3r-94/24 — Anularea instrucțiunii

Dosarul nr. 3r-94/24 2-23029588-01-3r-08042024 Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici) DECIZIE 29 mai 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTȚIE

Complet de judecată, în componența: Președinte, judecător Stela Procopciuc judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc examinând recursul declarat de Bețișor Adriana, reprezentată de avocatul Eșanu Adriana, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Bețișor Adriana împotriva Procuraturii Generale privind anularea Instrucțiunii cu caracter general nr. 15-10d/18-600/601/602/602 din 16.07.2018, emisă de Procurorul general Eduard Harunjen, în condițiile art. 531 alin. (4) din Codul de procedură penală, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2024, prin care s-a declarat inadmisibilă acțiunea înaintată de Bețișor Adriana c o n s t a t ă: La 24 februarie 2023, Bețișor Adriana a depus la Curtea de Apel Chișinău o cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii Generale, solicitând anularea Instrucțiunii cu caracter general nr. 15-10d/18-600/601/602/602 din 16.07.2018, emisă de Procurorul general Eduard Harunjen, în condițiile art. 531 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2024, s-a declarat inadmisibilă acțiunea depusă de Bețișor Adriana împotriva Procuraturii Generale privind anularea Instrucțiunii cu caracter general nr. 15-10d/18-600/601/602/602 din 16.07.2018, emisă în condițiile art. 531 alin. (4) din Codul de procedură penală, deoarece reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17. La 07 martie 2024, Bețișor Adriana, reprezentată de avocatul Eșanu Adriana, a declarat recurs împotriva încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2024, solicitând admiterea recursului, anularea încheierii și restituirea cauzei în instanța de apel, pentru examinarea acțiunii în fond.

La 01 aprilie 2024, Bețișor Adriana, reprezentată de avocatul Eșanu Adriana a depus recurs motivat. 1 În motivarea recursului a susținut că, Curtea de Apel a emis o încheiere arbitrară, bazată pe judecarea formală a acțiunii de control normativ și interpretarea eronată a legislației aplicabile speței. Motivele reținute sunt abstracte și contradictorii, reprezintă o reproducere a conținutului art.2 alin.(3), art.12, art.17, art.20, art.189, art. 191-193, art.203-204, art.207, fără o argumentare veritabilă a excluderii Instrucțiunii cu caracter general nr. 15-10d/l 8-600/601/602/603 din 16.07.2018 din categoria actelor administrative normative. Recurenta consideră că concluzia la care a ajuns instanța este bazată pe interpretarea eronată a prevederilor art.2 alin.(3) lit. b) din Codul contravențional, precum și neasigurării efective a dreptul revendicat de reclamant.

Instanța nu a pus la baza soluției fapte și împrejurări, care îmbracă forma faptelor stabilite în baza probelor prezentate de către reclamant, însă care nu au fost cercetate conform principiului nemijlocirii. Instanța de fond a omis să cerceteze efectiv materialele acțiunii de control normativ, pe motiv că reclamantul cunoaște conținutul materialelor din dosar, iar ședința de judecată din 15 februarie 2024 s-a desfășurat într-un format de dezbateri dintre instanță și reprezentantul reclamantului-recurent. Instrucțiunea cu caracter general nr. 15-10d/l 8-600/601/602/603 din 16 iulie 2018 nu este o indicație scrisă dată într-o cauză penală concretă, ci o reglementare executorie, cu caracter obligatoriu, generală și impersonală, care produce efecte erga omnes (în cazul de față - procurori / reprezentanți ai organului de urmărire penală, justițiabili), astfel că, raportul juridic dedus judecății urmează a fi examinat prin prisma Codului administrativ.

Consideră că instanța de contencios administrativ a interpretat eronat prevederile art.2 alin.(3) lit. b) din Codul contravențional, la caz, Instrucțiunea cu caracter general nr. 15-10d/18-600/601/602/603 din 16.07.2018, nu poate constitui obiect de contestare prin prisma art.313 Cod de procedură penală. Caracterul arbitrar al încheierii rezultă din faptul, că instanța de fond a ignorat importanța „disponibilității garanțiilor procedurale” care ar fi de natură să asigure efectiv dreptul fundamental de acces liber la justiție. Cu referire la termenul de depunere a recursului: Potrivit art. 242 Cod administrativ, recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea la 22 februarie 2024. Conform extrasului din poșta electronică anexat la fila dosarului 64, încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2024, a fost notificată părților 27 februarie 2024, prin intermediul poștei electronice. Respectiv, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal. În conformitate cu art. 243 alin. (2) Cod administrativ, instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces. 2 Studiind materialele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins din următoarele motive.

În temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul. Art. 3 din Codul administrativ, prevede că, legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice, ținîndu-se cont de interesul public și de regulile statului de drept. Conform art. 5 din Codul administrativ, activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.

În senul art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod. Potrivit art. 39 alin. (2) din Codul administrativ, orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente. În baza art. 17 Cod administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.

Art. 189 alin. (1) și alin. (2) din Codul administrativ prevede că, orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ. O acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și atunci când autoritatea publică nu a soluționat în termen legal o cerere. În virtutea art. 207 alin. (1), alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.

Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când reclamanta nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17 Reținând circumstanțele cauzei la normele pre-citate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, unul dintre elementele definitorii ale acțiunii în contencios administrativ este revendicarea unui drept propriu, vătămat prin una din formele activității administrative. Astfel, reclamantul care înaintează acțiune în contencios administrativ trebuie să urmărească și să justifice procesual pentru testul de admisibilitate 3 revendicarea unui drept subiectiv propriu căruia îi se aduce atingere prin activitatea administrativă contestată sau prin refuzul autorității administrative de a soluționa în termenul legal o cerere.

Prin urmare, pentru a fi admisibilă, o acțiune în contencios administrativ trebuie să urmărească revendicarea unui drept subiectiv vătămat. Or, pentru înaintarea acțiunii în contencios administrativ, reclamantul trebuie să invoce un drept al său, căruia i se aduce atingere prin activitatea administrativă sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri. În lipsa revendicării unui drept propriu, în sensul art.17 din Codul administrativ, acțiunea eșuează testul de admisibilitate conform art. 207 Cod administrativ. Respectiv, prevederile art. 17 din Codul administrativ, se referă la orice drept subiectiv reglementat de normele dreptului material, deci anume dreptul substanțial reglementează situațiile juridice subiective ce caracterizează statutul juridic al persoanelor care participă la viața juridică.

Acest argument impune și raționamentul că, dreptul procedural reglementează doar formele ce necesită a fi respectate pentru a obține pe cale judiciară o protecție a unui drept subiectiv în sensul art. 17 Cod administrativ. În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, prin prezenta acțiune Bețișor Adriana solicită anularea Instrucțiunii cu caracter general nr. 15-10d/18-600/601/602/602 din 16.07.2018, emisă de Procurorul general Eduard Harunjen, în condițiile art. 531 alin. (4) din Codul de procedură penală. Prin Instrucțiunea cu caracter general nr. 15-10d/18-600/601/602/602 din 16.07.2018, emisă de Procurorul general Eduard Harunjen, emitentul a solicitat procurorilor-șefi din cadrul Procuraturii și conducătorilor organelor de urmărire penală să întreprindă măsuri pentru: