotărârea judecătorească fără modificări (Vol.I, f.d.233-241).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că instanțele de judecată,

la determinarea mărimii prejudiciului moral în echivalent bănesc, sunt în drept să

ia în considerare și alte circumstanțe, care pot fi dovedite prin documentele

dosarului, în special situația familială și materială a persoanei responsabile pentru

cauzare părții vătămate a prejudiciului moral.

Instanța de apel a reținut concluziile primei instanțe privind încasarea de la

pârâți în beneficiul reclamantei a prejudiciului moral, totodată a conchis că nu a

ținut cont de circumstanțele menționate mai sus, de aceea a considerat necesar de a

modifica hotărârea judecătorească în partea mărimii prejudiciului moral,

diminuând suma prejudiciului moral încasat de la Alexandra Vacarciuc de la 40

000 de lei până la 10 000 de lei, de la Anatoli Odnostalco de la 40 000 de lei la 15

000 de lei, de la Afanasi Chihaioglo de la 40 000 de lei la 10 000 de lei. Ajungând

la această concluzie, instanța de apel a luat în considerare caracterul și gravitatea

infracțiunii, în urma cărui fapt a fost cauzat prejudiciul moral, circumstanțele, în

care acesta a fost cauzat, gravitatea suferințelor morale ale reclamantei și

considerat că suma încasată este una adecvată și proporțională cu prejudiciul moral

cauzat, stabilit în conformitate cu art. 1423 din Codul civil.

Concomitent, instanța de apel a indicat că reclamantei, în urma acțiunilor

pârâților, i-au fost cauzate suferințe morale și prejudiciul moral, însă cerința

reclamantei Vasilisa Roșioru privind încasarea de la pârâții a câte 100 000 de lei cu

7

titlu de prejudiciu moral cauzat, nu poate fi admisă în volumul solicitat, deoarece

reclamanta nu a prezentat probe referitor la cauzarea suferințelor morale și psihice

grave. Ținând cont de circumstanțele expuse mai sus, precum și luând în

considerare situația patrimonială a intimaților: Afanasi Chihaioglo este invalid de

gradul doi și indemnizația lui constituie 2 356,4 lei, are la întreținere doi copii

minori, Alexandra Vacarciuc este pensionară și pensia ei constituie 3 595,14 lei,

Anatoli Odnostalco locuiește cu mama, fiind în etate și se află la întreținerea

acestuia, instanța de apel a considerat că urmează a fi încasat prejudiciul moral în

cuantumul dispus, care este întemeiat și proporțional cu acel prejudiciu, care a fost

suportat de reclamantă și poate servi ca compensare suficientă a suferințelor

psihice și fizice, suportate de reclamantă în urma acțiunilor pârâților.

Din criticile aduse în recursul declarat se identifică dezacordul recurentei cu

decizia instanței de apel în partea diminuării cuantumului prejudiciului moral

încasat de prima instanță, motivând, în esență, că inițial intimații nu au prezentat

probe privind componența familiilor, starea materială și alte probe, precum și pe

parcursul examinării cauzei, intimații nu au recunoscut vina în săvârșirea acțiunilor

soldate cu decesul tatălui său, deși exista o hotărâre definitivă și irevocabilă în

acest sens.

Recapitulând esența litigiului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție notează că prin sentința din 14 mai 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul

Central, menținută prin decizia din 10 decembrie 2018 a Curții de Apel Comrat,

Alexandra Vacarciuc, Anatoli Odnostalco și Afanasi Chihaioglo au fost

recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 298 lit. a) din

Codul penal, adică încălcarea regulilor de exploatare a stațiilor conductelor de

transportare a combustibilului, dacă aceasta a provocat decesul unei persoane.

Instanța a concluzionat că moartea lui Andrei Sarî-Terzi a survenit ca urmare a

încălcărilor admise de Alexandra Vacarciuc, Anatoli Odnostalco și Afanasi

Chihaioglo (Vol.I, f.d.8-25-72). Iar prin decizia din 19 noiembrie 2019 a Curții

Supreme de Justiție s-au respins ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de

Alexandra Vacarciuc și Anatoli Odnostalco, cu menținerea deciziei instanței de

apel (Vol.I, f.d.73-83).

Drept urmare, reclamanta a pretins repararea prejudiciului material și moral

cauzat în rezultatul infracțiunii comise de intimați, conform solicitărilor formulate

în cererea de chemare în judecată.

Pornind de la faptul că deși recurenta a solicitat casarea deciziei instanței de

apel din 27 octombrie 2022 cu menținerea hotărârii din 18 februarie 2022 a primei

instanțe, însă dezacordul acesteia, în esență, vizează diminuarea de către instanța

de apel a cuantumului prejudiciului moral încasat de prima instanță și astfel

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar a se

pronunța doar în partea contestată.

Urmează a fi reiterate prevederile art.442 alin.(1) din Codul de procedură

civilă, citate supra, în contextul cărora instanța verifică, în limitele invocate în

recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art.432.

În conformitate cu art.221 alin. (5) din Codul de procedură penală, persoana

care nu a intentat acțiunea civilă în cadrul procesului penal are dreptul de a intenta

o asemenea acțiune în ordinea procedurii civile. Dacă acțiunea civilă intentată la

instanța civilă a fost respinsă, reclamantul nu are dreptul de a intenta aceeași

8

acțiune în cadrul procesului penal. Dacă acțiunea civilă a fost respinsă în cadrul

procesului penal, reclamantul nu are dreptul să intenteze aceeași acțiune în ordinea

procedurii civile.

În situația în care reclamanta nu a înaintat o acțiune civilă în procesul penal,

aspect corect constatat de prima instanță, având în vederea existența sentinței în

privința pârâților/intimați, aceasta este în drept de a înainta o astfel de acțiune în

ordine civilă, ceea ce a și făcut la caz.

În virtutea art.1398 alin.(1) din Codul civil, în redacția în vigoare până la 01

martie 2019, cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat

să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul

moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Pentru apariția răspunderii delictuale este necesar un fapt juridic. Acest rol îl

îndeplinește temeiul răspunderii delictuale. Temeiul răspunderii delictuale este

componența delictului civil. Componența delictului civil constituie o totalitate de

elemente esențiale formulate de legiuitor ca necesare și suficiente pentru angajarea

răspunderii delictuale. Componența delictului civil include următoarele elemente

(condiții): prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu și

vinovăția. Acestea sunt condițiile generale necesare pentru antrenarea răspunderii

delictuale.

Raportând prevederile legale citate speței, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție relevă că la caz sunt întrunite condițiile enunțate, în contextul

în care prin sentință judecătorească definitivă și irevocabilă pârâții au fost

recunoscuți vinovați în comiterea faptelor incriminate, soldate în final cu decesul

unei persoane, fiind constatată legătură cauzală între fapta ilicită, prejudiciu și

vinovăția acestora.

În temeiul art. 1422 alin. (1) din Codul civil, în redacția în vigoare până la 01

martie 2019, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe

psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale,

precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să

oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

În sensul art. 1423 alin.(1), (2) din Codul civil, în aceeași redacție, mărimea

compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care

a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Corelând prevederile legale citate cu situația de fapt, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind justificată concluzia primei instanțe în

partea încasării de la Alexandra Vacarciuc, Anatoli Odnostalco și Afanasi

Chihaioglo în beneficiul Vasilisei Roșioru a câte 40 000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral. Prima instanță întemeiat a stabilit că în rezultatul faptelor

incriminate pârâților, a survenit decesul unei persoane având în vedere vătămările

corporale suferite, circumstanțe constatate prin sentință judecătorească, ceea ce a

determinat admiterea parțială a cerinței de reparare a prejudiciului moral pretins.

Or, în urma acțiunilor pârâților a decedat tatăl reclamantei.

9

Urmează a fi remarcat că reclamanta a solicitat suma de 100 000 de lei cu titlu

de prejudiciu moral de la fiecare pârât, însă prima instanța a considerat ca fiind o

satisfacție echitabilă suma de 40 000 de lei încasată de la fiecare pârât în beneficiul

reclamantei, având în vedere suferințele acesteia.

În această ordine de idei, instanța de recurs notează că condițiile de reparație a

prejudiciului moral sunt: constatarea încălcării; imposibilitatea înlăturării

consecințelor încălcării; existența unui prejudiciu considerabil; existența legăturii

de cauzalitate între încălcare și prejudiciu. Existența prejudiciului considerabil

presupune două elemente ce urmează a fi constatate: însăși existența prejudiciului

și caracterul considerabil al acestuia. Probațiunea existenței prejudiciului, legătura

de cauzalitate între încălcare și prejudiciu revine reclamantei.

Subsecvent, având în vedere existența unei sentințe judecătorești definitive și

irevocabilă, prin care este recunoscută vinovăția pârâților în faptele incriminate,

încălcările cărora au dus la decesul unei persoane ca urmare a leziunilor primite,

raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu, se notează existența elementelor ce

antrenează răspunderea pârâților/intimați.

Mai mult, în temeiul art. 123 alin.(3) din Codul de procedură civilă, sentința

pronunțată de instanța judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, este

obligatorie pentru instanța chemată să se pronunțe asupra efectelor juridice civile

ale actelor persoanei împotriva căreia s-a pronunțat sentința numai dacă aceste acte

au avut loc și numai în măsura în care au fost săvârșite de persoana în cauză.

În atare situație nu poate fi ignorată durerea, suferința și rănirile psihice ale

reclamantei în urma pierderi tatălui, în special nu poate fi eludat aspectul că tatăl

acesteia s-a aflat la tratament, fiind internat în spital în perioadă ulterioară

exploziei de gaze naturale și până la deces, necesitând îngrijire specială, având în

vedere vătămările corporale primite în rezultatul acesteia.

Instanța de recurs apreciază ca fiind irelevantă constatarea instanței de apel

privind neprezentarea probelor referitor la cauzarea suferințelor morale și psihice

grave.

De altfel, la caz sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama

reclamantei, însă urmează a fi apreciată luându-se în considerare circumstanțele,

argumentele părților în proces, excluzându-se pretențiile excesive și vădit

exagerate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că la stabilirea

cuantumului compensației pentru prejudiciul moral, urmează a se evalua atât

despăgubirea destinată reparării acestuia, cât și prejudiciul moral suferit, caracterul

și gravitatea suferințelor fizice sau psihice. Evaluarea prejudiciului moral nu

presupune determinarea costului suferințelor fizice și psihice, care prin sine sunt

inestimabile, însă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale

prejudiciului și implicațiilor acestora pe toate planurile vieții sociale ale persoanei.

La determinarea compensației pentru prejudiciul moral, se ține cont de importanța

valorii morale lezate. Cuantumul compensației acordate depinde și de durata

menținerii consecințelor vătămării. De altfel, decesul unui părinte se resimte toată

viață.

La acest capitol, urmează a fi reținute ca fiind relevante și alegațiile recurentei

referitor la evenimentele acelei zile tragice, aflarea tatălui în centrul specializat de

arsuri, survenirea decesului tatălui acesteia.

10

Mai mult, însăși instanța de apel a menționat că la determinarea mărimii

prejudiciului moral în mod obligatoriu urmează a fi luate în considerare atât

aprecierea subiectivă a gravității cauzării suferințelor fizice și psihice părții

vătămate, cât și obiectivă, ce confirmă faptul vizat, și anume: -importanța vitală a

drepturilor nepatrimoniale personale și a valorilor (viață, sănătate, libertate,

inviolabilitatea domiciliului, secret familial și personal, demnitatea și reputația

profesională ș.a.); -gradul de suportare de către partea vătămată a suferințelor fizice

și psihice (privarea libertății, cauzarea leziunilor corporale, decesul persoanelor

apropiate, (rudelor), pierderea sau limitarea capacității de muncă ș.a); -felul de

vinovăție (intenția, imprudența) persoanelor, care au cauzat prejudiciu, în caz de

necesitate a existenței acesteia pentru repararea prejudiciului moral.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază

ca fiind întemeiată hotărârea primei instanțe în latura încasării prejudiciului moral

în cuantumul dispus, întrucât a ținut cont de criteriile ce justifică echitatea acestuia.

Compensația este una echitabilă, dacă nu este vădit disproporționată în raport cu

gravitatea violărilor constatate.

În ceea ce vizează argumentele instanței de apel cu referire la situația

patrimonială a pârâților, având în vedere gradul de invaliditate a lui Afanasi

Chihaioglo, indemnizația mică, situația familială a acestuia, vârsta înaintată a

Alexandrei Vacarciuc, mărimea pensiei, aflarea mamei în etate în grija lui Anatoli

Odnostalco, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că

acestea sunt insuficiente și nu pot determina în mod imperativ și obligatoriu

diminuarea cuantumului prejudiciului moral până la sumele încasate de instanța

ierarhic inferioară, fiind importantă nu doar stabilirea stării financiare a pîrîților,

dar și gradul de afectare a drepturilor reclamantei. De altfel, pârâții nu au prezentat

și alte înscrisuri care să ateste situația precară materială a acestora, care ar putea

servi ca probe în justificarea constatărilor instanței de apel, nefiind probată lipsa

altor venituri, iar doar dovada că beneficiază de pensie nu este suficientă pentru

aprecierea situației financiare reale a acesteia.

În sensul legislației naționale, anume instanța de judecată este împuternicită

să determine mărimea compensației pentru prejudiciu moral, luând în considerare

criteriile prejudiciului moral. Or, unul din criteriile orientative generale de

apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că,

indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire. Conform

jurisprudenței CtEDO, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca, partea vătămată

să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul

despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu

trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri

nejustificative pentru victimele daunelor.

În corolar, instanța de recurs constatată că prima instanță întemeiat a încasat

cu titlu de prejudiciu moral de la pârâți în beneficiul reclamantei a câte 40 000 de

lei, întrucât este un cuantum care ar compensa suferințele recurentei în rezultatul

decesului tatălui în condițiile menționate, fiind considerată o satisfacție echitabilă.

Implicit, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că

considerentele inserate în motivarea soluției denotă verificarea pretențiilor

înaintate de către reclamantă prin prisma circumstanțelor invocate, obiecțiilor

părților oponente și împrejurărilor constatate și probelor prezentate corelate cu

11

normele de drept material pertinente speței, accentuând considerentele decisive în

formarea concluziei profilată în decizie.

Curtea Europeană, cu referire la art.6 CEDO, amintește că, potrivit

jurisprudenței sale constate, hotărârile judecătorești trebuie motivate astfel încât să

indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează. La caz instanța de

recurs a punctat doar motivele decisive pentru soluționarea prezentei cauze, ceea

ce este admisibil prin prisma jurisprudenței CtEDO (a se vedea cauza García Ruiz

vs Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

Coroborând circumstanțele ce preced, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție va admite recursul declarat și va casa decizia instanței de apel

în partea modificării hotărârii primei instanțe prin diminuarea cuantumului

prejudiciului moral încasat cu menținerea în această parte a hotărârii primei

instanțe, iar în rest se menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art.442, art. 445 alin. (1) lit. f), alin.(3) din Codul de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Vasilisa Roșioru.

Se casează decizia din 27 octombrie 2022 a Curții de Apel Comrat, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasilisa Roșioru împotriva

Alexandrei Vacarciuc, Anatoli Odnostalco și Afanasi Chihaioglo cu privire la

repararea prejudiciului material, prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor

de judecată, în partea modificării hotărârii din 18 februarie 2022 a Judecătoriei

Comrat, sediul Central, prin diminuarea cuantumului prejudiciului moral încasat de

la Alexandra Vacarciuc, Anatoli Odnostalco și Afanasi Chihaioglo în beneficiul

Vasilisei Roșioru cu menținerea în această parte a hotărârii primei instanțe.

În rest se menține decizia din 27 octombrie 2022 a Curții de Apel Comrat și

hotărârea din 18 februarie 2022 a Judecătoriei Comrat, sediul Central.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Lilia Roic-Botezatu

12