2ac-201/24 — anularea actului administrativ

Dosarul nr. 2ac-201/24

2-240211636-0l-2cc-20052024

Î N C H E I E R E

12 iunie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând conflictul negativ de competență apărut între Curtea de Apel

Chișinău și Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Natural Gaz D.C.” și

Societatea cu Răspundere Limitată „Imas Company” împotriva Agenției Naționale

pentru Reglementare în Energetică cu privire la anularea actului administrativ,

c o n s t a t ă:

La 23 februarie 2024, Societatea cu Răspundere Limitată „Natural Gaz D.C.”

și Societatea cu Răspundere Limitată „Imas Company” au depus cerere de chemare

în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Agenției Naționale

pentru Reglementare în Energetică cu privire la anularea actului administrativ.

Prin încheierea din 03 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a

fost transmisă cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Natural Gaz D.C.” și

Societatea cu Răspundere Limitată „Imas Company”, spre examinare după

competență la Curtea de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 29 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău a fost ridicat

conflict negativ de competență la judecarea acțiunii depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Natural Gaz D.C.” și Societatea cu Răspundere Limitată

„Imas Company”. S-a suspendat din oficiu prezentul proces și s-a transmis dosarul

Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție conchide că la judecarea prezentei cauze, competența jurisdicțională îi

revine Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 191 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, cu excepția

cazurilor prevăzute la alin.(2) și (3), judecătoriile soluționează în fond toate acțiunile

în contencios administrativ. Curțile de apel soluționează în primă instanță acțiunile

în contencios administrativ împotriva actelor administrative normative, care nu se

supun controlului de constituționalitate.

1

În corespundere cu prevederile art. 200 alin. (1), (3) și (4) din Codul

administrativ, instanța de judecată în fața căreia a apărut conflictul de competență de

natura celui definit la art. 58 alin.(2) suspendă din oficiu procesul și prezintă dosarul

instanței competente să soluționeze conflictul de competență.

Conflictul de competență dintre judecătoriile din jurisdicția diferitor curți de

apel, dintre o judecătorie și o curte de apel sau dintre două curți de apel se

soluționează de către Curtea Supremă de Justiție.

Conflictul de competență se soluționează fără citarea participanților la proces,

printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs.

Conform art. 58 alin.(2) din Codul administrativ, conflictele de competență pot

fi: a) pozitive – când două sau mai multe autorități publice se declară competente să

desfășoare o anumită activitate administrativă; b) negative – când nicio autoritate

publică nu se declară competentă să desfășoare o anumită activitate administrativă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că actul

administrativ, ca orice act juridic, reprezintă forma juridică principală de activitate a

administrației publice, care constă într-o manifestare de voință expresă, unilaterală

și supusă unui regim de putere publică precum și controlului de legalitate al

instanțelor judecătorești, care emană de la autorități administrative sau de la

persoane private autorizate de acestea, prin care se nasc, modifică sau sting drepturi

și obligații corelative.

Articolul 10 alin. (1) din Codul administrativ stipulează că, actul administrativ

individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de

autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului

public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea

sau stingerea raporturilor juridice de drept public.

Conform art. 11 din Codul administrativ, actele administrative individuale pot

fi: acte defavorabile – actele care impun destinatarilor lor obligații, sancțiuni, sarcini

sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care resping, în tot

sau în parte, acordarea avantajului solicitat; acte favorabile – actele care creează

destinatarilor săi un beneficiu sau un avantaj de orice fel. Destinatarul unui act

administrativ individual este doar persoana către care actul administrativ se

îndreaptă. Terții, ale căror drepturi sânt afectate de actul administrativ individual, nu

sânt destinatarii acestuia. Un act administrativ de acordare periodică a prestațiilor

materiale sau bănești este un act administrativ individual prin care o astfel de

prestație se acordă pentru un număr determinat sau nedeterminat de perioade

succesive.

În temeiul art. 12 din Codul administrativ, un act administrativ normativ este

actul juridic subordonat legii adoptat, aprobat sau emis de o autoritate publică în

baza prevederilor constituționale sau legale, care nu se supune controlului

constituționalității și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un număr

nedeterminat de situații identice.

Deci, conform normelor de drept sus-citate, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție notează că diferențierea între actele administrative normative și

actele administrative individuale se realizează, atât în funcție de obiectul lor, cât și

în raport cu criteriul determinabilității persoanelor cărora li se aplică.

2

Astfel, actele normative sunt acea categorie de acte juridice care conțin o

regulă, adică un act de aplicabilitate repetată, asupra unor subiecți de drept

nedeterminați, în timp ce actele individuale sunt acea categorie de acte care

urmăresc stabilizarea unei situații juridice precise în raport cu un număr relativ

restrâns și determinat de subiecți de drept.

În litigiul dedus judecății, actul administrativ – hotărârea Agenției Naționale

pentru Reglementare în Energetică nr. 773 din 18 decembrie 2023 „cu privire la

modificarea hotărârii nr. 649/2023 privind aprobarea contribuțiilor financiare lunare

pentru costurile stocurilor de securitate din anul 2022”, stabilește expres cercul

persoanelor pentru care produce efecte juridice, nu se aplică unui număr

nedeterminat de situații identice, ci indică expres cazurile și situațiile concrete de

aplicare a actului administrativ.

Așadar, actul administrativ contestat în prezenta cauză afectează doar

furnizorii de pe piața cu amănuntul a gazelor naturale, în privința cărora contribuțiile

financiare lunare pentru costurile stocurilor de securitate din anul 2022 au fost

aprobate conform Anexei nr. 1 la prezentul act administrativ.

Caracterul individual al unui act administrativ derivă din întrunirea cumulativă

a următoarelor condiții: este o dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă

de autoritatea publică, pentru reglementarea unui caz individual în domeniul

dreptului public, are drept scop de a produce nemijlocit efecte juridice, prin

nașterea, modificarea, sau stingerea raporturilor juridice de drept public.

Prin urmare, la caz, se atestă întrunirea cumulativă a condițiilor legale enunțate

mai sus, fiind stabilită prezența actului administrativ individual emis de Agenția

Națională pentru Reglementare în Energetică, care reglementează o

situație/chestiune legată de contribuțiile financiare lunare destinate stocurilor de

securitate din anul 2022, destinatarii actului fiind furnizorii de gaze naturale

determinați expres în Anexa la hotărîre.

Respectiv, judecarea prezentei cauze în contencios administrativ ține de

competența Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, or de către reclamanți se contestă

un act administrativ individual, dar nu act normativ în sensul art. 12 din Codul

administrativ.

Prin prisma art. 197 din Codul administrativ, se reține că nimeni nu poate fi

lipsit de dreptul judecării procesului de către instanța în a cărei competență este dată

prin lege cauza, cu excepțiile expres stabilite de lege.

Căile procedurale asigură persoanelor interesate accesul la o instanță de

judecată, căreia prin lege i s-a stabilit competența de a hotărî, iar pentru ca dreptul

de acces la o instanță să fie respectat, trebuie ca instanța în fața căreia este adusă

cauza să se bucure de jurisdicție deplină, adică instanța trebuie să fie competentă să

analizeze atât aspectele de fapt, cât și pe cele de drept ale cauzei.

Acest mod de reglementare al dreptului de acces la justiție este în concordanță

cu principiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, potrivit cărora exercitarea dreptului de acces la justiție presupune

tocmai asigurarea accesului oricărei persoane la un tribunal instituit de lege, adică

garantarea unei proceduri judiciare în fața căreia să se poată realiza, efectiv, acest

drept.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, prin

3

prisma standardelor Curții Europene a Drepturilor Omului, notează că nerespectarea

de către o instanță a dispozițiilor de drept intern implică în principiu o încălcare a

art. 6 § 1 din Convenție (cauza DMD Group, A.S. vs Slovacia, 05 octombrie 2010,

Omului și a Libertăților Fundamentale garantează ca prim aspect al procesului

echitabil înfăptuirea justiției de către „un tribunal învestit de lege”, adică în primul

rând având competență clar stabilită de legea națională. De aceea, normele de

competență jurisdicțională sunt de strictă interpretare, iar orice interpretare

extensivă sau restrictivă trebuie calificată ca abuz de drept.

Din considerentul că un prim aspect al procesului echitabil este înfăptuirea

justiției de către „un tribunal învestit de lege”, adică în primul rând având

competență clar stabilită de legea națională, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție va soluționa conflictul negativ de competență, prin constatarea

competenței Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani la examinarea cauzei sus

nominalizate.

În conformitate cu art. 193, 200 alin. (3), 230 din Codul administrativ,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se constată competența Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani la judecarea

cauzei de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Natural Gaz D.C.” și Societatea cu

Răspundere Limitată „Imas Company” împotriva Agenției Naționale pentru

Reglementare în Energetică cu privire la anularea actului administrativ.

Cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Ion Societatea cu Răspundere Limitată „Natural Gaz D.C.” și Societatea

cu Răspundere Limitată „Imas Company” împotriva Agenției Naționale pentru

Reglementare în Energetică cu privire la anularea actului administrativ, se remite

spre examinare la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

4