3ra-794/23 — constatarea nulitatii actelor administrative

3ra-794/23 — constatarea nulitatii actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-794/2023

2-19117558-01-3ra-03082023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

03 aprilie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului depus de Ghenadie Țîmbalist,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

înaintată de Ghenadie Țîmbalist împotriva Inspectoratului General de Carabinieri,

Ministerului Afacerilor Interne, terț Direcția regională „Sud” cu privire la

constatarea nulității actelor administrative,

împotriva deciziei din 14 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 12 iulie 2019, Ghenadie Țîmbalist a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General de Carabinieri și

Unității militare 1045, prin care a solicitat încasarea din contul pârâtului a salariului

pentru munca suplimentară prestată în perioada octombrie 2017 - februarie 2019

(pentru 664 ore ceea ce constituie echivalentul a 83 zile), încasarea din contul

pârâtului a penalităților pentru neplata în termen a salariului pentru munca

suplimentară în mărime de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere; încasarea din contul

pârâtului a prejudiciului moral în mărime de 30 000 de lei, încasarea cheltuielilor de

judecată suportate (f.d.4-8, vol.I).

În motivarea acțiunii a invocat că, a activat în cadrul Departamentului Trupelor

de Carabinieri, actual Inspectoratul General de Carabinieri a MAI (LP nr.219 din

08.11.2018, în vigoare din 12.12.18) la unitatea militară 1045 cu sediul în

mun.Comrat în calitate de comandant al companiei de carabinieri cu dislocarea în

mun.Cahul a unității militare 1045 (Cahul, Salcîmilor 10).

La data de 18.02.2019 a depus cerere de eliberare din funcție din proprie

inițiativă în baza art. 35 alin. (3) lit. m) al Legii nr.162 din 22.07.2005 cu privire la

statutul militarului.

Comunică că, în perioada octombrie 2017 - februarie 2019 a lucrat în afara

programului de lucru, astfel încât s-a acumulat un surplus de ore. În acest sens,

înainte de a fi concediat, prin raportul-cerere din 21.02.2019 adresată comandantului

Unității militare 1045, a solicitat recalcularea surplusului de ore acumulat în

perioada octombrie 2017 - februarie 2019, iar prin răspunsul nr.229 din 22.03.2019

oferit de către comandantul Unității militare 1045, urmare a recalculării s-a stabilit

1

că surplusul de ore acumulate constituie 664 ore, ceea ce constituie echivalentul a

83 zile. Orarul activității reclamantului se demonstrează prin graficele executării de

către ofițerii și subofițerii companiei de carabinieri cu dislocarea în mun.Cahul a

UM 1045 pe lunile octombrie 2017 - februarie 2019.

Cu referire la respectarea procedurii prealabile, a menționat reclamantul că, s-

a adresat cu următoarele cereri: prin raportul din 21.02.2019 adresat către Unitatea

militară 1045, unde a desfășurat serviciul, solicitând recalcularea surplusului de ore

și acordarea timpului liber de odihnă.

Prin răspunsul din 22.03.2019 primit de la Unitatea militară 1045 i s-a

comunicat că s-a constatat surplusul de ore acumulate pentru perioada de timp

octombrie 2017 - februarie 2019 este în număr de 720 ore, echivalentul a 90 zile, din

care 56 ore echivalent a 7 zile de lucru i-au fost acordate, restanța fiind 664 ore, ce

constituie 83 zile. S-a propus să depună raport pe numele Prim-adjunct al

comandantului, Șef al Statului de Major al DTC Mihail Ciubaciuc în scopul

compensării surplusului de ore acumulate.

Prin Cererea din 25.03.2019 s-a adresat la Inspectoratul General de Carabinieri

(anterior DTC) d-lui Ciubaciuc Mihail, solicitând compensarea surplusului de ore

acumulate pentru perioada de timp octombrie 2017 - februarie 2019, ce constituie

664 ore echivalent a 83 zile.

Prin răspunsul din 10.04.2019 a Prim-adjunct al comandantului, Șef al Statului

de Major al DTC Mihail Ciubaciuc i-au fost respinse cerințele.

Prin cererea prealabilă adresată Ministerul Afacerilor Interne și

Departamentului Trupelor de Carabinieri (actual Inspectoratul General de

Carabinieri) a solicitat achitarea surplusului de timp lucrat pentru perioada

octombrie 2017 - februarie 2019 care constituie 664 ore echivalent a 83 zile conform

normativelor de calculare a salariului în funcția deținută.

Prin răspunsul din 17.05.2019 semnat de Comandantul -adjunct al Trupelor de

Carabinieri șef al Direcției logistică - Constantin Pînzari cererea prealabilă a fost

respinsă ca inadmisibilă, argumentând prin simplul fapt că au fost examinate

obiectiv și complet toate circumstanțele cauzei, însă care anume circumstanțe au fost

examinate și care au dus la respingerea cererii nu este clar.

Cu privire la încasarea salariului pentru munca suplimentară prestată în

perioada octombrie 2017 - ianuarie 2019, reclamantul Țîmbalist Ghenadie a relatat

că în perioada octombrie 2017 - ianuarie 2019, activând în calitate de maior în cadrul

Departamentului Trupelor de carabinieri, Unitatea militară 1045 cu dislocarea în

mun.Cahul, inclusiv în afara orelor de muncă, s-a acumulat un surplus de ore.

Prin cerere adresată către Comandantul Unității militare 1045, a solicitat

recalcularea numărului respectiv de ore, iar prin răspunsul nr.229 din 22.03.2019 s-

a confirmat faptul existenței unui surplus de ore și anume - 664 ore ceea ce constituie

echivalentul a 83 zile.

Făcând referire la prevederile art.14 din Legea nr.162 din 22.07.2005 cu privire

la statutul militarilor, art.art.95, 157 din Codul muncii, a indicat că faptul că însuși

Comandantul unității militare 1045 prin răspunsul nr.229 din 22.03.2019, în urma

examinării graficelor de serviciu pentru perioada octombrie 2017 - februarie 2019,

a confirmat existența orelor suplimentare de muncă lucrate efectiv, stabilind și

numărul acestora în mărime 664 ore, echivalentul a 83 zile, consideră că este

îndreptățit să fie remunerat corespunzător pentru munca suplimentară prestată. Mai

mult decât atât, la cerere sunt anexate graficele executării serviciului de către ofițeri

2

și subofițeri pentru perioada octombrie 2017 - februarie 2019, care, de fapt, confirmă

surplusul de ore acumulate în perioada respectivă.

Referitor la încasarea suplimentului de întârziere în baza art.330 alin.(2) din

Codul muncii, a indicat reclamantul că potrivit art.art.104 și 157 Codul muncii,

pentru munca suplimentară prestată în perioada octombrie 2017 - februarie 2019

urma să i se achite salariu corespunzător, adică pentru 664 ore, echivalentul a 83

zile.

La data de 25.03.2019 a înaintat o cerere către Prim-adjunct, Șef al Statului

major al Inspectoratului General de Carabinieri, prin care a solicitat achitarea

salariului pentru munca suplimentară, lucru care nu a fost efectuat până în prezent.

Deși, la data de 18.02.2019 a depus cerere de eliberare din funcție, nici la această

dată, nici după mai multe solicitări nu i s-a achitat salariu pentru munca suplimentară

prestată. În temeiul art.art.142, 330 alin.(2), consideră că este îndreptățit la încasarea

suplimentului în mărime de 0,3% din suma salariului pentru munca suplimentară în

mărime de 664 ore, pentru fiecare zi de întârziere.

Cu referire la prejudiciul moral, a invocat Țîmbalist Ghenadie că în perioada

angajării sale în cadrul Departamentului Trupelor de Carabinieri (actual

Inspectoratul General de Carabinieri) în calitate de colonel, a exercitat atribuțiile de

serviciu corespunzător, respectând cu strictețe programul și graficul de lucru,

activând și în afara orelor de lucru, din motive necunoscute i s-a refuzat achitarea

salariului pentru munca suplimentară, consideră că este îndreptățit să solicite

instanței de judecată repararea prejudiciului moral cauzat. Deși a muncit, iar pentru

munca prestată trebuie să fie remunerat corespunzător, la moment e nevoit să

cerșească acești bani care i-a meritat pe deplin, ceea ce l-a făcut să se simtă frustrat,

umilit. A epuizat toate căile prealabile, încercând pe cale amiabilă să soluționeze

conflictul apărut, iar de fiecare dată când primea un răspuns superficial și nemotivat

trăia stări de nervozitate. Mai mult decât atât, de fiecare dată când înainta o nouă

cerere era nevoit să facă explicații, să se justifice cumva deși cert este faptul că

existau ore suplimentare, fapt confirmat prin graficele de executare a serviciului cât

și prin răspunsul oferit de către comandantul Unității militare 1045, iar salariu pe

care îl solicită îl merită. Faptul refuzului nemotivat și neîntemeiat de a i se achita

salariu pentru munca suplimentară l-a determinat să piardă încrederea în sistemul

existent întrucât dacă persoanei i se refuză elementar achitarea salariului pentru

munca prestată, atunci ce s-ar întâmpla în cazul unor situații mai complexe. Atât

timp cât nu i se achită salariu corespunzător pentru munca suplimentară prestată

consideră că a fost supus muncii forțare, fapt care rezultă din prevederile art.7

alin.(4) lit.a) Codul muncii. La munca forțată (obligatorie) se atribuie: încălcarea

termenelor stabilite de plată a salariului sau achitarea parțială a acestuia. În acest

sens, consideră Țîmbalist Ghenadie că suma de 30 000 (treizeci mii) lei în calitate

de prejudiciu moral va fi îndeajuns pentru atenuarea suferințelor psihice și morale

pricinuite.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul Țîmbalist Ghenadie a concretizat

pretențiile de mai multe ori (f.d.129-131; 185-189, vol.I), prin ultima cerere de

concretizare a acțiunii în contencios administrativ, reclamantul a formulat

următoarele solicitări:

- constatarea nulității următoarelor acte administrative: a actului administrativ

în formă de scrisoare emis de Departamentul Trupelor de Carabinieri (actual

Inspectoratul General de Carabinieri) din 10.04.2019 și a actului administrativ în

3

formă de scrisoare emis de Ministerul Afacerilor Interne R.M. din 27.05.2019;

- obligarea Inspectoratului General de Carabinieri la acțiune prin achitarea

salariului reclamantului pentru munca suplimentară prestată în perioada octombrie

2017 - februarie 2019 (pentru 664 ore ceea ce constituie echivalentul a 83 zile);

- obligarea pârâtului la achitarea penalităților pentru neplata în termen a

salariului pentru munca suplimentară în mărime de 0,3% pentru fiecare zi de

întârziere(art.330 Codul muncii);

- încasarea din contul pârâtului a prejudiciului moral în mărime de 30000

(treizeci mii) lei (art.2006 Cod civil);

- încasarea cheltuielilor de judecată suportate.

Suplimentar, a indicat reclamantul că, din răspunsul din data de 17.05.2019

rezultă că dosarul administrativ este trimis la MAI pentru adoptarea deciziei

definitive, însă până la depunerea acțiunii civile în instanța de judecată decizie

definitivă a Ministerului Afacerilor Interne (ca organ ierarhic superior) nu a primit,

nici comunicată nu a fost. Adică până la depunerea acțiunii civile în instanța de

judecată, nu se cunoștea dacă dosarul administrativ în genere a fost transmis

organului ierarhic superior - MAI, data transmiterii, dacă a fost examinat și dacă

există vreo soluție.

Mai indică reclamantul că, făcând cunoștință cu dosarul administrativ prezentat

de pârât instanței de judecată, s-a depistat anexarea unei scrisori a MAI adresată lui

Țîmbalist Gh. cu data de 27.05.2019, prin care se indică că nu sunt temeiuri de

anulare a actului administrativ (adică a răspunsului din 10.04.2019 a DTC). Date

privind recepționarea a acestui răspuns nu sunt anexate la dosarul administrativ, deci

se demonstrează că nu este primit de reclamant. La data de 15.12.2021 în adresa

Inspectoratului General de Carabinieri și în adresa MAI au fost pe poșta electronică

trimise cereri prin care s-a solicitat constatarea nulității actelor administrative în

formă de scrisori emise de DTC (în prezent IGC) din 10.04.2019 și de MAI din

27.05.2019.

A mai reținut reclamantul că, prevederile referitor la nulitatea actului

administrativ sunt stipulate în art.141 din Codul administrativ care perfect se

încadrează în situația litigioasă în cazul dat, invocând următoarele circumstanțe

faptice: graficele executării serviciului semnat, aprobat și coordonat de comandantul

Unității militare 1045; graficele serviciului au fost executate de reclamant și luate la

evidență; raportul din 13.03.2019 a comandantului-adjunct de companie a companiei

de carabinieri cu dislocare în mun.Cahul a Unității militare nr.1045 înaintat

Comandantului cu calcularea surplusului de ore lucrate; scrisoarea nr.229 din

22.03.2019 a unității militare nr.1045, că surplusul de ore acumulate constituie 664

ceea ce constituie echivalentul a 83 zile; faptul că din surplusul total de 720 ore ceia

ce constituie 90 zile lucrătoare sau acordat 56 ore ce constituie 7 zile lucrătoare.

Actele administrative în formă de scrisori emise de DTC (actual Inspectoratul

General de Carabinieri) din 10.04.2019 și de MAI din 27.05.2019 contravin și diferă

de datele prezente de Unitatea militară 1045 unde și-a desfășurat serviciul

reclamantul, deci conțin un viciu deosebit de grav, necorespunzând realității și

datelor din actele de evidență (graficele executării serviciului), contravin scrisorii

nr.229 din 22.03.2019 și Raportului din 13.03.2019 a Unității militare 1045, prin

care s-a comunicat surplusul total a orelor neachitate. Anume circumstanțele faptice

prezentate prin probe scrise, concludente descrise supra demonstrează viciul

deosebit de grav a acestor acte administrative: scrisorile emise de DTC (actual

4

Inspectoratul General de Carabinieri) din 10.04.2019 și de MAI din 27.05.2019. Prin

existența acestor două acte administrative reclamantul nu-și poate realiza dreptul său

la salariu pentru munca efectuată. Reclamantul dorește doar impunerea la acțiune

legată de achitare a salariului pentru munca suplimentară în scopul realizării

dreptului său la remunerarea muncii efectuate.

Prin răspunsul IGC nr.1/11-Ț 240/21 din 27.12.2021 se indică că solicitarea

reclamantului este tardivă și se respinge ca inadmisibilă, făcându-se trimitere la

art.162, 165 Cod administrativ al Republicii Moldova. Totodată se menționează că

decizia definitivă se va lua de autoritatea publică ierarhic superioară - MAI.

Din răspunsul MAI datat cu 24.12.2021 sub nr.44/22- Ț-5094 rezultă că autorul

se expune asupra acțiunii în contestare și obligare, făcând trimitere la art.209 alin.(1)

lit.a) Cod administrativ, pe când cerințele reclamantului sunt asupra pretențiilor în

realizarea dreptului la salariu și la constatarea nulității actelor administrative.

Făcând referire la prevederile art.art.206 alin.(1) lit.d), 209 alin.(3), 224 Cod

administrativ, art.60 Cod de procedură civilă, a indicat Țîmbalist Ghenadie că la data

de 06.12.2021 a fost trimisă pe poșta electronica în adresa Unității Militare 1045

cerere de acordarea datelor contabile privind suma totală neachitată a orelor

suplimentare lucrate de reclamant ce constituie 664 ore, adică 83 zile și a datelor

privind acordarea surplusului de ore lucrate pentru 56 ore ce constituie 7 zile

lucrătoare, însă răspuns nu a primit.

În consecință, a remarcat partea reclamantă că acțiunea în realizare potrivit

Codului administrativ nu prevede anularea actului, ci expres la obligarea la acțiune.

Reclamantul pretinde obligarea pârâților la acțiune legată de achitarea salariului

pentru munca suplimentară, având la mina două acte favorabile care demonstrează

existența acestui surplus: raportul din 13.03.2019 a comandantului-adjunct de

companie a companiei de carabinieri cu dislocare în mun.Cahul a Unității militare

nr.1045 înaintat Comandantului Unității militare nr.1045 cu calcularea surplusului

de ore lucrate; scrisoarea nr.229 din 22.03.2019 a Unității militare nr.1045, că

surplusul de ore acumulate constituie 664 ceea ce constituie echivalentul a 83 zile,

inclusiv și celelalte acte anexate anterior. Totodată solicită constatarea nulității

actelor administrative în formă de scrisori emise de DTC (actual Inspectoratul

General de Carabinieri) din 10.04.2019 și de MAI din 27.05.2019, deoarece

contravin și diferă de datele prezentate de Unitatea militară 1045 unde și-a desfășurat

serviciul reclamantul, deci conțin un viciu deosebit de grav, necorespunzând

realității și datelor din actele de evidență, muncă real efectuată, fiind acordate din

surplus 7 zile lucrătoare (graficele executării serviciului), contravin scrisorii nr.229

din 22.03.2019 și Raportului din 13.03.2019 a Unității militare 1045, prin care s-a

comunicat surplusul total a orelor neachitate, graficele. În opinia reclamantului

circumstanțele faptice prezentate prin probe scrise, concludente descrise supra

demonstrează viciul deosebit de grav a acestor acte administrative: scrisorile emise

de DTC (actual Inspectoratul General de Carabinieri) din 10.04.2019 și de MAI din

27.05.2019.

Prin hotărârea din 01 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

respins ca neîntemeiată acțiunea lui Ghenadie Țîmbalist împotriva Inspectoratului

General de Carabinieri, Ministerului Afacerilor Interne, terț Direcția regională „Sud”

privind constatarea nulității următoarelor acte administrative: actul administrativ

individual defavorabil – refuzul Departamentului trupelor de carabinieri nr.1/2-

Ț64/19 din 10.04.2019 privind compensarea orelor suplimentare de muncă și a

5

deciziei adoptate în procedura prealabilă – refuzului Ministerului Afacerilor Interne

nr.44/10-Ț-985/19 din 27 mai 2019; obligarea Inspectoratului General de

Carabinieri la acțiune prin achitarea salariului reclamantului pentru munca

suplimentară, prestată în perioada: octombrie 2017 – februarie 2019 (pentru 664 ore

echivalentul a 83 de zile); obligarea la achitarea penalităților în temeiul art.330

Codul muncii; încasarea prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei (f.d.242, vol.I,

f.d.9-21, vol.II).

Prin decizia din 14 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel înaintată de Ghenadie Țîmbalist, cu menținerea hotărârii din 01 iunie 2022

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, la emiterea răspunsului

nr.1/2-Ț64/19 din 10.04.2019 nu s-au constatat careva vicii deosebit de grave ce ar

duce la nulitatea acestuia, or circumstanțelor prevăzute la art.141 alin.(2) din Codul

administrativ, din care motive acțiunea înaintată de apelant în acest sens este

neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Referitor la pretențiile apelantului Ghenadie Țîmbalist cu privire la constatarea

nulității actului administrativ în formă de scrisoare emis de Ministerul Afacerilor

Interne R.M. din 27.05.2019; obligarea Inspectoratului General de Carabinieri la

acțiune prin achitarea salariului reclamantului pentru munca suplimentară prestată

în perioada octombrie 2017 - februarie 2019 (pentru 664 ore ceea ce constituie

echivalentul a 83 zile); obligarea pârâtului la achitarea penalităților pentru neplata

în termen a salariului pentru munca suplimentară în mărime de 0,3% pentru fiecare

zi de întârziere(art.330 Codul muncii); încasarea din contul pârâtului a prejudiciului

moral în mărime de 30000 (treizeci mii) lei(art.2006 Cod civil), instanța de apel de

asemenea le-a considerat neîntemeiate, fiind subsecvente cerinței de bază cu privire

la anularea actului administrativ inițial, pretenție care corect a fost respinsă de

instanța de fond ca neîntemeiată, or, odată cu constatarea caracterului legal al actului

administrativ individual, nu există careva temeiuri de a admite pretențiile

subsecvente ale reclamantului/apelant.

Drept urmare, instanța ierarhic inferioară a conchis că, hotărârea supusă

apelului a fost pronunțată de instanța de fond cu respectarea dreptului părților la un

proces echitabil, în sensul definit de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, atât ca ansamblul garanțiilor procedurale

enunțate în această dispoziție convențională, cât și dreptul la judecarea în mod

echitabil a cauzei, ceea ce presupune inclusiv motivarea hotărârilor, principiul

contradictorialității și modul de administrare a probelor.

La 07 iulie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Ghenadie Țîmbalist a depus

recurs nemotivat împotriva deciziei instanței de apel, solicitând anularea deciziei

contestate. Totodată, a menționat că cererea de recurs motivată va fi depusă după

primirea deciziei integrale motivate (f.d. 73-74, vol. II).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin Legea nr.

246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost modificat cadrul

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a treia

„Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

6

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă, către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Examinând admisibilitatea recursului, în raport cu actele cauzei, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) și (2) lit. e) din Codul administrativ (în

redacția în vigoare la data declarării recursului), Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în

special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea

termenului prevăzut la art. 245 alin. (2) (în redacția în vigoare la data declarării

recursului).

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare

la data declarării recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30

de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen

mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art.195 din Codul

administrativ potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Conform art. 111 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de

procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit

prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.

Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment

viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în

decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un

eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de

comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a

momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii

termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Potrivit art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

7

Pornind de la prevederile legale menționate supra, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că termenele procedurale stabilesc regimul

optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor

procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de

către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de

legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor

termen, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Potrivit art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție

prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art.96-114.

Conform art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările

către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de

comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului

comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Potrivit art.97 alin.(3) din Codul administrativ, autoritatea publică poate alege

între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a

recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu

scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace

electronice de comunicație dedicate.

Conform art. 99 alin. (1) din Codul administrativ, în cazul notificării înscrisului

de către autoritatea publică, persoana care efectuează notificarea îi înmânează

înscrisul, într-un plic închis, persoanei care urmează să fie notificată. Aceasta din

urmă semnează un act de recunoaștere a recepționării vizat cu data înmânării

înscrisului. Persoana care efectuează notificarea menționează data notificării pe

plicul de înmânat.

Conform art.103 din Codul administrativ, dacă persoana care urmează a fi

notificată nu este găsită în locuința sa, în spațiile sale de activitate sau într-o instituție

comunitară în care locuiește, înscrisul poate fi notificat: a) în locuința acesteia – unui

membru matur de familie, unei persoane care lucrează pentru familie sau unei

persoane mature care locuiește permanent acolo; b) în spațiile de activitate ale

acesteia – unei persoane angajate acolo; c) în instituția comunitară în care locuiește

– conducătorului instituției sau unui reprezentant împuternicit în acest sens.

Potrivit art.114 din Codul administrativ, dacă o notificare a înscrisului, care

îndeplinește condițiile de formă, nu poate fi probată sau dacă înscrisul a ajuns cu

încălcarea prevederilor obligatorii de notificare, atunci acesta se consideră notificat

din momentul în care într-adevăr a ajuns la persoana care urma să fie notificată.

Din actele cauzei rezultă că, la 14 iunie 2023, Curtea de Apel Chișinău a

pronunțat, în ședință publică, dispozitivul deciziei.

La 07 iulie 2023, Ghenadie Țîmbalist a depus cerere de recurs nemotivată

împotriva deciziei din 14 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Decizia motivată a fost publicată pe Portalul Național al Instanțelor de

Judecată: https://cac.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/fea162b1-f327-

4c6e-ab59-c6e5f8ac874f, la 21 iulie 2023. Iar, potrivit extrasului din poșta

electronică anexată la fila dosarului 76, copia deciziei motivate din 14 iunie 2023 a

fost notificată reprezentantului recurentului, avocatului Galupa Marina, la 27 iunie

2023.

8

În contextul circumstanțelor relatate, Completul de judecată constată că la caz

se atestă faptul că termenul de 30 de zile prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul

administrativ, pentru prezentarea motivării recursului, a început să curgă din data de

28 iunie 2023, ziua imediat următoare de la data notificării lui Ghenadie Țîmbalist

sau a reprezentantului acestuia, avocatului Galupa Marin, a deciziei integrale a

instanței de apel, care a expirat la data de 21 august 2023 (zi de luni), inclusiv.

Iar, recurentul Ghenadie Țîmbalist nu s-a conformat prevederilor legale și până

în prezent nu a prezentat motivarea recursului.

Astfel, fiind cel interesat de soluționarea cauzei în ordine de recurs, recurentul

trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja dreptul de acces la

instanță după cum sugerează și jurisprudența CtEDO, prin efectuarea actului de

procedură până la expirarea termenului prevăzut de lege, la caz, prin prezentarea

motivării recursului în conformitate cu art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în

redacția în vigoare la data declarării recursului). Drept consecință, intervenind

aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la art. 246 alin. (2) lit. e) din Codul

administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului), de declarare a

recursului inadmisibil.

Conform art.24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile

procesuale ale altor participanți. Buna-credință prezumă că partea este obligată să

respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art.245 din

Codul administrativ, este considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu,

astfel că nerespectarea acestuia atrage ca și consecință după sine decăderea părții din

dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Din cele constatate rezultă că, nerespectarea termenului de prezentare a

motivării recursului se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv a lui

Ghenadie Țîmbalist, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine

activă, pentru a nu omite termenul legal de prezentare a recursului motivat.

Completul de judecată menționează că admiterea spre examinare a unui recurs

tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat

de art. 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Ghenadie Țîmbalist, ca

inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art.230, art.245 alin.(2) și art.246 alin.(1) și

(2) lit. e) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului),

Completul Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Ghenadie Țîmbalist, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

9