2r-434/23 — incasarea datoriei

2r-434/23 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr.2r-434/23

2-21027804-01-2r-16102023

Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Central (jud. A. Bologan)

Instanța de recurs: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Malîi, I. Dutca, M. Guzun)

Instanța de revizuire: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Malîi, I. Dutca, M. Guzun)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud. D. Mardari, M. Pitic, V. Burduh)

Instanța de revizuire: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Cotorobai, St. Iorgov, I. Secrieru)

D E C I Z I E

24 aprilie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

examinând recursul declarat de Nicolae Bulat, reprezentat de avocatul Rodica

Roșca,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Bulat

împotriva lui Pantelimon Carauș cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională depusă de Pantelimon Carauș

împotriva lui Nicolae Bulat cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Nicolae Bulat,

reprezentat de avocatul Rodica Roșca,

c o n s t a t ă:

La 23 februarie 2021, Nicolae Bulat, reprezentat de avocatul Rodica Roșca, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Pantelimon Carauș, solicitând

încasarea datoriei, în mărime de 20 000 de dolari SUA.

La 26 aprilie 2021, Pantelimon Carauș, reprezentat de avocatul Eugenia

Jelamschi, a depus cerere reconvențională împotriva lui Nicolae Bulat, solicitând

încasarea datoriei, în mărime de 4 000 de euro, și a cheltuielilor de judecată

constituite din taxa de stat, în mărime de 2 355 de lei și suma de 21 000 de lei, pentru

serviciile avocaților.

Prin încheierea din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central, s-a

primit cererea reconvențională depusă de Pantelimon Carauș pentru judecare odată

cu cererea de chemare în judecată inițială depusă de Nicolae Bulat.

Prin încheierea din 18 iunie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central, s-a

admis excepția de tardivitate invocată de reprezentantul pârâtului, avocatul Eugenia

Jelamschi și s-a respins, ca fiind tardivă, cererea de chemare în judecată depusă de

1

Nicolae Bulat împotriva lui Pantelimon Carauș cu privire la încasarea datoriei și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 19 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins recursul

declarat de Nicolae Bulat, reprezentat de avocatul Rodica Roșca, și s-a menținut

încheierea din 18 iunie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central.

La 01 octombrie 2021, Nicolae Bulat, reprezentat de avocatul Rodica Roșca, a

înaintat cerere de revizuire, solicitând admiterea acestea, casarea deciziei din 19 iulie

2021 a Curții de Apel Chișinău, casarea încheierii din 18 iunie 2021 a Judecătoriei

Criuleni, sediul Central, cu repunerea pe rol a acțiunii sale.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins, ca

fiind inadmisibilă, cererea de revizuire înaintată de Nicolae Bulat, reprezentat de

avocatul Rodica Roșca, împotriva deciziei din 19 iulie 2021 a Curții de Apel

Chișinău.

Totodată, un membru al completului de judecată a formulat opinie separată,

exprimând poziția în favoarea admiterii cererii de revizuire.

Prin decizia din 13 aprilie 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de Nicolae Bulat, reprezentat de avocatul Rodica Roșca, și s-a casat

încheierea din 22 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei în

Curtea de Apel Chișinău, spre rejudecarea cererii de revizuire depuse de Nicolae

Bulat, reprezentat de avocatul Rodica Roșca, în același complet de judecată.

Prin opinia separată a unui membru al completului de judecată, s-a optat pentru

respingerea recursului cu menținerea încheierii din 22 noiembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău.

La 09 iunie 2022, Nicolae Bulat, reprezentat de avocatul Rodica Roșca, a depus

cerere de revizuire concretizată.

La 27 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice (Vol.I, f.d.237), Nicolae

Bulat, reprezentat de avocatul Rodica Roșca, a depus, în temeiul art. 43 alin.(2) lit.f)

din Codul de procedură civilă, o cerere de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel

Chișinău la o altă instanță de același grad.

Prin încheierea din 20 iulie 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a respins cererea

de strămutare a cauzei, înaintată de Nicolae Bulat, reprezentat de avocatul Rodica

Roșca, cauza fiind restituită Curții de Apel Chișinău, pentru examinarea cererii de

revizuire.

La 12 octombrie 2022, Nicolae Bulat, reprezentat de avocatul Rodica Roșca, a

înaintat cerere de revizuire concretizată.

Drept urmare a recuzării judecătorilor Curții de Apel Chișinău, Maria Guzun,

Ala Malîi și Ina Dutca, de către Nicolae Bulat, s-a admis cererea de recuzare a

judecătorilor nominalizați de la examinarea cererii de revizuire, cauza fiind

redistribuită în mod aleatoriu-automat.

La 07 decembrie 2022, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.24),

Nicolae Bulat, reprezentat de avocatul Rodica Roșca, a depus, în temeiul art. 43

alin.(2) lit.f) din Codul de procedură civilă, cerere de strămutare a cauzei de la Curtea

de Apel Chișinău la o altă instanță de același grad.

Prin încheierea din 21 decembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a respins

cererea de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel Chișinău la o altă instanță de

2

același grad, pentru examinare, în ordine de revizuire, înaintată de Nicolae Bulat,

reprezentat de avocatul Rodica Roșca, cauza fiind restituită Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins,

ca fiind inadmisibilă, cererea de revizuire înaintată de Nicolae Bulat, reprezentat de

avocatul Rodica Roșca, împotriva deciziei din 19 iulie 2021 a Curții de Apel

Chișinău.

La data de 05 octombrie 2023 și suplimentar la 19 martie 2024, Nicolae Bulat,

reprezentat de avocatul Rodica Roșca, a depus cerere de recurs împotriva încheierii

din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea încheierii contestate, admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei din 19

iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, casarea încheierii din 18 iunie 2021 a

Judecătoriei Criuleni, sediul Central, cu repunerea pe rol a acțiunii sale.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că, drepturile și interesele sale

legale au fost grav încălcate de instanța de fond prin respingerea solicitării înaintate

de formulare, în scris, a cererii de repunere în termen a acțiunii judiciare și anexarea

actelor corespunzătoare, înaintată în ședința judiciară din 10 iunie 2021, în cadrul

Judecătoriei Criuleni, sediul Central, conform înregistrării audio a ședinței (minutul

4.37 sec). Aceiași atitudine a manifestat instanța de fond, când a ignorat cererea de

repunere în termen, înaintată, ulterior, prin intermediul cancelariei.

Cu trimitere la prevederile art. 1861 din Codul de procedură civilă, recurentul a

afirmat că, instanța de fond a lezat drepturile sale și în cadrul ședinței de judecată

din 18 iunie 2021, când a ignorat examinarea cererii de repunere în termen, lăsând-

o fără examinare și acceptând cererea privind excepția de tardivitate înaintată de

Pantelimon Carauș. În atare situație, instanța de fond a demonstrat lipsă de

obiectivitate și imparțialitate, favorizând acțiunile intimatului în detrimentul

drepturilor și intereselor sale legale.

Prin prisma prevederilor art. 401 alin.(1), lit.b), art. 402 din Codul civil, a

indicat că, la înaintarea acțiunii, termenul de prescripție a încetat la 12 februarie

2020, după ce a fost înaintată prima dată acțiunea în cauză. Ulterior, după rămânerea

în vigoare a încheierii de scoatere de pe rol, 11 ianuarie 2021, termenul a început a

curge în continuare, conform art. 402 alin.(1) din Codul civil, până la înaintarea, în

mod repetat, a acțiunii de încasare a datoriei, adică la 23 februarie 2021. În contextul

prevederilor art. 402 alin.(2) din Codul civil, termenul de prescripție privind

încasarea datoriei nu s-a scurs, însă întru înlăturarea tuturor neconcordanțelor, a fost

solicitată repunerea în termen a prezentei cereri, în temeiul art. 116 din Codul de

procedură civilă.

De asemenea, a subliniat că, prin decizia din 19 iulie 2021, Curtea de Apel

Chișinău a menționat că, aplicabilitatea art.402 din Codul civil, „urmează a fi

respinsă, or, probe că anterior ar fi fost depusă în termen acțiunea privind încasarea

datoriei în sumă de 20 000 de dolari SUA și ulterior scoasă de pe rol, la actele cauzei

lipsesc”. Astfel, o altă încălcare gravă comisă de instanța de fond a fost omiterea

intenționată de a expedia în adresa Curții de Apel Chișinău materialele cauzei civile,

în volum integral, creând premise pentru inducerea în eroare a Curții de Apel asupra

lipsei actelor ce ar face aplicabile prevederile art. 402 din Codul civil, în pofida

existenței acestora la materialele cauzei, și anume copia primei cereri de chemare in

judecată datată cu 12 februarie 2020. Instanța de revizuire în încheierea din 22

3

noiembrie 2021 a menționat că, faptele invocate nu pot constitui temei de revizuire,

or, în calitate de recurent urma să anexeze la cererea de recurs aceste înscrisuri, în

condițiile în care acestea reprezintă niște probe esențiale.

Prin prisma art. 423 alin. (11) din Codul de procedură civilă este reglementată

obligația instanței de fond, Judecătoria Criuleni, sediul Central, de a face copia

integrală și nu selectivă a dosarului, și a-l remite instanței pentru examinare.

Recurentul a considerat irelevant argumentul instanței de revizuire referitor la

faptul că, nu constituie temei de revizuire a deciziei instanței de recurs faptul că

instanța de fond a omis intenționat de a expedia cauza civilă, în volum integral, în

adresa Curții de Apel Chișinău materialele, în volum integral. Anume din acest

considerent, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul. Instanța nu a examinat

revizuirea sub aspectul dispozițiilor emise de Curtea Supremă de Justiție și anume a

omis examinarea cererii de revizuire prin prisma art. 402, art. 403 din Codul civil.

Suplimentar a reiterat irelevanța argumentului instanței de apel referitor la

faptul că, nu constituie temei de revizuire a deciziei instanței de recurs faptul că

instanța de fond a omis intenționat de a expedia în adresa Curții de Apel Chișinău

materialele, în volum integral, a cauzei civile Nicolae Bulat către Pantelimon

Carauș.

Or, Curtea Supremă de Justiție, prin decizia din 13 aprilie 2022, a menționat

expres despre necesitatea verificării de instanța de revizuire dacă de către instanța

de fond au fost expediate în adresa Curții de Apel Chișinău materialele cauzei, în

volum integral. Or, la materialele cauzei erau anexate actele judecătorești care ar

determina aplicabilitatea prevederile art. 402 din Codul civil și anume încheierea din

01 octombrie 2020 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central, prin care a fost scoasă de

pe rol cererea de chemare în judecată între aceleași părți.

În opinia recurentului au fost ignorate dispozițiile instanței superioare, Curtea

de Apel Chișinău pripit a conchis asupra inadmisibilității cererii de revizuire.

Instanța de judecată nu a verificat dacă la materialele cauzei într-adevăr erau anexate

pretinsele acte judecătorești, ce nu ar fi fost expediate Curții de Apel Chișinău de

către instanța de fond pentru examinarea cauzei în ordine de recurs. Astfel, instanța

la rejudecarea cauzei instanța de revizuire, urma să verifice circumstanțele enunțate

supra și în dependență de constatări să pronunțe soluția. Conform jurisprudenței

CtEDO, lipsa unui un răspuns din partea unei instanțe naționale privind problemele

relevante de fapt și de drept invocate de reclamant constituie o încălcare în sensul

art. 6 § 1 CEDO, care garantează dreptul la un proces echitabil, care înglobează

dreptul de acces la justiție, precum și dreptul părții de a fi auzită. Dreptul de a fi

auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a prezenta argumente instanței,

dar de asemenea obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa,

considerentele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse.

Această obligație are totuși și limită, instanța poate considera necesar să nu răspundă

la argumentele care sunt vădit irelevante, neîntemeiate, abuzive sau în orice alt fel

inadmisibile din cauza prevederilor legale clare sau unei practici judiciare constante

în privința unor tipuri de argumente similare.

Recurentul a opinat că lipsesc constatări ale instanței de revizuire la acest

capitol, or, ultima nu a examinat toate motivele relevante pentru a justifica faptul că

cererea de revizuire a fost examinată cu respectarea dreptului părții la un proces

4

echitabil, limitându-se, în esență, la expunerea textuală a prevederilor legale

aplicabile. Motivarea instanței de revizuire nu denotă decât o examinare superficială

a cererii de revizuire și creează incertitudini de ce nu pot fi reținute argumentele, în

condițiile în care la respingerea ca fiind inadmisibilă a cererii de revizuire, instanța

nici nu s-a referit la aceste aspecte. Raționamentele relatate generează casarea

încheierii contestate or, menținerea acesteia în condițiile enunțate, nu ar constitui

pentru recurent decât o îngrădire a posibilității de a-și valorifica drepturile

procedurale conform normelor în vigoare, care sunt garantate și de CEDO, precum

și îngrădirea accesului la justiție. Soluția adoptată de instanța de revizuire, prin

încheierea contestată, nu este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces

echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 CEDO. Or, revizuirea duce la deschiderea

procesului civil doar în condiții strict determinate de lege. Totodată, soluționarea

cererii de revizuire nu presupune și examinarea fondului nemijlocit, însă se

soluționează dacă sunt întrunite condițiile necesare ce ar determina admiterea

acesteia.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului, inclusiv

avocatul Eugenia Jelamschi, prin intermediul poștei electronice, la data de 16

octombrie 2023 (Vol.II, f.d.89-90).

La fel, în adresa intimatului și avocatului acestuia, la data de 20 martie 2024 a

fost expediată copia cererii de recurs depusă la 19 martie 2024 (Vol.II, f.d.125) și a

fost recepționată la 26 martie 2024 și la 27 martie 2024, conform avizelor de recepție

(Vol.II, f.d.142-143).

La 26 martie 2024 și la 01 aprilie 2024, prin intermediul poștei electronice

(Vol.II, 144,155), avocatul intimatului, Eugenia Jelamschi, a depus referințe la

cererile de recurs, exprimând poziția în favoarea restituirea recursului din 19 martie

2024, ca fiind tardiv, iar recursul din 05 octombrie 2023, de respins ca fiind nefondat.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a adoptat încheierea la data de 19 septembrie 2023,

fiind comunicată avocaților la 02 octombrie 2023, iar cererea de recurs a fost depusă

la 05 octombrie 2023, ceea ce denotă că, recursul este declarat în termen.

Examinând prin prisma argumentelor invocate de către recurent și a

materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept pertinente speței, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins,

cu menținerea încheierii contestate, din motivele ce succed.

În virtutea art. 424 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de

Justiție examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curțile

de apel.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului

și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În temeiul art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs, după

ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

5

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție iterează că, prin recursul

declarat, s-a contestat încheierea din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

cu privire la respingerea ca fiind inadmisibilă a cererii de revizuire a deciziei din 19

iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, înaintate de Nicolae Bulat, reprezentat de

avocatul Rodica Roșca, împotriva (Vol.II, f.d.71-76). Prin decizia a cărei revizuire

s-a cerut, s-a respins recursul declarat Nicolae Bulat, reprezentat de avocatul Rodica

Roșca, și s-a menținut încheierea din 18 iunie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul

Central, prin care s-a admis excepția de tardivitate invocată de reprezentantul

pârâtului, avocatul Eugenia Jelamschi și s-a respins, ca fiind tardivă, cererea de

chemare în judecată depusă de Nicolae Bulat împotriva lui Pantelimon Carauș cu

privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată (Vol.I, f.d.40-

43, 68-72).

În esență, în motivarea recursului recurentul redând cronologic circumstanțele

speței și actele judecătorești emise, a insistat că, instanța de revizuire nu a examinat

cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 402, art.403 din Codul civil, în

contextul dispozițiilor Curții Supreme de Justiție emise.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, cererea de

revizuire a fost înaintată în temeiul art.449 lit.b) din Codul de procedură civilă, fiind

invocat faptul că, prima instanța a omis a expedia în adresa instanței de recurs copia

dosarului, în volum integral, inclusiv actele ce ar fi făcut posibilă aplicarea

prevederilor art. 402 din Codul civil, întrucât instanța de recurs a constatat că nu au

fost prezentate probe că, anterior, s-a înaintat în termen de către Nicolae Bulat

acțiunea de încasare a datoriei.

La acest capitol, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

învederează prevederile art. 449 lit.b) din Codul de procedură civilă, care stipulează

că, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau

fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului,

dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și

faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei.

Raportând circumstanțele speței la temeiul revizuirii invocat, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, instanța de revizuire justificat

a reținut că, alegațiile aduse în susținerea cererii de revizuire, inclusiv concretizate

ulterior, nu constituie temei de revizuire a deciziei Curții de Apel Chișinău.

De altfel, în cazul revizuirii prin prisma prevederilor art. 449 lit.b) din Codul

de procedură civilă, circumstanțele nou-descoperite reprezintă totalitatea de fapte

juridice (obiect al probației) care duc la apariția, modificarea sau stingerea

drepturilor și obligațiilor civile; să comporte o importanță esențială pentru

soluționarea justă a cauzei civile, au putere decisivă asupra concluziei instanței de

judecată; care nu au fost cunoscute și nici nu puteau fi cunoscute revizuentului

anterior, dar care existau la momentul examinării și soluționării cauzei civile; care

să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă și dacă

dovedesc că au întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele

esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

că, argumentele aduse în susținerea cererii de revizuire, nu pot fi calificate ca

circumstanțe devenite cunoscute ulterior recurentului, în condițiile în care ultimul a

6

fost în drept de a lua cunoștință de materialele cauzei pentru a se informa de

conținutul acestora.

Mai mult, în virtutea art. 118 alin.(1) din Codul de procedură civilă, fiecare

parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Iar la declararea recursului

împotriva încheierii din 18 iunie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central, în

textul acestuia nu se identifică anexarea anumitor înscrisuri în confirmarea

aspectului adresării interioare cu o acțiune de încasare a datoriei și scoaterii acesteia

de pe rol. Deși, la soluționarea cererii privind excepția de tardivitate în prima

instanță, în ședința de judecată din 10 iunie 2021, reprezentantul recurentului a

menționat despre faptul că acțiunea a fost înaintată în februarie, anul 2020, însă a

fost scoasă de pe rol prin încheiere judecătorească, în anul 2021 (Vol.I, f.d.20 verso),

însă chiar la depunerea recursului împotriva încheierii judecătorești din 18 iunie

2021 de aplicare a excepției de tardivitate, nu se identifică anumite anexe în acest

sens.

Subsecvent, alegația recurentului prin prisma prevederilor art. 423 alin. (11) din

Codul de procedură civilă, referitor la obligația instanței de judecată care a emis

încheierea susceptibilă de recurs, după depunerea recursului, de a-l expedia instanței

ierarhic superioare competente împreună cu copia certificată a dosarului, la caz, nu

poate fi reținută ca o circumstanță nouă în sensul art. 449 lit.b) din Codul de

procedură civilă, întrucât obligația instanței de judecată nu exclude obligația

recurentului de a confirma circumstanțele invocate. Revizuirea conține doar

argumente de fond, fiind un recurs camuflat.

Art. 423 alin. (11) din Codul de procedură civilă stipulează că, instanța de

judecată care a emis încheierea susceptibilă de recurs, după depunerea recursului, îl

expediază, împreună cu copia certificată a dosarului sau prin intermediul

Programului integrat de gestionare a dosarelor, instanței ierarhic superioare

competente.

Drept urmare, recurentul nu a fost lipsit de dreptul de a lua cunoștință de

materialele cauzei, fiind un drept al său procedural, în condițiile în care urmărea

apărarea drepturilor sale pe cale civilă. În special, însuși recurentul, prin intermediul

avocatului, a insistat că, actele judecătorești menționate determinau aplicabilitatea

prevederilor art. 402 din Codul civil, iar la soluționarea cererii de aplicare a excepției

de tardivitate nu ar fi avut posibilitatea de a le prezenta. Astfel, recurentul nu a

demonstrat că, în dosarul, în original, în volumul existent, până la expedierea

acestuia instanței superioare competente pentru examinarea recursului, s-ar fi aflat

înscrisurile la care a făcut referire.

În altă ordine de idei, nici la înaintarea acțiunii la data de 23 februarie 2021,

reclamantul cunoscând despre termenele de prescripție la înaintarea acțiunilor civile

și sancțiunile în caz de nerespectarea acestora sau, cel puțin, justificării omiterii

acestora, nu a indicat despre existența unor acte judecătorești de scoatere de pe rol a

unei acțiuni anterioare între aceleași părți, cu același obiect, ce ar fi determinat

aplicarea pretinselor prevederi conform cărora cursul prescripției extinctive care a

început până la intentarea acțiunii continuă fără întrerupere. Astfel, instanța de recurs

la emiterea deciziei din 19 iulie 2021 a concluzionat despre lipsa probelor în sensul

justificării aplicării prevederilor art. 402 din Codul civil.

7

În această succesiune logică, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție apreciază ca fiind justificată constatarea instanței de revizuire precum că

pretinsele concluzii nefondate ale instanței de judecată nu sunt acceptabile în

vederea admiterii cererii de revizuire. De altfel, dezacordul recurentului cu soluția

instanței de recurs din decizia din 19 iulie 2021, în sensul redat în cererea de

revizuire, nu poate determina admiterea acesteia.

Referitor la alegația recurentului despre pretinsa neexaminare a cererii de

revizuire prin prisma prevederilor art. 402, art.403 din Codul civil, în contextul

dispozițiilor Curții Supreme de Justiție, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție menționează că, la reexaminarea cererii de revizuire, instanța urma să

verifice circumstanțele referitor la aplicabilitatea speței prevederilor art.402 din

Codul civil, ceea ce a și făcut instanța de revizuire prin încheierea din 19 septembrie

2023, constatând, în final, inadmisibilitatea cererii de revizuire. Instanța de revizuire

a menționat că înscrisurile menționate în susținerea cererii de revizuire, nu se

încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit.b) din Codul de procedură civilă.

De asemenea, nu și-au găsit confirmare nici criticile din recursul depus

suplimentar, în condițiile în care instanța de revizuire are obligația de a examina

cererea de revizuire prin prisma temeiurilor invocate și dacă acestea întrunesc

condițiile de admisibilitate, ceea ce, la caz, și a fost efectuat și, respectiv, nu poate

fi calificată ca o examinare superficială a cererii de revizuire.

De altfel este de obligația persoanei interesate de a confirma argumentele aduse

în cererea de revizuire prin probe concludente, pornind de la temeiul de revizuire

invocat, aspect reiterat supra.

Însuși recurentul a menționat că, revizuirea duce la deschiderea procesului civil

doar în condiții strict determinate de lege, iar soluționarea cererii de revizuire nu

presupune și examinarea fondului nemijlocit, însă se soluționează dacă sunt întrunite

condițiile necesare ce ar determina admiterea acesteia.

Drept urmare, instanța de revizuire având la baza temeiurile de drept invocate

în susținerea revizuirii, argumentele revizuentului/recurentului, materialele cauzei,

justificat a concluzionat despre inadmisibilitatea cererii de revizuirii, iar soluția

instanței de revizuire, constatările acesteia, nu denotă încălcarea dreptului

recurentului la un proces echitabil conform art. 6 § 1 din CEDO, inclusiv dreptul de

a fi auzit. Dezacordul recurentului cu raționamentele instanței de revizuire, nu pot

justifica admiterea recursului înaintat și reexaminarea cererii de revizuire în sensul

pretins. De altfel, nu poate fi ignorat faptul că încheierea contestată cu recurs, a fost

pronunțată în rezultatul reexaminării cererii de revizuire, dispusă prin decizia din 13

aprilie 2022 a Curții Supreme de Justiție.

Totodată, urmează a fi subliniat faptul că, procedura de revizuire prevăzută de

articolele 449-453 din Codul de procedură civilă servește, într-adevăr, scopului de a

corecta erorile judiciare și omisiunile justiției. Însă această procedură urmează a fi

aplicată într-un mod compatibil cu articolul 6 al Convenției și, să asigure respectarea

principiului securității raporturilor juridice. Deciziile de redeschidere a unui proces

trebuie să fie conforme cu prevederile naționale pertinente și folosirea abuzivă a unei

astfel de proceduri poate fi contrară Convenției. Principiul securității raporturilor

juridice și preeminența dreptului impune Curtea să fie vigilentă în acest sens (Duca

v. Republicii Moldova, nr. 75/07, § 33, 3 martie 2009). Unul din aspectele

8

fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor

juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanțele judecătorești dau o

apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (a

se vedea Brumărescu v. Romania, [GC], nr. 28342/95, § 61, ECHR 1999-VII, și

Roșca v. Moldova, nr. 6267/02, § 24, 22 martie 2005).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata

(a se vedea Brumărescu v. Romania, § 62), adică principiul caracterului irevocabil

al hotărârilor judecătorești. Acest principiu cere ca nicio parte să nu aibă dreptul să

solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii doar cu scopul de a obține

o reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Competența instanțelor ierarhic

superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și

omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie

considerată un apel camuflat, iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la

aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu

este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanțe esențiale

și convingătoare (a se vedea Roșca v. Moldova, § 25).

Din considerentele redate, având în vedere că alegațiile părții recurente inserate

în recurs nu și-au găsit confirmare și nu pot fi reținute în vederea casarea încheierii,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a respinge

recursul declarat cu menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin.(2), art. 427 lit. a), art. 428 din

Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Nicolae Bulat, reprezentat de avocatul Rodica

Roșca.

Se menține încheierea din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Bulat împotriva

lui Pantelimon Carauș cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor

de judecată și cererea reconvențională depusă de Pantelimon Carauș împotriva lui

Nicolae Bulat cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

9