2rc-4/24 — cu privire la încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea datoriei
- Temei legal
- masurile de asigurare a actiunii
2rc-4/24 — cu privire la încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Dosarul nr. 2rc-4/24
2-19107712-01-2rc-11012024
Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – N. Lupașcu
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Panov, I. Țurcan, V. Mihaila
DECIZIE
10 aprilie 2024 mun. Chișinău
Curtea Supremă de Justiție
Completul de judecată, în componența:
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Mariana Ursachi
examinând recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Biooptima”,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către
Întreprinderea Mixtă „Becor” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății
cu Răspundere Limitată „Biooptima”, cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de
întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva încheierii din 06 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin
care s-a admis cererea de asigurare a acțiunii depusă de către Întreprinderea Mixtă
„Becor” Societate cu Răspundere Limitată,
a constatat:
La 01 iulie 2019 ÎM „Becor” SRL a depus cerere de chemare în judecată
împotriva SRL „Biooptima”, prin care a solicitat încasarea datoriei în mărime de 8
331 134,64 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 521 066,17 lei și taxa de stat
în mărime de 50 000 lei.
Prin hotărârea din 04 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-
a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Becor” SRL.
S-a încasat din contul SRL „Biooptima” în beneficiul ÎM „Becor” SRL suma
de 8 330 734,64 lei cu titlu de datorie, suma de 521 066 lei cu titlu de dobândă de
întârziere, suma de 50 000 de lei cu titlu de taxa de stat achitată la înaintarea acțiunii,
iar în total suma de 8 901 800 de lei.
În rest, pretențiile s-au respins ca fiind neîntemeiate.
1
La 18 februarie 2021, SRL „Biooptima” a declarat apel, prin care a solicitat
admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi
hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiate.
La 09 noiembrie 2021, SRL „Biooptima” a depus cerere de strămutare a cauzei
la o altă instanță egală în grad.
Prin încheierea din 17 noiembrie 2021a Curții Supreme de Justiție, s-a respins
cererea de strămutare depusă de SRL „Biooptima” și s-a remis cauza civilă la cererea
de chemare în judecată depusă de ÎM „Becor” SRL împotriva SRL „Biooptima” cu
privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere, pentru continuarea examinării
la Curtea de Apel Chișinău.
La 25 noiembrie 2021, SRL „Biooptima” a depus cerere cu privire la explicarea
încheierii Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2021.
Prin încheierea din 22 decembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins
ca neîntemeiată cererea SRL „Biooptima” cu privire la explicarea încheierii de
respingere a cererii strămutare a cauzei, soluționată prin încheierea Curții Supreme
de Justiție din 17 noiembrie 2021.
La 23 decembrie 2021, SRL „Biooptima” a depus cerere de revizuire, prin care
a solicitat casarea încheierii Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2021, cu
strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad.
Prin încheierea din 16 februarie 2022 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins
ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de SRL „Biooptima”.
La 18 februarie 2022, SRL „Biooptima” a depus cerere de explicare a încheierii
Curții Supreme de Justiție din 16 februarie 2022.
Prin încheierea din 13 aprilie 2022 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins ca
neîntemeiată cererea depusă de SRL „Biooptima” cu privire la explicarea încheierii
de respingere a cererii de revizuire, soluționată prin încheierea Curții Supreme de
Justiție din 16 februarie 2022.
La 15 aprilie 2022, SRL „Biooptima” a depus cerere de explicare a încheierii
Curții Supreme de Justiție din 13 aprilie 2022, invocând prevederile art. 251 din
Codul de procedură civilă.
Prin încheierea din 06 iulie 2022 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins ca
neîntemeiată cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Biooptima” cu
privire la explicarea încheierii Curții Supreme de Justiție din 13 aprilie 2022.
La 30 septembrie 2022, SRL „Biooptima” a depus cerere de explicare a
încheirii din 06 iulie 2022 a Curții Supreme de Justiție, invocând prevederile art. 251
din Codul de procedură civilă.
Prin încheierea din 14 decembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins
ca fiind neîntemeiată cererea depusă de SRL „Biooptima”, cu privire la explicarea
încheierii din 06 iulie 2022 a Curții Supreme de Justiție.
La 14 decembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, ÎM „Becor” SRL,
reprezentată de avocatul Alexandru Levinschi, a depus o cerere privind aplicarea
măsurilor de asigurare a acțiunii.
La 08 februarie 2023, prin intermediul poștei electronice, SRL „Biooptima” a
depus o cerere de recuzare a judecătorilor Angela Braga și Viorica Mihaila.
2
Prin încheierea din 16 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
cererea depusă de SRL „Biooptima”, privind recuzarea judecătorilor Curții de Apel
Chișinău, Angela Braga și Viorica Mihaila.
Ulterior, la 05 aprilie 2023, SRL „Biooptim” a depus o cerere de recuzare a
judecătorului Ana Panov.
Prin încheierea din 11 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
cererea depusă de SRL „Biooptima” privind recuzarea judecătorului Curții de Apel
Chișinău, Ana Panov.
La 08 februarie 2023, SRL „Biooptima” a depus cerere de revizuire împotriva
încheierii din 13 aprilie 2022 a Curții Supreme de Justiție, solicitând admiterea
cererii de revizuire și casarea încheierii.
Prin încheierea din 26 iulie 2023 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins ca
fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de SRL „Biooptima” împotriva
încheierii din 13 aprilie 2022 a Curții Supreme de Justiție.
La data de 11 august 2023 cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă
de către ÎM „Becor” SRL împotriva SRL „Biooptima”, cu privire la încasarea
datoriei, a dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată a parvenit
la Curtea de Apel Chișinău.
Prin încheierea din 06 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis
cererea ÎM „Becor” SRL, reprezentată de avocatul Alexandru Levinschi, privind
aplicarea măsurilor de asigurare.
S-a aplicat sechestru asupra mijloacelor bănești de pe conturi bancare și asupra
numerarului din casierie, ce aparțin SRL „Biooptima” și asupra bunurilor mobile,
imobile, ce aparțin SRL „Biooptima”, inclusiv cele care se află la alte persoane, în
limita acțiunii, în sumă totală de 8 901 800 lei.
S-a interzis SRL „Biooptima” de a efectua decontări pe mijloacele bănești și
achitări în numerar către terți, inclusiv către asociați, cu excepția efectuării plăților
impozitelor, taxelor și plăților de salarii, până la examinarea cauzei în ordine de apel
și executarea hotărârii.
La 11 septembrie 2023 și 12 septembrie 2023 SRL „Biooptima” a depus recurs,
solicitând admiterea recursului, casarea încheierii din 06 septembrie 2023 a Curții
de Apel Chișinău.
În motivarea cererii de recurs recurenta a invocat că aplicarea sau neaplicarea
măsurilor de asigurare a acțiunii se limitează exclusiv la verificarea existenței
temeiurilor ce ar prezuma o eventuală imposibilitate de executare a hotărârii. La
aplicarea măsurii de asigurare instanța de apel urma să țină cont de prevederile art.
182 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
A menționat că, prin aplicarea măsurii de asigurare se blochează activitatea
economică a întreprinderii și va suporta zilnic prejudicii materiale din motiv că
conturile sunt blocate, SRL „Biooptima” fiind în imposibilitate să achite salariile
angajaților, să efectueze achitări furnizorilor de produse farmaceutice sau să suporta
alte cheltuieli curente ale întreprinderii.
Recurentul a invocat că încheierea instanței de apel este neîntemeiată,
abuzivă, blocând activitatea economică a SRL „Biooptima”, facilitând ÎM „Becor”
3
SRL de a prelua patrimoniul recurentei. De asemenea, nu s-a ținut cont de
prevederile art. 176 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, fiind aplicat
sechestru anume pe bunurile care participă nemijlocit la activitatea comercială a
recurentei și creând un prejudiciu prin aducerea în incapacitatea de plată.
Prin urmare, consideră că prin aplicarea măsurii de asigurare față de SRL
„Biooptima” instanța de apel nu a respectat în mod evident principiul
proporționalității și echității din motiv că prin aplicarea măsurii de asigurare vor fi
încălcate grav drepturile recurentului, or aceasta prevalează față de un presupus
pericol de a nu fi executată o viitoare hotărâre judecătorească de încasare a datoriei
invocate de intimată. Totodată, nu a fost demonstrat prin probe certe și pertinente
faptul că prin neasigurarea acțiunii nu ar putea face imposibilă executarea eventualei
hotărâri judiciare de admitere a acțiunii, în cazul în care întreprinderea este viabilă,
cererea de asigurare a acțiunii este neîntemeiată și urmând a fi respinsă.
În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă termenul de
declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea
încheierii.
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs constată
că Curtea de Apel Chișinău a emis încheierea la 06 septembrie 2023.
Cererea de recurs este depusă la 11 septembrie 2023, în termenul prevăzut de
art. 425 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de
recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă
recursul și să mențină încheierea.
În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă recursul
împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3
judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului
și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.
Studiind materialele cauzei, în raport cu argumentele invocate în recurs,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează
a fi respins, cu menținerea încheierii instanței de apel, din următoarele motive.
În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de
recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă
recursul și să mențină încheierea.
Din materialele cauzei rezultă că, recurenta SRL „Biooptima” î-și exprimă
dezacordul cu soluția expusă în încheierea din 06 septembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, prin care s-a admis cererea cu privire la asigurarea acțiunii depusă de ÎM
„Becor” SRL, reprezentată de avocatul Alexandru Levinschi, prin aplicarea
sechestrului asupra mijloacelor bănești de pe conturile bancare și asupra numerarului
din casierie, ce aparțin SRL „Biooptima” și asupra bunurilor mobile, imobile ce
aparțin SRL „Biooptima”, inclusiv cele care se află la alte persoane, în limita valorii
acțiunii, în sumă de 8 901 800 lei, s-a interzis SRL „Biooptima” de a efectua
decontări de mijloace bănești și achitări în numerar către terți, inclusiv către asociați,
cu excepția efectuării plăților impozitelor, taxelor și plăților de salarii, până la
examinarea cauzei în ordine de apel și executarea hotărârii.
4
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră încheierea din
06 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, întemeiată, legală, bazată pe
aprecierea justă a circumstanțelor de fapt și aplicarea corectă a normelor de drept
procedural, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă (1) în vederea
asigurării acțiunii, judecătorul sau instanța este în drept: a) să pună sechestru pe
bunurile sau pe sumele de bani ale pârâtului, inclusiv pe cele care se află la alte
persoane; a1) să noteze acțiunea, în registrele de publicitate prevăzute de lege, în
raport cu drepturile pârâtului; b) să interzică pârâtului săvârșirea unor anumite acte;
c) să interzică altor persoane săvârșirea unor anumite acte în privința obiectului în
litigiu, inclusiv transmiterea de bunuri către pârât sau îndeplinirea unor alte obligații
față de el; d) să suspende vânzarea bunurilor sechestrate în cazul intentării unei
acțiuni de ridicare a sechestrului de pe ele (radierea din actul de inventar); e) să
suspende urmărirea, întemeiată pe un document executoriu, contestat de către
debitor pe cale judiciară.
(2) Judecătorul sau instanța dispune, la cererea participanților la proces,
aplicarea și a altor măsuri de asigurare a acțiunii care să corespundă scopurilor
specificate la art. 174. Pot fi admise concomitent mai multe măsuri de asigurare a
acțiunii dacă valoarea bunurilor sechestrate nu depășește valoarea acțiunii.
Prin prisma normelor de drept procedural citate, Completul de judecată
remarcă corectitudinea concluziei Curții de Apel precum că, neaplicarea măsurilor
de asigurare a acțiunii ar face eventual imposibilă executarea hotărârii judecătorești.
În aceste condiții, instanța de recurs menționează că, măsurile de asigurare
reprezintă o importantă garanție de protejare și reparare reală a drepturilor părților
în litigiu.
Drept urmare, examinând cererea de asigurare a acțiunii, este important, în
fiecare caz concret, să fie verificat obiectul și temeiul acțiunii principale, să fie
determinată natura litigiului, verificate argumentele reclamantului referitoare la
acțiunile cu rea credință ale pârâtului de înstrăinare a bunurilor, care ar putea pune
obstacole în privința executării viitoarei hotărâri judiciare. Totodată, este necesar de
stabilit asigurarea unui echilibru între interesele părților interesate, precum și în ce
măsură modalitatea de asigurare a acțiunii solicitate e în corelație cu obiectul acțiunii
înaintate și dacă aceasta va asigura realizarea de facto a scopului măsurilor de
asigurare.
În același timp, potrivit art. 177 alin. (1) din Codul de procedură civilă în
cererea de asigurare a acțiunii se indică motivele și circumstanțele pentru care se
solicită asigurarea acțiunii.
Reieșind din prevederile art. 174 alin. (1) din Codul de procedură civilă la
cererea participanților la proces, judecătorul sau instanța dispune în aceeași zi
aplicarea sau neaplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii. Asigurarea se admite în
orice fază a procesului până la etapa în care hotărârea judecătorească devine
definitivă, în cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii ar face
imposibilă executarea hotărârii judecătorești.
5
Astfel, necesitatea aplicării măsurilor de asigurare este dictată de posibilitatea
executării viitoarei hotărâri.
Instanța de recurs notează că asigurarea acțiunii civile este instituția de drept
procesual civil care constă dintr-o serie de măsuri silite, temporare și urgente, ce pot
fi aplicate de instanță, în cererea părții interesate, cu scopul de asigura o bună
finalitate a procesului civile, și anume, executarea efectivă a unei hotărâri
judecătorești definitive.
Asigurarea acțiunii civile fără dubii reprezintă o imixtiune în drepturile uneia
dintre părțile aflate în litigiu. Astfel, este necesar ca acest instrument, deși deosebit
de util, să fie aplicat cu atenție pentru a evita ingerințe lipsite de necesitate sau chiar
abuzive în drepturile celeilalte părți. Această sarcină, deși primar revine
participanților aflați în litigiu - să nu înainteze cereri abuzive de asigurare a acțiunii
- doar cu scopul de a crea prejudicii celeilalte părți, însă în final instanța de judecată
apreciază necesitatea aplicării măsurilor de asigurare.
Intentând acțiunea, reclamantul are motive să creadă că pârâtul ar putea
recurge sau a recurs deja la acțiuni care ar face imposibilă sau ar crea dificultăți la
executarea silită a hotărârii judecătorești. Asemenea acțiuni s-ar putea materializa
prin înstrăinarea bunurilor, scoaterea bunurilor în afara teritoriului companiei sau
chiar distrugerea acestora. Pentru a evita asemenea consecințe, legiuitorul consacră
instituția măsurilor de asigurare a acțiunii civile, în categoria cărora se include și
aplicarea sechestrului.
Acționând injustiție, reclamantul urmărește în mod firesc obținerea unei
hotărâri favorabile și valorificarea drepturilor recunoscute pe această cale. În
intervalul dintre promovarea acțiunii și executarea hotărârii pot surveni unele
împrejurări - obiective sas subiective, adesea care să determine dispariția sau
distrugerea bunului dobândit prin hotărâre ori diminuarea activului patrimonial al
debitorului.
Pentru a preîntâmpina asemenea situații nefavorabile pentru reclamantul de
bună-credință, legiuitorul a pus la dispoziția acestuia mijloace de natură a
indisponibiliza și conserva bunurile care formează obiectul litigiului. Prin asemenea
mijloace se realizează asigurarea acțiunii civile.
Instanța de recurs notează că asigurarea acțiunii contribuie real la executarea
ulterioară a hotărârii judecătorești adoptate și astfel constituie un mijloc eficient de
protecție a drepturilor subiective ale participanților la proces. Aceasta este una dintre
garanțiile principale ale apărării drepturilor cetățenilor și persoanelor juridice.
Aplicarea corectă a măsurilor de asigurare garantează executarea ulterioară a
hotărârilor judecătorești.
Instituția asigurării acțiunii se manifestă printr-un șir de măsuri reglementate
de art.175 din Codul de procedură civilă, măsuri care au două trăsături caracteristice,
și anume: sunt temporare și urgente.
Caracterul urgent semnifică necesitatea soluționării cererii de asigurare cât
mai rapid, precum și simplificarea procedurii de soluționare a acestei chestiuni.
Natura temporară se explică prin limitarea acțiunii în timp a acestor măsuri, în
6
funcție de circumstanță, în ce moment a fost înaintată cererea de asigurare și dacă a
fost sau nu satisfăcută acțiunea reclamantului.
Importanța acestei instituții constă în faptul, că prin aplicarea măsurilor de
asigurare a acțiunii, sunt apărate drepturile reclamantului în cazul în care pârâtul va
acționa cu rea-credință sau când neaplicarea măsurilor de asigurare poate duce la
imposibilitatea executării hotărârii.
Rezumând cele spuse, instanța de recurs menționează că nu în toate cazurile
însuși faptul pronunțării hotărârii judecătorești garantează repararea reală a
drepturilor și intereselor legitime ale participanților la proces, iar executarea reală a
hotărârii de multe ori este posibilă doar datorită aplicării oportune și adecvate a
măsurilor de asigurare. Astfel, pentru a admite solicitarea participantului și a aplica
măsura de asigurare, instanța urmează să verifice dacă sunt suficiente probe și
argumente că aplicarea măsurilor de asigurare corespunde scopului prevăzut de lege,
adică să asigure executarea efectivă a unei viitoare hotărâri și că măsura solicitată
este în concordanță cu obiectul acțiunii.
ÎM „Becor” SRL a solicitat asigurarea acțiunii prin aplicarea sechestrului pe
bunurile mobile și imobile, pe mijloacele bănești ale SRL „Biooptima”, în limita
valorii pretențiilor din acțiune și dispuse spre încasare de instanța de nivelul unu.
Conform prevederilor art. 175 alin. (l) lit. a) din Codul de procedură civilă, în
vederea asigurării acțiunii, judecătorul sau instanța este în drept să pună sechestru
pe bunurile sau pe sumele de bani ale pârâtului, inclusiv pe cele care se află la alte
persoane.
În conformitate cu art. 177 alin. (l) din Codul de procedură civilă, în cererea
de asigurare a acțiunii se indică motivele și circumstanțele pentru care se solicită
asigurarea acțiunii.
Pornind de la normele legale care reglementează asigurarea acțiunii, Colegiul
constată că această instituție este condiționată prioritar de justificarea scopului
acestei măsuri. În sensul normelor enunțate este de înțeles că instanța urmează să
stabilească necesitatea aplicării măsurilor de asigurare. Această necesitate poate
rezulta din pericolul de dispariție, degradare, înstrăinare sau risipire a bunului,
proastă administrare a averii etc. De asemenea, la aplicarea măsurilor de asigurare
sau neaplicarea acestora, este necesar de verificat raționalitatea și temeinicia
cerințelor solicitantului despre aplicarea măsurilor de asigurare, probabilitatea
cauzării unui prejudiciu solicitantului în cazul neaplicării măsurilor asigurătorii.
Drept urmare, examinând cererea de asigurare a acțiunii, este important, în
fiecare caz concret, să fie verificat obiectul și temeiul acțiunii principale, să fie
determinată natura litigiului, verificate argumentele reclamantului referitoare la
acțiunile cu rea-credință ale pârâtului, care ar putea pune obstacole în privința
executării viitoarei hotărâri judiciare. Totodată, este necesar de stabilit asigurarea
unui echilibru între interesele părților interesate, precum și în ce măsură modalitatea
de asigurare a acțiunii solicitate e în corelație cu obiectul acțiunii înaintate și dacă
aceasta va asigura realizarea de facto a scopului măsurilor de asigurare.
În conformitate cu art.118 alin. (l) din Codul de procedură civilă, fiecare parte
trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și
7
obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Intimatul argumentează necesitatea
aplicării măsurilor de asigurare prin comportamentul pârâtului privind neonorarea
obligațiilor de a stinge datoria în mărime de peste opt milioane de lei, că
tergiversează intenționat examinarea cauzei, că bunurile debitorului nu acoperă
creanțele și că acestea ar putea fi înstrăinate pe parcursul examinării cauzei în apel,
tergiversarea căreia are loc din cauza acțiunilor apelantului, motiv din cate consideră
că aceste acțiuni se întreprind anume pentru a nu fi executată o eventuală decizie de
menținere a hotărârii instanței de nivelul unu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că la etapa
dezbaterilor judiciare în instanța de apel din februarie 2021 apelantul/recurent a
înaintat mai multe cereri și demersuri și anume: cereri privind recuzarea completului
de judecată, cereri de strămutare a examinării cauzei, cereri de revizuire și explicare
a încheierilor de respingere a strămutării cauzei dezbaterile judiciare nefiind
începute nici până la momentul actual.
Completul de judecată consideră că prin aceste cereri apelantul/recurent
întreprinde acțiuni, care duc la tergiversarea examinării cauzei și apare o bănuială
rezonabilă că ultimul intenționează să înstrăineze bunurile ce-i aparțin, pentru a nu
executa o eventuală hotărâre judecătorească definitivă emisă în defavoarea sa.
În opinia instanței de recurs, reieșind din comportamentul apelantului, apar
dubii rezonabile că există riscul ca o eventuală hotărâre judecătorească de admitere
a acțiunii să fie imposibilă de executat sau că până la devenirea definitivă și
irevocabilă a unei hotărâri de admitere a acțiunii apelantul ar putea înstrăina bunurile
mobile și imobile ce îi aparțin cu drept de proprietate, în consecință, va fi imposibilă
executarea hotărârii judecătorești.
Solicitantul aplicării măsurilor de asigurare a invocat starea financiară precară
a SRL „Biooptima”, care nu sunt acoperite de valoarea bunurilor, mijloacelor
circulante (stocuri de marfă), mijloacelor bănești disponibile, prezentând în acest
sens informații publicate de Biroul Național de Statistică.
Prin urmare se deduce cert că neaplicarea măsurilor de asigurare ar putea face
imposibilă executarea unei eventuale hotărâri judecătorești de admitere a acțiunii.
Nu poate fi reținut argumentul recurentei, precum că prin aplicarea măsurii de
asigurare se blochează activitatea economică a întreprinderii și va suporta zilnic
prejudicii materiale din motiv că conturile sunt blocate, SRL „Biooptima” fiind în
imposibilitate să achite salariile angajaților, să efectueze achitări furnizorilor de
produse farmaceutice sau să suporta alte cheltuieli curente ale întreprinderii, ori
aplicarea măsurilor de asigurare nu poate fi apreciată drept o executare silită, ci
reprezintă doar o modalitate de asigurare a acțiunii.
Totodată, Completul de judecată menționează că instanța de apel, în actul
judecătoresc a dispus de a permite SRL „Biooptima” de a efectua plățile impozitelor,
taxelor și plăților salariale până la examinarea cauzei în ordine de apel și executare
hotărârii.
În concluzie, Completul de judecată reține că, Curtea de Apel Chișinău corect
a admis cererea de aplicare a măsurilor de asigurare depusă de către ÎM „Becor”
SRL, reprezentată de avocatul Alexandru Levinschi, fiind verificat raționalitatea și
8
temeinicia cerințelor solicitantului despre aplicarea măsurilor de asigurare;
probabilitatea cauzării unui prejudiciu solicitantului în cazul neaplicării măsurilor
asiguratorii; existența periculum in mora (pericol de dispariție, degradare,
înstrăinare, risipire a bunului sau proastă administrare); asigurarea unui echilibru
între interesele părților cointeresate; preîntîmpinarea atingerii intereselor publice sau
a intereselor unor terți în cazul aplicării măsurilor de asigurare; în ce măsură
modalitatea de asigurare a acțiunii solicitate e în corelație cu obiectul acțiunii
înaintate și dacă aceasta va asigura realizarea de facto a scopului măsurilor de
asigurare.
Cu referire la argumentele recurentului ce țin de inițierea cauzelor penale pe
marginea acțiunilor ilicite ale fostului administrator al SRL „Biooptima”, acestea nu
țin de obiectul prezentei cereri de asigurare a acțiunii și nu urmează a fi verificate.
Prin prisma art. 442 alin. (2) din Codul de procedură civilă instanța de recurs
nu administrate și nu se analizează noi probe.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea instanței
de apel este legală, iar argumentele invocate în recurentă sunt neîntemeiate,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge
recursul și de menține încheierea recurată.
Din considerentele menționate și având în vedere că argumentele invocate în
recurs sunt neîntemeiate, iar încheierea din 06 septembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău a fost emisă cu respectarea normelor de drept procedural și material,
Completul de judecată ajunge la concluzia respingerii recursului declarat de
Societatea cu Răspundere Limitată ,,Biooptima” și menținerii încheierii instanței de
apel.
În conformitate cu art. 427 lit. (a), art. 428 din Codul de procedură civilă,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
decide:
Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată
„Biooptima”.
Se menține încheierea din 06 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în
cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea Mixtă
„Becor” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății cu Răspundere
Limitată „Biooptima”, cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și
compensarea cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
judecători Oxana Parfeni
Mariana Ursachi
9