3r-143/24 — anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3r-143/24

2-23105403-01-3r-06062024

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. V. Pădurari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Garbuz, I. Grosu, A. Ciobanu)

D E C I Z I E

26 iunie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând recursul depus de Evghenie Buza,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Evghenie Buza împotriva Biroului Vamal Nord al Serviciului

Vamal cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva încheierii din 08 mai 2024 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 21 iulie 2023 Evghenie Buza a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Biroului Vamal Nord al

Serviciului Vamal cu privire la anularea actului administrativ.

Prin hotărârea din 08 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central a fost

respinsă acțiunea depusă de Evghenie Buza.

La data de 23 februarie 2024, prin intermediul oficiului poștal, Evghenie Buza

a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 08 februarie 2024 a Judecătoriei

Bălți, sediul Central.

Prin încheierea din 08 mai 2024 a Curții de Apel Bălți a fost declarat

inadmisibil apelul depus de către Evghenie Buza, pe motiv că apelantul nu a

prezentat motivarea apelului în termenul stabilit de art. 232 alin. (2) din Codul

administrativ.

La 22 mai 2024, prin intermediul oficiului poștal, Evghenie Buza a depus

recurs împotriva încheierii din 08 mai 2024 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea

încheierii contestate cu emiterea unei noi decizii privind admiterea apelului spre

examinare.

În argumentarea cererii de recurs, recurentul a indicat că nefiind de acord cu

hotărârea instanței de fond, la 23 februarie 2024, a depus la Curtea de Apel Bălți

cerere de apel nemotivată. În continuare, a rămas în așteptarea încheierii emise de

către instanța de apel, referitor la apelul depus și termenele de înlăturare a

neajunsurilor, împreună cu hotărârea redactată. Iar, ulterior, luând cunoștință de

1

hotărârea redactată, fără a recepționa o încheiere a instanței de apel, a expediat în

adresa Judecătoriei Bălți și a Curții de Apel Bălți apelul motivat, în care a notat că

cu hotărârea în cauză nu este de acord, o consideră nemotivată, ilegală și examinată

superficial.

A mai menționat prevederile art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

conform cărora dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364-

365, instanța de apel în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului dispune printr-

o încheiere să nu se dea curs cererii acordând apelantului termen pentru lichidarea

neajunsurilor. Astfel, instanța de apel nu a emis nici o încheiere în termenul legal de

3 zile și nu a adus la cunoștința apelantului. Or, apelantul depunând cererea de apel

și-a demonstrat intenția de a soluționa cauza în instanța de judecată, iar prin

încheierea contestată este privat de dreptul la examinarea cauzei, prin ce se încalcă

un principiu fundamental – accesul liber la justiție.

În drept, recurentul și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 5,

7, 33, 357-362, 385 lit. c), 423 alin. (1), 425, 427 lit. c) din Codul de procedură

civilă.

La 06 iunie 2024, prin intermediul poștei electronice, Biroului Vamal Nord al

Serviciului Vamal i-a fost expediată copia recursului depus de Evghenie Buza.

Prin referința depusă la 12 iunie 2024 Biroul Vamal Nord al Serviciului Vamal

a solicitat respingerea recursului depus de Evghenie Buza și menținerea încheierii

din 08 mai 2024 a Curții de Apel Bălți.

În corespundere cu art. 241 alin. (1) din Codul administrativ, încheierile primei

instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în

cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.

În conformitate cu art. 242 din Codul administrativ, recursul împotriva

încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis

încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis

încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești

împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat încheierea contestată la 08 mai 2024, aceasta

fiind notificată recurentului la 17 mai 2024, fapt contrasemnat de către ultimul pe

avizul de recepție/livrare (f.d. 107).

Prin urmare, recursul depus de Evghenie Buza la 22 mai 2024, prin intermediul

oficiului poștal, este în termen (f.d. 109-116).

Conform art. 243 alin. (2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

Conform art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, examinând recursul

împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii:

respinge recursul.

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul urmează a fi respins, din motivele ce succed.

Din materialele cauzei se reține că la 08 februarie 2024 a fost pronunțată

hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central, prin care s-a respins acțiunea depusă de

Evghenie Buza.

2

La 23 februarie 2024, prin intermediul oficiului poștal, Evghenie Buza a depus

apel nemotivat împotriva hotărârii din 08 februarie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul

Central.

În corespundere cu prevederile art. 236 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul

administrativ, instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă

este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs.

Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau

a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).

În același timp, potrivit art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, motivarea

apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării

hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se

depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată.

În conformitate cu art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de

dispoziție, prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se

notifică participanților la proces conform art. 96-114.

Conform art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările

către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de

comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului

comunicării și acceptată de participantul la procedură.

În sensul art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ, notificarea este

comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de

prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare:

a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act

de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

Conform art. 103 lit. a) din Codul administrativ, dacă persoana care urmează a

fi notificată nu este găsită în locuința sa, în spațiile sale de activitate sau într-o

instituție comunitară în care locuiește, înscrisul poate fi notificat în locuința acesteia

– unui membru matur de familie, unei persoane care lucrează pentru familie sau

unei persoane mature care locuiește permanent acolo.

În accepțiunea art. 109 din Codul administrativ, un înscris poate fi notificat

prin poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție. Pentru probarea notificării

este suficient avizul de recepție.

Avizul de recepție (DS8001890972AS) atașat la actele dosarului (f.d.100)

demonstrează incontestabil că hotărârea motivată din 08 februarie 2024 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central, a fost notificată apelantului/recurentului Evghenie

Buza la data de 03 aprilie 2024, prin intermediul oficiului poștal și se încadrează în

rigorile art. 96 alin. (1) din Codul administrativ.

Astfel, la caz, termenul de 30 de zile pentru depunerea motivării apelului la

Curtea de Apel Bălți a început să curgă la 04 aprilie 2024 și a expirat la data de 03

mai 2024.

Cu toate acestea, Evghenie Buza nu a respectat prevederile la art. 232 alin. (2)

din Codul administrativ și nu a depus la Curtea de Apel Bălți motivarea apelului.

În ceea ce privește alegația recurentului precum că, luând cunoștință cu

hotărârea motivată a instanței de fond a expediat în adresa primei instanțe și a

instanței de apel apelul motivat, instanța de recurs o consideră declarativă, or, din

3

actele cauzei se atestă contrariul, motivarea apelului nefiind prezentată de către

apelant/recurent nici până la momentul actual.

În corespundere cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul administrativ,

participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ

trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință,

fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute

de lege, ori termenul de apel este considerat un termen imperativ, absolut și

peremptoriu, astfel că nerespectarea lui atrage după sine decăderea părții din dreptul

de a mai exercita această cale de atac.

La caz, nerespectarea termenului de depunere a motivării apelului se datorează

în exclusivitate comportamentului pasiv al recurentului Evghenie Buza, care trebuia

să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință

de drepturile și obligațiile procedurale.

În condițiile expuse, se constată temeinicia încheierii instanței de apel,

deoarece recurentul Evghenie Buza nu a prezentat motivarea apelului în modul

stabilit de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, fapt pentru care survin

consecințele prevederilor art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

Întru răsturnarea acestei concluzii nu pot fi reținute argumentele recursului

referitor la faptul că, instanța de apel urma să emită și să expedieze la caz în adresa

recurentului o încheiere prin care să-i acorde un termen de înlăturare a neajunsului,

pentru depunerea motivării apelului.

Aceasta deoarece în materia acțiunilor în contencios administrativ, spre

deosebire de materia acțiunilor civile, legiuitorul a stabilit fără interpretări că

motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data

notificării hotărârii motivate, ceea ce denotă că Codul administrativ nu prevede

obligația instanței de apel să acorde termen apelantului pentru depunerea motivării

apelului. Or, acordarea unui termen pentru prezentarea motivării apelului ar

constitui o ingerință în drepturile intimatului.

Drept urmare, instanța de recurs consideră că soluția instanței de apel este

compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Tot aici, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că

potrivit legislației în vigoare, sancțiunile procedurale vizează atât actele de

procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale

persoanelor legate de activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau

în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru

neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a

reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în

aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege. Exercitarea unui

drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit

de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea

unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este

posibilă.

În practica sa constantă, Curtea a reiterat că „dreptul la instanță”, la fel ca și

dreptul de acces, nu are un caracter absolut. În această privință Curtea Europeană, în

4

multe cauze similare, nu exclude ipoteza că interesele unei bune administrări a

justiției pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac (cauza

Bacev vs. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei; Kemp vs. Luxemburg; Diaz

Ochoa vs Spania), în care CEDO a reiterat că termenul fixat de legea internă este o

restricție ce guvernează accesul la justiție.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, soluția

emisă de către instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere cu

circumstanțele cauzei, or argumentele invocate în susținerea cererii de recurs sunt

contrare legislației procesuale și lipsite de relevanță.

Din considerentele, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

conchide de a respinge recursul declarat, cu menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul depus de Evghenie Buza.

Se menține încheierea din 08 mai 2024 a Curții de Apel Bălți, în cauza de

contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Evghenie Buza împotriva Biroului Vamal Nord al Serviciului Vamal cu privire la

anularea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

5