3ra-146/24 — Anularea actului administrativ

3ra-146/24 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosar nr. 3ra-146/24 (2-23157245-01-3ra-09022024)

Instanța de fond: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan

D E C I Z I E

28 iunie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Stela Procopciuc

judecătorii Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând recursul declarat de Partidul Politic ,,Șansă”,

în cauza civilă la acțiunea în contencios administrativ înaintată de Partidul

Politic ,,Șansă” împotriva Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii

Moldova, terț Serviciul de Informații și Securitate cu privire la anularea Dispoziției

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 92 din 03 noiembrie

2023,

împotriva hotărârii din 06 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea, și a încheierii din 01 februarie 2024 a Curții

de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă cererea privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate,

c o n s t a t ă:

La 04 noiembrie 2023, Partidul Politic „Șansă” (în continuare – P.P. „Șansă”)

a înaintat acțiune în contencios administrativ la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani

împotriva Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova (în continuare

– CSE), prin care a solicitat anularea Dispoziției nr. 92 din 03 noiembrie 2023 și

restabilirea drepturilor electorale pentru toți candidații P.P. „Șansă” (f.d. 5-34, Vol.

I).

În motivarea acțiunii P.P. „Șansă” a indicat că, la 03 noiembrie 2023, CSE a

emis Dispoziția nr. 92, prin care a dispus:

1.1. Prin derogare de la prevederile art. 72 alin. (4), art. 102 alin. (2) și (5) din

Codul electoral nr. 325/2022, s-a anulat înregistrarea concurenților electorali

desemnați de către P.P. „Șansă” în cadrul alegerilor locale generale din 05 noiembrie

2023.

1.2. Comisia Electorală Centrală, prin intermediul consiliilor electorale de

circumscripție, va asigura informarea imediată despre măsură a tuturor birourilor

electorale ale secțiilor de votare, care, cel târziu până la sfârșitul zilei de 04

noiembrie 2023, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (4) din Codul electoral

1

nr. 325/2022, vor aplica ștampila cu mențiunea „Retras” în toate buletinele de vot,

în dreptul tuturor concurenților electorali din partea P.P. „Șansă”.

Reclamantul a indicat că, în motivarea acestei dispoziții CSE s-a rezumat la

unele constatări din partea Serviciului de Informații și Securitate (în continuare –

SIS) cu privire la unele investigații și pretinse acțiuni de corupere a alegătorilor și

necesitatea asigurării securității statului de influențe externe.

P.P. „Șansă” a menționat că, prin actul administrativ individual defavorabil a

fost sancționat cu cea mai gravă sancțiune de ordin electoral posibilă, și anume

anularea înregistrării tuturor candidaților din partea P.P. „Șansă”. Reclamantul a

invocat că prin acest act administrativ este prejudiciat grav, i se încalcă drepturile

fundamentale la alegeri libere, este restrâns dreptul fundamental de a fi ales, este

restrâns grav dreptul la libera exprimare, este discriminat în raport cu alți concurenți

electorali, nu i se asigură condiții echitabile la o campanie electorală în conformitate

cu principiile constituționale și Codul electoral.

Reclamantul a relatat circumstanțele care au avut loc până la emiterea actului

administrativ contestat. Astfel, la 24 februarie 2022, Parlamentul a adoptat hotărârea

nr. 41 privind declararea stării de urgență. Motivul stării de urgență a fost declarat

conflictul militar din țara vecină, pericolul securității regionale. Parlamentul a

acordat competențe CSE reieșind din prevederile Legii nr. 212/2004 privind regimul

stării de urgență, de asediu și de război. Aceste competențe au fost acordate în

vederea soluționării problemelor stringente care reies exclusiv din situația care a

generat instituirea stării de urgență. Starea de urgență a fost prelungită de multe ori.

Prin hotărârea Parlamentului nr. 274 din 21 septembrie 2023, la solicitarea CSE

și Guvernului, a fost prelungită starea de urgență încă pentru 60 de zile.

Potrivit notei informative și declarațiilor Prim-ministrului în plenul

Parlamentului, necesitatea prelungirii stării de urgență a fost dictată de ostilitățile

militare din Ucraina, suprapunerea cu criza energetică, potențiala criză a refugiaților,

fapte ce pot afecta securitatea națională.

P.P. „Șansă” a subliniat că, anterior, atât Guvernul, cât și CSE, nu și-au depășit

mandatul și nu au impus alte restricții ale drepturilor fundamentale, precum dreptul

la întruniri, etc. Nici în raportul CSE, nici în declarațiile Prim-ministrului din plen,

nu au fost oferite date și informații prin care s-ar constata anumite amenințări la

securitatea națională generate de alegeri. Astfel, atunci când s-a instituit starea de

urgență și la prelungirea acesteia, s-a indicat expres că, această stare de urgență nu

va afecta desfășurarea alegerilor locale generale din 05 noiembrie 2023. Parlamentul

expres a indicat în hotărârea sa, că efectele stării de urgență nu se pot extinde față de

alegeri și, respectiv, procedurile electorale.

În opinia reclamantului, CSE și-a depășit grav competențele delegate de

Parlament, implicându-se ilegal în procesul electoral din Republica Moldova și

substituind organele electorale. În acest sens a menționat că prin Dispoziția nr. 92

din 03 noiembrie 2023, s-au făcut derogări inadmisibile de la prevederile Codului

electoral și, astfel, prin ignorarea tuturor procedurilor legale cu privire la

sancționarea unui concurent electoral și anularea înregistrării acestuia, reclamantul

este afectat grav și i se încălcă drepturile fundamentale la alegeri libere și dreptul de

a fi ales, principii garantate de jurisprudența națională și internațională.

A considerat că CSE și-a depășit grav competența, atribuindu-și ilegal

competența Parlamentului de legiferare, anulând absolut nejustificat capitole întregi

din Codul electoral. Nici Legea nr. 212/2004, dar nici hotărârea Parlamentului nu a

2

acordat dreptul Comisiei de legiferare, de substituire a Parlamentului, a Comisiei

Electorale Centrale sau a autorităților funcționale în totalitate.

Reclamantul a subliniat că CSE a fost abilitată să ia măsuri legate de depășirea

stării de urgență și doar atât. Aceste măsuri se rezumă la problematica energetică,

depășirea consecințelor fluxului de migrați din Ucraina și anumite măsuri economice

generate de conflictul din țara vecină, nimic mai mult.

P.P. „Șansă” a punctat că nu există nicio urgență legată de riscuri sau amenințări

pentru securitatea statului, după cum se menționează în dispoziție, anume din partea

reclamantului. Acuzațiile aduse partidului sunt aberante și ridicole. Nu există niciun

act juridic definitiv sau vreo sentință de judecată care ar stabili vinovăția

reclamantului ca o entitate juridică colectivă în privința acelor grave acuzații aduse.

Motivele legate de război hibrid și amenințări din partea Federației Ruse sunt falsuri

ordinare și care nu au nimic comun cu activitatea reclamantului care se ghidează

strict de lege, iar candidații acestuia participă în campanie electorală, respectând

principiile unui proces electoral corect și legal.

Mai mult, instituțiile statului, dacă au anumite dubii sau probe de comitere a

unor infracțiuni, urmează să acționeze respectând procedurile legale

corespunzătoare potrivit legislației procesual penale și cu respectarea principiului de

nevinovăție, principiului individualizării pedepsei, cu asigurarea unui proces

contradictoriu și echitabil, fiecare să aibă dreptul la apărare.

Astfel, în cazul în care autoritățile au depistat cazuri de corupere a alegătorilor

sau finanțare ilegală, trebuiau să ia măsuri individuale pe fiecare caz în parte în baza

probelor, iar persoanele vinovate să fie trase la răspundere. În loc să investigheze

fiecare caz separat, CSE împreună cu SIS au decis să eludeze toate procedurile legale

posibile și să pedepsească, fără judecată, tot partidul cu tot cu acei cca 700 de

candidați la funcția de primar și peste 6 000 de candidați la funcția de consilieri locali

și raionali.

P.P. „Șansă” a evidențiat că CSE nu a avut niciun drept legal să se substituie

organelor electorale. Totodată, a menționat că în perioada electorală, toate

contestațiile se examinează în regim urgent – maxim 3 zile, dar nu mai târziu de ziua

alegerilor. Astfel, în cazul în care existau probe concludente și temeiuri juridice de

anulare a unor candidați, atunci probele respective urmau a fi transmise către acele

organe electorale care, potrivit competenței urmau să ia deciziile de rigoare, dar într-

un proces individual și în baza unor criterii obiective. Astfel, nu era nevoie de nicio

urgență și organ excepțional.

În opinia reclamantului, argumentarea CSE bazată pe unele informații de la SIS

cu privire la unele pretinse acțiuni de destabilizare, corupere sau implicare a

factorilor externi, nu au nicio legătură cu P.P. „Șansă”. În afară de niște presupuneri

și acțiuni provocatoare din partea unor oponenți politici nu există nicio probă sau act

juridic definitiv în acest sens.

Prin urmare, CSE nu a motivat în niciun fel caracterul excepțional al acestei

măsuri, element obligatoriu în asemenea situații pentru a evita abuzurile autorităților

și încălcarea drepturilor fundamentale ale omului.

P.P. „Șansă” a indicat că CSE a impus restricții total nemotivate și

disproporționate, fiind grav încălcate prevederile Constituției și Convenției

Europene, or prin Dispoziția nr. 92 din 03 noiembrie 2023 a restrâns unele drepturi

și libertăți ale cetățenilor sau a creat premise pentru încălcarea drepturilor

constituționale ale acestora, ignorând și omițând aplicabilitatea în timp, în pofida

3

testului de proporționalitate statuat expres în art. 54 din Constituția Republicii

Moldova.

A mai menționat că CSE nu a motivat în ce măsură competențele ordinare ale

executivului sau regulatorului electoral sunt insuficiente pentru depășirea riscurilor

presupuse și menționate în contextul situației de criză și în ce măsură derogarea de

la lege și preluarea competențelor unui organ autonom poate compensa deficiența în

discuție. Nu a existat nicio motivare care să reflecte standardul proporționalității, în

privința retracțiilor privind dreptul de a fi ales, libertatea de expresie, dreptul la

informare, drepturi încălcate prin dispoziția contestată.

A indicat că autoritatea publică pârâtă, în tot textul actului administrativ dă

dovadă de părtinire și rea-credință. Unicul principiu de care s-a ghidat CSE este

principul prezumției de vinovăție. Fără nicio probă directă, doar în baza unor

presupuneri din partea SIS, a emis deja rechizitoriul contra P.P. „Șansă”.

Reclamantul a indicat că anularea înregistrării este cea mai dură sancțiune

electorală.

Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 102 alin. (5) din Codul electoral,

trebuie să fie certă și accesibilă. Aceste norme se interpretează strict conform

conținutului său și nu pot fi deduse și interpretate reieșind din propriile presupuneri

ale unor realități. În caz contrar, sunt în fața unei discreții arbitrare inadmisibile din

partea unei autorități publice.

P.P. „Șansă” a evidențiat că unul din principiile generale ale activității

autorității publice este principiul legalității, conform căruia autoritățile publice

trebuie să acționeze în conformitate cu legea. Astfel, chiar dacă prin actul

administrativ unde se manifestă puterea discreționară se referă la aspectele care, într-

un cadru legal, conferă autorității publice CSE sau SIS o anumită libertate de decizie,

acest lucru nu presupune în niciun caz devierea de la litera legii, or, decizia luată în

mod discreționar, trebuie să fie una optimă, să corespundă finalității actului, sensului

legislației în vigoare, principiilor generale ale dreptului intern și internațional,

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, deci să corespundă scopului

urmărit, care alcătuiește esența „dreptului discreționar”, a cărui realizare se

efectuează cu respectarea principiilor legalității, oportunității și a echității.

Respectiv, autoritatea pârâtă în cadrul puterii sale discreționare, având obligația

de a explica de ce a adoptat o anumită conduită din mai multe posibile, nu și-a

îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul legii. Or, puterea discreționară nu trebuie

confundată cu posibilitatea de a acționa arbitrar sau fără control.

În acest context, reclamantul a menționat că atunci când decizia administrativă

nu respectă limitele exterioare pe care legea le stabilește puterii discreționare a

administrației, intervine excesul de putere, motiv pentru care actul de constatare este

ilegal.

P.P. „Șansă” a indicat că prin actul administrativ contestat i s-au încălcat unele

drepturi fundamentale, și anume dreptul la alegeri libere, precum și dreptul de a fi

ales.

La 05 noiembrie 2023 și 07 noiembrie 2023, P.P. „Șansă” a depus cereri

suplimentare la acțiunea inițială, prin care a relatat caracterul arbitrar al Dispoziției

nr. 92 din 03 noiembrie 2023. În acest sens a menționat că din textul actului

contestat, se reține că, acesta ar fi fost emis în baza scrisorii SIS nr. E/11772 din 03

noiembrie 2023, în care s-a specificat că, ar fi fost identificate acțiuni ale unor

concurenți electorali, care atentează grav și într-o manieră ireversibilă asupra

4

desfășurării neviciate a exercițiului electoral, prin alterarea masivă, la nivel național,

a voinței libere a cetățenilor și utilizarea în acest scop a unor metode interzise de

lege, care nu corespund conceptului de desfășurare corectă a campaniei electorale.

Potrivit aceleiași dispoziții, SIS a identificat activități de influențare a

proceselor electorale pe tot teritoriul țării în scopul promovării intereselor statului

străin – Federația Rusă – prin intermediul unui grup criminal organizat condus de

cetățeanul Ilan Șor, iar SIS, de comun cu Inspectoratul General de Poliție, Centrul

Național Anticorupție și Procuratura Anticorupție, a depistat și a documentat

oferirea către P.P. „Șansă”, care participă la alegerile locale generale din 05

noiembrie 2023 și este controlat de Ilan Șor, a fondurilor financiare în proporții

deosebit de mari, de proveniență externă și utilizarea acestora de către concurentul

electoral contrar procedurilor stabilite de legislație, prin subminarea proceselor

democratice, implicit cele electorale (fonduri care au fost utilizate de către

concurentul electoral pentru finanțarea ilegală a campaniei electorale pe

coordonatele de corupere politică a candidaților, coruperea alegătorilor și

manipularea opiniei publice).

P.P. „Șansă” respinge insinuările CSE și cele ale SIS, ca fiind absolut false,

deoarece ele se bazează pe niște informații care nu corespund atât circumstanțelor

faptice ale cazului, cât și prevederilor legii.

În opinia reclamantului, atât CSE, cât și SIS, au dat dovada transformării în

agenți electorali ai partidului de guvernământ, având un singur scop - ajutarea

acestuia să scape, prin înlăturarea din cursa electorală, de un concurent electoral,

care se află în ascensiune, fiind susținut masiv de poporul Republicii Moldova.

Reclamantul a susținut că anume CSE și SIS au viciat iremediabil procesele

democratice din Republica Moldova, transformând alegerile din 05 noiembrie 2023

într-o farsă, care afectează negativ exprimarea liberă a voinței poporului, Dispoziția

contestată fiind una arbitrară, ilegală și vădit în contradicție cu prevederile

Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului.

P.P. „Șansă” a evidențiat că nu promovează și niciodată nu a promovat

interesele statului străin – Federația Rusă, așa cum invocă Comisia în dispoziția sa,

or, nici documentele statutare, nici cele programatice ale Partidului, nu conțin așa

deziderat, și nici la ședințele organelor de conducere ale Partidului sau la adunările

membrilor săi, niciodată nu s-a pus acest scop sau obiectiv.

Astfel, nici CSE, nici SIS, nu au prezentat probe pertinente, concludente, utile

și veridice care ar fi dovedit acuzațiile grave, dar absolut nefondate, aduse la adresa

partidului, acestea limitându-se doar la a face niște declarații nefondate, de caracter

general, abstract, care atestă lipsa de probe. Unicul interes promovat de P.P. „Șansă”

este interesul poporului Republicii Moldova, promovarea drepturilor omului,

libertăților fundamentale, edificarea statului de drept.

În scopul demonstrării caracterului fals al motivării actului administrativ

contestat, P.P. „Șansă” a mai menționat ca fiind falsă motivarea privind controlul

partidului de către Ilan Șor, deoarece partidul este oficial creat și legal înregistrat de

organele competente ale Republicii Moldova, are propriul Președinte și propriile

organe de conducere, care adoptă toate deciziile din numele Partidului, iar Ilan Șor

nu intră în numărul conducătorilor Partidului, ultimul fiind un lider neformal, care

din cauza activității sale politice și de binefacere, îndreptată la îmbunătățirea vieții

cetățenilor Republicii Moldova, se bucură de mare respect din partea membrilor de

5

partid, la fel cum Ilan Șor de bucură de un respect deosebit în rândurile poporului

Republicii Moldova.

Referitor la motivarea privind finanțarea din străinătate de către Ilan Șor și

comiterea actelor de corupție, P.P. „Șansă” a menționat că Codul electoral nu

interzice finanțări din străinătate, cu condiția efectuării acestei finanțări de către un

cetățean al Republicii Moldova. Prin urmare, chiar și în situații ipotetice de finanțare

a partidului de către Ilan Șor, această finanțare ar fi fost legală, fiind direct permisă

de Codul electoral.

Totuși, P.P. „Șansă” neagă primirea finanțării din străinătate, fie din partea lui

Ilan Șor, fie din partea oricărei alte persoane.

Reclamantul a indicat că, în urma activității CSE, au avut de suferit mai mult

de 600 de candidați la funcția de primar și mai mult de 6 000 de candidați la funcția

de consilier, vinovăția cărora nu fusese nici constatată, nici măcar examinată, statul

aplicând în privința candidaților P.P. „Șansă” o pedeapsă colectivă, neprevăzută de

lege, fără a stabili legal fie vinovăția partidului ca o entitate politică, fie

responsabilitatea fiecăruia dintre candidații partidului.

La fel a invocat caracterul fals al motivării și în partea referitoare la

„manipularea opiniei publice”, or nu s-a specificat în ce constă această manipulare,

cine a comis-o, când, unde și în ce circumstanțe.

Cu referire la nerespectarea standardelor și principiilor internaționale la

adoptarea actului administrativ, P.P. „Șansă” a exemplificat opiniile experților

internaționali, și anume concluziile preliminare ale misiunilor internaționale de

observare a alegerilor sub egida OSCE/ODIHR, de comun acord cu Parlamentul

European și Congresul Autorităților Locale și Regionale ale Consiliului Europei.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat anularea Dispoziției Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 92 din 03 noiembrie 2023.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 04 noiembrie 2023, s-

a transmis Curții de Apel Chișinău, pentru examinare după competență, acțiunea în

contencios administrativ depusă de P.P. „Șansă” împotriva CSE cu privire la

anularea Dispoziției nr. 92 din 03 noiembrie 2023 (f.d. 41-42, Vol. I).

Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 04 noiembrie 2023 a ridicat

conflict negativ de competență între completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău și completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, a transmis dosarul la Curtea Supremă de Justiție, pentru

soluționarea conflictului negativ de competență apărut (f.d. 58-62, Vol. I).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 04 noiembrie 2023, s-a constatat

competența Curții de Apel Chișinău la examinarea cauzei de contencios

administrativ, intentată la acțiunea înaintată de P.P. „Șansă” împotriva CSE cu

privire la anularea Dispoziției nr. 92 din 03 noiembrie 2023 (f.d. 67-72, Vol. I).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2023, s-a atras în

proces, în calitate de terț, Serviciul de Informații și Securitate (f.d. 127-129, Vol. I).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2023, s-a admis

cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate depusă de CSE, în cadrul

examinării cauzei de contencios administrativ, intentate la acțiunea înaintată de P.P.

„Șansă” împotriva CSE cu privire la anularea Dispoziției nr. 92 din 03 noiembrie

2023, a dispus transmiterea dosarului către Curtea Constituțională a Republicii

Moldova, pentru soluționarea cererii depuse de CSE privind controlul

6

constituționalității prevederilor art. 225 alin. (3) lit. e) din Codul administrativ,

examinarea cauzei de contencios administrativ a fost amânată până la pronunțarea

Curții Constituționale a Republicii Moldova asupra excepției de

neconstituționalitate (f.d. 213-218, Vol. I).

Totodată, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2023, s-a

respins cererea înaintată de P.P. „Șansă” cu privire la suspendarea Dispoziției nr. 92

din 03 noiembrie 2023, ca fiind neîntemeiată (f.d. 225-229, Vol. I).

Prin Decizia de inadmisibilitate a sesizării nr. 240g/2023 din 09 noiembrie

2023, Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă sesizarea cu privire la excepția

de neconstituționalitate a art. 225 alin. (3) lit. e) din Codul administrativ, ridicată de

reprezentantul CSE, parte în dosarul nr. 3-193/23, pendinte la Curtea de Apel

Chișinău (f.d. 36-38, Vol. II).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2023, s-a declarat

inadmisibilă acțiunea înaintată de P.P. „Șansă” împotriva CSE cu privire la anularea

Dispoziției nr. 92 din 03 noiembrie 2023. S-a explicat reclamantului P.P. „Șansă”

că, declararea acțiunii inadmisibilă în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul

administrativ, exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași

reclamant cu aceeași acțiune (f.d. 99-117, Vol. II).

Prin decizia din 06 decembrie 2023 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis

recursul depus de P.P. „Șansă”. S-a anulat încheierea Curții de Apel Chișinău din 30

noiembrie 2023, în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă

de P.P. „Șansă” împotriva CSE cu privire la anularea Dispoziției nr. 92 din 03

noiembrie 2023 și s-a restituit cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în

același complet de judecată (f.d. 39-57, Vol. III).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2023, s-a respins ca

neîntemeiată cererea depusă de Partidul Politic ”Șansa” cu privire la atragerea în

proces, în calitate de terți, a candidaților la funcția de consilieri locali/raionali și

primari, desemnați din partea P.P. „Șansă”, conform listei anexate, în cauza de

contencios administrativ la acțiunea înaintată de P.P. „Șansă” împotriva CSE cu

privire la anularea Dispoziției nr. 92 din 03 noiembrie 2023 (f.d. 61-65, Vol. III).

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2023, s-a anulat

Dispoziția CSE nr. 92 din 03 noiembrie 2023 și s-a menționat că actul administrativ

normativ anulat – Dispoziția CSE nr. 92 din 03 noiembrie 2023, nu produce efecte

juridice din momentul în care hotărârea devine definitivă. S-a obligat CSE să publice

hotărârea în aceeași sursă de informare pe pagina web oficială a Guvernului (f.d. 70,

72- 97, Vol. III).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 14 decembrie 2023, Comisia

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova a depus recurs împotriva hotărârii

din 12 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii cu adoptarea unei noi decizii privind respingerea cererii

de chemare în judecată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 decembrie 2023, au fost admise

recursurile depuse de Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova și

Serviciul de Informații și Securitate. S-a casat integral hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 12 decembrie 2023, și s-a restituit cauza de contencios administrativ,

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Partidul Politic ,,Șansă”

împotriva Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, terț Serviciul

de Informații și Securitate cu privire la anularea Dispoziției Comisiei pentru Situații

7

Excepționale a Republicii Moldova nr. 92 din 03 noiembrie 2023, spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată (f.d. 209-234, vol. III).

Prin încheierea din 01 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea depusă de P.P. ,,Șansă” privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a

prevederilor art. 205 alin. (1) și (2) din Codul administrativ

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2024, acțiunea în

contencios administrativ, în contestare, depusă de Partidul Politic ,,Șansă” împotriva

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, terț Serviciul de

Informații și Securitate cu privire la anularea Dispoziției Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova nr. 92 din 03 noiembrie 2023, s-a respins ca fiind

neîntemeiată. (f.d. 149-187, Vol. IV).

La 07 februarie 2024, P.P. „Șansă” a depus recurs împotriva hotărârii din 06

februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, fără a fi indicate temeiurile de fapt și de

drept. Ulterior, la 09 februarie 2024, P.P. „Șansă” a depus un recurs motivat,

solicitând admiterea cererii de recurs, aplicarea directă în prezenta cauză a art. 6, 10,

11 și art. 3 din Protocolul I al CEDO; casarea încheierii din 01 februarie 2024 a

Curții de Apel Chișinău și acceptarea cererii de ridicare a excepției de

neconstituționalitate a prevederilor art. 205 alin. (1) și (2) din Codul administrativ;

casarea integrală a hotărârii din 06 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea și anulată Dispoziția CSE

nr. 92 din 03 noiembrie 2023.

În motivarea cererii de recurs, s-a indicat că soluția și argumentele instanței de

fond sunt neîntemeiate și adoptate în contradicție cu circumstanțele cauzei și

normele legale.

Recurentul a menționat că a depus acțiunea la 03 noiembrie 2023, cu două zile

înainte de alegerile din 05 noiembrie 2023. Potrivit termenului special de examinare

a contestațiilor electorale prevăzut la art. 100 alin. (1) din Codul electoral, acesta

este de 3 zile dar nu mai târziu de ziua alegerilor. Contrar acestei prevederi

imperative ale legii, procesul a fost tergiversat neîntemeiat, iar recurentul a fost lipsit

de dreptul de a participa în alegeri și nu i s-a asigurat un proces echitabil.

În cadrul proceselor, s-a indicat că recurentul a înaintat trei cereri cu privire la

atragerea persoanelor terțe, a candidaților la funcțiile de primari/consilieri desemnați

din partea concurentului electoral P.P. „ȘANSĂ” care, inițial nici nu au fost

examinate, iar ulterior respinse și declarate inadmisibile.

În opinia recurentului, instanța de fond nejustificat a respins cererea acestuia

de ridicare a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 205 alin. (1) și (2)

din Codul administrativ pe motiv că prevederile nu urmează a fi aplicate la

soluționarea cauzei. Această concluzie este eronată și contrară circumstanțelor

cauzei. Astfel, cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate are legătură

directă cu examinarea acestei cauze, în condițiile în care au fost respinse cererile de

atragere în proces în calitate de terți a candidaților P.P. „ȘANSĂ”.

Recurentul consideră că respingerea atragerii în proces a persoanelor care sunt

direct afectate de dispoziția CSE, prin care au fost excluși din alegeri, este una

abuzivă, or anume aceste persoane sunt direct interesate și anume drepturile lor sunt

afectate.

În acest caz, prevederile art. 205 din Codul administrativ, care acordă instanței

de judecată o marjă prea largă de apreciere de a admite sau respinge persoanele terțe,

sunt direct aplicabile prezentei spețe.

8

Astfel, instanța de fond nu are dreptul să dea apreciere argumentelor de fond

ridicate în excepție, dar numai să verifice corespunderea art. 121 din Codul de

procedură civilă. Toate condițiile stipulate la articolul respectiv au fost îndeplinite

de către recurent și argumentate detaliat în demers.

Recurentul consideră că încheierea Curții de Apel Chișinău din 01 februarie

2024 de respingere a cererii cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate

este ilegală și urmează a fi casată integral, cu admiterea demersului.

Cu referire la fondul cauzei, recurentul a opinat că concluziile instanței de fond

sunt neîntemeiate și în contradicție cu spiritul CEDO, Constituției și circumstanțelor

cauzei. Instanța de fond a refuzat să dea apreciere încălcărilor dreptului fundamental

la alegeri și dreptului de a fi ales în corespundere cu jurisprudența CEDO și

standardele internaționale în materie electorală. Instanța de fond urma să se expună

asupra restrângerii dreptului fundamental de a fi ales în baza actelor internaționale

la care RM este parte, în conformitate cu principiile unui stat de drept și cu

respectarea principiului proporționalității.

Curtea de Apel Chișinău, nici nu a încercat să combată argumentele din acțiune

ale recurentului și nici nu a motivat refuzul de a da apreciere acestui fapt. Astfel,

instanța de fond în hotărârea sa a enumerat cadrul normativ relevant după care,

efectiv doar a acceptat necondiționat poziția intimaților pe care a reiterat-o în calitate

de argumentare. Totodată, instanța de fond în motivarea hotărârii a făcut trimitere

doar la documentele prezentate de intimat, a acceptat informațiile false și

neverificate din raportul SIS pe care le-a pus la baza argumentării abuzului comis de

CSE prin dispoziția contestată. Prin acceptarea unor argumente formale care au fost

indicate în dispoziția CSE cu referire la o oarecare bănuială de comiterea unor

infracțiuni de către recurent, Curtea de Apel Chișinău a încălcat grav principiul

prezumției de nevinovăție garantat de art. 6 al CEDO și Constituția Republicii

Moldova.

Instanța de fond s-a rezumat doar să verifice corespunderea dispoziției

contestate prevederilor art. 225 alin. (3) din Codul administrativ, refuzând să

examineze și să dea apreciere încălcărilor drepturilor fundamentale prevăzute de

CEDO și Constituția RM

În opinia recurentului, Curtea de Apel Chișinău eronat a concluzionat că CSE

dispune de competențe exclusive în perioada stării de urgență și este în drept să ia

orice măsuri în orice domeniu în cazul în care este necesar de a lichida consecințele

situației de urgență. De asemenea, Curtea de Apel Chișinău a făcut referire la

prevederile art. 15 al CEDO care permite derogări în anumite circumstanțe. În acest

caz, instanța de fond a interpretat greșit și a aplicat contrar sensului legii, contrar

jurisprudenței CEDO și Curții Constituționale mai multe elemente obligatorii care

trebuie luate în calcul în acest caz. În primul rând, starea de urgență a fost instituită

nu în domeniul electoral sau apărării drepturilor omului, nu împotriva unor riscuri

din partea unor partide sau cetățeni, etc., ci strict pentru a soluționa acele probleme

care au generat-o: criza energetică, consecințele conflictului din țara vecină care ar

putea pune în pericol securitatea statului. Nici în raportul CSE, nici în declarațiile

Prim-ministrului din Plenul Parlamentului nu au fost oferite date și informații prin

care s-ar constata anumite amenințări la securitatea națională generate de alegeri.

Instanța de fond total greșit a aplicat prevederea din hotărârea Parlamentului

care indică asupra faptului că starea de urgență nu afectează desfășurarea alegerilor.

Această prevedere stabilește că alegerile au loc în conformitate cu cadrul legal în

9

vigoare și sub controlul organelor electorale, după caz a instanțelor de judecată, fără

nicio derogare. Deci, CSE nu avea nicio competență să fie implicată în atribuțiile

electorale și în alegeri. Acest fapt a fost confirmat de Parlament. Instanța abuziv a

considerat că CSE este organ care poate interveni în gestionarea proceselor

democratice din RM. Acest fapt este impropriu unui astfel de organ.

Totodată, s-a indicat că instanța de fond a ignorat jurisprudența internațională

dar și a Curții Constituționale cu privire la competența în timpul stării de urgență.

La emiterea Dispoziției nr. 92 din 03 noiembrie 2023 nu s-a ținut cont de prevederile

legii, fiind preluată competența exclusivă a organului electoral. Or, activitatea

administrativă se realizează numai de autoritatea publică competentă și în limitele

competenței legale.

Recurentul consideră că argumentele CSE și ale terțului SIS cu privire

necesitatea emiterii Dispoziției contestate în circumstanțele pretinselor acțiuni de

destabilizare, corupere sau implicarea factorilor externi, nu pot fi reținute, având în

vedere că, emiterea acesteia de către CSE a avut loc cu încălcarea competenței, or,

instituțiile statului urmează să respecte procedurile legale corespunzătoare, potrivit

legislației în vigoare.

Mai mult, instanța de fond greșit și abuziv a preluat exclusiv partea intimatului

și eronat a constatat pericolul pentru interesul public. P.P. „Șansă” nu prezenta

niciun pericol public. Motivarea hotărârii exclusiv din informațiile acuzatoare ale

SIS, fără a avea o sentință definitivă, reprezintă o gravă sfidare a principiului

prezumției nevinovăției, dreptului la apărare și accesului la un proces echitabil.

Cu referire la imposibilitatea efectivă a autorităților publice de a emite actul,

recurentul a invocat un fals grav din partea intimatului, fals care a fost acceptat ilegal

de instanța de fond. Motivul că decizia era necesară urgent, deoarece rămâneau doar

2 zile până la alegeri și procedurile ordinare nu puteau fi utilizate, consideră că este

nu altceva decât o recunoaștere în comiterea unei grave ilegalități împotriva

democrației, statului de drept și a principiului alegerilor libere. Chiar dacă, ipotetic,

un concurent electoral ar admite unele încălcări, existau toate pârghiile legale de a

reacționa conform Codului electoral. Or, în perioada electorală examinarea

contestațiilor este urgentă, iar instanțele de judecată au termene foarte restrânse în

astfel de cauze. Mai mult ca atât, dacă se constatau încălcări care au influențat

rezultatul alegerilor, atunci exista timp suficient ca acest concurent electoral să fie

sancționat și după alegeri în procesul de confirmare/infirmare. Intimatul a ignorat în

totalitate existența acestei proceduri legale și democratice de control administrativ

și judecătoresc.

Suplimentar, recurentul a invocat faptul că prima instanță nu a dat o apreciere

justă probelor, a examinat cauza formal, nu a analizat toate argumentele formulate

de reclamant, a interpretat eronat normele aplicabile speței, ceea ce a dus la

încălcarea dreptului recurentului la un proces echitabil, or hotărârea contestată, în

opinia sa, este una nemotivată.

De asemenea, recurentul a invocat în cererea de recurs caracterul fals al

motivării actului administrativ contestat. Astfel, P.P. „Șansă” a declarat că nu

promovează și niciodată nu a promovat interesele statului străin – Federația Rusă,

așa cum invocă Comisia în dispoziția sa. Nici documentele statutare, nici cele

programatice ale Partidului nu conțin așa deziderat. Nici la ședințele organelor de

conducere ale Partidului sau la adunările membrilor săi niciodată nu s-a pus acest

scop sau obiectiv. Nici Comisia, nici SIS nu au prezentat probe pertinente,

10

concludente, utile și veridice care ar fi dovedit acuzațiile grave, dar absolut

nefondate, aduse la adresa partidului. La fel, s-a indicat faptul că nu corespunde

realității nici motivul că partidul ar fi controlat de către Ilan Șor, or partidul are

propriul Președinte și propriile organe de conducere, care adoptă toate deciziile din

numele Partidului. Potrivit recurentului, Ilan Șor nu intră în numărul conducătorilor

partidului, dânsul este un lider neformal, care se bucură de mare respect din partea

membrilor de partid.

Cu privire la argumentul de finanțare a partidului din străinătate și comiterea

actelor de corupție, recurentul a indicat că Codul Electoral al Republicii Moldova nu

interzice finanțări din străinătate, cu condiția efectuării acestei finanțări de către un

cetățean al Republicii Moldova. Totuși, Partidul Politic „Șansă” neagă primirea

finanțării din străinătate, fie din partea dlui Ilan Șor, fie din partea oricărei alte

persoane.

Totodată, de către recurent a fost invocată și încălcarea competenței la emiterea

actului administrativ, or Codul electoral nu prevede dreptul SIS sau al CSE să

inițieze procedura de anulare a înregistrării concurenților electorali. Astfel, decizând

asupra anulării înregistrării concurentului electoral, CSE și-a asumat competențele

instanței de judecată și, prin urmare, ar fi trebuit sa activeze potrivit regulilor art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, garantând P.P. „Șansa” respectarea

tuturor drepturilor la un proces judiciar echitabil, garantate de acest articol, ceea ce

nu a avut loc.

Recurentul a susținut că, Dispoziția nr. 92 din 03 noiembrie 2023 restrânge

unele drepturi și libertăți ale cetățenilor sau creează premise pentru fentarea

drepturilor constituționale ale acestora, ignorând și omițând aplicabilitatea în timp,

în pofida testului de proporționalitate statuat expres în art. 54 din Constituția

Republicii Moldova. În opiniile expuse, Comisia de la Veneția subliniază importanța

principiului proporționalității. Această cerință trebuie să se aplice atât pentru

deciziile privind restricțiile de circulație, cât și pentru implementarea lor și a

măsurilor aferente care pot afecta alte drepturi și libertăți, care pot consta în restricții

suplimentare ce pot fi impuse populației în timpul restricțiilor de circulație, ca de

exemplu închiderea școlilor sau a companiilor, restricții privind furnizarea de

servicii publice sau interzicerea evenimentelor publice, sau activitățile de securitate

întreprinse de autorități în acest context. Similar restricțiilor de circulație, toate

aceste măsuri trebuie să fie proporționale cu amenințarea și cu iminența acesteia, nu

trebuie să aibă o durată mai mare decât amenințarea în sine și trebuie să se aplice

doar în regiunile afectate de aceasta. Importanta principiului proporționalității este

confirmată de Constituție.

CSE nu a motivat în ce măsură competențele ordinare ale executivului sau

regulatorului electoral sunt insuficiente pentru depășirea riscurilor presupuse și

menționate în contextul situației de criză și în ce măsură derogarea de la lege și

preluarea competențelor unui organ autonom poate compensa deficiența în discuție.

Nu a existat nicio motivare care să reflecte standardul proporționalității, în privința

restricțiilor privind dreptul de a fi ales, libertatea de expresie, dreptul la informare,

drepturi violate din dispoziția contestată.

În opinia recurentului, anularea înregistrării este cea mai dură sancțiune

electorală. Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 102 alin. (5) trebuie să fie certă

și accesibilă. Aceste norme se interpretează strict conform conținutului său și nu pot

fi deduse și interpretate reieșind din propriile presupuneri ale unor realități. În caz

11

contrar suntem în fața unei discreții arbitrare inadmisibile din partea unei autorități

publice. Prin actul contestat, CSE de fapt a sancționat recurentul pentru fapte care

nu au nicio legătură cauzală cu alegerile propriu zise. Dar cel mai grav este că unica

legătură cauzală stabilită dintre pârât și presupusele fapte ilegale sunt declarațiile

publice, mesajele publice de susținere a unor proiecte pe viitor. Practic, recurentul

este sancționat pentru exercitarea dreptului la libera exprimare atât până la

demararea campaniei electorale, cât și după începerea acesteia.

Astfel, dreptul la alegeri libere este strâns legat de alte două principii

fundamentale protejate de Constituție și Convenția Europeană – dreptul la libera

exprimare a opiniei și dreptul la libertatea de asociere. Nu pot exista alegeri libere

dacă nu este posibil de a partaja liber idei și de a se asocia în vederea participării

libere la alegeri. Este evident că prin interzicerea unui cerc larg de persoane de a

candida în cadrul alegerilor, se încalcă nu doar dreptul de a fi ales, dar și dreptul de

asociere, or cel care nu poate candida, nu poate nici să se asocieze cu un partid pe

lista căruia să candideze. Astfel, recurentul a constatat depășirea cadrului

constituțional prevăzut la art. 41 din Constituție, dar și la art. 11 din CEDO.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a confirmat în repetate rânduri în

jurisprudența sa că partidele politice sunt o formă de asociere necesară pentru buna

funcționare a democrației și că, având în vedere importanța democrației în sistemul

Convenției Europene a Drepturilor Omului, o asociație, inclusiv un partid politic, nu

este exclus din domeniul de aplicare a protecției oferite de Convenție doar pentru că

activitățile sale sunt văzute de autoritățile naționale ca subminând structurile

constituționale ale statului și cerând restricții. Evident, situația generală din țară este

un factor important într-o astfel de evaluare. În același timp, este necesar să se țină

seama de standardele de dezvoltare a practicii democratice europene, așa cum s-a

menționat deja în paragrafele precedente. Chiar și în cazul stării de urgență, trebuie

respectate obligațiile internaționale ale statului și trebuie luate orice măsuri cu

caracter excepțional care au un efect temporar clar definit în conformitate cu

articolul 15 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Reclamantul a atras atenția instanței asupra faptului că sancționarea Partidului

Politic „ȘANSĂ” și eliminarea candidaților din alegeri nu are suport factual,

reprezentând o distorsionare deliberată a realității, orientată spre hărțuirea unui

concurent electoral.

Suplimentar, s-a invocat că actul contestat a fost aprobat fără invitarea

recurentului de a veni cu explicații și fără a fi asigurat un proces echitabil și dreptul

la apărare. Neatragerea în procedura administrativă a recurentului, constituie o

încălcare gravă a tuturor garanțiilor acestuia, care i le oferă Codul administrativ

pentru protejarea intereselor legitime. Prin faptul că autoritatea pârâtă nici nu a

asigurat audierea recurentului a fost încălcat grav art. 44 alin. (3) din Codul

administrativ, potrivit căruia autoritatea publică este obligată să atragă în procedura

administrativă, din oficiu sau la cerere, persoanele ale căror drepturi pot fi afectate

prin procedura administrativă. Dacă are cunoștință despre astfel de persoane,

autoritatea publică le informează despre inițierea sau desfășurarea procedurii

administrative.

În concluzie, recurentul a rezumat încălcările admise, în opinia sa, de către

autoritatea publică și prima instanță: intimatul și-a depășit grav competența atribuită

de lege; intimatul a admis grave erori la aprecierea circumstanțelor prezentei spețe,

contare situației de fapt; intimatul a dat dovadă de părtinire, rea credință, arbitrariu

12

și activitate discreționară la adoptarea actului; legătura cazuală între constatările

făcute și situația de fapt sunt contradictorii și nu sunt probate; CSE a dat dovadă de

subiectivism total la aprecierea normelor legale și metodelor folosite la procedura

administrativă; CSE absolut abuziv și ilegal a constatat acuzația de corupere a

alegătorilor și finanțare din surse nedeclarate, fără probe și acte justificative;

instanța de fond eronat a interpretat și aplicat cadrul legal în vigoare cu privire la

cazul dedus judecății; instanța de fond nu și-a motivat hotărârea și nu a dat apreciere

argumentelor recurentului, iar cauza fost examinată formal și unilateral; prin

anularea înregistrării candidaților P.P. „Șansă” intimatul a admis violarea dreptului

fundamental la alegeri libere și a dreptului de a fi ales, sfidând în acest sens, normele

constituționale (art. 38) și jurisprudența CEDO (art. 3 protocolul I).

La 09 februarie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat copia cererii de

recurs din 07 februarie 2024, Comisiei pentru Situații Excepționale și Serviciului de

Informații și Securitate (f.d. 204, vol. IV). La 21 iunie 2024, participanților la proces

le-a fost expediată copia motivării recursului (f.d. 50, 52, vol. V). Până la data

examinării cererii de recurs, intimații nu și-au valorificat dreptul de a se expune

asupra recursului prin referință.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la Curtea

Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei

motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.

Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice

de activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la

prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară

și nu contravine principiilor prezentului cod.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că în speță P.P.

„Șansă” a contestat Dispoziția CSE nr. 92 din 03 noiembrie 2023, prin care s-a anulat

înregistrarea concurenților electorali desemnați de către P.P. „Șansă” în cadrul

alegerilor locale generale din 05 noiembrie 2023.

Hotărârea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată public la 06 februarie 2024.

Conform extrasului din poșta electronică, hotărârea motivată a fost notificată

participanților la proces la 08 februarie 2024, ora 16:53 (f.d. 189, Vol. IV).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, în

speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal.

Conform art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este

inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și

temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de

Justiție și se comunică părților.

Conform art. 247 din Codul administrativ, recursul considerat admisibil se

examinează fără înștiințarea și audierea participanților la proces, cu excepția

recursului în care se invocă întemeiat art. 2451 alin. (1) lit. b) și d). Completul poate

decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru a se pronunța cu

privire la recursul considerat admisibil.

13

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a considerat

oportun de a cita participanții la proces pentru a se pronunța cu privire la problemele

invocate în recurs, deoarece criticile recurentului, au fost expuse cu suficientă

claritate.

Examinând materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de Partidul Politic ,,Șansă” urmează a fi respins,

din considerentele ce urmează.

Conform art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, în urma examinării

recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii:

respinge recursul și menține hotărârea și/sau decizia.

Potrivit art. 5 din Codul administrativ, activitatea administrativă reprezintă

totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea

legii și se aplică nemijlocit legea.

Conform art. 10 din Codul administrativ, actul administrativ individual este

orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică

pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul

de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea

raporturilor juridice de drept public.

În corespundere cu art. 12 din Codul administrativ, un act administrativ

normativ este actul juridic subordonat legii adoptat, aprobat sau emis de o

autoritate publică în baza prevederilor constituționale sau legale, care nu se supune

controlului constituționalității și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un

număr nedeterminat de situații identice.

Articolul 17 din Codul administrativ statuează că, drept vătămat este orice

drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin

activitate administrativă.

Conform prevederilor art. 20 alin. (1) din Codul administrativ, dacă printr-o

activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin

lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu

privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea

procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.

În corespundere cu art. 21 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate

cu legea și alte acte normative.

Reieșind din prevederile art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu.

Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Prin prisma art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din

oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

În sensul art. 219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată este

obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

14

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți.

Cercetând starea de fapt în baza actelor cauzei, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție constată că, la 04 noiembrie 2023, P.P. „Șansă” a înaintat

acțiune în contencios administrativ împotriva CSE prin care a solicitat anularea

Dispoziției nr. 92 din 03 noiembrie 2023 privind anularea înregistrării

concurenților electorali desemnați de către P.P. „Șansă” în cadrul alegerilor locale

generale din 05 noiembrie 2023.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță, la caz, Curtea de

Apel Chișinău, prin hotărârea din 06 februarie 2024 a respins acțiunea ca fiind

neîntemeiată.

Curtea de Apel Chișinău, ca instanță de fond, în temeiul articolelor 5, 12, 17,

20, 189 alin. (1), 203, 204, 206 alin. (1) lit. e), 209 alin. (3) din Codul administrativ,

a considerat acțiunea admisibilă, deoarece P.P. „Șansă” este în drept să înainteze

acțiunea în contencios administrativ, iar acțiunea în control normativ, utilizată de

reclamant pentru revendicarea apărării dreptului său cu privire la anularea

Dispoziției CSE nr. 92 din 03 noiembrie 2023, nu este condiționată, la caz, de

respectarea procedurii prealabile.

Cu referire la fondul acțiunii, Curtea de Apel Chișinău, analizând

circumstanțele de fapt ale cauzei, prin prisma normelor de drept, aplicabile speței,

a conchis că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată.

Prin recursul înaintat, P.P. „Șansă” a invocat dezacordul cu hotărârea din 06

februarie 2024 și încheierea din 01 februarie 2024 ale Curții de Apel Chișinău.

Efectuând controlul judiciar al hotărârii din 06 februarie 2024 și încheierii din

01 februarie 2024 ale Curții de Apel Chișinău, instanța de recurs constată că prima

instanță a judecat multiaspectual cauza, a cercetat pe deplin starea de fapt a speței

și a dat un răspuns explicit tuturor problemelor de drept ridicate de către

participanții la proces în fața instanței.

La capitolul dat, instanța de recurs învederează că, respectând principiile

dreptului administrativ, Curții de Apel Chișinău, ca instanței de fond îi revenea o

deosebită obligație de a exercita controlul judiciar complet al actului administrativ

contestat, în fapt și în drept. Așadar, pentru a elucida aspectele abordate, instanța

de recurs consideră că decizia Curții de Apel Chișinău trebuie să conțină: motivele

concluziilor primei instanțe și referirea la legea guvernantă, precum și concluziile

instanței de fond în urma examinării acțiunii, criterii căror hotărârea contestată

corespunde întru totul.

Totuși, Completul de judecată ține să evidențieze faptul că, prezentul recurs a

fost declarat admisibil întru consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție,

or prezenta cauză prezintă interes pentru opinia publică și este important ca

instanțele de toate nivelurile, conform competenței, să se expună detaliat asupra

fondului cauzei.

La fel, instanța de recurs relevă că instanța judecătorească apreciază probele

după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă,

nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Niciun fel de probe nu au pentru

15

instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare

probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea

ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența

pentru soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța

judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele. Proba este declarată ca fiind veridică dacă

instanța constată prin cercetare și comparare cu alte probe că datele pe care le

conține corespund realității.

Materialele cauzei atestă că, prin Dispoziția Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova nr. 92 din 03 noiembrie 2023, în conformitate

cu art. 22 din Legea nr. 212/2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de

război (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 132-137, art. 696), cu

modificările ulterioare, art. 2 din Hotărârea Parlamentului nr. 41/2022 privind

declararea stării de urgență (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr. 522,

art. 631), cu modificările ulterioare, Hotărârea Parlamentului nr. 105/2022 privind

prelungirea stării de urgență (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr.

119, art. 2161), Hotărârea Parlamentului nr. 163/2022 privind prelungirea stării de

urgență (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr. 186, art. 3521),

Hotărârea Parlamentului nr. 245/2022 privind prelungirea stării de urgență

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr. 245, art. 472), Hotărârea

Parlamentului nr. 278/2022 privind prelungirea stării de urgență (Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, 2022, nr. 307, art. 604), Hotărârea Parlamentului nr.

330/2022 privind prelungirea stării de urgență (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 2022, nr. 392, art. 732), Hotărârea Parlamentului nr. 12/2023 privind

prelungirea stării de urgență (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr. 31-

34, art. 56), Hotărârea Parlamentului nr. 67/2023 privind prelungirea stării de

urgență (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr. 112, art. 173), Hotărârea

Parlamentului nr. 133/2023 privind prelungirea stării de urgență (Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, 2023, nr. 179-181, art. 301), Hotărârea Parlamentului nr.

244/2023 privind prelungirea stării de urgență (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 2023, nr. 277-281, art. 482), Hotărârea Parlamentului nr. 274/2023 privind

prelungirea stării de urgență (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr.

366-369, art. 631), și pct. 6-9 din Regulamentul CSE, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1340/2001 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 150-

151, art. 1387), cu modificările ulterioare, s-a dispus:

1.1. Prin derogare de la prevederile art. 72 alin. (4), art. 102 alin. (2) și (5) din

Codul electoral al Republicii Moldova nr. 325/2022, se anulează înregistrarea

concurenților electorali desemnați de către P.P. „Șansă” în cadrul alegerilor locale

generale din 5 noiembrie 2023.

1.2. Comisia Electorală Centrală, prin intermediul consiliilor electorale de

circumscripție, va asigura informarea imediată despre prezenta măsură a tuturor

birourilor electorale ale secțiilor de votare, care, cel târziu până la sfârșitul zilei de 4

noiembrie 2023, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (4) din Codul electoral

al Republicii Moldova nr. 325/2022, vor aplica ștampila cu mențiunea „Retras” în

toate buletinele de vot, în dreptul tuturor concurenților electorali din partea P.P.

„Șansă”.

16

obligatorii și executorii pentru conducătorii autorităților administrației publice

centrale și locale, ai agenților economici, ai instituțiilor publice, precum și pentru

cetățeni și alte persoane aflate pe teritoriul Republicii Moldova.

pagina web oficială a Guvernului.

În conformitate cu prevederile art. 225 alin. (3) din Codul administrativ, în

cazul în care au fost emise acte administrative individuale și normative referitoare

la securitatea națională a Republicii Moldova, la exercitarea regimului stării

excepționale, la măsurile de urgență luate de autoritățile publice în vederea

combaterii calamităților naturale, a incendiilor, a epidemiilor, a epizootiilor și a altor

fenomene similare, instanța de judecată poate fi sesizată doar pentru exercitarea

controlului următoarelor circumstanțe:

a) existența situației excepționale la data la care a fost emis actul;

b) competența autorității publice de a emite actul;

c) existența interesului public care justifică emiterea actului administrativ;

d) imposibilitatea efectivă a autorității publice de a emite actul în condiții

obișnuite;

e) proporționalitatea, în conformitate cu art. 29, a măsurilor adoptate prin act

administrativ.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atrage atenția că instanța

de fond a supus verificării actul administrativ contestat prin prisma tuturor

circumstanțelor enumerate de prevederile art. 225 alin. (3) din Codul administrativ.

Cu referire la existența situației excepționale la data la care a fost emis actul,

Curtea de Apel Chișinău a constatat cu certitudine că, prin Hotărârea Parlamentului

Republicii Moldova privind declararea stării de urgență nr. 41 din 24.02.2022, s-a

declarat stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pentru o perioadă

de 60 de zile.

Starea de urgență a fost prelungită prin:

- Hotărârea Parlamentului nr. 105/2022 privind prelungirea stării de urgență

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr. 119, art. 2161);

- Hotărârea Parlamentului nr. 163/2022 privind prelungirea stării de urgență

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr. 186, art. 3521);

- Hotărârea Parlamentului nr. 245/2022 privind prelungirea stării de urgență

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr. 245, art. 472);

- Hotărârea Parlamentului nr. 278/2022 privind prelungirea stării de urgență

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr. 307, art. 604);

- Hotărârea Parlamentului nr. 330/2022 privind prelungirea stării de urgență

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr. 392, art. 732);

- Hotărârea Parlamentului nr. 12/2023 privind prelungirea stării de urgență

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr. 31-34, art. 56);

- Hotărârea Parlamentului nr. 67/2023 privind prelungirea stării de urgență

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr. 112, art. 173);

- Hotărârea Parlamentului nr. 133/2023 privind prelungirea stării de urgență

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr. 179-181, art. 301);

- Hotărârea Parlamentului nr. 244/2023 privind prelungirea stării de urgență

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr. 277-281, art. 482);

17

- Hotărârea Parlamentului nr. 274/2023 privind prelungirea stării de urgență

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr. 366-369, art. 631) - prin care s-

a prelungit starea de urgență cu 60 de zile începând cu data de 02 octombrie 2023.

Respectiv, s-a constatat cu certitudine că la data emiterii actului administrativ

contestat, pe întreg teritoriul Republicii Moldova, era declarată stare de urgență,

astfel fiind întrunită prima condiție - existența situației excepționale la data la care

a fost emis actul.

Cu privire la competența autorității publice de a emite actul, se rețin

prevederile art. 21 alin. (1) al Legii privind regimul stării de urgență, de asediu și de

război nr. 212-XV din 24.06.2004, potrivit căruia în cazul declarării stării de urgență

la iminența declanșării sau la declanșarea unor situații excepționale cu caracter

natural, tehnogen sau biologico-social, fapt ce impune necesitatea prevenirii,

diminuării și lichidării consecințelor acestora, planificarea, organizarea și

coordonarea activității de aplicare a măsurilor impuse revin Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, iar coordonarea aducerii la îndeplinire a

măsurilor de rigoare revine Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale.

Articolul 22 al aceleaiși legi, prevede că pe durata stării de urgență, Comisia

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova are următoarele atribuții: a) emite

dispoziții privind aplicarea măsurilor de protecție a populației și bunurilor, de

localizare și lichidare a consecințelor situațiilor excepționale, de apărare a statului

de drept și de menținere sau restabilire a stării de legalitate. Dispozițiile Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova se publică pe pagina web oficială

a Guvernului și sunt executorii pentru conducătorii autorităților administrației

publice centrale și locale, ai agenților economici, ai instituțiilor publice, precum și

pentru cetățeni. Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova va

asigura actualizarea și evidența permanentă a dispozițiilor emise.

Potrivit pct. 7 din Regulamentul Comisiei pentru Situații Excepționale a

Republicii Moldova, anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului Republicii Moldova, nr.

1340 din 04 decembrie 2001, în caz de pericol și declanșare a situațiilor

excepționale, Comisia analizează datele recepționate privind situația creată, studiază

caracterul, cauzele declanșării și proporțiile situației excepționale, adoptă decizii cu

privire la aplicarea unor măsuri urgente, precum și unor măsuri ulterioare de

protecție a populației, teritoriului și patrimoniului, localizarea și lichidarea

consecințelor situațiilor excepționale. Organele administrației publice centrale și

locale informează Comisia despre situația creată prin intermediul Inspectoratului

General pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne.

Articolul 15 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

(„Derogarea în caz de stare de urgență”), prevede că, în caz de război sau de alt

pericol public ce amenință viața națiunii, orice Înaltă Parte Contractantă poate lua

măsuri care derogă de la obligațiile prevăzute de prezenta Convenție, în măsura

strictă în care situația o impune și cu condiția ca aceste măsuri să nu fie în

contradicție cu alte obligații care decurg din dreptul internațional.

Art. 15 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește trei

condiții pentru validitatea derogării: - trebuie să existe un război sau un alt pericol

public ce amenință viața națiunii; - măsurile adoptate pentru a răspunde acestui

război sau acestui pericol public nu trebuie să depășească măsura strictă în care

situația o cere; - astfel de măsuri nu trebuie să fie în contradicție cu celelalte obligații

ale statului care decurg din dreptul internațional.

18

Sensul normal și obișnuit al sintagmei „pericol public ce amenință viața

națiunii” desemnează „o situație de criză sau de pericol excepțional și iminent, care

afectează întreaga populație și constituie o amenințare pentru viața organizată a

comunității care alcătuiește statul” [Lawless împotriva Irlandei (nr. 3), 1961, pct.

28].

Pericolul trebuie să fie efectiv sau iminent. O criză care afectează doar o

regiune a statului poate constitui un pericol public ce amenință „viața națiunii” (a se

vedea, de exemplu, derogările referitoare la Irlanda de Nord în cauza Irlanda

împotriva Regatului Unit, 1978, pct. 205, și cele referitoare la sudestul Turciei în

cauza Aksoy împotriva Turciei, 1996, pct. 70). Criza sau pericolul trebuie să fie

excepționale, adică măsurile sau restricțiile normale, permise de Convenție pentru

protejarea siguranțeiși ordinii publice și a sănătății, trebuie să fie vădit insuficiente

[Danemarca, Norvegia, Suedia și Țările de Jos împotriva Greciei („Cauza elenă”),

raportul Comisiei, 1996, pct. 153].

Respectiv, în contextul instituirii stării de urgență în țară prin Hotărârea

Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022 (prelungită ulterior), stare care survine

potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 212/2004 privind regimul stării de urgență,

de asediu și de război fie în caz de iminență a declanșării sau declanșare a unor

situații excepționale cu caracter natural, tehnogen sau biologico-social, ceea ce face

necesară prevenirea, diminuarea și lichidarea consecințelor acestora, fie în cazul

existenței unui pericol pentru securitatea națională sau ordinea constituțională, ceea

ce face necesară apărarea statului de drept, menținerea sau restabilirea stării de

legalitate, este evidentă întrunirea cerințelor prevăzute de art. 54 din Constituția

Republicii Moldova, dar și de Legea nr. 212/2004, în contextul unor eventuale

restrângeri ale drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și cetățeanului,

precum și se atestă competența Comisiei Situații Excepționale de a emite actul

administrativ contestat.

În acest context, Curtea de Apel Chișinău a subliniat că, deși prin art. 6 din

Hotărârea Parlamentului nr. 274 din 21 septembrie 2023, s-a stabilit că, prezenta

stare de urgență nu afectează organizarea și desfășurarea alegerilor pe teritoriul

Republicii Moldova, aceasta nu a limitat sau restrâns competențele Comisiei pentru

Situații Excepționale în exercitarea atribuțiile sale de a interveni în contextul

asigurării proceselor democratice pe teritoriul Republicii Moldova.

În privința existenței interesului public care justifică emiterea actului

administrativ, se rețin prevederile art. 18 din Codul administrativ, care stabilește că,

interesul public vizează ordinea de drept, democrația, garantarea drepturilor și a

libertăților persoanelor, precum și obligațiile acestora, satisfacerea necesităților

sociale, realizarea competențelor autorităților publice, funcționarea lor legală și în

bune condiții.

Astfel, în pct. 1 al Dispoziției Comisiei pentru Situații Excepționale nr. 92 din

03 noiembrie 2023, Comisia a reținut următoarele: „În contextul pericolelor deosebit

de grave la adresa securității naționale, prezentate de către Serviciul de Informații și

Securitate (scrisoarea nr. E/11772 din 03.11.2023), precum și ținându-se cont de

faptul că în perioada recentă, datorită eforturilor conjugate ale Serviciului de

Informații și Securitate și ale altor autorități publice competente, au fost identificate

acțiuni ale unor concurenți electorali care atentează grav și într-o manieră

ireversibilă asupra desfășurării neviciate a exercițiului electoral, prin alterarea

masivă, la nivel național, a voinței libere a cetățenilor și utilizarea, în acest sens, a

19

unor metode interzise de lege care nu corespund conceptului de desfașurare corectă

a unei campanii electorale, reținându-se considerentul că, referitor la acțiunile

respective, există indicii temeinice și documentate că acestea au fost comise de către

concurenții electorali cu sprijinul și implicarea unor persoane și entități din

exteriorul Republicii Moldova, care urmăresc să afecteze desfășurarea normală a

proceselor democratice din țară și să creeze riscuri iminente pentru securitatea

națională, integritatea teritorială, bunăstarea economică a țării și ordinea publică, pe

fundalul unei grave crize de securitate la nivel regional, generată de agresiunea

armată a Ucrainei de către Federația Rusă, concluzii care se fundamentează pe faptul

că, în contextul alegerilor locale generale din 5 noiembrie 2023, în conformitate cu

Legea privind Serviciul de Informații Securitate al Republicii Moldova nr. 136/2023

și Legea securității statului nr. 618/1995, în special art. 4 alin. (2) lit. i) din această

lege, Serviciul de Informații și Securitate a identificat activități de influențare a

proceselor electorale pe tot teritoriul țării în scopul promovării intereselor statului

străin - Federația Rusă - prin intermediul unui grup criminal organizat condus de

cetățeanul Ilan ȘOR și, în acest sens, în temeiul art. 28 al Codului electoral al

Republicii Moldova nr. 325/2022, Serviciul de Informații și Securitate, de comun cu

Inspectoratul General al Poliției, Centrul Național Anticorupție și Procuratura

Anticorupție, a depistat și a documentat oferirea către Partidul Politic „Șansă”, care

participă la alegerile locale generale din 5 noiembrie 2023 și este controlat de Ilan

ȘOR, a fondurilor financiare în proporții deosebit de mari, de proveniență externă,

și utilizarea acestora de către concurentul electoral contrar procedurilor stabilite de

legislație, prin subminarea proceselor democratice, implicit cele electorale (fonduri

care au fost utilizate de către concurentul electoral pentru finanțarea ilegală a

campaniei electorale pe coordonatele de corupere politică a candidaților; corupere

alegătorilor și manipularea opiniei publice), reieșind că, în exercițiul atribuției sale

legale de prevenire a pericolelor deosebite pentru securitatea statului, Serviciul

semnalează că prin obiectivul grupului criminal organizat de preluare a puterii în

stat utilizând instrumente hibride (prin mijloace manipulatoare și finanțare ilicită în

campanie electorală), se creează premise că, la indicația factorului extern, să fie

aplicate scenarii cu impact asupra valorilor și ordinii constituționale - care se

încadrează, conform art. 4 alin. (2) lit. a) din Legea securității statului nr. 618/1995,

în calificativul de pericol deosebit pentru securitatea statului - subminarea ori

lichidarea, prin orice formă, a suveranității, independenței sau integrității și unității

teritoriale a statului.”

Instanța de recurs reține că, anexă la Dispoziția Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova nr. 92 din 03 noiembrie 2023 este Raportul SIS

și materialele restricționate, care au fost remise CSE prin scrisoarea nr. E/11772 din

03.11.2023, în care sunt indicate detaliat „rezultatele unei operațiuni complexe

desfășurate de către SIS, în contextul războiului hibrid”.

Astfel, Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova a menționat

că, a intrat în posesia informațiilor care atestă indici de pregătire și realizare,

începând cu a doua jumătate a anului 2022, pe teritoriul Republicii Moldova, a unui

scenariu subversiv de imixtiune externă în afacerile interne ale țării, cu scopul de

preluare a controlului politic/decizional. Organizatorii acestui scenariu sunt afiliați

structurilor de proiectare și implementare a unor tehnologii politice din Federația

Rusă, conectați la Administrația Președintelui FR și serviciile ruse de securitate. În

calitate de autor pe teritoriul RM au fost stabiliți a fi exponenți ai grupului criminal

20

organizat conduse de cetățeanul Ilan ȘOR – persoană inclusă în lista de sancțiuni

naționale și internaționale și condamnat la 15 ani privațiune de libertate – sub

acoperirea mai multor proiecte politice, în special P.P. „Șansă”.

Respectiv, în contextul alegerilor locale generale din 05 noiembrie 2023, în

conformitate cu Legea privind Serviciul de Informații Securitate al RM nr. 136/2023

și Legea Securității Statului nr. 618/1995, în special art. 4 alin. (2) lit. l), Serviciul

de Informații Securitate a identificat activități de influențare a proceselor electorale

în scopul promovării intereselor statului străin – Federația Rusă – prin intermediul

aceluiași grup criminal organizat condus de cet. Ilan ȘOR. În acest sens, în temeiul

art. 28 al Codului electoral, Serviciul de Informații și Securitate, de comun cu

Inspectoratul General al Poliției, Centrul Național Anticorupție și Procuratura

Anticorupție, a depistat și documentat oferirea către P.P. „Șansă”, care participă la

alegerile locale generale din 05 noiembrie 2023 și controlat de I. ȘOR, a fondurilor

financiare în proporții deosebit de mari, de proveniență externă, și utilizarea acestora

de către concurentul electoral contrar procedurilor stabilite de legislație, prin

subminarea proceselor democratice, implicit cele electorale. Aceste fonduri sunt

utilizate de către concurentul electoral pentru finanțarea ilegală a campaniei

electorale pe coordonatele: - coruperea politică a candidaților; - coruperea

alegătorilor; - manipularea opiniei publice.

În acest context, Serviciul de Informații și Securitate, de comun cu Centrul

Național Anticorupție, Procuratura Anticorupție, Ministerul Afacerilor Interne au

derulat mai multe măsuri ce țin de competența acestuia în cadrul cauzelor penale, în

cadrul cărora s-a stabilit caracterul continuu al acțiunilor subversive și realizate de

către Ilan ȘOR și grupul condus ce acesta, dimensiunea de documentare fiind

următoarea: - au fost acumulate probe în peste 160 volume de dosare penale, dintre

care 63 trimise în judecată; - în dosarul penal privind finanțarea ilegală au fost

documentate date în privința utilizării de către grupul criminal „ȘOR” a cca 200

milioane de lei (10 mil. Euro), bani utilizați inclusiv pentru finanțarea protestelor

stradale și destabilizărilor din țară; - au fost documentate acțiunile grupării „ȘOR”

de a crea și finanța mai multe partide politice din țară care să acționeze concertat, un

exemplu servește ALDE, pentru care conform declarațiilor publice ale lui Ilan ȘOR

- au fost cheltuiți 1,5 milioane dolari SUA; - au fost antrenați peste 2500 de angajați

INI, INSP, polițiști de sector, inclusiv, din cauza proporțiilor majore ale ilegalităților

admise de ȘOR, au fost scoși de pe pozițiile de asigurare a siguranței cetățenilor și

ordinii publice pentru implicare în documentarea acestor ilegalități.

Mai mult, potrivit concluziilor expuse în Raportul SIS, care a fost remis CSE

prin scrisoarea nr. E/11772 din 03.11.2023, în temeiul căruia a fost emis actul

administrativ contestat în prezenta cauză, se constată că : ”Ilan ȘOR, drept urmare

declarării neconstituționalității PP „ȘOR” de Curtea Constituțională la data de

19.06.2023, a asigurat preluarea PP „Ai Noștri” și redenumirea acestuia în PP

„Șansă”. În aceeași ordine de idei, Ilan ȘOR a asigurat transferul infrastructurii PP

„ȘOR”, a exponenților fostei structuri PP „ȘOR”, către P.P. „Șansă”. În fapt, a

realizat o reorganizare a PP „ȘOR”, continuând practicile ilegale în materie de

finanțare ilicită executate de grupul criminal condus de Ilan ȘOR.

Astfel, Serviciul de Informații și Securitate, de comun cu Inspectoratul General

al Poliției, Centrul Național Anticorupție și Procuratura Anticorupție, a depistat și

documentat oferirea către P.P. „Șansă”, care participă la alegerile locale generale din

05 noiembrie 2023 și controlat de I. ȘOR, a fondurilor financiare în proporții

21

deosebit de mari, de proveniență externă, și utilizarea acestora de către concurentul

electoral contrar procedurilor stabilite de legislație, prin subminarea proceselor

democratice, implicit cele electorale. Aceste fonduri sunt utilizate de către

concurentul electoral pentru finanțarea ilegală a campaniei electorale pe

coordonatele: coruperea politică a candidaților; coruperea alegătorilor; manipularea

opiniei publice.

S-a mai menționat în Raportul SIS că, de comun cu alte instituții de aplicare a

legii, a fost deconspirată o operațiune masivă de influențare a proceselor electorale,

în special prin finanțare tenebră a campaniei electorale a P.P. „Șansă”, valoarea

căreia depășește suma de 90.000.000 lei.

Totodată, a fost confirmat faptul că, majoritatea fondurilor date, care au

originea din afara țării, în special din Federația Rusă, sunt puse la dispoziția

exponenților grupului criminal prin platforme financiare internaționale/a statelor

terțe, cu scop de camuflare a provenienței și destinației.

De asemenea, se evidențiază că grupul criminal ȘOR, în scop de influență

electorală subversivă, este susținut de grupul criminal Plahotniuc. Aceștia au creat

un tandem, cu obiectivul de a prelua puterea în stat în contextul următoarelor scrutine

electorale (prezidențiale și parlamentare), apelând la un spectru de activități ilegale

care va fi favorizat de controlul asupra administrațiilor publice locale.

S-a menționat că, în sensul promovării electorale, exponenții P.P. „Șansă” au

aplicat mai multe scheme financiare de transfer pentru a.n. „proiecte sociale” sau

„proiecte de infrastructură” promovate în raioanele și localitățile țării, a.n.

proiect/program „satul moldovenesc” și altele, cu implicarea cetățeanului Federației

Ruse și al Israelului SHVED Igal/Igor. Totodată, de la SHVED Igal/Igor au fost

efectuate și transferuri suspecte către producători agricoli. Suma finanțărilor

prezumate a fi transferate de la „sponsorul” SHVED Igal/Igor este de 1 032 737 Euro

și 280 000 USD.

Urmare a investigațiilor pe profil de risc de spălare a banilor, în comun cu

Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (SPCSB), s-a stabilit că, de fapt,

mijloacele bănești din conturile lui SHVED Igal/Igor, deținute în Kazahstan, provin

din Federatia Rusă, de la cetățeanul Republicii Moldova și al Federației Ruse Victor

Guțuleac - care are conexiuni strânse cu Ilan ȘOR și cu un oligarh din Federatia

Rusă.

S-a mai menționat în Raport că, „datele de care dispune SIS atestă că membrii

P.P. „Șansă”, inclusiv candidați la primari și lideri de sectoare, sunt remunerați

nedeclarat, pentru activitatea electorală, și prin așa numita soluție financiară digitală

de nouă generație - carduri „PYYPL” - eliberate în Emiratele Arabe Unite. Utilizarea

acestor carduri permite membrilor grupului criminal să opereze în afara

monitorizării autorităților fiscale din RM. Astfel, în cadrul ședințelor de instruire cu

gestionarii cardurilor și aplicațiilor mobile „PYYPL” se pune accent pe conspirație

în gestionarea resurselor financiare ale partidului, cu asigurarea utilizatorilor că

organele de drept nu vor putea monitoriza extragerile din ATM-uri, deoarece baza

de date a clienților se află în afara țării”. Cardurile sunt introduse pe teritoriul RM în

mod clandestin. Autoritățile RM au identificat conaționali și cetățeni străini care au

încercat să introducă cardurile PYYPL prin PTF „Aeroportul Internațional

Chișinău” (de ex. la 02 septembrie au fost identificate cca 1 975 carduri). Utilizarea

de către exponenții P.P. „Șansă” a cardurilor este probată și prin faptul că în cadrul

perchezițiilor efectuate de PA, ofițerii INI și CNA (finanțarea ilegală a unui partid

22

politic și a unor reprezentanți independenți ghidați de acest staff, în cadrul alegerilor

locale), practic la toți figuranții percheziționați au fost găsite carduri PYYPL,

telefoane și tablete în care a fost instalată aplicația pentru gestionarea tranzacțiilor.

Investigațiile de asemenea atestă și finanțarea nedeclarată/ilicită a publicațiilor

on-line pentru promovarea candidaților P.P. „Șansă”. Astfel, pentru promovarea a

trei candidați electorali (Cristina VULPE, Victoria ȘAPA, Alexei LUNGU), în

perioada 02-27.10.2023, prin intermediul platformei „Meta” („Facebook”/

„Instagram”), a fost achitată suma aproximativă de 9 200 Euro (pentru promovarea

a 43 publicații), cheltuieli care nu au fost declarate la CEC.

Conexiunile tranzacțiilor financiare descrise mai sus și concurenții electorali ai

P.P. „ȘANSĂ” sunt argumentate și prin datele colectate din sursele deschise ce

vizează utilizarea resurselor financiare de origine dubioasă, și anume: - persoanele

afiliate grupului „ȘOR” declară despre utilizarea resurselor financiare pentru

promovarea imaginii politice în societate; - se atestă un grad de intensitate ridicat în

perioada electorală a publicațiilor ce vizează susținerea financiară a diferitor

proiecte, având drept scop creșterea imaginii candidaților P.P. „Șansă”.

Investigațiile mai relevă indici și fapte că la alegerile locale generale din 05

noiembrie curent Federația Rusă susține financiar, în scop de promovare electorală

în UTAG, a proiectelor și persoanelor coordonate de I. ȘOR. Astfel, manifestările

de influență externă, caracterizate prin intenția de a instala în organele administrației

UTAG a forțelor politice controlate de facto de Rusia, în perspectivă, cu

probabilitate înaltă, vor cristaliza scenarii destabilizatoare - de la tendințe de

tensionare/blocare a dialogului cu Chișinăul, până la manifestări de ordin separatist-

radical.

Reieșind din faptul că aspectul regional este aplicat de Federația Rusă în mai

multe zone din Republica Moldova, „scenariul/modelul găgăuz” expus în continuare

este/va fi multiplicat în mai multe localități din Republica Moldova prin implicarea

prioritar a P.P. „Șansă”, controlat de Ilan ȘOR.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău întemeiat a concluzionat că, constatările

expuse în hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 10 din 19 iunie

2023 privind controlul constituționalității P.P. „ȘOR”, în coroborare cu concluziile

expuse în Raportul SIS și materialele restricționate prezentate, au permis instanței

să concluzioneze la caz, că activitatea P.P. „Șansă” descrisă mai sus și care urmează

să fie investigată în continuare de organele competente, la momentul emiterii actului

administrativ contestat, prezenta indici serioși de atentare la subminarea democrației

și afectarea directă atât a principiilor statului de drept, cât și a încrederii publice în

sistemul acestuia.

Respectiv, în contextul instituirii stării de urgență în țară prin Hotărârea

Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022 (prelungită ulterior), stare care survine

potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 212/2004 privind regimul stării de urgență,

de asediu și de război fie în caz de iminență a declanșării sau declanșare a unor

situații excepționale cu caracter natural, tehnogen sau biologico-social, ceea ce face

necesară prevenirea, diminuarea și lichidarea consecințelor acestora, fie în cazul

existenței unui pericol pentru securitatea națională sau ordinea constituțională, ceea

ce face necesară apărarea statului de drept, menținerea sau restabilirea stării de

legalitate, este evidentă întrunirea cerințelor prevăzute de art. 54 din Constituția

Republicii Moldova, dar și de Legea nr. 212/2004, în contextul unor eventuale

restrângeri ale drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și cetățeanului.

23

Instanța de recurs reiterează că atât Constituția Republicii Moldova, cât și

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, autorizează restrângerea exercițiului

unor drepturi sau al unor libertăți în condițiile legii și ale principiilor generale ale

dreptului internațional chiar și în situații ordinare, cu atât mai mult această

intervenție a statului este admisă în perioadele unor stări de urgență, de asediu sau

de război, când se pune problema existenței unor pericole pentru securitatea

națională sau ordinea constituțională, ceea ce face necesară apărarea statului de

drept, menținerea sau restabilirea stării de legalitate. Or, în cazurile date sarcina

protecției interesului social colectiv obține o preponderență suplimentară asupra

intereselor particulare ale unor indivizi, chiar dacă acestea derivă din prevederile

unor acte normative, or, așa cum prevede art. 4 alin. (1) din Legea nr. 212/2004, în

perioada stării de urgență, de asediu sau de război, legile și alte acte normative

adoptate până la instituirea stării respective acționează în măsura în care nu contravin

prezentei legi.

Astfel, pornind de la atribuțiile excepționale pe care le au autoritățile

competente ale statului pe parcursul unei stări de urgență, cu referire la actele

normative/administrative emise de către aceste autorități în perioada stării de

urgență, în contextul contestării lor urmează a fi aduse argumente suplimentare care

ar proba caracterul nejustificat și disproporționat al atingerii unor drepturi ale

reclamantului în contextul particularităților concrete ale stării de urgență declarate

în țară, și nu într-un context social normal, fapt pe care P.P. „Șansă” în speță nu l-a

realizat.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr.212/2004 privind regimul stării de urgență,

de asediu și de război, este prevăzut că, pe durata stării de urgență, de asediu sau de

război, în funcție de gravitatea situației ce a determinat instituirea acesteia, poate fi

restrîns, dacă este cazul, exercițiul unor drepturi sau libertăți ale cetățenilor în

conformitate cu art. 54 din Constituție.

În acest context, este de menționat că și Comisia de la Veneția a acceptat

competența autorităților statului, în anumite condiții, de a interzice, dizolva sau

impune măsuri restrictive analoage împotriva partidelor politice. Astfel, Comisia a

evidențiat că instrumentele universale și regionale ale drepturilor omului și

jurisprudența Curții Europene recunosc faptul că există motive întemeiate pentru

restricționarea libertății de asociere, cum ar fi securitatea națională și siguranța

publică (inclusiv măsuri menite să contracareze terorismul și extremismul violent),

prevenirea dezordinii sau a criminalității și protecția drepturilor și a libertăților altora

(a se vedea CDL-AD(2022)051, § 33).

Astfel, s-a menționat că recurgerea la sancțiuni care atrag răspunderea

partidelor politice pentru acțiunile lor nu ar trebui confundată cu interzicerea și

dizolvarea, care se bazează pe faptul că un partid politic a recurs la violență sau a

amenințat pacea ori principiile democratice fundamentale. Interzicerea și dizolvarea,

care se bazează pe circumstanțe extreme, constituie forma cea mai severă de tragere

la răspundere a partidelor pentru încălcări ale legii și ar trebui să fie aplicate doar ca

o ultimă soluție, atunci când sunt necesare într-o societate democratică. În cazul în

care un partid este un delincvent habitual în raport cu dispozițiile legale și nu face

niciun efort pentru a-și corecta comportamentul, pierderea statutului de înregistrare

poate fi adecvată, în funcție de drepturile și beneficiile legate de acest statut (a se

vedea Comisia de la Veneția și OSCE/ODIHR, CDL-AD(2020)032, Linii directoare

comune privind partidele politice, ediția a 2-a, § 272).

24

Exigențele statului de drept, care reprezintă o valoare protejată de articolul 1

alin. (3) din Constituție, presupun asigurarea legalității, securității juridice,

interzicerea arbitrarului, accesul la justiție în fața instanțelor judecătorești

independente și imparțiale, inclusiv controlul judiciar al actelor administrative,

respectarea drepturilor omului, nediscriminarea și egalitatea în fața legii [Raportul

Comisiei de la Veneția privind statul de drept, CDL-AD(2011)003rev, Strasbourg,

4 aprilie 2011, § 41].

Deoarece corupția subminează democrația și statul de drept, conduce la

încălcarea drepturilor omului, subminează economia și erodează calitatea vieții,

Curtea Constituțională a reținut că lupta împotriva corupției, inclusiv împotriva

finanțării netransparente a partidelor politice, este parte integrantă a asigurării

respectării statului de drept (a se vedea HCC nr. 4 din 22 aprilie 2013, § 62, și

articolul 7 din Convenția ONU împotriva corupției).

Finanțarea transparentă a partidelor politice și a campaniilor electorale

reprezintă un principiu care stă la baza alegerilor democratice. În realizarea unor

convenții internaționale, Republica Moldova s-a obligat să combată corupția politică

și să întreprindă măsuri de sporire a transparenței finanțării candidaturilor la un

mandat public electiv și, eventual, a finanțării partidelor politice (a se vedea

Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției din 31 octombrie 2003 și

Recomandarea (2003) Comitetului Miniștrilor pentru statele membre comune

împotriva corupției în materie de finanțare a partidelor politice și de campanii

electorale).

Cu referire la imposibilitatea efectivă a autorității publice de a emite actul în

condiții obișnuite, instanța de recurs menționează că, în situația în care pe teritoriul

întregii țări este declarată o stare de urgență, intervenția Comisiei pentru Situații

Excepționale presupune, intrinsec, faptul că, mecanismele legale ordinare puse la

dispoziția celorlalte autorități publice nu au fost apte să asigure într-o manieră

suficientă excluderea riscurilor pentru care este necesară intervenția CSE, sau, chiar

și în situația în care acestea, fiind duse la o finalitate, în abstract, ar putea asigura

eliminarea riscurilor constatate, datorită duratei de desfășurare a lor se prezintă a fi

ineficiente și improprii pentru eliminarea unor pericole iminente și cu un efect

ireversibil pentru interesele publice și care au fost protejate astfel prin intervenția

CSE.

Respectiv, potrivit cuprinsului Dispoziției CSE, dar și a raportului SIS anexat

la aceasta, datele colectate de către Serviciu în conformitate cu Legea privind

Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova și Legea securității

statului orientate la identificarea, prevenirea și contracararea pericolelor deosebite

pentru securitatea statului, atestă în prezent atingerea unui nivel fără precedent a

intensității acțiunilor și faptelor săvârșite de un actor statal străin - Federația Rusă -

orientate la ancorarea statului Republica Moldova, în spațiul său de influență.

Conform concluziilor SIS, mecanismul aplicat pentru materializarea acestei

amenințări este de natură hibridă, urmărind în fapt, la nivel operațional, atacuri la

adresa proceselor democratice și compromiterea vectorului de integrare europeană,

prin: amplificarea tendințelor radicale, de natură separatistă, în zona de Sud a

Republicii Moldova, în special în Unitatea Teritorial Administrativă Găgăuzia;

propagandă și alterarea spațiului informațional; ingerința Federației Ruse în procesul

electoral din Republica Moldova; operațiuni subversive derulate de serviciile

speciale ruse; exploatarea elementelor de crimă organizată, ș.a.

25

Astfel, în contextul alegerilor locale generale din 05 noiembrie 2023, în

conformitate cu Legea privind Serviciul de Informații și Securitate al Republicii

Moldova nr.136/2023 și Legea securității statului nr. 618/1995, SIS a identificat

activități de influențare a proceselor electorale în scopul promovării intereselor

statului străin - Federația Rusă - prin intermediul unui grup criminal organizat

condus de cet. Ilan Șor. În acest sens, în temeiul art. 28 din Codul electoral, Serviciul

de Informații și Securitate, de comun cu Inspectoratul General al Poliției, Centrul

Național Anticorupție și Procuratura Anticorupție, a depistat și documentat oferirea

către P.P. „Șansă”, care participa la alegerile locale generale din 05 noiembrie 2023

și controlat de Ilan Șor, a fondurilor financiare în proporții deosebit de mari, de

proveniență externă, și utilizarea acestora de către concurentul electoral contrar

procedurilor stabilite de legislație, prin subminarea proceselor democratice, implicit

celor electorale. Aceste fonduri sunt utilizate de către concurentul electoral pentru

finanțarea ilegală a campaniei electorale pe coordonatele: coruperea politică a

candidaților; coruperea alegătorilor; manipularea opiniei publice.

Instanța de recurs susține concluzia Curții de Apel Chișinău, potrivit căreia,

reieșind din acțiunile întreprinse de diverse organe ale statului, nu s-a încercat o

substituire totală a procedurilor și a competențelor unor alte autorități publice de

către CSE, în paralel inițiindu-se și desfășurându-se mai multe cauze penale pe

marginea acțiunilor sesizate de către SIS, CNA, PA și MAI. Însă, aceste proceduri,

datorită specificului de reglementare a lor de către cadrul normativ intern, se prezintă

a fi absolut improprii pentru a asigura un răspuns urgent și prompt la înlăturarea

riscurilor iminente pentru securitatea statului și a ordinii democratice din țară, în

circumstanțele în care alegerile locale urmau a se desfășura la data de 05.11.2023,

iar raportul SIS a fost finalizat și prezentat public la data de 03.11.2023. Astfel,

anularea înregistrării concurenților electorali care sunt implicați în încălcările de

lege depistate de către SIS, ar urma să fie realizată, potrivit prevederilor legale ale

art.72 alin. (4), 102 alin. (2) și (5) din Codul electoral nr. 325/2022, de către fiecare

organ electoral (consiliul electoral de circumscripție) care a înregistrat concurentul

electoral respectiv la nivel local. În modul practic, pentru a se asigura realizarea

acestei cerințe, SIS urma să se adreseze la fiecare organ electoral din țară cu

demersuri în vederea luării unor decizii de anulare a înregistrării concurenților

electorali corespunzători în baza materialelor și concluziilor furnizate de către SIS,

fie, alternativ, să se adreseze către CEC cu demersul corespunzător, iar acesta la

rândul său să fi sesizat deja fiecare organ electoral din țară în vederea anulării

înregistrării concurenților electorali vizați de analiza SIS. Respectiv, aceste metode

de intervenție în contextul unui termen restrâns, ar fi fost ineficiente, iar concluzia

instanței este că actul administrativ contestat a fost emis în circumstanțe

excepționale, care indică suficient de convingător faptul imposibilității efective a

autorității publice de a emite actul în condiții obișnuite.

În privința proporționalității, în conformitate cu art. 29, a măsurilor adoptate

prin act administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că

art. 29 din Codul administrativ prevede că, (1) Orice măsură întreprinsă de

autoritățile publice prin care se afectează drepturile sau libertățile prevăzute de lege

trebuie să corespundă principiului proporționalității. (2) O măsură întreprinsă de

autoritățile publice este proporțională dacă: a) este potrivită pentru atingerea

scopului urmărit în temeiul împuternicirii atribuite prin lege; b) este necesară pentru

atingerea scopului; c) este rezonabilă. (3) Măsura întreprinsă de autoritățile publice

26

este una rezonabilă dacă ingerința produsă prin ea nu este disproporțională în raport

cu scopul urmărit.

Proporționalitatea acțiunii administrative, în special a actului administrativ,

constă în obligația autorităților publice de a nu interveni în drepturile cetățeanului,

decât într-un mod armonios și echilibrat și doar atunci când o cere interesul public,

fără a atinge substanța dreptului subiectiv. Ingerințele în drepturile omului prin

acțiune administrativă nu este exclusă, însă ea trebuie să urmărească un scop legitim

urmând să fie potrivă, necesară și rezonabilă.

Proporționalitatea constituie un element obligatoriu al principiului legalității

acțiunii administrative. Controlul judecătoresc efectiv realizat prin acțiunea în

contencios administrativ obligă judecătorul administrativ să verifice respectarea

acestei axiome juridice de către autoritățile publice, atunci când se relaționează cu

cetățeanul prin acțiunea administrativă. Orice hotărâre judecătoreasca prin care se

înfăptuiește jurisdicția administrativă trebuie să conțină efectuarea testului

proporționalității.

Astfel, orice măsură întreprinsă de autoritățile publice prin care se afectează

drepturile sau libertățile prevăzute de lege trebuie să corespundă principiului

proporționalității. Verbul „trebuie”, utilizat de legiuitorul Republicii Moldova în

textul articolului 29 din Codul administrativ, denotă despre o obligație absolută de

respectare de către autoritățile publice a proporționalității atunci când întreprind

măsuri oficiale, dar și obligația instanței de judecată de a verifică în ce măsura

corespunde proporționalității.

Instanța de recurs reține prevederile art. 54 alin. (2) din Constituție, care

stabilește că exercițiul drepturilor și al libertăților nu poate fi supus altor restrângeri

decât celor „prevăzute de lege”.

Este de menționat că drepturile garantate de articolul 3 din Protocolul nr. 1 la

Convenție nu sunt absolute. Există loc de „limitări implicite”, iar statele contractante

trebuie să dispună de o marjă largă de apreciere în această materie (Labita v. Italia

[MC], 6 aprilie 2000, § 201; Vito Sante Santoro v. Italia, 1 iulie 2004, § 54). Astfel,

dacă dreptul de a candida nu este absolut, limitările implicite care pot face obiectul

său nu trebuie să-l reducă până aduc atingere esenței sale și nici să-l priveze de

efectivitatea sa. Astfel de limitări trebuie să fie conforme cu statul de drept și să fie

însoțite de suficiente garanții pentru a evita arbitrariul (Ofensiva Tinerilor v.

România, 15 decembrie 2015, § 52). De asemenea, limitarea trebuie să urmărească

realizarea unui scop legitim și să utilizeze mijloace care nu sunt disproporționate

(Kalda v. Estonia (nr. 2), 6 decembrie 2022, § 40).

Totodată, Curtea Constituțională a Republicii Moldova și Curtea Europeană a

Drepturilor Omului au stabilit că: evitarea unui pericol real ce ar amenința ordinea

constituțională, prevenirea riscului răspândirii unei epidemii ori consecințele unei

calamități naturale, protecția minorilor, apărarea securității naționale, a ordinii

publice, reprezintă măsuri care privesc restrângerea exercițiului libertăților publice,

fiind necesare într-o societate democratică, deoarece prin aceste măsuri se urmărește

protejarea unor valori fundamentale. Conceptul de securitate națională, prin

raportare la prevederile constituționale, nu se reduce numai la activitatea serviciilor

de informații ale statului, aspect care, de altfel, reiese și din Legea securității statului,

nr. 618-XIII din 31.10.1995.

Potrivit art. 1 al Legii securității statului nr. 618-XIII din 31.10.1995,

securitatea statului este parte integrantă a securității naționale. Prin securitatea

27

statului se înțelege protecția suveranității, independențeiși integrității teritoriale a

țării, a regimului ei constituțional, a potențialului economic, tehnico-științific și

defensiv, a drepturilor și libertăților legitime ale persoanei împotriva activității

informative și subversive a serviciilor speciale și organizațiilor străine, împotriva

atentatelor criminale ale unor grupuri sau indivizi aparte.

Iar art. 3 al aceleiași legi prevede că securitatea statului se asigură prin

stabilirea și aplicarea de către stat a unui sistem de măsuri cu caracter economic,

politic, juridic, militar, organizatoric și de altă natură, orientate spre descoperirea,

prevenirea și contracararea la timp a amenințărilor la adresa securității statului.

Potrivit art. 4 din Legea securității statului nr. 618-XIII din 31.10.1995, (1)

Prin amenințări la adresa securității statului se înțelege ansamblul de acțiuni, condiții

și factori ce comportă pericol pentru stat, societate și personalitate. (2) Pericol

deosebit pentru securitatea statului prezintă acțiunile/inacțiunile orientate spre

materializarea următoarelor fapte, precum și materializarea acestora: a) schimbarea

prin violență a regimului constituțional, desfășurarea acțiunilor subversive sau a

altor acțiuni care au drept scop înlăturarea prin violență a instituțiilor democratice

ale statului, subminarea ori lichidarea, prin orice formă, a suveranității,

independenței sau integrității și unității teritoriale a statului; b) uzurparea puterii de

stat; c) provocarea urii rasiale, naționale, religioase, sociale, însoțită de violență sau

de instigare la acțiuni de violență; d) realizarea activităților care favorizează, în mod

direct sau indirect, desfășurarea acțiunilor militare împotriva Republicii Moldova,

ocuparea statului de către forțe militare străine, diminuarea capacității de apărare sau

de asigurare a securității frontierei de stat, aservirea față de o putere străină ori

declanșarea războiului, a conflictelor armate interne sau internaționale, realizarea

altor acțiuni de violență care subminează existența statului; e) desfășurarea acțiunilor

și admiterea premiselor care favorizează, determină sau pot afecta grav ori

iremediabil obiectivele naționale în sfera transportului, a comunicațiilor, sistemul

energetic, sistemele informaționale sau de comunicații electronice, pe piața

financiară bancară, în domeniul fiscal, vamal ori investițional, în ramurile principale

ale economiei Republicii Moldova, relațiile externe ale acestora sau obiectivele de

infrastructură critică; g) apariția amenințărilor sau a incidentelor cibernetice în

rețelele și sistemele informatice de interes național; h) apariția amenințărilor

hibride la adresa statului, exprimate prin acțiuni/inacțiuni la nivel național,

regional sau mondial, care afectează reziliența statului, precum și prin campanii de

propagandă ostilă sau de dezinformare, care pot dăuna regimului constituțional; k)

implicarea în manifestări de corupție a persoanelor cu funcții de demnitate publică,

a angajaților din cadrul organelor de ocrotire a normelor de drept și/sau din cadrul

autorităților de control, care, în virtutea funcției/statutului, săvârșesc o acțiune sau

inacțiune ilegală în interesul sau la indicația unui grup criminal organizat ori a unei

organizații criminale sau care au pus în aplicare scheme de fapte coruptibile ce

prejudiciază buna funcționare a instituției în care activează ori buna funcționare a

ramurilor economiei naționale; l) influențarea proceselor electorale în scopul

promovării intereselor altor state, ale entităților anticonstituționale, ale unui grup

criminal organizat sau ale unei organizații criminale; r) constituirea de organizații

sau de grupări ilegale, la nivel național sau internațional, aderarea la acestea sau

susținerea lor sub orice formă, în scopul desfășurării uneia dintre activitățile

menționate la lit. a)-q), precum și desfășurarea secretă a unor asemenea activități de

către organizații sau grupuri constituite legal.

28

Instanța de recurs susține concluzia Curții de Apel Chișinău, potrivit căreia, din

examinarea prevederilor legale citate supra, rezultă că expresia „existența

amenințărilor la adresa siguranței naționale” trebuie privită într-un sens larg, ca

împrejurare (activitate) preinfracțională, extrajudiciară, care nu întrunește

elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Este de menționat că și CtEDO în jurisprudența sa a notat că un partid politic

ai cărui lideri incită la violență sau propun o politică care nu respectă democrația,

sau care vizează distrugerea democrației și încălcarea drepturilor și libertăților

recunoscute într-o democrație, nu poate pretinde la protecția Constituției împotriva

sancțiunilor impuse din aceste motive (a se vedea Yazar și alții v. Turcia, 9 aprilie

2002, § 49; Partidul Socialist și alții v. Turcia, 25 mai 1998, §§ 46-47).

Totodată, statele au dreptul de a lua măsuri preventive pentru a proteja

democrația atât față de partidele politice, cât și față de entitățile non-partide. Statele

nu pot fi obligate să aștepte până când un partid politic a preluat puterea și a

întreprins măsuri concrete pentru a implementa o politică incompatibilă cu

standardele Convenției. În cazul în care pericolul acelei politici a fost suficient de

bine stabilit și este iminent, statele pot să prevină în mod rezonabil executarea unei

asemenea politici înainte de a se încerca punerea ei în aplicare prin măsuri concrete

care ar putea aduce atingere păcii civice și regimului democratic al țării (Refah

Partisi (the Welfare Party) și alții v.Turcia [MC], 13 februarie 2003, § 131).

În context, urmează a fi meționate și prevederile art. 3 al Legii privind partidele

politice nr. 294-XVI din 21.12.2007, care indică asupra faptului că sunt interzise

partidele politice care, prin statutul, programul și/sau activitatea lor, militează

împotriva suveranității, integrității teritoriale a țării, valorilor democratice și ordinii

de drept a Republicii Moldova, utilizează, pentru realizarea scopurilor lor, mijloace

ilegale sau violente, incompatibile cu principiile fundamentale ale democrației. Este

interzisă afilierea partidelor politice la organizațiile politice internaționale ale căror

scopuri sau activitate contravin prevederilor alin. (1).

Astfel, scopul asocierii trebuie să fie licit și în concordanță cu exigențele unei

societăți democratice, mai concret, în deplin acord cu exigențele democrației

constituționale, deoarece asociațiile nu-și pot propune ca scop ceea ce este interzis

în mod expres de normele constituționale. Principalul aspect constă în aceea că

scopul asocierii „trebuie să realizeze un echilibru solid între interesele membrilor

asociației și interesul național, general” .

Reieșind din cele expuse și având în vedere acțiunile continue și sistematice ale

recurentului privind utilizarea resurselor financiare netransparente în scopul

promovării politicilor nedemocratice și ignorarea tuturor măsurilor care i-au fost

aplicate, devine evident faptul că eventuala participare a acestui partid la procesul

de luare a deciziilor politice ar fi putut submina în mod grav încrederea societății în

mecanismele de control ale statului, în principiile statului de drept și în procesul

transparent, responsabil și democratic de luare a deciziilor publice.

Și Comisia de la Veneția, în Opinia referitoare la interzicerea contribuțiilor

financiare pentru partidele politice din surse străine, a menționat că interzicerea

finanțării externe a unui partid poate fi considerată necesară într-o societate

democratică, de exemplu, dacă finanțarea din partea unor state străine, a unor partide

politice sau a altor entități este folosită pentru a urmări scopuri incompatibile cu

Constituția și legile țării, subminând astfel corectitudinea sau integritatea competiției

politice sau conducând la denaturări ale procesului electoral sau reprezentând o

29

amenințare la adresa integrității teritoriale naționale, contravenind obligațiilor

internaționale ale statului și/sau inhibând dezvoltarea democratică reactivă (CDL-

AD(2006)014, para. 33).

În cercetarea sa comparativă, Comisia a constatat că finanțarea străină a

partidelor politice este în general întâmpinată cu critici și dezaprobare. Mai multe

țări din Europa Centrală și de Est justifică restricțiile privind finanțarea străină,

argumentând că aceasta ar putea conduce la denaturarea procesului electoral: de

exemplu, din cauza problemelor economice, partidele naționale care primesc sprijin

din străinătate vor avea avantaje în campania preelectorală în comparație cu alte

partide naționale fără un asemenea sprijin. Acest fapt este valabil în special pentru

unele dintre statele care au apărut ca țări suverane în spațiul post-sovietic, cum ar fi

Armenia, Azerbaidjan, Georgia și Moldova. În general, țările care interzic finanțarea

din străinătate iau această măsură pentru a preveni influența altor state asupra vieții

lor politice interne (Comisia de la Veneția, CDL-AD(2006)014 Opinie referitoare la

interzicerea contribuțiilor financiare pentru partide politice din surse străine, para. 8,

11, 33).

Identificarea „finanțării din străinătate” cu „intervenția străină în afacerile

interne” pare să se bazeze pe ideea că finanțarea străină generează „dependență”,

permițându-le astfel actorilor externi să-și promoveze interesele în detrimentul

electoratului intern (Comisia de la Veneția CDL-AD(2019)002 Raport privind

finanțarea asociațiilor, para. 98).

Reieșind din cele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

conchide că, măsura întreprinsă de către Comisia pentru Situații Excepționale a

Republicii Moldova prin Dispoziția nr. 92 din 03 noiembrie 2023, este una legală,

justificată și proporțională, iar aprobarea acesteia a avut loc în conformitate cu

prevederile legale și principiile de drept internaționale.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin cererea de

recurs, P.P. „Șansă” a contestat și încheierea din 01 februarie 2024 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a fost respinsă cererea privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate a prevederilor art. 205 alin. (1) și (2) din Codul administrativ,

solicitând casarea acesteia și emiterea unei decizii prin care cererea să fie admisă.

Cu referire la acest capăt de cerere, instanța de recurs reține prevederile art. 121

alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia în cazul existenței

incertitudinii privind constituționalitatea legilor, a hotărârilor Parlamentului, a

decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și ordonanțelor

Guvernului ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze, instanța de judecată,

din oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea Constituțională.

Potrivit alin. (2) al articolului citat supra, la ridicarea excepției de

neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale, instanța nu este în drept să

se pronunțe asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu Constituția a

normelor contestate, limitându-se exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor

condiții: a) obiectul excepției intră în categoria actelor prevăzute la art. 135 alin. (1)

lit. a) din Constituție; b) excepția este ridicată de către una din părți sau

reprezentantul acesteia ori este ridicată de către instanța de judecată din oficiu; c)

prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei; d) nu există o

hotărâre anterioară a Curții Constituționale având ca obiect prevederile contestate.

De asemenea, conform art. 121 alin. (4) din Codul de procedură civilă, dacă nu

sunt întrunite cumulativ condițiile specificate la alin.(2), instanța refuză ridicarea

30

excepției de neconstituționalitate printr-o încheiere care poate fi atacată odată cu

fondul cauzei, iar în conformitate cu alin. (5) al normei respective, instanța de

judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă cererea de chemare

în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege ori dacă

cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de apel a fost declarată

admisibilă conform legii.

Suplimentar, instanța menționează că, potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) și g) din

Constituție, Curtea Constituțională exercită, la sesizare, controlul constituționalității

legilor și hotărârilor Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova,

a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la care

Republica Moldova este parte. Rezolvă cazurile excepționale de

neconstituționalitate a actelor juridice sesizate de Curtea Supremă de Justiție.

Respectiv, verificând legalitatea și temeinicia încheierii din 01 februarie 2024

a Curții de Apel Chișinău, instanța de recurs conchide că cererea de ridicare a

excepției de neconstituționalitate înaintată de P.P. „Șansă” nu întrunește cumulativ

condițiile instituite de art. 121 alin. (2) din Codul de procedură civilă, din

considerentul că prevederile art. 205 alin. (1) și (2) din Codul administrativ nu

urmează a fi aplicate la soluționarea prezentului litigiu.

Analizând circumstanțele cauzei în coroborare cu normele legale aplicabile

speței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a stabilit că actul

administrativ contestat a fost emis cu respectarea procedurii, fiind luate în

considerare toate faptele relevante, cu aplicarea corectă a normelor materiale, fiind

legal în fond.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În baza acestor considerații, se constată că alte susțineri ale recurentului nu

constituie temei de admitere a recursului, deoarece se combat cu cele invocate mai

sus și se axează asupra circumstanțelor, care au fost constatate și elucidate pe deplin

de către instanța de fond, având la bază cumulul de probe apreciate cu respectarea

normelor de drept material și procedural.

În context, instanța de recurs menționează, că argumentele recursului, coincid

cu argumentele P.P. „Șansă” indicate în cererea de chemare în judecată, cărora

Curtea de Apel Chișinău le-a dat o apreciere corespunzătoare.

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs, prin prisma jurisprudenței

CEDO și anume cauza Rebai și alții contra Franței din 25 februarie 1995,

nr.26561/1995, unde Curtea a menționat că „... art. 6 § 1 al Convenției, nu impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes”, consideră necesar de a

respinge și restul argumentelor invocate în recurs, cu atât mai mult, că acestea nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea și

încheierea instanței de fond sunt întemeiate și legale, iar criticile formulate în recurs

31

sunt nejustificate, completul judiciar al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a respinge recursul și a menține hotărârea și încheierea contestate.

Conform art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de P.P. „Șansă”.

Se mențin hotărârea din 06 februarie 2024 și încheierea din 01 februarie 2024

ale Curții de Apel Chișinău, emise în cauza de contencios administrativ intentată

la cererea de chemare în judecată depusă de Partidul Politic ,,Șansă” împotriva

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, terț Serviciul de

Informații și Securitate cu privire la anularea Dispoziției Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova nr. 92 din 03 noiembrie 2023.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

32