2rac-119/23 — constatarea incalcarii dreptului la examinarea cauzei in termen rezonabil si repararea prejudiciului

2rac-119/23 — constatarea incalcarii dreptului la examinarea cauzei in termen rezonabil si repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2rac–119/23

2-22084825-01-2rac-07062023

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: V. Holban)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, A. Braga, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

17 aprilie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Tiramisa” împotriva Ministerului Justiției, cu privire la

constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil și

repararea prejudiciului,

împotriva deciziei din 26 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea din 25

iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 15 iunie 2022, Societatea cu Răspundere Limitată „Tiramisa” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, cu privire la

constarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil și

repararea prejudiciului.

În motivarea cererii a invocat că, la 02 februarie 2015, Societatea cu

Răspundere Limitată „Tiramisa” a depus sesizare la Procuratura Orhei, cu privire

la săvârșirea de către ***** ***** a acțiunilor penale, manifestate prin

delapidarea banilor reclamantei.

Prin ordonanța din 20 mai 2015 a procurorului în Procuratura raionului

Orhei, Igor Cerchez, s-a refuzat în pornirea urmăririi penale și s-a clasat procesul

penal nr. ***** din ***** ***** *****.

La 04 noiembrie 2015, procurorul adjunct al Procuraturii raionului Orhei, a

anulat ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din ***** ***** *****.

Prin ordonanța din ***** ***** *****, organul de urmărirea penală a

1

dispus începerea urmăririi penale conform semnelor infracțiunii prevăzute de

art. ***** alin. (*****) din Codul penal.

Reclamanta a menționat că s-a adresat de nenumărate ori cu plângeri cu

privire la tergiversarea examinării plângerii legate de delapidarea averii

societății, însă acestea au fost respinse.

Astfel, la 30 decembrie 2015, Societatea cu Răspundere Limitată

„Tiramisa” a fost recunoscută în calitate de parte vătămată, iar în ianuarie 2016

cauza penală a fost transmisă spre examinare Judecătoriei Orhei.

Reclamanta a susținut că, pe parcursul anilor 2016-2020 au fost numite mai

mult de 45 ședințe de judecată. A înaintat recuzare judecătorului, iar la 19 mai

2020 și 15 iunie 2020 a depus cereri privind accelerarea examinării cauzei, însă

acestea au fost respinse.

Prin sentința din 04 martie *****, Judecătoria *****, sediul Central l-a

recunoscut pe ***** ***** vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

***** alin.(*****) din Codul penal. A fost eliberat ***** ***** de răspundere

penală pe art. ***** alin.( *****) din Codul penal în baza art. 53 lit. j) și art.60

alin.(1) lit. b) din Codul penal, fiind încetat procesul penal în baza art. 389 alin.

(1) pct. 6 din Codul de procedură penală, deoarece a expirat termenul de

prescripție de tragere la răspundere penală. S-a admis parțial acțiunea civilă

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Tiramisa” împotriva lui *****

***** și ***** *****, privind încasarea prejudiciului material și a prejudiciului

moral. S-a încasat de la Iurie Polinschii, în beneficiul Societății cu Răspundere

Limitată „Tiramisa” prejudiciul material cauzat în rezultatul comiterii

infracțiunii în mărime de 15834 de lei.

A notat că sentința din ***** ***** ***** a Judecătoriei *****, sediul

Central a fost menținută prin decizia din 02 iunie ***** a Curții de Apel

Chișinău, iar prin decizia din 15 decembrie ***** a Curții Supreme de Justiție,

s-a respins recursul ordinar declarat de către avocatul inculpatului.

Reclamanta a punctat că procesul penal a fost început la ***** *****

***** și finisat la ***** ***** *****, care în opinia societății a fost tergiversat

de către organul de urmărire penală și Judecătoria Orhei, sediul Central.

Așadar, prin examinarea procesului penal din anul 2015 până în anul 2021,

reclamantei i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 pct.

1 al Convenției Europene, or, din materialele cauzei rezultă cu certitudine că,

comportamentul instanței nu a fost unul eficient, contribuind la tergiversarea

examinării cazului.

Reclamanta a solicitat încasarea din contul Ministerului Justiției, în

beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Tiramisa”, suma de 200000 de lei

ca o compensație echitabilă a prejudiciului moral din încălcarea dreptului la

examinarea cauzei într-un termen rezonabil.

Prin hotărârea din 25 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial acțiunea. S-a încasat de la bugetul de stat, gestionat de Ministerul

Finanțelor, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul Societății cu

Răspundere Limitată „Tiramisa”, suma de 20000 de lei, cu titlu de prejudiciu

moral cauzat prin neexaminarea în termen rezonabil a cauzei penale de învinuire

2

lui Iurie Polinschii în comiterea infracțiunii prevăzute de art.191 alin. (1) din

Codul penal. În rest, cererea de chemare în judecata s-a respins ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 02 august 2022,

Ministerul Justiției a declarat apel împotriva hotărârii din 25 iulie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel, casarea

hotărârii instanței de fond în partea admiterii, cu emiterea unei noi hotărâri prin

care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

La 08 august 2022, prin intermediul oficiului poștal, Societatea cu

Răspundere Limitată „Tiramisa” a declarat apel împotriva hotărârii din 25 iulie

2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel,

casarea hotărârii instanței de fond, cu admiterea integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 20 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a

restituit cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

„Tiramisa”, pentru neîndeplinirea indicațiilor instanței de apel, expuse în

încheierea din 03 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Prin decizia din 26 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel depusă de Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea din 25

iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a notat că instanța de fond

just a remarcat că, în urma analizei raportului prezentat de către Ministerul

Justiției și cu referire la criteriile sub aspectul determinării complexității, cauza

dată nu prezinta o complexitate sporită și nu poate să determine o justificare a

duratei de examinare de aproximativ 6 ani.

Instanța de apel a constatat că reprezentantul Societății cu Răspundere

Limitată „Tiramisa” a întreprins acțiunile necesare, a manifestat un

comportament activ, fiind prezent la ședințele de judecată, inclusiv a înaintat

două cereri de accelerare a examinării cauzei, ceea ce denotă că reclamanta

deține o miză de o importanță deosebită în examinarea cauzei. De aceia

încălcarea termenului rezonabil de examinare a procedurii judiciare nu poate fi

imputată Societății cu Răspundere Limitată „Tiramisa” și pe cale de consecință

urmează a fi analizat comportamentul autorităților judecătorești implicate la

examinarea cererii de chemare în judecată. Or, sarcina probațiunii lipsei de

încălcare a termenului rezonabil de examinare a cauzei și a lipsei suportării unui

prejudiciu moral, revine în exclusivitate statului.

Curtea de Apel Chișinău a stabilit că instanța de fond just a concluzionat că

autoritatea responsabilă de examinarea cauzei în termen rezonabil a procedurilor

judiciare, care este statul Republica Moldova, nu a întreprins toate măsurile

corespunzătoare în vederea examinării cu celeritate a cererii de chemare în

judecată, ceea ce constituie în sine o încălcare a dreptului la un proces echitabil,

garantat de art.6 parag.1 al Convenției Curții Europene a Drepturilor Omului, or,

o întârziere în examinarea cauzei ar putea fi justificată de circumstanțe speciale,

însă nu este admisibil ca întârzierea să prejudicieze esența dreptului protejat și

garantat de art.6 parag.1 din Convenție.

Instanța de apel a conchis că cerința Societății cu Răspundere Limitată

„Tiramisa” cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen

3

rezonabil este întemeiată, fiind just admisă de instanța de fond, or, Ministerul

Justiției nu a exercitat sarcina probațiunii lipsei nerezonabilității termenului de

examinare a cauzei nominalizate și a lipsei suportării unui prejudiciu moral.

La 26 aprilie 2023, Ministerul Justiției a depus recursul împotriva deciziei

din 26 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârea instanței de fond în partea admiterii

cererii de chemare în judecată și pronunțarea unei noi decizii prin care cererea

de chemare în judecată să fie respinsă, ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept

anterior expuse, recurentul a invocat că nu este de acord cu hotărîrea contestată,

deoarece instanța ierarhic inferioară la adoptarea acesteia nu a constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei,

a aplicat eronat normele de drept material și procedural.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau

a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat public la 26

ianuarie 2023. La 06 martie 2023, Curtea de Apel Chișinău a expediat, prin

intermediul poștei electronice, Ministerului Justiției copia deciziei (f.d. 148).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că,

recursul depus de Ministerul Justiției, la 26 aprilie 2023, se încadrează în

termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

La 15 iunie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei

copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței,

fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului

(f.d. 166).

Până la examinarea admisibilității, Societatea cu Răspundere Limitată

„Tiramisa” nu și-a valorificat dreptul său procedural și nu a depus referință.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au

fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la

01 septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie

2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă

de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

În această consecvență, se deduce că admisibilitatea recursului depus de

Ministerul Justiției împotriva deciziei din 26 ianuarie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, va fi examinată în baza temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din

Codul de procedură civilă, în vigoare până la 01 septembrie 2023.

4

Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Justiției, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil, din

motivele ce succed.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare

la data depunerii recursului, 26 aprilie 2023, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură

civilă, în vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat rezultă că, Ministerul Justiției nu a indicat

nici unul din temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, în vigoare la data de 26 aprilie 2023.

În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate în

cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt similare celor

invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează

că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă

se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de

procedură civilă.

5

Din recursul declarat de către Ministerul Justiției nu rezultă că instanța de

apel a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38, cauza Stanev

împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare

din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale

unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations

Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de Ministerul Justiției nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva

deciziei din 26 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată

la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

„Tiramisa” împotriva Ministerului Justiției, cu privire la constatarea încălcării

dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului,

pentru data de 17 aprilie 2024.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

6