3ra-980/23 — Anularea actului administrativ

3ra-980/23 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosar nr. 3ra-980/23 (2-17176048-01-3ra-28092023)

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – T. Avasiloaie

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători –V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca

Î N C H E I E R E

29 mai 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Stela Procopciuc

judecătorii Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Afacerilor

Interne,

în cauza civilă la acțiunea în contencios administrativ înaintată de Țurcanu

Ciprian împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea răspunsului

Ministerului Afacerilor Interne nr.22/Ț-10/17 din 27.03.2017, anularea ordinului de

suspendare nr.420 ef. din 22.08.2012, anularea ordinului de concediere nr.87 ef. din

24.05.2017, restabilirea în funcția echivalentă, încasarea prejudiciului moral în sumă

de 250 000 lei, recalcularea vechimii în muncă, încasarea cheltuielilor de judecată

în sumă de 10 000 lei pentru asistența juridică și 10 600 lei pentru cheltuieli de

transport,

împotriva deciziei din 13 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne, admis apelul declarat de

Țurcanu Ciprian, casată parțial hotărârea din 20 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, cu pronunțarea în această parte a unei noi decizii de admitere parțială

a pretențiilor,

c o n s t a t ă:

La 24 iunie 2017, Țurcanu Ciprian s-a adresat cu acțiune în instanța de

contencios administrativ împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii

Anticorupție și Ministerului Justiției cu privire la restabilirea în funcția deținută,

încasarea tuturor plăților salariale pe perioada suspendării contractului individual de

muncă începând cu 28.08.2012 până în prezent, inclusiv a concediilor anuale de

odihnă nefolosite în această perioadă, încasarea prejudiciului material și

prejudiciului moral cauzat în mărime de 250 000 lei.

La 26 ianuarie 2018, Țurcanu Ciprian a depus cerere de concretizare a

pretențiilor din cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat restabilirea în

funcția deținută, echivalentă în cadrul MAI, încasarea tuturor plăților salariale,

indemnizațiilor și a adaosurilor cuvenite, pentru perioada suspendării contractului

1

individual de muncă începând cu 28 august 2012, până în prezent, inclusiv a

concediilor anuale de odihnă nefolosite în această perioadă, încasarea prejudiciului

material și a prejudiciului moral cauzat în mărime de 250 000 lei, cu recalcularea

vechimii în muncă.

La 25 iunie 2018, Țurcanu Ciprian a depus o cerere de concretizare a pretenției

nr. 3 din acțiunea înaintată, prin care a solicitat restabilirea în funcția deținută,

recalcularea vechimii în muncă în cadrul MAI, începând cu 28 august 2012, până la

data pronunțării hotărârii, încasarea de la Ministerul Justiției a tuturor plăților

salariale, a indemnizațiilor și a adaosurilor cuvenite, inclusiv a concediilor anuale de

odihnă nefolosite, cu achitarea tuturor contribuțiilor inerente acestora, către

Inspectoratul Fiscal de Stat, Agenția de Asigurări în Medicină, Casa Națională de

Asigurări Sociale, pentru perioada suspendării contractului individual de muncă

începând cu 28 august 2012, până la data pronunțării hotărârii, încasarea de la

Ministerul Justiției a prejudiciului moral cauzat în mărime de 250 000 lei și obligarea

Procuraturii Anticorupție de a-i aduce scuze oficiale pentru faptele sale ilegale.

La 29 octombrie 2019, Țurcanu Ciprian a depus o cerere de concretizare și

majorare a pretențiilor din cererea de chemare în judecată înaintată împotriva

Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiției, Procuraturii Anticorupție, A.

Popenco și L. Selivestru, prin care a solicitat: anularea ordinului Ministerului

Afacerilor Interne nr. 87ef din 24 mai 2017 privind executarea deciziei Curții de

Apel Bălți din 22 februarie 2017 în privința lui Țurcanu Ciprian; restabilirea lui

Țurcanu Ciprian în funcția deținută anterior concedierii de Inspector Superior al

Direcției Combaterea Crimei Organizate DGSO DP MAI; încasarea plăților salariale

pe perioada 20 august 2012 - 12 iulie 2016 în sumă de 229 281,73 lei și compensația

pentru concediul nefolosit în sumă de 32 025,08 lei din contul MAI în beneficiul lui

Țurcanu Ciprian; încasarea plăților suplimentare de 0,3% pentru fiecare zi de

întârziere 7839,30 lei pe zi, pentru perioada 2018 - 2019 (665 zile) ce constituie

suma de 5 213 070 lei din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul lui

Țurcanu Ciprian; încasarea din contul statului în persoana Ministerului Justiției a

prejudiciului moral în mărime de 250 000 lei; încasarea cheltuielilor de asistență

juridică în procesul penal în sumă de 15 000 lei, în procesul civil dat de 10 000 lei,

în total de 25 000 lei; obligarea procurorilor Procuraturii Anticorupție A. Popescu și

L. Silvestru de a-și cere scuze oficiale în formă scrisă prin intermediul ziarului local

SP și canalul republican de televiziune PRO-TV și Jurnal TV; încasarea cheltuielilor

de deplasare la 20 ședințe de judecată Chișinău – Bălți și retur, în mărime de 400 lei

fiecare, în total suma de 8 000 lei, din contul Ministerului Justiției în beneficiul lui

Țurcanu Ciprian.

La 04 decembrie 2019, Țurcanu Ciprian a depus o cerere de concretizare și

majorare a pretențiilor din cererea de chemare în judecată înaintată împotriva

Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiției, Procuraturii Anticorupție, A.

Popenco și L. Selivestru, prin care a solicitat: anularea ordinului Ministerului

Afacerilor Interne nr.87ef din 24.05.2017 privind executarea deciziei Curții de Apel

Bălți din 22 februarie 2017 în privința lui Țurcanu Ciprian; anularea ordinului

Ministerului Afacerilor Interne nr.420 ef din 22 august 2012 despre suspendarea din

funcție; restabilirea lui Țurcanu Ciprian în funcția deținută anterior concedierii de

Inspector Superior al Direcției Combaterea Crimei Organizate DGSO DP MAI;

încasarea plăților salariale pe perioada 20 august 2012 - 12 iulie 2016 în sumă de

229 281,73 lei și a compensației pentru concediul nefolosit în sumă 32 025,08 lei

2

din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul lui Țurcanu Ciprian;

încasarea plăților suplimentare de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere 7839,30 lei pe

zi, pentru perioada 2018 - 2019 (665 zile) ce constituie suma de 5 213 070 lei din

contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul lui Țurcanu Ciprian; încasarea

din contul statului în persoana Ministerului Justiției a prejudiciului moral în mărime

de 250 000 lei; încasarea cheltuielilor de asistență juridică în procesul penal în sumă

de 15 000 lei, în procesul civil dat de 10 000 lei, în total de 25 000 lei; obligarea

procurorilor Procuraturii Anticorupție A. Popescu și L. Silvestru de a-și cere scuze

oficiale în formă scrisă prin intermediul ziarului local SP și canalul republican de

televiziune PRO-TV și Jurnal TV; încasarea cheltuielilor de deplasare la 20 ședințe

de judecată Chișinău – Bălți și retur, în mărime de 400 lei fiecare, în total suma de

8000 lei, din contul Ministerului Justiției în beneficiul lui Țurcanu Ciprian.

La 11 noiembrie 2020, Țurcanu Ciprian a depus o cerere de concretizare și

majorare a pretențiilor din cererea de chemare în judecată înaintată împotriva

Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiției, Procuraturii Anticorupție, A.

Popenco și L. Selivestru prin care a solicitat: anularea ordinului Ministerului

Afacerilor Interne nr.420 ef din 22 august 2012 despre suspendarea din funcție;

anularea ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr.87ef din 24.05.2017 privind

executarea deciziei Curții de Apel Bălți din 22 februarie 2017 în privința lui Țurcanu

Ciprian; restabilirea lui Țurcanu Ciprian în funcția deținuta anterior concedierii de

Inspector Superior al Direcției Combaterea Crimei Organizate DGSO DP MAI;

încasarea din contul statului în persoana Ministerului Afacerilor Interne și

Ministerului Justiției a plăților salariale pentru perioada 20 august 2012 - 12 iulie

2016 în sumă de 229 281,73 lei și a compensației pentru concediul nefolosit – 32

025,08 lei; încasarea din contul statului în persoana Ministerului Afacerilor Interne

și Ministerului Justiției a plăților suplimentare de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere

- 0,3% ce constituie 784,00 lei pe zi, pentru perioada august an. 2016 - 10 luni 2020

- 51 luni x 365 zile - 1530 zile x 784 lei pe zi - suma de 1 199 520 lei; încasarea din

contul statului în persoana Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Justiției a

plăților salariale pentru perioada 01 februarie 2020 – 01 noiembrie 2020 în mărime

de 100 000,00 lei și a compensației pentru concediul nefolosit 10 000,00 lei;

încasarea din contul statului în persoana Ministerului Afacerilor Interne și

Ministerului Justiției a plăților suplimentare de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere

din 100 mii lei pentru 10 luni an. 2020 sau 335 zile x 30,00 lei pe zi = 10.050,00 lei;

încasarea din contul statului în persoana Ministerului Justiției a prejudiciului moral

în mărime de 250 000 lei; obligarea procurorilor Procuraturii Anticorupție A.

Popescu și L. Silvestru de a-și cere scuze oficiale în formă scrisă prin intermediul

ziarului local SP și canalul republican de televiziune PRO-TV și Jurnal TV;

recalcularea vechimii în muncă; încasarea cheltuielilor de judecată.

La 25 noiembrie 2020, Țurcanu Ciprian a depus o cerere de concretizare a

temeiurilor de drept și a pretențiilor din acțiunea înaintată împotriva Ministerului

Afacerilor Interne, Ministerului Justiției, Procuraturii Anticorupție, A. Popenco și L.

Selivestru.

În motivarea acțiunii depuse, reclamantul Țurcanu Ciprian a indicat că, prin

ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.420 ef din 22 august 2012 despre

suspendarea din funcție, a fost suspendat din funcția de inspector superior al secției

Nord Direcția de Combatere a Crimei Organizate a Direcției Generale Servicii

3

Operative MAI în baza art.76 lit. j) din Codul muncii, art. 200 din Codul de

procedura penală.

Reclamantul a menționat că la baza ordinului de suspendare a stat demersul

Procuraturii Anticorupție prin care se cerea angajatorului suspendarea din funcție

din motiv că exista pornită urmărirea penală în privința lui Țurcanu Ciprian în baza

art. 324 alin. (2) lit. b), c) din Codul penal, până la adoptarea deciziei definitive pe

caz, însă acest ordin nu i-a fost adus la cunoștință sub semnătură salariatului Țurcanu

Ciprian niciodată.

Astfel, acțiunea ordinului respectiv a început la 28 august 2012 și a durat până

în prezent, or Ministerul Afacerilor Interne nu și-a anulat propria decizie, deși a fost

obligat să о anuleze, dat fiind faptul că, perioada de acțiune a expirat încă la 22

februarie 2017, atunci când a fost pronunțată decizia Curtii de Apel Bălți privind

menținerea sentinței de achitare, iar pe alte capete de acuzare a fost dispusă încetarea

procesului.

Deși Ministerul Afacerilor Interne nu și-a anulat propriul ordin, ce constituie

un act administrativ individual defavorabil în privința lui Țurcanu Ciprian, dreptul

lui la contestare a survenit după pronunțarea unei decizii definitive pe cauza penală,

adică din 22 februarie 2017, fapt realizat de către el, în martie 2017. Or, o decizie

definitivă pe cauza penală de acuzare a lui Țurcanu Ciprian a fost pronunțată de

Curtea de Apel Bălti la 22 februarie 2017, iar Curtea Supremă de Justiție a pronunțat

la 05 decembrie 2017 о decizie, prin care a fost casată decizia instanței de apel din

22 februarie 2017 și menținută sentința Judecătoriei Bălți din 14 iulie 2015.

Reclamantul a invocat că, în ordinul contestat s-a făcut trimitere la art. 200 din

Codul de procedură penală și la art. 76 j) din Codul muncii, adică, rezultă că au fost

aplicate 2 temeiuri: unul potrivit Codului de procedura penală, iar altul potrivit

Codului muncii. În acest sens, a susținut că, ordinul Ministerului Afacerilor Interne

de suspendare din 28 august 2012, poate fi contestat potrivit art. 200 din Codul de

procedură penală la judecătorul de instrucție sub aspectul măsurii preventive

(asiguratorii) doar în procedura de urmărire penală la judecătorul de instrucție, iar

din momentul judecării cauzei în instanța de judecată până la pronunțarea deciziei

definitive, în temeiul art. 76 din Codul muncii, potrivit procedurii civile în instanța

de contencios administrativ, deoarece norma dată dispune suspendarea contractului

individual de muncă conform legislației în vigoare.

În opinia reclamantului, ordinul de suspendare soluționează cazul individual al

reclamantului în scopul de a produce efecte juridice prin încetarea (suspendarea)

raporturilor de muncă dintre aceste părți, astfel că, pretenția înaintată privind

nulitatea ordinului nr.420 ef din 28 februarie 2012 și încasarea prejudiciilor

materiale ce constituie salariul pe toata perioada suspendării relațiilor de muncă, cât

și morale cauzate ca urmare a acționării acestui act ilegal, constituie un obiect al

litigiului din procedura contenciosului administrativ.

S-a menționat că, în februarie 2017, reclamantul s-a adresat cu o cerere

prealabilă către Ministerul Afacerilor Interne, prin care a solicitat anularea ordinului

de suspendare și restabilirea în funcție, cu achitarea plăților salariale

corespunzătoare pentru toată perioada pentru care a fost ilegal privat de posibilitatea

de a munci, însă prin răspunsul din 27 martie 2017, pârâtul a respins cererea

înaintată, menționând că a expirat termenul de contestare de 30 zile de la data

comunicării actului, fapt pentru care a considerat că următoarea pretenție privind

anularea răspunsului este în legătură directă cu pretenția de bază și urmează a fi

4

examinate concomitent. În decizia emisă, Ministerul Afacerilor Interne nu a făcut

trimitere la norma legală care indică de la care termen urmează a fi contestat actul

administrativ, or în acest act este menționat că, acțiunea lui durează până la decizia

definitivă pe cazul penal.

Reclamantul a indicat în cererea prealabilă că, acest act a fost emis de instanța

de apel la 22 februarie 2017, deci Ministerul Afacerilor Interne a fost obligat să-l

anuleze imediat ce a aflat despre acest act judecătoresc, fapt comunicat de Țurcanu

Ciprian și publicat pe site-ul Curții de Apel Bălți.

Consideră reclamantul că, pretenția de restabilire în funcție este întemeiată și

înaintată în termen, or el s-a adresat în termen de 30 zile de la data de când a fost

emisă decizia instanței de apel. Respectiv, careva termene de înaintare a cererii

prealabile Țurcanu Ciprian nu a încălcat. Or, dreptul vătămat a lui Țurcanu Ciprian

este dreptul la muncă, drept încălcat prin actul de suspendare din 28 august 2012,

care nu a fost obligatoriu de emis până la о sentință judecătorească de condamnare

intrată în vigoare, ținând cont de principiul prezumției nevinovăției, prevăzut de art.

6 alin. 2 CEDO. Iar conform Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, reclamantul este în drept să solicite restabilirea în drepturile

lezate, inclusiv dreptul la muncă la care a fost suspendat, precum și să solicite

despăgubiri în legătură cu emiterea acestui act.

Suplimentar a indicat că, reieșind din prevederile Legii nr. 1545/1998, persoana

achitată este repusă în toate drepturile, care au fost lezate pe parcursul urmăririi

penale sau judecării cauzei, iar una din metodele de a fi repus în drepturi este

încasarea tuturor plăților salariale care urmau a fi achitate reclamantului, dacă acesta

nu era suspendat. Astfel, dacă Țurcanu Ciprian continua activitatea de muncă până

la hotărârea judecătorească de achitare definitivă, atunci pretențiile privind

prejudiciile morale urmau a fi înaintate doar spre Ministerul Justiției, așa cum

prevede Legea nr.1545/1998. Însă, prejudiciul material pe perioada suspendării

ilegale ce constitute plățile salariale corespunzătoare se datorează actului autorității

publice din 28 august 2012, emis de Ministerul Afacerilor Interne, deci, anume

ultimul urmează corect să aibă calitatea de pârât și să recupereze prejudiciul pretins

de reclamant, or alte prejudicii sunt înaintate către Ministerul Justiției.

Cu referire la pretenția privind restabilirea în funcția deținută anterior emiterii

actului, a invocat că, reieșind din normele indicate mai sus, suspendarea provizorie

din funcție este о măsură temporară, ce reprezintă о încetare a raporturilor

contractuale de muncă până la survenirea unei anumite circumstanțe, după care

angajatorul urmează să decidă continuă raporturile de muncă sau le încetează.

Acțiunea suspendării nu poate fi aplicată pe un termen nedeterminat, deoarece acesta

nu este un ordin de angajare sau concediere din funcție. Odată ce au dispărut

circumstanțele pentru care acțiunea actului administrativ a fost emis, iar

circumstanțele survenite la 22 februarie 2017, sunt în favoarea reclamantului,

pretenția privind restabilirea la serviciu este întemeiată și urmează a fi examinată

odată cu anularea ordinului de suspendare din funcție. Acestea sunt în conexiune și

nu pot fi separate.

Astfel, pretenția privind repunerea în funcție este bazată pe normele Codului

muncii și, la prima vedere, denotă despre un litigiu ce urmează a fi examinat în

procedura de drept comun - art. 75, art. 79, art. 354, art. 354 din Codul muncii.

Reclamantul a precizat că acest litigiu de muncă a fost înaintat în an.2017 și

5

instanțele de judecată și-au declinat deja competența și s-a stabilit că litigiul urmează

a fi examinat în procedura contenciosului administrativ. Totuși, indiferent de poziția

sa, instanța de judecată conform art. 43 din Codul de procedură civilă poate să-și

decline competența în orice timp, întrucât reclamantul s-a adresat în judecată până

la modificările Codului de procedură civilă și până la aprobarea Codului

administrativ. Iar, potrivit principiului retroactivității legii civile urmează a fi aplicat

dreptul material existent la momentul apariției litigiului civil, iar procedura urmează

a fi aplicată cea în vigoare la momentul soluționării cauzei, cu excepția aplicării

prevederilor Legii de procedură, care înlătură sau diminuează drepturile pe care

partea a avut-o în momentul adresării în judecată, nu are putere retroactivă – art. 3

din Codul de procedură civilă.

Cu referire la pretenția privind recalcularea vechimii în muncă, reclamantul a

menționat că prevederile art. 200 din Codul de procedură penală, art. 76 din Codul

muncii, indică direct că perioada de timp pentru care persoana a fost suspendată

provizoriu din funcție în calitate de măsură procesuală de constrângere se ia în calcul

în vechimea generală de muncă. Or, termenul de adresare cu о asemenea cerință,

potrivit art. 355 din Codul muncii, este de 3 luni de la data când salariatul a aflat sau

trebuia să afle despre încălcarea dreptului său; această dată începe cu pronunțarea

deciziei instanței de apel la 22 februarie 2017, care nu a fost încălcat. Cu toate

acestea, Ministerul Afacerilor Interne, prin răspunsul său din 27 martie 2017, invocă

că această cerere este tardivă, ceea ce rezultă din legea materială indicată mai sus,

de aceea în opinia reclamantului este un răspuns ilegal.

În partea pretenției privind încasarea plăților salariale corespunzătoare din data

suspendării 23 august 2012, până la data pronunțării hotărârii judecătorești pe cauza

dată, reclamantul a reținut că, această pretenție este în conexiune cu primele și

rezultă din ilegalitatea actului administrativ a cărui anulare se cere.

Cu referire la pretenția privind încasarea prejudiciului moral din contul

Ministerului Justiției, reclamantul a evidențiat că această pretenție este întemeiată în

baza Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

bazându-se pe sentința de achitare a Judecătoriei Balti din 14 iulie 2015, menținută

prin decizia Curții Supreme de Justiție din 05 decembrie 2017. Astfel, a considerat

că, această pretenție urmează a fi examinată în procedura de drept comun, și este de

acord că pot fi aplicate prevederile art. 201 din Codul administrativ, deoarece este о

pretenție separabilă de actul administrativ contestat din 28 august 2012, și desigur

că poate fi separată de celelalte capete de cerere. Însă, când a înaintat acțiunea civilă

25 iunie 2017, a orientat instanța de judecată că plățile salariale solicitate se

datorează din culpa Ministerului Afacerilor Interne, care a emis actul administrativ

de suspendare, deși Legea nr.1545/1998 prevede că, aceste plăți salariale urmează a

fi încasate din contul Ministerului Justiției.

Astfel, reclamantul a remarcat că există norme de drept ce impun Ministerul

Justiției la recuperarea plăților salariale pe care reclamantul achitat le-a avut până la

sentința de achitare, în același timp, sunt norme de drept care obligă la recuperarea

plăților salariale din contul autorității care a emis actul ilegal – Ministerul Afacerilor

Interne. În cazul dat, reclamantul și apărătorul său au întimpinat dificultate la

practica judecătorească privind prelevarea unor norme față de altele, în cazul acesta

rolul definitiv îl are instanța de judecată care va decide care norme urmează să

6

prevaleze, să domine și să fie aplicate cazului dat, declinându-și competența conform

procedurii.

Referitor la pretenția privind obligarea procurorilor de a-și cere scuze

(concretizată) a menționat că, aceasta are ca temei art. 12 din Legea 1545/1998, fiind

о pretenție ce urmează a fi examinată în procedura de drept comun de rând cu

pretenția de mai sus privind încasarea prejudiciului moral din contul Ministerului

Justiției, apărarea va fi de acord cu soluția instanței de judecată care va separa aceste

pretenții și va strămuta cauza în procedura instanței de drept comun în favoarea

judecătoriei Bălți, sediul Central, la locul domiciliului unuia din pârâți, procurorul

L. Selivestru, care, printre altele, în referința sa recunoaște faptul că, scuze oficiale

trebuie să aducă procurorul pentru învinuire ilegală, condamnare ilegală, dar nu de

acuzatorul de stat.

În privința cerinței privind anularea ordinului de concediere din funcție,

reclamantul a indicat că, prin cererea din 14 decembrie 2017, a expediat Ministerului

Afacerilor Interne decizia Curții Supreme de Justiție din 15 decembrie 2017 și a

solicitat reluarea activității în funcția deținută anterior până la suspendarea din

funcție din 28 august 2012, recalcularea vechimii în muncă și recalcularea și

achitarea plăților salariale.

Prin scrisoarea din 31 ianuarie 2019, Ministerul Afacerilor Interne a respins

cererea pe motiv că, ordinul de suspendare a rămas neanulat și pe perioada

suspendării nu se achită salariu, iar plățile salariale ce urmează a fi achitate

reclamantului ca persoană achitată în baza Legii nr.1545/1998 către Ministerul

Justiției.

Astfel, calea extrajudiciară de soluționare a pretenției privind repunerea în

drepturi a fost respectată, iar pretenția dată urmează a fi examinată în procedura de

contencios administrativ, or este legată de refuzul autorității publice să emită un act

administrativ individual favorabil lui Țurcanu Ciprian.

Reclamantul a menționat că, în răspunsul din 31 ianuarie 2019, nu s-a indicat

despre faptul că există un ordin de concediere din funcție. Despre acest fapt, pârâtul

a înștiințat instanța de judecată la 28 martie 2019, dar nu i s-a adus la cunoștință sub

semnătură, în modul stabilit de Codul muncii. Or, în ședințele de judecată din

septembrie a fost amânată cauza, admis un nou avocat în interesele reclamantului,

dar copia ordinului de concediere așa și nu a fost înmânată.

Astfel, s-a relevat faptul că, după ședința din 30 septembrie 2019, avocatul

Angela Procopciuc a făcut cunoștință cu materialele dosarului civil dat și a observat

copia acestui ordin, și imediat a formulat o cerere de majorare a pretențiilor civile și

a solicitat anularea acestui ordin, cu încasarea plăților salariale pe perioada din

momentul emiterii până la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În așa mod, cererea de chemare în judecată prin care s-a solicitat anularea

ordinului nr. 87ef din 24 mai 2017, s-a depus direct în cancelaria Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, la 29 octombrie 2020, deoarece este un act emis de

autoritatea publică, care se bazează pe о decizie a instanței de apel din 22 februarie

2017, anulată prin decizia Curții Supreme de Justiție din 05 decembrie 2017 și

potrivit procedurii, poate fi contestat direct în instanța de judecată, calea

extrajudiciară nefiind necesară.

Consideră că, în legătură cu faptul că Țurcanu Ciprian a fost concediat din

funcția deținută în perioada când a fost suspendat, neașteptând decizia finala a Curții

Supreme de Justiție, despre care a fost informat de către reclamant, pârâtul urma să-

7

și anuleze propriul ordin și să îl restabilească pe reclamant în funcția deținută

anterior. Respectiv, în cazul de față nu a fost necesar de contestat acest ordin pe cale

extrajudiciară, or normele legale prevăd că asemenea gen de litigiu urmează a fi

înaintat direct în judecată în termen de 30 zile de la data când a aflat despre dreptul

încălcat.

Cu referire la art. 355 din Codul muncii și art. 163 din Codul administrativ, a

susținut că cererea de chemare în judecată privind anularea ordinului de concediere

nr. 20ef din 24 mai 2017 corect a fost depusă direct în judecată, neexercitând calea

extrajudiciară de soluționare a litigiului, necontestând cu cerere prealabilă, iar

termenul de 1-3 luni fiind respectat.

Astfel, reclamantul a conchis că pretențiile privind anularea ordinului de

suspendare din funcție din 28 august 2012 și a ordinului de concediere din funcție

din 24 mai 2017, cu încasarea plăților salariale corespunzător perioadei începând cu

24 mai 2017 până în prezent, și a penalități de întârziere, urmează a fi înaintate față

de MAI, iar litigiul de examinat la instanța judecătorească de contencios

administrativ de la sediul pârâtului, respectiv, și cerințele cu privire la prejudiciile

morale în legătură cu imposibilitatea de a munci, calcularea vechimii în muncă.

La 27 noiembrie 2020, Țurcanu Ciprian a depus o cerere de concretizare și

majorare a pretențiilor din cererea de chemare în judecată înaintată împotriva

Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiției, Procuraturii Anticorupție, A.

Popenco și L. Selivestru, prin care a solicitat: anularea ordinului Ministerului

Afacerilor Interne nr.420 ef din 22.08.2012 despre suspendarea din funcție și a

răspunsului nr.22/Ț-10/17 din 27.03.2017; anularea ordinului Ministerului

Afacerilor Interne nr.87ef din 24.05.2017 privind executarea deciziei Curții de Apel

Bălți din 22.02.2017 în privința lui Țurcanu Ciprian; restabilirea lui Țurcanu Ciprian

în funcția deținută anterior concedierii de Inspector Superior al Direcției Combaterea

Crimei Organizate DGSO DP MAI; încasarea plăților salariale pentru perioada

01.01.2020 – 11 luni în mărime de 110000 lei și 0,3% ce constituie 30,00 lei pe zi,

pentru perioada de 11 luni (sau 330 zile) în mărime de 9900 lei; încasarea

indemnizației de concediu anual conform art. 117 din Codul muncii, pentru anul

2020 în mărime de 1 salariu pe an – 10 000 lei, recalcularea vechimii în muncă în

cadrul MAI, incluzând perioada suspendării până la data restabilirii în funcție;

încasarea prejudiciului moral din contul statului în persoana Ministerului Justiției în

mărime de 250 000 lei; încasarea plății obligatorii a unei despăgubiri pentru întreaga

perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime nu mai mică de salariul mediu

al salariatului – 10 000 lei din contul MAI în beneficiul reclamantului; încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 17 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-au

separat pretențiile de drept civil a lui Țurcanu Ciprian împotriva Ministerului

Afacerilor Interne, Ministerului Justiției, Procuraturii Anticorupție, A. Popenco și L.

Selivestru cu privire la: 1. încasarea din contul statului a plăților salariale pe perioada

20 august 2012 - 12 iulie 2016 în sumă de 229 281,73 lei și a compensației pentru

concediul nefolosit în sumă de 32 025,08 lei; 2. încasarea din contul statului a plăților

suplimentare de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere - 0,3%, ce constituie 784,00 lei

pe zi, pentru perioada august an.2016 - 10 luni 2020 - 51 luni x 365 zile - 1530 zile

x 784 lei pe zi - suma de 1 199 520 lei; 3. încasarea din contul statului a plăților

salariale pe perioada 01 februarie 2020 – 01 noiembrie 2020 în mărime de 100

000,00 lei și a compensației pentru concediul nefolosit 10 000,00 lei; 4. încasarea

8

din contul statului a plăților suplimentare de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere din

100 000 lei pentru 10 luni an.2020 sau 335 zile x 30,00 lei pe zi = 10 050,00 lei; 5.

încasarea din contul statului în persoana Ministerului Justiției a prejudiciului moral

în mărime de 250 000 lei; 6. obligarea procurorilor Procuraturii Anticorupție A.

Popescu și L. Silvestru de a-și cere scuze oficiale în formă scrisă prin intermediul

ziarului local SP și canalul republican de televiziune PRO-TV și Jurnal TV, într-un

proces aparte și s-au transmis Judecătoriei Bălți. sediul Central.

Prin hotărârea din 20 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis parțial acțiunea înaintată de Țurcanu Ciprian; s-a anulat răspunsul

Ministerului Afacerilor Interne nr.22/Ț-10/17 din 27.03.2017; s-a anulat, începând

cu data de 23.02.2017, pct. 2 al ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr.420 ef.

din 28.08.2012; s-a obligat Ministerul Afacerilor Interne să recalculeze vechimea în

muncă a reclamantului Țurcanu Ciprian; s-a anulat ordinul Ministerului Afacerilor

Interne nr. 87 ef. din 24.05.2017, prin care a fost încetat serviciul și a fost reziliat

contractul individual de muncă a căpitanului de poliție Țurcan Ciprian (R049246),

inspector superior al Secției „Nord” a Direcției combatere a crimei organizate a

Direcției generale servicii operative a Departamentului poliției a Ministerului

Afacerilor Interne; s-a menționat că, prezenta hotărâre în baza art. 228 alin. (1), art.

195 coroborat cu art. 256 alin. (2) din Codul de procedură civilă, este de executare

imediată și constituie temei pentru pârât de a admite a reclamantului la locul de

muncă; s-a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul lui Țurcanu

Ciprian suma de 10 000 (zece mii) lei cu titlu de compensare a cheltuielilor pentru

asistența juridică acordată și suma de 6 000 (șase mii) lei cu titlul de compensare a

cheltuielilor de transport; în rest, acțiunea s-a respins. Pretenția reclamantului

Țurcanu Ciprian împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la încasarea

prejudiciului moral în sumă de 250 000 lei, s-a declarat inadmisibilă în temeiul art.

207 alin. (1) și alin. (2) lit. f) din Codul administrativ; s-a explicat reclamantului

Țurcanu Ciprian că, declararea acțiunii în partea pretenției cu privire la repararea

prejudiciului moral ca inadmisibilă în temeiul art. 207 alin. (1) și alin. (2) lit. f) din

Codul administrativ, nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a

aceluiași reclamant cu aceeași acțiune.

Prin decizia din 13 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Ministerul Afacerilor Interne, admis apelul declarat de Țurcanu Ciprian,

casată parțial hotărârea din 20 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în

partea prin care pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral a fost declarată

inadmisibilă, cu emiterea în această parte a unei decizii noi, prin care s-a admis

parțial pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral și s-a încasat de la

Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul lui Țurcanu Ciprian suma de 5 000 (cinci

mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral, în rest, cerința s-a respins. În rest, hotărârea din

20 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, suspendarea provizorie din

funcție se dispune atunci când săvârșirea de către salariat a unei infracțiuni

intenționate l-ar face incompatibil cu exercitarea funcției, aceasta fiind o măsură de

protejare a intereselor instituției în care este angajat față de pericolul continuării

activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale unei fapte penale, prin

prevenirea săvârșirii de noi fapte similare și pe cale de consecință, pentru păstrarea

prestigiului instituției. De asemenea, s-a reținut că, la suspendarea raporturilor de

serviciu, conducătorul instituției nu se pronunță asupra vinovăției sau nevinovăției

9

funcționarului public și nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni a

căror soluționare intră în sfera de activitate a organelor judiciare. Având în vedere

natura administrativă a acestei măsuri, decizia de a suspenda raporturile de serviciu

luată de către autoritatea publică nu implică o presupunere asupra vinovăției

angajatului și nici nu exprimă o îndoială asupra nevinovăției acestuia, cerință care

de altfel trebuie respectată pe toată durata desfășurării procesului penal pornit

împotriva unei persoane, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Astfel, acțiunea ordinului de suspendare a contractului individual de muncă

urma să se răsfrângă până la adoptarea deciziei definitive pe cazul penal intentat în

privința lui Ciprian Țurcanu, adică până la 22 februarie 2017, dată la care Curtea de

Apel Bălți a emis decizia prin care a admis apelul declarat și a casat parțial sentința

Judecătoriei mun. Bălți din 14 iulie 2015, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

căreia s-a încetat procesul penal în privința lui Ciprian Țurcanu în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.360 alin.(2) din Codul penal din motivul intervenirii

termenului de prescripție în temeiul art. 332, art. 391 alin. (1) pct. 6) din Codul de

procedură penală, iar procesul penal în privința lui Ciprian Țurcanu în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. b) și c) din Codul penal, a fost încetat

din motiv că, nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Respectiv, ținând cont de faptul că, în conformitate cu art. 466 alin. (3) din

Codul de procedură penală, decizia Curtii de Apel Bălți din 22 februarie 2017, este

definitivă de la pronunțare, se deduce că începând cu 23 februarie 2017, ordinul

Ministerului Afacerilor Interne nr.420 ef.din 22 august 2012 „cu privire la

suspendarea contractului individual de muncă încheiat cu Țurcanu Ciprian”, nu mai

produce efecte juridice de drept și din aceste motive acesta just a fost anulat de prima

instanță, începând cu 23 februarie 2017, pct.2 al ordinului Ministerului Afacerilor

Interne nr.420 ef. din 28 august 2012.

Astfel, prima instanță just a statuat că, refuzul Ministerului Afacerilor Interne

nr.22/Ț-10/17 din 27 martie 2017, este ilegal, fapt ce condiționează anularea

acestuia, așa cum, temeiul de emitere a ordinului de suspendare nr.420 ef. din 22

august 2012, a servit cauza penală nr.2012978119 pe indicii componenței de

infracțiune prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. b) și c) din Codul penal și nicidecum

cauza penală pe indicii componenței de infracțiune prevăzute de art. 360 alin. (2) din

Codul penal.

Instanța de apel a reținut că, la 24 mai 2017, în lipsa unei hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile, Ministerul Afacerilor Interne a emis ordinul nr. 87 ef., prin

care a fost încetat serviciul și a fost reziliat contractul individual de muncă a

căpitanului de poliție Țurcan Ciprian Radu (R-049246), inspector superior al Secției

„Nord” a Direcției combatere a crimei organizate a Direcției generale servicii

operative a Departamentului poliției a Ministerului Afacerilor Interne.

Reieșind din faptul că, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 05 decembrie

2017, s-a casat decizia Curtii de Apel Bălți din 22 februarie 2017 și a fost menținută

sentința Judecătoriei mun. Bălti din 14 iulie 2015, situație ce denotă că în privința

lui Ciprian Țurcanu a fost menținută sentința de achitare pe art.324 alin.2 lit. b), c)

din Codul penal din motivul că, nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și pe

art.360 alin.(2) din Codul penal, din motiv că, fapta nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii, se impune concluzia că, ordinul nr. 87 ef. din 24 mai

2017, este ilegal, prin urmare întemeiat a fost anulat de prima instanță.

10

Totodată, instanța de apel a considerat că, este neîntemeiată soluția fondului de

declarare ca inadmisibilă a pretenției lui Ciprian Țurcanu cu privire la repararea

prejudiciului moral, în acest sens, fiind interpretare și aplicare eronat normele de

drept material. Or, la data depunerii acțiunii de către Ciprian Țurcanu, Legea

contenciosului administrativ nu condiționa dreptul reclamantului de a solicita

repararea prejudiciului moral, de respectarea procedurii prealabile, fie de inițierea

unei proceduri administrative noi, după constatarea în mod irevocabil a ilegalității

actului administrativ. Astfel, pretenția lui Ciprian Țurcanu cu privire la repararea

prejudiciului moral derivă din actul administrativ contestat, ultimul fiind anulat de

către instanță, prin urmare se conchide ca fiind întemeiată pretenția reclamantului cu

privire la repararea prejudiciului moral. În așa mod, ținând cont de circumstanțele și

timpul îndelungat, dar și de importanța procesului pentru reclamant, instanța a

considerat suma de 5 000,00 de lei cu titlu de prejudiciu moral echitabilă suferințelor

morale suportate de către Ciprian Țurcanu, nefiind excesivă, dar care concomitent

nu poate constitui un venit nejustificat.

La 26 iunie 2023, Ministerul Afacerilor Interne a a înaintat recursul nemotivat

împotriva deciziei din 13 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău. La 19 octombrie

2023, a înaintat recursul motivat, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii

prin care pretențiile reclamantului să fie respinse integral.

La 24 octombrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat copia cererii de

participanților la proces (f.d. 88, vol. III), însă participanții la proces nu și-au

valorificat dreptul de a se expune asupra recursului printr-o referință.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a

fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv

Cartea a treia „Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în

special prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile

procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori

stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la

examinarea recursului, va aplica prevederile cu privire la temeiurile declarării

recursului din Codul administrativ în redacția în vigoare la data declarării acestuia.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

11

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Instanța de recurs constată că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 13 iunie 2023, dispozitivul fiind notificat participanților la proces prin poșta

electronică la 16 iunie 2023 (f.d. 65, vol. III), iar decizia motivată le-a fost

comunicată la 22 septembrie 2023 (f.d. 69, vol. III).

Astfel, depunerea recursului nemotivat la 26 iunie 2023 (f.d. 66-67, vol. III),

precum și a motivării recursului la 19 octombrie 2023 (f.d. 79-84, vol. III), este în

termen.

În motivarea recursului, Ministerul Afacerilor Interne a indicat că instanța de

apel la examinarea cauzei a emis o decizie pripită, nefiind studiate minuțios actele

normative în vigoare, cât și circumstanțele de fapt ale cauzei, care reglementează

obiectul litigiului. Nu au fost luate în considerație argumentările recurentului,

precum și nu s-a dat o apreciere justă probelor anexate la materialele cauzei.

Suplimentar s-au formulat argumente similare celor din cererea de apel.

Examinând admisibilitatea recursului înaintat de Ministerul Afacerilor Interne,

completul de judecată îl consideră drept inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 din același cod, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestată într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată accentuează că admisibilitatea recursului

trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești

supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

12

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes,

de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul înaintat de Ministerul Afacerilor Interne.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată

d i s p u n e:

Recursul înaintat de Ministerul Afacerilor Interne se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

13