2ra-1108/23 — constatarea incalcarii drepturilor si repararea prejudiciului moral

2ra-1108/23 — constatarea incalcarii drepturilor si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra–1108/23

2-20067007-01-2ra-04082023

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.: E. Badan -Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Panov, V. Mihaila, A. Braga )

Î N C H E I E R E

12 iunie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Chirița

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți Procuratura Generală, Administrația

Națională a Penitenciarelor și Inspectoratul General al Poliției, cu privire la

constatarea încălcării drepturilor, reparării prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-au

respins apelurile declarate de Ministerul Justiției și Alexandru Chirița, reprezentat

de avocatul Oleg Trocin, și s-a menținut hotărârea din 05 octombrie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 15 ianuarie 2020, Alexandru Chirița a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu

privire la constatarea încălcării drepturilor, reparării prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 16 ianuarie 2007 de către Direcția

generală urmărire penală a Ministerului Afacerilor Interne, în privința acestuia a

fost pornită urmărirea penală pe cauza cu nr. ****, pe faptul însușirii bunurilor în

proporții deosebit de mari, fapta fiind calificată în baza prevederilor art. **** alin.

****din Codul penal. Pe această cauză reclamantul a fost pus sub învinuire la ****

****.

La 08 februarie 2007, Direcția generală urmărire penală a Ministerului

Afacerilor Interne a pornit în privința reclamantului o altă cauză penală cu nr. ****,

pe faptul însușirii bunurilor în proporții deosebit de mari, fapta fiind calificată în

baza prevederilor art. **** alin. **** din Codul penal. În această cauză i-a fost

atribuită calitatea de învinuit pe **** **** ****. Ambele cauze au fost conexate

1

într-o singură procedură, fiindu-le atribuit numărul ****, care în luna decembrie

2007 a fost expediată în instanța de judecată.

Prin sentința din 29 aprilie 2010 a Judecătoriei Grigoriopol, a fost achitat de

învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. **** alin. **** din Codul

penal, întrucât nu s-a constatat în acțiunile inculpatului elementele infracțiunii.

Prin decizia din 12 martie 2012 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins ca

fiind depus peste termen apelul suplimentar declarat de procurorul Pavel Guțan și

admis apelul acuzatorului de stat Lucreția Zaharia, casată sentința din 29 aprilie

2010 a Judecătoriei Grigoriopol, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Alexandru Chirița a fost

achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. **** alin. **** din Codul penal,

în legătură cu lipsa în acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii.

Prin decizia din 04 iunie 2013 a Curții Supreme de Justiție, s-a dispus casarea

integrală a deciziei din 12 martie 2012 a Curții de apel Chișinău cu remiterea cauzei

la rejudecare de către aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

Prin decizia din 30 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată

sentința din 29 aprilie 2010 a Judecătoriei Grigoriopol și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Alexandru Chirița a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. **** alin. ****din

Codul penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de

9 ani, iar în temeiul art. 385 alin. (4) din Codul de procedură penală, termenul

pedepsei a fost redus la 7 ani, drept recompensă pentru încălcarea drepturilor

inculpatului la examinarea cauzelor în termen rezonabil.

Decizia instanței de apel a fost contestată cu recurs, iar prin decizia din 13

iunie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost casată decizia din 30 noiembrie 2016

a Curții de Apel Chișinău și menținută sentința din 29 aprilie 2010 a Judecătoriei

Grigoriopol, prin care Alexandru Chirița a fost achitat de învinuirea adusă.

Subsecvent, reclamantul a menționat că, prin încheierea din 19 ianuarie 2007

a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a fost admis demersul procurorului cu

privire la aplicarea măsurii preventive - arestul preventiv, față de Alexandru Chirița

și eliberat mandat de arestare preventivă în privința ultimului, pe un termen de 20

zile, începând cu 17 ianuarie 2007.

Prin încheierea din 06 februarie 2007 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

a fost admis parțial demersul procurorului cu privire la prelungirea duratei măsurii

preventive - arestul preventiv, față de Alexandru Chirița, pe un termen de 20 de

zile.

Prin încheierile din 22 februarie 2007, 27 martie 2007, 25 aprilie 2007 și 24

mai 2007 ale Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, au fost admise demersurile

procurorului cu privire la prelungirea duratei măsurii preventive - arestul preventiv,

față de Alexandru Chirița, pe un termen de 30 de zile.

În continuare, prin încheierea din 15 iunie 2007 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău, a fost admis parțial demersul procurorului cu privire la prelungirea

duratei măsurii preventive - arestul preventiv, față de Alexandru Chirița, pe un

termen de 20 de zile.

Prin încheierea din 5 iulie 2007 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a fost

respins demersul procurorului cu privire la prelungirea duratei măsurii preventive

- arestul preventiv, față de Alexandru Chirița și s-a aplicat în privința ultimului

2

măsura preventivă sub formă de arest la domiciliu pentru o perioadă de 30 zile, cu

stabilirea restricțiilor.

Prin decizia din 10 iulie 2007 a Curții de apel Chișinău, a fost respins recursul

declarat de către procurorul Maxim Gropa și admis recursul declarat de apărătorul

Oleg Trocin, s-a anulat încheierea din 5 iulie 2007 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care a fost respins demersul

procurorului privind aplicarea măsurii preventive - arestul preventiv pe un termen

de 30 de zile și stabilită măsura preventivă - obligarea de nepărăsire a țării pe un

termen de 30 de zile.

Reclamantul a susținut că, pe lângă faptul că a fost abuziv privat de libertate,

în detenție a fost supus unor tratamente inumane, menționând că în cadrul

Izolatorului de detenție provizorie a fost deținut periodic în celulele 4, 5 și 6,

împreună cu alte 4 persoane, toate 4 celulele aveau o suprafață nu mai mare de 5

m2, acestea nu aveau ferestre, de 3 ori pe zi erau slab ventilate a câte 30 min.,

temperatura camerei în sezonul rece fiind mai joasă de 13 grade.

Respectiv, pe durata procesului penal, în rezultatul acțiunilor ilegale ale

organului de urmărire penală, procuratura și instanțele de judecată, s-a admis

comiterea mai multor acțiuni procesuale ilegale care i-au afectat grav drepturile și

libertățile și anume încălcarea dreptului la un proces echitabil, or în cadrul

cercetării judecătorești a cauzei penale a fost constatat faptul că la baza învinuirii

prezentate de către procuror au stat declarații divergente ale părții vătămate și ale

martorilor.

Totodată, reclamantul a invocat încălcarea dreptului la respectarea vieții

private și de familie, întrucât în cadrul urmării penale au fost desfășurate acțiuni de

percheziție la domiciliul și în mașina acestuia, în urma cărora au fost ridicate

fotografii ale familiei, documente de serviciu și copii de acte care conțineau date

cu caracter personal.

Cu referire la încălcarea dreptului la prezumția de nevinovăție, reclamantul a

indicat că pe durata procesului penal, organul de urmărire penală a difuzat în spațiul

public informații denigratoare în privința acestuia și a celorlalți inculpați, plasând

o știre pe pagina web a instituției, care ulterior a fost preluată de către mai multe

televiziuni.

Așadar, în urma acțiunilor neîntemeiate și ilegale ale organului de urmărire

penală, ale instanțelor de judecată, manifestate prin atribuirea calității de învinuit,

atragerea ilegală la răspundere penală pentru infracțiunea pe care nu a comis-o,

reținerea și plasarea în arest preventiv pe o durată de 6 luni, i-a cauzat o traumă

psihică, afectându-i starea sănătății, atât fizice, cât și morale.

Cu referire la solicitarea privind încasarea cheltuielilor de judecată,

reclamantul a reiterat dispozițiile art. 94 din Codul de procedură civilă, menționând

că la pregătirea prezentei acțiuni a fost asistat de către un avocat, solicitând instanței

încasarea cheltuielilor suportate în acest sens din contul pârâtului.

În drept, și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 3, art. 5, art. 6 și

art. 8 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, art. 2007 din Codul civil,

art. 1, art. 2, art. 6, art. 7, art.10-14 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de

urmărire penală.

3

Reclamantul a solicitat constatarea încălcării dreptului de a nu fi supus torturii,

pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante prevăzut de art. 3 din CEDO,

încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor a

sumei prejudiciului moral în mărime de 1000000 de lei pentru violarea dreptului

prevăzut de art. 3 din CEDO, constatarea încălcării dreptului la libertate și

siguranță, prevăzut la §1 art. 5 din CEDO, încasarea din contul bugetului de stat

prin intermediul Ministerului Finanțelor a sumei prejudiciului moral în mărime de

1000000 de lei pentru violarea dreptului prevăzut la §1 art. 5 din CEDO,

constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil prevăzut la §1 art. 6 din

CEDO, încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Finanțelor a sumei prejudiciului moral în mărime de 300000 lei pentru violarea

dreptului prevăzut la §1 art. 6 din CEDO, constatarea încălcării dreptului la

prezumția nevinovăției în proces prevăzut la §2 art. 6 din CEDO, încasarea din

contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor a sumei

prejudiciului moral în mărime de 300000 de lei pentru violarea dreptului prevăzut

la §2 art. 6 din CEDO, constatarea încălcării dreptului la respectarea vieții private

și de familie prevăzut la §1 art. 8 din CEDO, încasarea din contul bugetului de stat

prin intermediul Ministerului Finanțelor a sumei prejudiciului moral în mărime de

400000 de lei pentru violarea dreptului prevăzut la §1 art. 8 din CEDO, încasarea

din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor a sumei

prejudiciului moral în mărime de 400000 de lei cu titlu de prejudiciu moral pentru

violarea dreptului prevăzut la §1 art. 8 din CEDO, încasarea din contul bugetului

de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor a sumei prejudiciului moral în

mărime de 2000000 de lei cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală și

acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procurorului și ale instanțelor

de judecată, încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Finanțelor a sumei de 15000 de lei, pentru compensarea cheltuielilor de asistență

juridică.

Prin încheierea protocolară din 20 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, s-au atras în calitate de intervenienți accesorii Agenția Națională a

Penitenciarilor și Inspectoratul General al Poliției.

Prin încheierea din 03 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis cererea depusă de Administrația Națională a Penitenciarelor privind

ridicarea excepției de tardivitate. S-a respins ca tardivă acțiunea civilă intentată în

baza cererii de chemare în judecată depuse de Alexandru Chirița împotriva

Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, Administrația

Națională a Penitenciarelor privind constatarea încălcării drepturilor, reparării

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată, în partea ce se referă

la constatarea încălcării dreptului de a nu fi supus tratamentelor inumane ori

degradante sub aspectul deținerii în Penitenciarul nr. 13 – Chișinău și reparării

prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 05 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Chirița. S-a

încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, în beneficiul lui Alexandru Chirița suma de 150 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală și acțiuni ilicite

ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată;

4

suma de 10 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică. În rest acțiunea

reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 07 octombrie 2022, Ministerul Justiției a declarat apel, inițial nemotivat,

ulterior a prezentat apelul motivat, împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii din 05 octombrie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru și emiterea unei noi hotărâri prin care, cererea de chemare

în judecată depusă de Alexandru Chirița să fie respinsă ca neîntemeiată.

La 07 octombrie 2022, Alexandru Chirița, reprezentat de avocatul Oleg

Trocin, a declarat apel, inițial nemotivat, ulterior a prezentat apelul motivat,

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

din 05 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în partea ce ține de

dispoziția instanței de fond cu privire la recunoașterea încălcării drepturilor,

încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, și emiterea unei noi

hotărâri prin care să se admită integral pretențiile formulate în cererea de chemare

înaintată de Alexandru Chirița.

Prin decizia din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins apelurile

depuse de Alexandru Chirița, reprezentat de avocatul Oleg Trocin, și Ministerul

Justiției. S-a menținut hotărârea din 05 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a notat că Alexandru Chirița

este în drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești în baza

Legii nr. 1545, or, la caz, însăși sentința Curții Supreme de Justiție din 13 iunie

2017, prin care a fost casată decizia din 30 noiembrie 2016 a Curții de Apel

Chișinău, fiind menținută sentința primei instanțe din 29 aprilie 2010, de achitare

a acestuia, este o dovadă suficientă, care denotă tragerea ilicită a persoanei la

răspunderea penală.

Instanța de apel a menționat că, apreciază drept neîntemeiată și nejustificată

cuantificarea reclamantului a prejudiciului moral suferit pentru tragerea ilegală la

răspundere penală și acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor de judecată în mărimea solicitată de 2 000 000 de lei,

or, suma de 150 000 de lei stabilită de prima instanță cu titlu de despăgubire

material a prejudiciului moral constituie o satisfacție echitabilă pentru Alexandru

Chirița, luînd în considerație deținerea acestuia în condiții inumane și degradante,

stresul și efectele psihologice provocate și disconfortul suportat.

Curtea de Apel Chișinău a considerat că suma dispusă spre încasare din

bugetul de stat în beneficiul lui Alexandru Chirița este întemeiată, fiindcă din

momentul pornirii urmăririi penale, punerii sub învinuire a acestuia, ultimul s-a

aflat într-o stare de incertitudine și neliniște, motiv pentru care instanța de judecată

corect a dispus reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri. Or, cuantumul

despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acesta să aibă efect compensatoriu și nu

trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri

nejustificative pentru victimele daunelor.

La 27 iulie 2023, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei din

07 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii

prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral.

5

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept materiale ce țin de încasarea prejudiciului cauzat prin pretinsele acțiuni

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, în condițiile în care pentru aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 1545

necesită de a fi întrunite cumulativ ( minim o condiție), atât circumstanțe prevăzute

de art. 6 – dreptul la repararea prejudiciului, cât și de art. 3- cazurile de reparare a

prejudiciului material și moral. Respectiv, contrar celor precizate de către instanțele

inferioare, normele legale în cauză sunt în realitate indisolubile, respectiv nu pot fi

aplicate separat.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat public la 07

iunie 2023. Decizia motivată din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost

expediată Ministerului Justiției, prin intermediul poștei electronice, la 24 iulie

2023, fapt ce se probează prin extrasul din poșta electronică atașat la materialele

cauzei (vol. I, f.d. 141).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, în

speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal,

deoarece cererea de recurs a fost depusă la 27 iulie 2023.

La 04 august 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt

ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (vol. II.,

f.d. 159).

Până la examinarea admisibilității recursului, intimații nu și-au valorificat

dreptul său procedural și nu au depus referință.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie

2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

În această consecvență, se deduce că admisibilitatea recursului depus de

Ministerul Justiției împotriva deciziei din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

va fi examinată în baza temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de

procedură civilă, în vigoare până la 01 septembrie 2023.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Justiției, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil, din motivele

ce succed.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare

la data depunerii recursului, 26 ianuarie 2023, părțile și alți participanți la proces

6

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare

la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în

care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Inițial, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține poziția

contrară a recurentului, or, acesta, pe de o parte, a făcut trimitere la dispozițiile art.

445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia instanța, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel

și să mențină hotărârea primei instanțe, iar pe de ală parte își motivează cererea de

recurs în sensul respingerii integrale a cererii de chemare în judecată depuse de

Alexandru Chirița

În continuare din conținutul recursului rezultă că Ministerul de Justiție a

invocat temei de admisibilitate normele art. 432 alin. (1) și (2) lit. c) din Codul de

procedură civilă, în vigoare la data de 27 iulie 2023.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în

cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă,

în vigoare la data declarării recursului.

Așadar, reținând că recurentul a făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de

art.432 alin.(1) și (2) lit. c) în vigoare la data depunerii recursului, precum că, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, sau în cazul în care instanța judecătorească a

interpretat eronat legea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a

stabilit că instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică

dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că

recurentul a făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432 alin.(4) din Codul

de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, normă citată supra, nu a

stabilit săvârșirea încălcărilor de către Curtea de Apel Chișinău în măsura în care ar

fi dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau că aprecierea probelor

de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau ar fi comis erori ce au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Așadar, din recursul

declarat de către Ministerul de Justiție nu rezultă că instanța de apel a apreciat arbitrar

probele.

Subsecvent, verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art. 432

alin. (3) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursurilor, și

anume, dacă cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

7

judecarea ei; dacă cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu

i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea cauzei au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție nu le-a stabilit.

În acest context, Completul de judecată reține că, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul declarat de Ministerul Justiției nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva

deciziei din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată depusă de Alexandru Chirița împotriva Ministerului Justiției,

intervenienți Procuratura Generală, Administrația Națională a Penitenciarelor și

Inspectoratul General al Poliției, cu privire la constatarea încălcării drepturilor și

repararea prejudiciului moral.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

8