2ra-579/23 — incasarea sumei si compensarea cheltuielilor de judecata

2ra-579/23 — incasarea sumei si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-579/2023

2-21129963-01-2ra-13042023

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud. M. Proca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Pahopol, V. Mihaila, R. Pulbere)

Î N C H E I E R E

29 mai 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Compania de Asigurări

„ASTERRA GRUP” Societate pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Alexandru

Canja,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Compania de

Asigurări „ASTERRA GRUP” Societate pe Acțiuni împotriva Aureliei Buruian cu

privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 26 august 2021, prin intermediul poștei (f.d.16), C.A. „ASTERRA GRUP”

S.A., reprezentată de avocatul Alexandru Canja, a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Aureliei Buruian, solicitând încasarea datoriei în mărime de 13

050 de lei, conform înscrisului, obligației asumate la 12 ianuarie 2021, dobânzii de

întârziere în mărime de 563,44 de lei, pentru perioada 31 ianuarie 2021-25 august

2021, a cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat în mărime de 408,40 de

lei și din cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2 500 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 12 ianuarie 2021, Aurelia

Buruian, în rezultatul obligației bănești de stingere a datoriei, s-a adresat la sediul

companiei, unde a întocmit un înscris, prin care s-a obligat să achite până la data de

31 ianuarie 2021, datoria în mărime de 13 050 de lei. La asumarea obligației în

scris, a aplicat semnătura și data întocmirii înscrisului. Până la data de 31 ianuarie

2021, pârâta nu și-a executat cu bună-credință obligația de plată a datoriei în

mărime de 13 050 de lei.

În adresa pârâtei a fost expediată o cerere prealabilă privind soluționarea pe

cale extrajudiciară a litigiului, recepționată de către pârâtă la 12 februarie 2021,

însă a lăsat-o fără executare. Drept urmare, a înaintat acțiunea în instanță.

De asemenea, reclamantul a pretins încasarea dobânzii de întârziere, a

1

cheltuielilor de asistență juridică, precum și a cheltuielilor privind plata taxei de

stat la depunerea cererii de chemare în judecată.

Prin hotărârea din 11 noiembrie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de C.A.

„ASTERRA GRUP” S.A. împotriva Aureliei Buruian cu privire la încasarea

datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În dezacord cu hotărârea primei instanței, C.A. „ASTERRA GRUP” S.A.,

reprezentată de avocatul Alexandru Canja, a declarat apel.

Prin decizia din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea de apel depusă de C.A. „ASTERRA GRUP” S.A., reprezentată de avocatul

Alexandru Canja și s-a menținut hotărârea din 11 noiembrie 2021 a Judecătoriei

Orhei, sediul Central.

În consolidarea soluției, instanța de apel s-a referit la prevederile art. 9 alin.

(2) lit. f), art. 16 alin. (1) lit. g), art. 20 alin. (1), art. 776, art. 858 alin. (1) și (2) din

Codul civil, art. 2, art. 327, art. 333 alin.(1)-(2), art. 338 alin.(1) lit. a), art. 341

alin.(1), (2), art. 342, art. 344 alin.(1)-(2) din Codul muncii

Cu privire la situația din speță, a notat că, potrivit poziției C.A. „ASTERRA

GRUP” S.A., raportul obligațional, în temeiul căruia Aurelia Buruian este obligată

să repare prejudiciul cauzat, a fost stabilit ca urmare a neexecutării de către ultima

a „lămuririi”, întocmite la 12 ianuarie 2021.

De fapt, întocmirea de către Aurelia Buruian a „lămuririi”, prin care s-a

obligat să achite C.A. „ASTERRA GRUP” S.A. datoria în sumă de 13 050 de lei, a

fost condiționată de existența contactului individual de muncă nr. 063-18, încheiat

între C.A. „ASTERRA GRUP” S.A. și Aurelia Buruian la 28 decembrie 2018.

Instanța de apel a menționat prezența obligației Aureliei Buruian, în calitate

de parte a contractului individual de muncă, să repare prejudiciului material cauzat

C.A. „ASTERRA GRUP” S.A., în calitate de cealaltă parte a contractului

respectiv.

Având în vedere că, litigiile privind repararea prejudiciului material cauzat

uneia dintre părți în cadrul executării contractului individual de muncă, se

soluționează conform prevederilor din Codul muncii, instanța de apel a subliniat

că, la soluționarea prezentei spețe, urmează a se ține cont de particularitățile

răspunderii materiale pentru prejudiciul cauzat uneia dintre părți în timpul

executării contractului individual de muncă, determinate de specificul raporturilor

juridice de muncă.

În acest sens, răspunderea materială a salariatului față de angajator, inclusiv și

în cazul încheierii unui contract de răspundere materială deplină, este reglementată

exclusiv de legislația muncii.

În același timp, instanța de apel a menționat că, legiuitorul, la articolul 342

din Codul muncii, a stabilit condițiile de emitere a ordinului privind repararea

prejudiciului material de către salariați. Astfel, articolul menționat prevede că până

la emiterea ordinului respectiv, angajatorul este obligat să efectueze o anchetă de

serviciu pentru stabilirea mărimii prejudiciului material pricinuit, iar pentru

stabilirea cauzei apariției prejudiciului material, este obligat să solicite o explicație

în scris de la salariat.

Prin urmare, ancheta de serviciu și explicația scrisă a salariatului privind fapta

comisă, constituie o etapă obligatorie în cazul emiterii ordinului privind repararea

2

prejudiciului material de către salariat. Sub sancțiunea nulității absolute, niciun

ordin privind repararea prejudiciului material de către salariat nu va putea fi emis

mai înainte de organizarea anchetei de serviciu și solicitarea explicației scrise a

salariatului privind fapta comisă. Scopul solicitării explicației scrise a salariatului

privind fapta comisă anterior luării deciziei de reparare a prejudiciului material se

subsumează ideii de protecție a salariatului în fața poziției dominante a

angajatorului, în vederea limitării oricărui element de arbitrar și abuz.

Stabilirea mărimii prejudiciului material pricinuit este obligatorie și este pusă

în sarcina angajatorului, acestuia din urmă revenindu-i obligația de a indica

mărimea prejudiciului în procesul - verbal de finalizare a anchetei de serviciu, iar

în cazul în care prejudiciul a fost descoperit ca urmare a unei revizii sau

inventarieri, în actul de inventariere sau revizie.

Astfel fără a contesta de principiu faptul că salariatul poate achita din propria

inițiativă suma prejudiciului, angajatorul, în temeiul normelor legale menționate

supra, are obligația de a stabili mărimea prejudiciului. Deși angajamentul de plată

reprezintă actul unilateral al salariatului, în baza căruia acesta se obligă să achite

suma pe care o datorează angajatorului, acesta are valoare executorie în mod

analogic cu valoarea ordinului de imputare a sumei.

La caz, contrar prevederilor legale menționate, s-a stabilit că, deși prin

angajamentul din 12 ianuarie 2021, Aurelia Buruian s-a obligat să achite suma de

13 050 de lei, C.A. „ASTERRA GRUP” S.A. nu a prezentat nicio probă din care ar

urma realizarea exigenței privind ordonarea efectuării anchetei de serviciu și

stabilirea, în cadrul acesteia, mărimii prejudiciului material pricinuit, cu indicarea

lui în procesul - verbal de finalizare a anchetei de serviciu.

În contextul celor expuse, reținând neorganizarea de către C.A. „ASTERRA

GRUP” S.A. a unei anchete de serviciu pentru stabilirea mărimii prejudiciului

material pricinuit, instanța de apel a conchis că, Aurelia Buruian a semnat

angajamentul în baza căruia s-a obligat să achite suma de 13 050 de lei, doar în

baza faptelor stabilite de către angajator, pe poziția sa dominantă, fiind limitat

dreptul salariatului de protecție față de arbitrar și abuz din partea acestuia.

În susținerea acesteia concluzii, a indicat că, din actul de inventariere întocmit

între C.A. „ASTERRA GRUP” S.A. și Aurelia Buruian nu urmează descoperirea

cauzării de către salariat a unui prejudiciu angajatorului, cu atât mai mult, mărimea

acestuia, precum și că tabloul cronologic al evenimentelor denotă condiționarea

eliberarea din funcție a Aureliei Buruian din propria inițiativă de întocmirea

angajamentului privind achitarea sumei, cu titlu de prejudiciu cauzat angajatorului.

Instanța ierarhic inferioară nu a reținut ca probă în confirmarea mărimii

prejudiciului material balanța de verificare a soldurilor pe cont, or, în conformitate

cu art. 122 alin.(1) din Codul de procedură civilă, circumstanțele care, conform

legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace probante nu pot fi dovedite cu nici

un fel de alte mijloace.

De altfel și în cazul reparării benevole de către salariat a prejudiciului în baza

unui acord în scris, reținerile nu pot depăși limitele prevăzute la art.149 din Codul

muncii.

În această ordine de idei, instanța de apel a constatat lipsa temeiului juridic

pentru încasarea prejudiciului ca urmare a neexecutării unei obligații rezultate din

contractul de răspundere materială deplină încheiat între C.A. „ASTERRA GRUP”

3

S.A., în calitate de angajator și Aurelia Buruian, în calitate de salariat.

Instanța de apel a subliniat în speță prezența unui litigiu individual de muncă,

iar legiuitorul a prevăzut expres că salariatul care a cauzat, în legătură cu

exercitarea obligațiilor sale de muncă, un prejudiciu material angajatorului, repară

acest prejudiciu conform prevederilor Codului muncii. Deși, contractul individual

de muncă poate specifica răspunderea materială a părților, în acest caz,

răspunderea materială a salariatului față de angajator nu poate fi mai mare decât

cea prevăzută de prezentul cod, iar încetarea raporturilor de muncă după cauzarea

prejudiciului material, nu presupune eliberarea părții contractului individual de

muncă de repararea prejudiciului prevăzut de prezentul cod.

Instanța de apel a apreciat ca fiind corectă concluzia primei instanțe cu privire

la necesitatea respingerii pretenției înaintate de C.A. „ASTERRA GRUP” S.A.

împotriva Aureliei Buruian cu privire la încasarea sumei.

Totodată, în temeiul efectului devolutiv al apelului, în virtutea art. 118 alin.

(5) din Codul de procedură civilă, instanța de apel a propus apelantului să prezinte

probe suplimentare și să dovedească faptele ce constituie obiectul probațiunii

pentru a se convinge de veridicitatea lor, acesta nu a realizat pe deplin acest drept.

Prin urmare, în situația din speță nu există niciun indiciu că

reclamantului/apelantului C.A. „ASTERRA GRUP” S.A. i-a fost îngrădită

posibilitatea să prezinte dovezi în acord cu art. 118 din Codul de procedură civilă

pentru a demonstra întinderea prejudiciului, or, probele prezentate nu pot înlocui

ordinul privind ordonarea efectuării anchetei de serviciu și procesul - verbal de

finalizare a acesteia în care să fie indicată mărimea prejudiciului material cauzat.

La 20 martie 2023, C.A. „ASTERRA GRUP” S.A., reprezentată de avocatul

Alexandru Canja, împotriva deciziei din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la

restituirea pagubei materiale în mărime de 13 050 de lei, încasarea dobânzii de

întârziere în mărime de 563,44 de lei, pentru perioada 31 ianuarie 2021-25 august

2021, a cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat în mărime de 408,40 de

lei și din cheltuielile de asistență juridică în mărime de 4 000 de lei, în instanța de

fond, a cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat, în sumă de 306,30 de

lei și din cheltuielile de asistență juridică, în mărime de 2 000 de lei, în instanța de

apel și a cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat în sumă de 204,20 de

lei și din cheltuielile de asistență juridică, în mărime de 2 000 de lei, în instanța de

recurs.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că, instanța de apel a încălcat

dreptul procedural prevăzut în art. 380 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Prin

prisma prevederilor art. 432 alin. (2) lit.a), lit. b), lit. c), lit.d), alin.(4) din Codul de

procedură civilă, a menționat că, instanța de fond și instanța de apel nu au aplicat

legea care trebuia aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia aplicată, au interpretat

în mod eronat legea și au aplicat în mod eronat analogia legii și analogia dreptului,

precum și au apreciat probele în mod arbitrar, ceea ce a dus la soluționarea greșită

a pricinii, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Totodată, reiterând circumstanțele speței începând cu data angajării intimatei,

a menționat că, ultimei fiindu-i adusă la cunoștință situația de fapt creată. La data

4

de 12 ianuarie 2021, în urma faptului incriminat, a prezentat o explicație, în care a

recunoscut prejudiciul material cauzat în mărime de 13 050 de lei, asumându-și

obligația ca până la data de 31 ianuarie 2021 să-l achite. Tot la data de 12 ianuarie

2021, suplimentar, a înaintat o solicitare către angajator ca să nu fie concediată

pentru abateri disciplinare, deoarece intenționează ulterior să-și caute loc de muncă

în altă parte, formulând o cerere prin care a solicitat să fie demisă din propria

inițiativă, din data de 15 ianuarie 2021, fiind emis ordinul corespunzător. La data

indicată, intimata nu a achitat prejudiciul material în mărime de 13 050 de lei,

fiindu-i expediată și cerere prealabilă de achitare benevolă, care a rămas fără

răspuns și neexecutată.

La înaintarea acțiunii în instanță, a fost anexată explicația intimatei în

original, balanța de verificare a soldurilor în privința S.R.L. „RINOXI TRANS”,

din contul căreia intimata a încasat suma bănească în numerar în mărime de 13

039,43 de lei pentru contractele de asigurare/carte verde YA02623604 din 05

februarie 2020 și YA02623605 din 05 februarie 2020, eliberate. Prima instanță cu

încălcarea prevederilor art. 185 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a dispus

respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată, ceea ce denotă că a

examinat prezenta cerere superficial și nici nu s-a dorit clarificarea tuturor

aspectelor legate de pregătirea cauzei pentru dezbateri judiciare, în special referitor

la probele anexate și prezentate. Drept urmare a contestării cu apel, instanța de apel

a ajuns la concluzia că este un litigiu de muncă, acțiunea nefiind probată.

Recurentul a opinat că, instanței de apel nu i-a convenit faptul că nu a efectuat

acțiunile corespunzătoare instrucțiunilor din carte la propriu, menționate de

instanță la constatarea faptului cauzării prejudiciului de către intimată, recunoscut

în special de angajata/intimata, prin explicația acordată spre cunoștință tuturor,

inclusiv instanțelor de judecată. Explicația este una valabilă, este un înscris valid,

nefiind anulat de către instanța de judecată, care a ignorat probele în totalitate. Tot

aici, poate fi văzută solicitarea eliberării acesteia benevole, admisă și emis ordinul.

Intimata avea răspundere pentru încasarea banilor pentru contractele de asigurare

eliberate din numele angajatorului, având în responsabilitate aparatul de casă,

ștampilă, etc. S-a încercat soluționarea extrajudiciară a litigiului. Deși a prezentat

instanței toate actele probatorii ce confirmă cauzarea prejudiciului material de către

intimată, care a și recunoscut expres prejudiciu material, însă instanța a ajutat și a

contribuit considerabil la înlăturarea în totalitate a răspunderii materiale a

intimatei, ceea ce este inexplicabil.

Contrar celor constatate greșit de către instanța de apel, la cazul respectiv nu a

existat necesitatea inițierii anchetei de serviciu, deoarece gravitatea acțiunilor nu

este mare, întrucât intimata este la prima abatere de acest gen din data angajării 28

decembrie 2018, conform contractului de angajare nr. 063/18. Având explicația de

recunoaștere a pagubei materiale, nu este obligat să inițieze o anchetă de serviciu,

deoarece conform celor menționate de legiuitor, în cazul în care salariatul refuză să

ofere explicație, doar atunci se înființează o comisie, care să întocmească proces-

verbal de refuz și respectiv să inițieze o anchetă desfășurată.

Instanța de fond și instanța de apel pripit au respins cererea de chemare în

judecată ca fiind una nefondată, deoarece s-a constatat și s-au anexat toate probele.

La caz, hotărârea și decizia instanțelor de judecată favorizează și permit abuzuri în

acțiunile ilegale, prejudiciabile. La adoptarea acestora, instanțele ierarhic inferioare

5

greșit au interpretat prevederile legale, greșit au apreciat fondul cauzei, acțiunile de

fapt și de drept.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 12 mai 2023 (f.d.116), a

fost expediată în adresa intimatei.

Intimata nu a făcut uz de dreptul procedural și nu a depus referință la cererea

de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 15 noiembrie 2022, iar cererea de

recurs a fost depusă la 20 martie 2023.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei integrale a deciziei instanței de

apel către participanții la proces, la data de 23 ianuarie 2023, inclusiv prin

intermediul poștei electronice, avocatului recurentului (f.d.98-99). Astfel, recursul

declarat este în termen.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01

septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie

2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursul declarat de C.A. „ASTERRA GRUP” S.A., reprezentată de avocatul

Alexandru Canja, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31

iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Examinând temeiurile recursului declarat de C.A. „ASTERRA GRUP” S.A.,

reprezentată de avocatul Alexandru Canja, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil, din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare

la data depunerii recursului, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să

declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în

6

vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură

civilă, în vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat rezultă că, în motivarea recursului s-a invocat

temeiurile de admisibilitate prevederile art. 432 alin. (2) lit. a), b), c), d) din Codul

de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând temeiurile de

drept prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. a), b), c), d) din Codul de procedură civilă,

în vigoare la data depunerii recursului, invocat de recurentă în sensul menționat

supra, și anume lit. a)- neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată; lit. b) -aplicarea

legii care nu trebuia să fie aplicată; lit. c) - interpretarea eronată a legii; lit.d)-

aplicarea în mod eronat a analogiei legii sau analogiei dreptului, nu a stabilit că

normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele

respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau

invers.

În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea

de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt, în

esență, similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de

apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat de C.A. „ASTERRA GRUP” S.A., reprezentată de

avocatul Alexandru Canja, nu rezultă că instanța de apel a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev

împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare

din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

7

apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale

unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations

Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul declarat de C.A. „ASTERRA GRUP” S.A.,

reprezentată de avocatul Alexandru Canja, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data

depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Compania de Asigurări „ASTERRA GRUP” Societate

pe Acțiuni, reprezentată de avocatul Alexandru Canja, împotriva deciziei din 15

noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

8