2ra-1247/23 — repararea prejudiciului material si moral, inlaturarea obstacolelor in folosirea bunului imobil

2ra-1247/23 — repararea prejudiciului material si moral, inlaturarea obstacolelor in folosirea bunului imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-1247/23

2-19179725-01-2ra-05092023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Lupașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Iu. Cotruță, N. Budăi, I. Țurcan)

DECIZIE

23 iulie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Lilia Roic-Botezatu

examinând recursul declarat de Procuratura Generală a Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iuliana Pascal

împotriva Agenției Proprietății Publice, Procuraturii Generale a Republicii

Moldova, Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze

Speciale, intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova,

intervenient accesoriu Alexandru Pascal cu privire la repararea prejudiciului

material și moral, înlăturarea obstacolelor la folosirea bunului și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 07 noiembrie 2019, Iuliana Pascal a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției Proprietății Publice, Procuraturii Generale a Republicii

Moldova, Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze

Speciale, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, solicitând încasarea din

contul Procuraturii Generale a Republicii Moldova a prejudiciului material în

mărime de 18 829, 88 de lei cu titlu de reparație a bunului, a prejudiciului material

în mărime de 157 500 de lei cu titlu de chirie a bunului, a prejudiciului moral în

mărime de 500 000 de lei a cheltuielilor de judecată suportate constituite din suma

de 1 100 de lei cu titlu de onorariul executorului judecătoresc și suma de 2 500 de

lei pentru expertiza extrajudiciară.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, la 03 iunie 2016 a fost încheiat

cu Gheorghe Sîrbu și Vera Sîrbu contractul de vânzare-cumpărare a imobilului cu

destinație nelocativă, situat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 73,

număr cadastral xxxxx, cu suprafață totală de 29, 4 mp. Ulterior, la 23 noiembrie

2017 a fost încheiat acordul de modificare a contractului, fiind indicată valoarea de

25 000 de euro. Suma de 100 000 de lei, echivalentul a 4 486 de euro, au fost

achitați la data de 03 iunie 2016, iar suma de 20 514 de euro au fost achitați până la

data de 03 iulie 2016.

Prin Hotărârea Guvernului nr.982 din 15 noiembrie 2017, în vigoare din 17

1

noiembrie 2017, s-a hotărât transmiterea cu titlu gratuit, din gestiunea Direcției

Generale pentru Administrarea Clădirilor Guvernului Republicii Moldova în

gestiunea Procuraturii Generale a Republicii Moldova, bunurile imobile proprietate

publică a statului, amplasate în mun. Chișinău, str. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 73.

La 20 noiembrie 2017 a fost informată prin scrisoarea nr.1249/2-03 despre

faptul că, contractul privind prestarea serviciilor comunale nu va fi prelungit, iar la

27 noiembrie 2017 a fost încheiat acordul privind rezilierea contractului de prestare

a serviciilor comunale nr.324 din 30 decembrie 2016.

La data de 01 decembrie 2017, prin scrisoarea nr.04-06-1598, a fost informată

de către Agenția Proprietății Publice că urmează a fi inițiată procedura de

rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare a încăperilor nelocuibile nr.1710

din 23 aprilie 2015, cu aducerea părților la poziția anterioară încheierii contractului

și i s-a acordat termen benevol de a semna contractul până la data de 15 decembrie

2017, cu transmiterea bunului în proprietatea statului până la data de 22 decembrie

2017.

Reclamanta a expediat la 29 decembrie 2017 în adresa lui Gheorghe Sîrbu și

Agenției Proprietății Publice o cerere, prin care i-a informat că s-a supus solicitării

și Hotărârii de Guvern și a părăsit la 22 decembrie 2017 bunul imobil ce îl folosea

drept oficiu. Totodată, a solicitat lui Gheorghe Sîrbu și Verei Sîrbu rezilierea

contractului de vânzare-cumpărare din 03 iunie 2016 și a acordului din 23

noiembrie 2017. Discuțiile verbale și scrise nu s-au soldat cu succes, Gheorghe

Sîrbu a refuzat să restituie banii și să rezilieze contractul.

Din 22 decembrie 2017 nu a mai intrat în bunul imobil. Astfel a evacuat toate

bunurile din oficiu, a angajat hamali, mașini, care să transporte bunurile (mese,

dulapuri, safeu, oglindă, scaune, canapea, flori, mobile de bucătărie, dosare,

tehnică, etc.), fiind în timp de iarnă, rămânând practic în stradă cu toate bunurile

enunțate și fără un oficiu în care să activeze.

Reclamanta a precizat că la data de 20 august 2019 a încercat să intre în bunul

imobil, dar a stabilit că lacătul era schimbat și a sesizat imediat poliția, serviciul

a fost informată că s-a constatat faptul schimbării lacătului de persoane

necunoscute, fiind pornită o cauză contravențională pe faptul comiterii

samavolniciei.

Ulterior, reclamanta a schimbat lacătul și a intrat în încăpere la data de 11

septembrie 2019, stabilind că bunul imobil a suportat modificări, lipseau prize,

plafoane, pereții erau plini de mucegai, foto-tapetul era rupt, iar în încăpere se

depozita hârtie igienică și mape de control ale Procuraturii Generale.

La data de 13 septembrie 2019 s-a deplasat cu executorul judecătoresc Nina

Isac la bunul imobil pentru a constata cele enunțate, fiind citați în scris și verbal

atât Procuratura Generală a Republicii Moldova, cât și Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale. Ușa de la intrare a

bunului imobil era din nou închisă, iar peste 30 minute un reprezentant al

Procuraturii Generale a Republicii Moldova le-a deschis o altă ușă din bd. Ștefan

cel Mare și Sfânt, nr. 73 și au intrat în încăpere prin interior, unde reprezentanții au

recunoscut că au închis prin interior încăperea și depozitau acolo bunurile

procuraturii. Prin cereri scrise a solicitat evacuarea bunurilor ce se depozitau ilegal

în încăperea sa.

2

Prin actul de constatare a faptelor și stărilor de fapt nr.131-07C/2019 din 13

septembrie 2019, întocmit de executorul judecătoresc Nina Isac, s-a stabilit că la

adresa indicată, prin intrarea centrală a bunului imobil (intrare amplasată în spatele

blocului din bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 73), pătrunderea în încăpere a fost

imposibilă din motive necunoscute, ușa fiind blocată prin partea interioară a

încăperii.

Pentru clarificarea situației apărute s-a intervenit către conducerea

Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, care a

informat că nu cunoaște cine gestionează porțiunea din clădire în care sunt

amplasate bunurile imobile. Persoana de gardă a instituției a recomandat să se

adreseze conducerii Procuraturii Generale a Republicii Moldova, deoarece

gestionează o parte din încăperile clădirii.

La fața locului s-a întâlnit cu administratorul Ghenadie Vrancean, care a

comunicat că la data de 13 septembrie 2019 în urma depistării că a fost schimbat

lacătul la ușă, a evacuat bunurile ce se depozitau în încăperea dată. Drept urmare a

mai multor apeluri ale lui Ghenadie Vrancean, s-a prezentat șefa departamentului

Valentina Sîrghi, care a deschis ușa de acces în bunul imobil prin coridorul comun

al Procuraturii Generale a Republicii Moldova. Bunurile depozitate anterior în

încăpere au fost plasate pe coridorul comun al Procuraturii Generale a Republicii

Moldova, din declarațiile lui Ghenadie Vrancean rezultând că au fost strămutate la

data de 11 septembrie 2019.

Reclamanta a declarat că, partea de jos a pereților încăperii este deteriorată, pe

toata suprafața pereților erau urme vizibile de mucegai, pe alocuri tencuiala se

dezlipea de pereți, aceștea fiind cu urme vizibile de umezeală. Prizele din încăpere

erau deteriorate, pe alocuri lipseau. Tencuiala pilonului din partea dreapta a ușii

spre ieșire, partea de jos, este deteriorată, persistă mucegai. Tavanul era deteriorat

pe alocuri, în unele porțiuni lipseau bucăți din tavanul extensibil. Sistemul de

iluminare pe alocuri deteriorat, pe unele porțiuni lipseau becurile. Porțiunea din

exteriorul bunului, „scara principală” era deteriorată, bucăți din tencuială fiind

căzute.

Conform certificatului eliberat de Bursa „Lara”, prețul chiriei pentru perioada

2017-2019 pentru spațiul respectiv este de 300-450 de euro, adică 6 000-9 000 de

lei, în mediu suma fiind de 7 500 de lei. În încăpere nu a putut intra 21 de luni.

Calculul chiriei medii de 7 500 lei * 21 luni echivalează cu suma de 157 500 de lei.

Astfel, i-a fost cauzat un prejudiciu atât material, cât și moral.

Prin răspunsul nr.158/02 din 25 septembrie 2019, eliberat de Bursa Imobiliară

„Lara”, la interpelarea din 13 septembrie 2019 s-a stabilit că valoarea medie de

locațiune a bunului imobil în perioada de timp 01 decembrie 2017-31 august 2019

a constituit suma de 6 000- 9 000 de lei. Luând în considerare faptul că în perioada

de timp 22 decembrie 2017-13 septembrie 2019 nu a avut posibilitatea reală de a se

folosi de bunul său imobil, urmează a fi despăgubită prin achitarea sumei chiriei.

Prin concluzia nr.092 din 21 octombrie 2019, întocmită de specialistul

Centrului Expertize Independente „Cexin” S.R.L., s-a constatat un prejudiciu în

mărime de 18 829, 88 de lei.

La data de 13 februarie 2018, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut

publică hotărârea în cauza Sobieski-Camerzan c. Moldovei. Cauza vizează

evacuarea reclamantului, avocat de profesie, din biroul unde își desfășura

3

activitatea, precum și sechestrarea bunurilor mobile din cadrul biroului. Curtea a

constatat încălcarea Articolelor 8 (Dreptul la respectarea vieții private și de

familie) și 13 (Dreptul la un remediu efectiv) din Convenție și Articolului 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenție (Protecția proprietății) și i-a acordat reclamantului

suma de 9 000 de euro, cu titlu de prejudicii materiale și morale, precum și costuri

și cheltuieli. Reclamantul Gheorghe Sobieski-Camerzan, avocat practicând în

Chișinău, la momentul de referință, la o dată nespecificată, anul 2000, a intrat în

posesia unor spatii din strada Vasile Alecsandri, mun. Chișinău, pentru organizarea

biroului întru desfășurarea activității profesionale. La data de 01 iulie 2004, doi

oficiali din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, E.A. și M.F. s-au prezentat la

biroul reclamantului și i-au ordonat să-l părăsească. Ei l-au informat că dispun de

un ordin de evacuare, inclusiv de aplicare a forței, dreptul de proprietate asupra

spațiilor fiind revendicate de Ministerul Afacerilor Interne și Consiliul municipal

Chișinău. Ca urmare a refuzului reclamantului de a se conforma, în absența unui

mandat de percheziție, E.A. și M.F. au chemat un grup de polițiști înarmați. Ei l-au

amenințat și l-au înjurat, l-au deposedat de cheile de la safeu și de la ușa biroului.

Au întocmit un proces-verbal cu descrierea obiectelor din interior și au sigilat

biroul.

Reclamanta a opinat că speța examinată este practic identică cu cauza

examinată de CtEDO, existând deja o practică vicioasă în acest sens.

Prin prisma prevederilor art. 1422, art.1423 din Codul civil, reclamanta a

afirmat că, prejudiciul moral cauzat este considerabil, deoarece în calitate de

avocat a fost nevoită să explice clienților despre mutarea biroului, influențând

reputația avocatului. Mai mult, în situația amplasării biroului lângă Procuratura

mun. Chișinău, Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze

Speciale, Pretura Centru, Procuratura sect. Centru, Procuratura Generală a

Republicii Moldova, anterior Curtea de Apel Chișinău, se planifica un flux de

clienți ai biroului avocațial, fiind procurat bunul imobil și efectuate reparații.

Forțarea pentru părăsirea bunului imobil a cauzat grave prejudicii de ordin moral și

bunăstarea materială. Citațiile pe dosare sunt expediate la adresa indicată, creându-

i grave inconveniențe, deoarece despre unele decizii și ședințe nu poate afla.

Prin cererea concretizată depusă la 08 iulie 2020, reclamanta a indicat

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova cu statutul procesual, intervenient

accesoriu și a mai solicitat înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil din

bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 73, permiterea accesului la grupul sanitar.

Prin încheierea consemnată în procesul-verbal al ședinței de judecată din 12

octombrie 2021, s-a atras în proces Alexandru Pascal, în calitate de intervenient

accesoriu.

Prin hotărârea din 25 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Iuliana Pascal și s-a

încasat de la Procuratura Generală a Republicii Moldova în beneficiul Iulianei

Pacal suma de 18 829, 88 de lei cu titlu de prejudiciu material cauzat, suma de 50

000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 1 100 de lei cu titlu de cheltuieli de

judecată, iar în total suma de 69 929,88 de lei. În rest, pretențiile s-au respins ca

neîntemeiate.

În dezacord cu hotărârea primei instanței, Iuliana Pascal și Procuratura

Generală a Republicii Moldova au declarat apel.

4

Prin decizia din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău s-au respins cererile

de apel depuse de Iuliana Pascal și Procuratura Generală a Republicii Moldova și

s-a menținut hotărârea din 25 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

La 09 august 2023, Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus cerere

de recurs împotriva deciziei din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în

judecată.

În motivarea recursului, recurentul a invocat dezacordul cu deciziile

judecătorești, deoarece au fost încălcate normele de drept material, prin

interpretarea eronată a legii, temei prevăzut de art. 432 alin.(2) lit.c) din Codul de

procedură civilă, precum și au fost apreciate arbitrar probele.

Recurentul a reiterat că prin Hotărârea Guvernului nr. 982 din 15 noiembrie

2017, în vigoare din 17 noiembrie 2017, s-a transmis cu titlu gratuit, din gestiunea

Direcției Generale pentru administrarea clădirilor Guvernului RM în gestiunea

Procuraturii Generale, bunurile imobile proprietate publică a statului, amplasate în

mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr.73. Direcția Generală pentru

Administrarea Clădirilor Guvernului RM, prin scrisoarea nr. 1249-2-03 din 20

noiembrie 2017, a informat reclamanta că în legătură cu transmiterea clădirii în

gestiunea Procuraturii, raporturile contractuale nu vor fi prelungite. La 22

decembrie 2017 Iuliana Pascal benevol a părăsit bunul imobil și de atunci nu a mai

intrat în bunul imobil, fiind informată că nu mai poate intra.

Doar după transmiterea imobilului în cauză și demarării lucrărilor de

reconstrucție, s-a constatat că unele spații din clădirea menționată constituie

proprietate privată, ceea ce nu cunoștea la acel moment inclusiv administratorul

clădirii Procuraturii Generale.

Astfel, la 03 aprilie 2019 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr.222 cu

privire la trecerea unor bunuri imobile din domeniul public al statului în domeniul

privat al statului, schimbul de bunuri și modificarea unor anexe al Hotărârilor de

Guvern. Prin adoptarea acesteia, statul a dispus inițierea schimbului bunurilor

imobile proprietate privată amplasate în mun. Chișinău, bd Ștefan cel Mare și

Sfânt, nr. 73, pe alte bunuri imobile. Totodată, s-a împuternicit directorul general al

Agenției Proprietății Publice să semneze contractele de schimb având ca obiect

bunurile imobile indicate în punctul 2 și să asigure înregistrarea dreptului de

proprietate al statului asupra bunurilor imobile preluate.

Recurentul a opinat că din hotărârile contestate se identifică că instanțele au

concluzionat asupra temeiniciei acțiunii înaintate pripit și contrar circumstanțelor

pricinii, or, concluziile instanțelor sunt rezultatul examinării superficiale, evazive a

litigiului dedus judecății și interpretării eronate a probatoriului administrat în

cauză.

Pentru antrenarea răspunderii delictuale era necesar ca între fapta ilicită și

prejudiciu să existe un raport cauzal. Raportul cauzal este și condiția în funcție de

care se determină mărimea despăgubirii. Se repară numai prejudiciul care este

consecința directă a faptei ilicite. Pentru angajarea răspunderii delictuale este

necesară, potrivit regulii generale, vinovăția autorului faptei ilicite.

La fel, a reiterat că în procesul de elaborare a Hotărârii de Guvern nr. 982,

5

înșiși autorii nu au elucidat toate aspectele și anume că unele spații din clădirea

menționată constituie proprietate privată, inclusiv nu au ținut cont că prin

elaborarea acestei Hotărâri pot fi încălcate anumite drepturi. Respectiv, această

lacună nu-i poate fi imputată Procuraturii Generale, or, nu a fost dovedit cu

certitudine că a acționat în mod ilicit, cu vinovăție față de proprietari. Niciodată

nimănui nu a îngrădit dreptul de proprietate, inclusiv nici Iulianei Pascal.

Respectiv nu i-a creat obstacole în folosirea bunului imobil. Proprietara a relatat că

de la momentul plecării din imobil, la 22 decembrie 2017, pentru prima dată a

încercat să intre în bunul său imobil abia la 20 august 2019.

Instanțele judecătorești vădit ignorând constatările de fapt și de drept, dar și

prin argumentare neclară, pur declarativă și prin interpretare eronată a normelor ce

reglementează speța, au concluzionat precum că bunul a fost gestionat de

Procuratura Generală. Or, actul de constatare a faptelor și stărilor de fapt din 13

septembrie 2019, întocmit de executorul judecătoresc, la care se face trimitere în

hotărâre, a fost solicitat concret pentru constatarea stării vizuale a încăperii, iar

faptul depistării în interiorul imobilului a mai multor obiecte, mape de control ale

Procuraturii Generale, nu denotă că acest imobil a fost gestionat de către

Procuratura Generală.

Instanțele judecătorești fără a stabili raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu

și vinovăție, eronat au dispus încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 de

lei.

Hotărârile adoptate în speță sunt neîntemeiate și ilegale, bazate pe o

interpretare eronată a normelor de drept material și din aceste considerente pasibile

a fi casate, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în

judecată. Instanțele judecătorești au examinat cauza neobiectiv, superficial, nu au

constatat cu certitudine multitudinea de circumstanțe și prin interpretare eronată a

normelor legale, au dispus neîntemeiat admiterea acțiunii.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 16 octombrie 2023 (Vol.II,

f.d.103), a fost expediată în adresa intimaților și a fost recepționată la 20 octombrie

2023 de către Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze

Speciale și de Agenția Proprietății Publice, conform avizelor de recepție (Vol.II,

f.d.105-106). Din adresa intimatei Iuliana Pascal s-a restituit corespondența cu

mențiunea „nu locuiește” (Vol.II, f.d.104).

La data de 22 noiembrie 2023, intimatul Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale a depus referință la cererea de recurs,

exprimând poziția în favoarea admiterii recursului, cu casarea integrală a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a cererii de chemare în judecată.

Alte referințe nu au fost depuse.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 02 mai 2023, iar cererea de recurs a

fost depusă la 09 august 2023.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale a instanței de

apel către participanții la proces la data de 20 iulie 2023, prin intermediul poștei

electronice (Vol.II, f.d.91). Astfel, recursul este în termen.

6

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie

2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de Procuratura Generală a Republicii Moldova, a fost depus

până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în

baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Totodată, având în vedere că legea procedural civilă, care impune obligații

noi, anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces,

limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau

suplimentare, nu are putere retroactivă recursul se va examina conform procedurii

de judecare a recursului în vigoare la data depunerii acestuia, deoarece după sensul

său norma referitoare la temeiuri cuprinde și procedura, or, temeiurile nu pot fi

separate de procedura de examinare și soluționare, ele fiind un tot întreg organic.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1), (2), (3), (4) din Codul de

procedură civilă, examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține

de competența Curții Supreme de Justiție. Asupra admisibilității recursului decide

un complet din 3 judecători. Recursul considerat admisibil se examinează într-un

complet din 3, 5 sau 9 judecători ai Curții Supreme de Justiție. Judecătorii care au

examinat admisibilitatea recursului pot participa și la examinarea recursului în

cauză.

În temeiul art. 440 alin.(3) din Codul de procedură civilă, dacă este considerat

admisibil, completul examinează recursul în fond.

În virtutea art. 442 alin. (1), (2), (3) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute

la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror

drepturi sunt lezate prin hotărâre. În recurs nu pot fi administrate noi dovezi, cu

excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată. Aprecierea probelor dată de

prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu

excepția cazului când se invocă temeinic art.432 alin.(1) lit.e) sau când Curtea

Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea

recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare, prevederile art.372

alin.(1) se aplică în mod corespunzător. Instanța de recurs este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale invocate în recurs.

Art. 444 din Codul de procedură civilă prevede că recursul considerat

admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea participanților la proces, cu

excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1) lit.b) și e).

Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru a

7

se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite verificarea legalității

hotărârilor atacate.

Verificând actul de dispoziție judecătoresc contestat în limitele controlului de

legalitate, în raport cu criticele invocate în recurs, în baza materialelor din dosar, în

coroborare cu normele de drept aplicabile, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție considerând admisibil recursul declarat, urmează a-l admite și

a casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din perspectiva prevederilor art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

în vigoare la data depunerii recursului, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Având în vedere că în sistemul legislației procesuale naționale instanța de

judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul acestuia în

sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către partea reclamantă,

subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a verifica dacă la caz a fost

îndeplinită condiția unei examinări efective și a oferit un răspuns specific și

explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului, a examinat toate

pretențiile și argumentele înaintate.

Curtea Europeană a reiterat că efectul articolului 6 § 1 este, inter alia, de a

impune unei instanțe o obligația de a efectua o examinare adecvată a argumentelor

și probelor aduse de către părți (a se vedea Perez c. Franței [GC], nr. 47287/99, §

80, ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei obligații a instanțelor

judecătorești este datoria lor de a-și motiva hotărârile (a se vedea, printre altele,

Hirvisaari c. Finlandei, nr. 49684/99, § 30, 27 septembrie 2001).

De altfel, în cazul garanțiilor acordate de art. 6 § 1 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, include printre altele

dreptul părților de a fi în mod real „auzite”, adică în mod corect examinate de către

instanța sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a

proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și

elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în

determinarea situației de fapt. Obligația de motivare impune o apreciere

întotdeauna atașată de natura cauzei, de circumstanțele acesteia, de probele

prezentate. Motivarea unei hotărâri este înțeleasă ca o explicare inteligibilă a

hotărârii luate, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv tuturor argumentelor

aduse de parte, dar nici ignorarea lor, însă un răspuns al argumentelor

fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că prin cererea de

chemare în judecată depusă, concretizată ulterior, reclamanta a solicitat încasarea

de la Procuratura Generală a Republicii Moldova a prejudiciului material în

8

mărime de 18 829, 88 de lei cu titlu de reparație a bunului, a prejudiciului material

în mărime de 157 500 de lei cu titlu de chirie a bunului, a prejudiciului moral în

mărime de 500 000 de lei a cheltuielilor de judecată suportate constituite din suma

de 1 100 de lei cu titlu de onorariul executorului judecătoresc și suma de 2 500 de

lei pentru expertiza extrajudiciară, înlăturarea obstacolelor în folosirea imobilului

și anume permiterea accesului la grupul sanitar (Vol.I, f.d.2-9, 162-163).

Prima instanță judecând cauza în fond, prin hotărârea din 25 octombrie 2021,

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Iuliana Pascal și a încasat

de la Procuratura Generală a Republicii Moldova suma de 18 829, 88 de lei cu titlu

de prejudiciu material cauzat, suma de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral,

suma de 1 100 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total suma de 69

929,88 de lei. În rest a respins pretențiile ca neîntemeiate (Vol.I, f.d.236, Vol.II,

f.d.5-19).

Prin decizia din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău s-au respins cererile

de apel depuse de Iuliana Pascal și Procuratura Generală a Republicii Moldova și

s-a menținut hotărârea din 25 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru (Vol.II, f.d.73-90).

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că potrivit extrasului din

Registrul bunurilor imobile, proprietarii bunului imobil cu număr cadastral xxxxx

sunt reclamanta/apelantă Iuliana Pascal și intervenientul accesoriu/intimat

Alexandru Pascal. Totodată, acest bun cu ieșire/intrare separată din clădire, este

situat la subsolul clădirii amplasate în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt,

nr. 73 în care se regăsește sediul Procuraturii Generale a Republicii Moldova.

Dat fiind că la data de 15 noiembrie 2017, în temeiul Hotărârii Guvernului

nr.982, a fost dispusă transmiterea cu titlu gratuit, din gestiunea Direcției Generale

pentru administrarea clădirilor Guvernului RM în gestiunea Procuraturii Generale a

Republicii Moldova, bunurile imobile proprietate publică a statului, amplasate în

mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 73, după cum urmează: 1)

construcția cu numărul cadastral xxxxx și cu suprafața de 3398,9 mp; 2) terenul

aferent cu numărul cadastral xxxxx și cu suprafața de 0,8456 ha, la data de 25

aprilie 2018 spațiile imobilului amplasat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și

Sfânt, nr. 73 au fost transmise din gestiunea Direcției Generale pentru

administrarea clădirilor Guvernului RM în gestiunea Procuraturii Generale a

Republicii Moldova în temeiul Actului de transmitere, înregistrat ulterior la I.P.

„Agenția Servicii Publice” la data de 05 iunie 2018 (f.d.88).

Conținutul actului de transmitere din 25 aprilie 2018, la compartimentul

caracteristicile bunurilor mijloacelor fixe transmise, nu include date cu referire la

transmiterea bunului cu numărul cadastral xxxxx. Totuși, instanța a conchis că din

probatoriul administrat în speță rezultă cert că în perioada de referință bunul cu

numărul cadastral xxxxx a fost gestionat de Procuratura Generală a Republicii

Moldova, fapt care se confirmă prin actul de constatare a faptelor și stărilor de fapt

nr.131-07C/2019 din 13 septembrie 2019, întocmit de executorul judecătoresc

Nina Isac. Potrivit aceluiași act, s-a constatat și faptul că la momentul întocmirii

acestuia cheile de la ușa bunului se aflau la colaboratorul Procuraturii Generale a

Republicii Moldova, care, în final, a permis apelantei/reclamante accesul în

încăperea ce-i aparține cu drept de proprietate, fapt care nu a fost negat de

Procuratura Generală a Republicii Moldova. În temeiul art.123 alin. (6) din Codul

9

de procedură civilă, faptele invocate de una din părți nu trebuie dovedite în măsura

în care cealaltă parte nu le-a negat.

La fel, potrivit actului de constatare nominalizat se atestă că la 11 septembrie

2019 în încăperea cu numărul cadastral xxxxx au fost depistate mai multe obiecte,

inclusiv mapele de control a Procuraturii Generale a Republicii Moldova, care

ulterior au fost evacuate.

De asemenea, instanța de apel a notat că potrivit concluziei specialistului

Centrului Expertize Independente „CEXIN” nr.092 din 21 octombrie 2019, starea

tehnică a încăperii nelocative cercetate și peretelui de sprijin este nesatisfăcătoare,

fiind necesară reparația lor, prejudiciul material cauzat proprietarului bunului cu

numărul cadastral xxxxx constituind 18 829,88 lei (f.d.37-39).

Apreciind în ansamblu circumstanțele speței și având în vedere principiile

compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, natura dreptului lezat,

caracterul și gravitatea suferințelor suportate, instanța de apel a considerat ca fiind

neîntemeiate argumentele Procuraturii Generale a Republicii Moldova precum că

suma de 50 000 de lei admisă de instanța de fond, cu titlu de prejudiciu moral

cauzat, este una neprobată.

Cu trimitere la prevederile art.482 din Codul civil (în redacția din 01 martie

2019), instanța de apel a reținut că Iuliana Pascal a devenit proprietara imobilului

cu destinație nelocativă situat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr.

73, cu număr cadastral xxxxx cu o suprafață totală de 29, 4 mp, în baza

contractului de vânzare-cumpărare din data de 03 iunie 2016. Conform planului

cadastral bunul procurat nu conține grup sanitar. După cum s-a constatat din

cererea de apel, Iuliana Pascal a solicitat obligarea asigurării accesului la grupul

sanitar ce constituie parte componentă a imobilului cu numărul cadastral xxxxx,

imobilul proprietatea statului transmis în gestiunea Procuraturii Generale a

Republicii Moldova. Din momentul procurării bunului cu număr cadastral xxxxx și

până la transmiterea clădirii nr.73 din bd. Ștefan cel Mare și Sfânt în gestiunea

Procuraturii Generale a RM în baza Hotărârii Guvernului nr. 982, Iuliana Pascal a

beneficiat de acces la grupul sanitar și de prestarea serviciilor comunale doar în

baza unui contract de prestare a serviciilor semnat cu Direcția Generală pentru

Administrarea Clădirilor Guvernului RM, astfel că pretenția invocată de apelantă

este una neîntemeiată.

Din esența criticilor aduse în recursul declarat, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție notează dezacordul recurentului cu deciziile

judecătorești, motivat prin interpretarea eronată a legii și aprecierea arbitrară a

probelor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că aceste motive

invocate de recurent se identifică în art. 432 alin.(2) lit.c), alin.(4) din Codul de

procedură civilă, în redacția în vigoare la data înaintării recursului, adică până la

operarea modificărilor în Codul de Procedură civilă, prin Legea nr. 246 din 31 iulie

2023.

În virtutea art. 432 alin. (2) lit.c) din Codul de procedură civilă, se consideră

că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea, iar alineatul 4 al aceluiași

articol stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3)

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

10

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că instanța de apel

respingând apelurile înaintate inclusiv al Procuraturii Generale a Republicii

Moldova, a menținut hotărârea primei instanțe, însușind motivele acesteia, fără o

apreciere a argumentelor decisive în opinia Procuraturii Generale a Republicii

Moldova redate în apel în raport cu hotărârea contestată.

De altfel, această obligație a instanței de apel este inserată în art. 373

alin.(1),(2),(3),(5) din Codul de procedură civilă, care stipulează că instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. În cazul în care

motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de apel se

pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță. Instanța de

apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Efectuând o retrospectivă a esenței litigiului, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție precizează că Iuliana Pascal a devenit proprietara imobilului cu

destinație nelocativă, situat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 73,

număr cadastral xxxxx, cu suprafață totală de 29, 40 mp, în rezultatul încheierii

contractului de vânzare-cumpărare la 03 iunie 2016 cu Gheorghe Sîrbu și Vera

Sîrbu. La 23 noiembrie 2017 a fost încheiat acordul de modificare a contractului în

partea valorii acestuia (Vol.I, f.d.15-19).

Prin Hotărârea Guvernului nr.982 din 15 noiembrie 2017, în vigoare din 17

noiembrie 2017, s-au transmis, cu titlu gratuit, din gestiunea Direcției generale

pentru administrarea clădirilor Guvernului Republicii Moldova în gestiunea

Procuraturii Generale, bunurile imobile proprietate publică a statului, amplasate în

mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr.73.

Ulterior a urmat procedurile aferente executării acesteia și în contextul dat

reclamanta pretins că din 22 decembrie 2017 nu a mai intrat în imobilul dat și nu a

avut posibilitate reală de a se folosi de acesta în perioada 22 decembrie 2017-13

septembrie 2019.

Pornind de la pretențiile înaintate de reclamantă conform cererii de chemare

în judecată inclusiv cea concretizată, obiecțiile oponenților și constatările primei

instanțe în rezultatul examinării acestora, instanța de apel verificând legalitatea și

temeinicia hotărârii emise prin prisma alegațiilor invocate în apel, urma a analiza și

sub aspectul constatării circumstanțelor de fapt determinante soluționării corecte și

obiective a litigiului.

Instanța de apel menținând soluția primei instanțe în partea admiterii cerinței

reclamantei cu privire la încasarea prejudiciului material în mărime de 18 829, 88

de lei cu titlu de cheltuieli de reparație, era esențial de a ține cont de faptul că

reclamanta motivase prejudiciul pretins prin faptul că din 22 decembrie 2017 nu a

11

mai intrat în imobil, Procuratura Generală a Republicii Moldova păstrând bunuri în

încăpere, nu ar fi întreținut-o corespunzător, iar în susținerea acestei pretenții a

prezentat concluzia specialistului din 21 octombrie 2019, expert Oleg Mocanu în

cadrul S.R.L. „CEXIN”, întocmită la cererea reclamantei.

Din această concluzie se profilează că în rezultatul cercetării documentelor

prezentate și a încăperii nelocative s-a constatat starea nesatisfăcătoarea a acesteia

și a peretelui de sprijin, fiind necesare lucrări de reparație. Prejudiciul material

cauzat proprietarului încăperii nelocative […], care aparține cu drept de proprietate

Iulianei Pascal, conform datelor solicitantului din cauza evacuării forțate din bun la

20 decembrie 2017, constituie 18 829, 88 de lei (Vol.I, f.d.37-51).

În această ordine de idei, urmează a fi punctat faptul că instanța de apel nu a

luat în considerare că nu este confirmat aspectul că pretinsele deteriorări ale

încăperii nelocative s-au produs anume în perioada 2017-2019, care era starea

bunului imobil până la acea perioadă, chiar și până la adoptarea Hotărârii de

Guvern, probele ce confirmă aceste circumstanțe, în situația în care concluzia

specialistului reținută de instanțele ierarhic inferioare reflectă valoarea

prejudiciului material, însă nicidecum nu conține o confirmare a faptului că aceste

deteriorări sunt rezultatul întreținerii/folosirii încăperii în perioada de referință.

Mai mult, nu poate fi ignorat faptul că nu a fost probată legătura cauzală în

prejudiciul pretins și faptul folosirii imobilului de către Procuratura Generală a

Republicii Moldova, în situația în care este importantă circumstanța dată, având în

vedere că s-a solicitat încasarea prejudiciului anume de la Procuratura Generală a

Republicii Moldova, iar angajarea răspunderii urmează a fi dovedită. Or bunul

imobil a fost transmis în gestiunea recurentului prin Hotărârea Guvernului.

Implicit, motivarea actului judecătoresc în fapt trebuie să conțină analiza și

evaluarea probelor pe baza cărora s-a stabilit existența sau inexistența faptelor și

împrejurărilor care au generat litigiul dintre părți; respectiv, pentru ce au fost

admise, susținerile uneia dintre părți și înlăturate cele formulate de cealaltă parte,

iar motivarea în drept cuprinde justificarea aplicării în cauza judecată a anumitor

norme de drept și de ce li s-a dat acestora o anumită interpretare.

În temeiul art. 238 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul de

judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate problemele

prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele, determină

circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă

soluționării cauzei și admiterea acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă

astfel încât să se poată da un răspuns afirmativ sau negativ.

De altfel, în situația în care repararea prejudiciului material pretins de

reclamantă a fost pus pe seama Procuraturii Generale a Republicii Moldova, urmau

a fi stabilite circumstanțele ce probează că anume ultima este responsabilă de

deteriorările încăperii, legătură cauzală între prejudiciul pretins și folosirea bunului

de către recurentul/pârât, fiind esențiale și determinante la soluționarea corectă și

obiectivă a litigiului și angajarea răspunderii pentru pretinsele prejudicii. În plus,

însăși instanța de apel a enumerat elementele obligatorii angajării răspunderii

delictuale, însă nu le-a raportat la circumstanțele speței ca, în final, să justifice

responsabilitatea Procuraturii Generale a Republicii Moldova pentru pretinsele

prejudicii.

Deși, în sensul art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiecare parte

12

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel, nu urmează a fi ignorant nici faptul că

alineatul 3 al aceleiași norme procesuale stipulează că circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

Mai mult, printre temeiurile care duc la casarea sau modificarea hotărârii de

către instanța de apel prevăzute la art. 386 alin.(1) din Codul de procedură civilă,

invocate în cererea de apel de către Procuratura Generală a Republicii Moldova

(Vol.II, f.d.26-29), se regăsesc: a) circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin; b) circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei, pe care prima instanță le consideră constatate, nu au

fost dovedite cu probe veridice și suficiente.

Având în vedere rolul diriguitor al instanței de judecată, precum și

continuitatea examinării cauzei în apel prin prisma efectului devolutiv, instanța are

sarcina, în baza rolului activ, să ceară părții să facă precizările necesare, să pună în

discuția părților orice împrejurare de fapt sau de drept care duce la soluționarea

litigiului peste apărările și susținerile părților din acțiune, referință și alte obiecții,

luând în considerare faptul că, în conformitate cu art. 240 alin. (3) Cod de

procedură civilă, instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor

înaintate de reclamant. De altfel, în cazul în care părțile au o atitudine confuză în

privința circumstanțelor care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei,

instanța, în temeiul legii materiale care urmează a fi aplicată, va explica părților

care circumstanțe au importanță pentru soluționarea pricinii și cui îi revine

obligația de a le dovedi.

Totodată, în temeiul art. 118 alin. (5) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părților și altor participanți la

proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească faptele ce

constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că în virtutea

caracterului devolutiv al apelului, instanța de apel la examinarea cauzei în ordine

de apel, având în vedere natura litigiului, era în drept de a propune părților de a

prezenta probe suplimentare în confirmarea circumstanțelor invocate, însă instanța

de apel s-a limitat la aprecierea evazivă a probelor existente, deși, era evident că

acestea nu sunt suficiente pentru soluționarea obiectivă și corectă a litigiului.

În altă ordine de idei, un aspect nu mai puțin important reprezintă și faptul că

bunurile imobile amplasate în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr.73,

s-au transmis, cu titlu gratuit, din gestiunea Direcției generale pentru administrarea

clădirilor Guvernului Republicii Moldova în gestiunea Procuraturii Generale, prin

Hotărârea Guvernului nr.982 din 15 noiembrie 2017, aspect care în esență a fost

ignorat. De altfel, recurentul doar după transmiterea acestora, a aflat că unele spații

constituie proprietate privată

De asemenea, instanța de apel menținând soluția primei instanțe în partea

încasării prejudiciului moral în sumă de 50 000 de lei, nu a determinat legea

aplicabilă. În motivarea soluției la acest capitol, instanța ierarhic inferioară a

menționat doar dispozițiile art. 1422 alin. (1),(2), art. 1423 din Codul civil, care

13

reglementează reparația prejudiciului moral și mărimea compensației acestuia, însă

în situația în care litigiul în esență este unul patrimonial, avea obligația de a indica

norma ce reglementează obligația reparării acestuia.

În atare circumstanțe, instanța de apel apreciind ca fiind corectă soluția primei

instanțe în partea dispunerii încasării prejudiciului moral în cuantumul enunțat,

avea obligația de a determina legea aplicabilă care reglementează răspunderea

pentru pretinsul prejudiciu nepatrimonial.

Subsecvent nu poate fi ignorat nici faptul că din 01 martie 2019, ca urmare a

adoptării Legii privind modernizarea Codului civil și modificarea unor acte

legislative nr. 133 din 15 noiembrie 2018, Codul Civil apare într-o nouă redacție și

urmează a fi delimitate normele de drept aplicabile ținând cont de acest aspect. Or,

din textul cererii de chemare în judecată se conturează că reclamanta nu a avut

posibilitate reală de a se folosi de bunul său imobil în perioada 22 decembrie 2017-

13 septembrie 2019.

În virtutea art. 15 din Codul civil, în redacția în vigoare până la 01 martie

2019, drepturile personale nepatrimoniale și alte valori nemateriale sunt apărate în

cazurile și în modul prevăzut de prezentul cod și de alte legi, în limita în care

folosirea modalităților de apărare a drepturilor civile reiese din esența dreptului

încălcat și din caracterul consecințelor acestei încălcări. Aceeași prevedere similară

este inserată în art. 21 din Codul civil, în redacția în vigoare din 01 martie 2019.

Sintetizând cele conturate anterior, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia că examinarea cauzei în instanța de apel s-a realizat

pripit și evaziv, fiind ignorate și neelucidate circumstanțele determinante

soluționării corecte și obiective a litigiului, ceea ce impune casarea integrală a

deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

Instanța are obligația de a soluționa litigiul conform regulilor de drept

aplicabile și prin toate mijloacele legale să prevină orice greșeală privind aflarea

adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în

scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Din perspectiva postulatelor legale, la examinarea cauzelor, instanțele

urmează să se conducă nemijlocit de principiul adevărului obiectiv, care se

manifestă prin stabilirea multilaterală, completă și obiectivă a tuturor

circumstanțelor care au importanță pentru justa soluționare a cauzei. De altfel, o

hotărâre judecătorească motivată în sensul respectării cerințelor 6 § 1 CEDO,

presupune o examinare reală a problemelor esențiale relevate în speță, cel puțin

pentru a le aprecia pertinența. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil,

motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile

esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007,

paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

Subsecvent, la rejudecarea cauzei civile, adoptarea soluției la caz urmează a fi

precedată de toate aceste etape, luând în considerare momentele conturate supra,

ignorate anterior, precum și motivarea să fie efectuată atât prin prisma poziției

părții reclamante, cât și obiecțiilor părții oponente pe marginea acțiunii formulate

în raport cu probele prezentate și normele de drept pertinente litigiului, rezultând

din prevederile art. 130 din Codul de procedură civilă, ca, în consecință, soluția

adoptată să fie certă și coerentă și să răspundă standardelor unui proces echitabil

14

garantat de art. 6 § 1 CEDO.

Coroborând circumstanțele ce preced, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție va admite recursul declarat și va casa integral decizia instanței

de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În conformitate cu art.442, art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură

civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Procuratura Generală a Republicii Moldova.

Se casează integral decizia din 02 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iuliana Pascal împotriva

Agenției Proprietății Publice, Procuraturii Generale a Republicii Moldova,

Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale,

intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Alexandru Pascal cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

înlăturarea obstacolelor la folosirea bunului și compensarea cheltuielilor de

judecată și se trimite cauza spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Lilia Roic-Botezatu

15