3r-94/24 — anularea instructiunii

3r-94/24 — anularea instructiunii (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3r-94/24

2-23029588-01-3r-08042024

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici)

D E C I Z I E

29 mai 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTȚIE

Complet de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând recursul declarat de Bețișor Adriana, reprezentată de avocatul

Eșanu Adriana,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Bețișor Adriana împotriva Procuraturii Generale privind anularea

Instrucțiunii cu caracter general nr. 15-10d/18-600/601/602/602 din 16.07.2018,

emisă de Procurorul general Eduard Harunjen, în condițiile art. 531 alin. (4) din

Codul de procedură penală,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2024, prin care

s-a declarat inadmisibilă acțiunea înaintată de Bețișor Adriana

c o n s t a t ă:

La 24 februarie 2023, Bețișor Adriana a depus la Curtea de Apel Chișinău o

cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii Generale, solicitând

anularea Instrucțiunii cu caracter general nr. 15-10d/18-600/601/602/602 din

16.07.2018, emisă de Procurorul general Eduard Harunjen, în condițiile art. 531

alin. (4) din Codul de procedură penală.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2024, s-a declarat

inadmisibilă acțiunea depusă de Bețișor Adriana împotriva Procuraturii Generale

privind anularea Instrucțiunii cu caracter general nr. 15-10d/18-600/601/602/602

din 16.07.2018, emisă în condițiile art. 531 alin. (4) din Codul de procedură

penală, deoarece reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea

administrativă, a unui drept în sensul art.17.

La 07 martie 2024, Bețișor Adriana, reprezentată de avocatul Eșanu Adriana,

a declarat recurs împotriva încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 februarie

2024, solicitând admiterea recursului, anularea încheierii și restituirea cauzei în

instanța de apel, pentru examinarea acțiunii în fond.

La 01 aprilie 2024, Bețișor Adriana, reprezentată de avocatul Eșanu Adriana

a depus recurs motivat.

1

În motivarea recursului a susținut că, Curtea de Apel a emis o încheiere

arbitrară, bazată pe judecarea formală a acțiunii de control normativ și

interpretarea eronată a legislației aplicabile speței.

Motivele reținute sunt abstracte și contradictorii, reprezintă o reproducere a

conținutului art.2 alin.(3), art.12, art.17, art.20, art.189, art. 191-193, art.203-204,

art.207, fără o argumentare veritabilă a excluderii Instrucțiunii cu caracter general

nr. 15-10d/l 8-600/601/602/603 din 16.07.2018 din categoria actelor

administrative normative.

Recurenta consideră că concluzia la care a ajuns instanța este bazată pe

interpretarea eronată a prevederilor art.2 alin.(3) lit. b) din Codul contravențional,

precum și neasigurării efective a dreptul revendicat de reclamant.

Instanța nu a pus la baza soluției fapte și împrejurări, care îmbracă forma

faptelor stabilite în baza probelor prezentate de către reclamant, însă care nu au

fost cercetate conform principiului nemijlocirii.

Instanța de fond a omis să cerceteze efectiv materialele acțiunii de control

normativ, pe motiv că reclamantul cunoaște conținutul materialelor din dosar, iar

ședința de judecată din 15 februarie 2024 s-a desfășurat într-un format de

dezbateri dintre instanță și reprezentantul reclamantului-recurent.

Instrucțiunea cu caracter general nr. 15-10d/l 8-600/601/602/603 din 16 iulie

2018 nu este o indicație scrisă dată într-o cauză penală concretă, ci o reglementare

executorie, cu caracter obligatoriu, generală și impersonală, care produce efecte

erga omnes (în cazul de față - procurori / reprezentanți ai organului de urmărire

penală, justițiabili), astfel că, raportul juridic dedus judecății urmează a fi

examinat prin prisma Codului administrativ.

Consideră că instanța de contencios administrativ a interpretat eronat

prevederile art.2 alin.(3) lit. b) din Codul contravențional, la caz, Instrucțiunea cu

caracter general nr. 15-10d/18-600/601/602/603 din 16.07.2018, nu poate

constitui obiect de contestare prin prisma art.313 Cod de procedură penală.

Caracterul arbitrar al încheierii rezultă din faptul, că instanța de fond a

ignorat importanța „disponibilității garanțiilor procedurale” care ar fi de natură să

asigure efectiv dreptul fundamental de acces liber la justiție.

Cu referire la termenul de depunere a recursului:

Potrivit art. 242 Cod administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea la 22 februarie 2024.

Conform extrasului din poșta electronică anexat la fila dosarului 64,

încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2024, a fost notificată părților

27 februarie 2024, prin intermediul poștei electronice.

Respectiv, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, în

speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului

legal.

În conformitate cu art. 243 alin. (2) Cod administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

2

Studiind materialele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul urmează a fi respins din următoarele motive.

În temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, examinând

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele

decizii: respinge recursul.

Art. 3 din Codul administrativ, prevede că, legislația administrativă are drept

scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a

controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării

drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice,

ținîndu-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.

Conform art. 5 din Codul administrativ, activitatea administrativă reprezintă

totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate

de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează

aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.

În senul art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate

administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest

drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la

care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de

contencios administrativ, conform prezentului cod.

Potrivit art. 39 alin. (2) din Codul administrativ, orice persoană care

revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată

competente.

În baza art. 17 Cod administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate

stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă.

Art. 189 alin. (1) și alin. (2) din Codul administrativ prevede că, orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea

administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios

administrativ. O acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și atunci

când autoritatea publică nu a soluționat în termen legal o cerere.

În virtutea art. 207 alin. (1), alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, instanța

verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni

în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios

administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de

recurs.

Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când

reclamanta nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui

drept în sensul art.17

Reținând circumstanțele cauzei la normele pre-citate, Completul de judecată

al Curții Supreme de Justiție conchide că, unul dintre elementele definitorii ale

acțiunii în contencios administrativ este revendicarea unui drept propriu, vătămat

prin una din formele activității administrative.

Astfel, reclamantul care înaintează acțiune în contencios administrativ

trebuie să urmărească și să justifice procesual pentru testul de admisibilitate

3

revendicarea unui drept subiectiv propriu căruia îi se aduce atingere prin

activitatea administrativă contestată sau prin refuzul autorității administrative de a

soluționa în termenul legal o cerere.

Prin urmare, pentru a fi admisibilă, o acțiune în contencios administrativ

trebuie să urmărească revendicarea unui drept subiectiv vătămat.

Or, pentru înaintarea acțiunii în contencios administrativ, reclamantul trebuie

să invoce un drept al său, căruia i se aduce atingere prin activitatea administrativă

sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

În lipsa revendicării unui drept propriu, în sensul art.17 din Codul

administrativ, acțiunea eșuează testul de admisibilitate conform art. 207 Cod

administrativ.

Respectiv, prevederile art. 17 din Codul administrativ, se referă la orice

drept subiectiv reglementat de normele dreptului material, deci anume dreptul

substanțial reglementează situațiile juridice subiective ce caracterizează statutul

juridic al persoanelor care participă la viața juridică.

Acest argument impune și raționamentul că, dreptul procedural

reglementează doar formele ce necesită a fi respectate pentru a obține pe cale

judiciară o protecție a unui drept subiectiv în sensul art. 17 Cod administrativ.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

constată că, prin prezenta acțiune Bețișor Adriana solicită anularea Instrucțiunii

cu caracter general nr. 15-10d/18-600/601/602/602 din 16.07.2018, emisă de

Procurorul general Eduard Harunjen, în condițiile art. 531 alin. (4) din Codul de

procedură penală.

Prin Instrucțiunea cu caracter general nr. 15-10d/18-600/601/602/602 din

16.07.2018, emisă de Procurorul general Eduard Harunjen, emitentul a solicitat

procurorilor-șefi din cadrul Procuraturii și conducătorilor organelor de urmărire

penală să întreprindă măsuri pentru:

procurorilor din subordine/ reprezentanților organului de urmărire penală, care

vor lua act contra semnătură, cu respectarea exactă a cerințelor ei.

declarația este mincinoasă urmează a se efectua în congruență cu soluția dispusă

în cauza unde au fost prezentate declarațiile.

din Codul penal a indica clar care declarații ale martorului sau ale părții vătămate

sunt mincinoase.

de către procurori/reprezentanții organului de urmărire penală a prevederilor

art.281 și 291 din Codul de procedură penală implicit, punerea sub învinuire a

persoanei pentru denunțare sau plângere falsă ori declarație mincinoasă poate

avea loc numai după adoptarea unei hotărâri definitive în cauza penală unde

acestea au fost prezentate.

vătămată se impune necesitatea de a investiga dacă aceasta a fost sau nu

determinată sau constrânsă la depunerea declarațiilor mincinoase, acțiuni

infracționale prevăzute la art. 314 din Codul penal.

4

În virtutea art. 531 alin.(4) din Codul de procedură penală, Procurorul

General poate da instrucțiuni cu caracter general procurorilor, organelor de

urmărire penală, organelor care exercită activitatea specială de investigații și

organelor de constatare în scopul asigurării legalității urmăririi penale.

Art. 2 din Codul administrativ reglementează că:

(1) Prevederile prezentului cod determină statutul juridic al participanților la

raporturile administrative, atribuțiile autorităților publice administrative și ale

instanțelor de judecată competente pentru examinarea litigiilor de contencios

administrativ, drepturile și obligațiile participanților în procedura administrativă

și cea de contencios administrativ.

(2) Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii

specifice de activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale

derogatorii de la prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare

este absolut necesară și nu contravine principiilor prezentului cod.

(3) Prevederile prezentului cod nu se aplică:

a) raporturilor juridice de drept privat la care participă autoritățile publice;

b) raporturilor juridice ale autorităților publice care acționează în

baza Codului contravențional sau Codului penal;

c) actelor supuse controlului de constituționalitate de către Curtea

Constituțională;

d) procedurii de elaborare și adoptare a actelor normative.

Reieșind din normele citate, se reține că, acțiunea înaintată de Bețișor

Adriana, nu ține de competența instanței specializate de contencios administrativ,

fiind de fapt un raportul juridic, care poate fi soluționat prin prisma Codului de

procedură penală.

În această ordine de idei, Completul judiciar relevă că, normele legale citate

interzic un contencios obiectiv de legalitate și denotă opțiunea legiuitorului pentru

un contencios administrativ subiectiv efectiv, implicând revendicarea apărării

unui drept subiectiv propriu al reclamantului prin activitatea administrativă, astfel

încât înaintarea oricărei acțiuni din categoria acțiunilor în contencios

administrativ prevăzute de art. 206 alin. (1) din Codul administrativ, evocă pentru

admisibilitate întrunirea condițiilor nominalizate.

Prin urmare, în condițiile în care acțiunea în contencios administrativ

înaintată de Bețișor Adriana, nu răspunde exigenților de admisibilitate, instanța de

apel în mod corect a declarat inadmisibilă acțiunea în temeiul art. 207 alin. (2) lit.

e) din Codul administrativ.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea

instanței de apel este întemeiată și legală, completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție concluzionează de a respinge recursul și de a menține încheierea.

În conformitate cu art. 243 alin.(1) lit. b) și alin.(2) din Codul administrativ,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Bețișor Adriana, reprezentată de avocatul

Eșanu Adriana.

5

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2024, emisă

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Bețișor Adriana împotriva Procuraturii Generale privind anularea Instrucțiunii cu

caracter general nr. 15-10d/18-600/601/602/602 din 16.07.2018, emisă de

Procurorul general Eduard Harunjen, în condițiile art. 531 alin. (4) din Codul de

procedură penală.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

6