2ra-1287/21 — Încasarea platilor salariale

2ra-1287/21 — Încasarea platilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra–1287/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. V. Puica)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Novițchi Vitalie și de

către Direcția regională „Centru” a Inspectoratului General de Carabinieri,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Novițchi Vitalie

împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General de Carabinieri,

Direcția regională „Centru” cu privire la constatarea încălcărilor, obligarea calculării

și achitării salariului pentru zilele de odihnă și de sărbătoare lucrate, obligarea

recalculării indemnizației unice de eliberare din serviciu și achitării diferenței,

încasarea penalităților de întârziere, repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse cererile de apel depuse de către Novițchi Vitalie și de către Direcția

regională „Centru” a Inspectoratului General de Carabinieri și menținută hotărârea

din 03 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

con st ată:

La 15 noiembrie 2019, Novițchi Vitalie s-a adresat în instanță cu cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului

General de Carabinieri, Direcția regională „Centru” cu privire la constatarea

încălcărilor, obligarea calculării și achitării salariului pentru zilele de odihnă și de

sărbătoare lucrate, obligarea recalculării indemnizației unice de eliberare din

serviciu și achitării diferenței, încasarea penalităților de întârziere, repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat faptul că, în temeiul ordinului nr.

132 din 17 iunie 2019, emis de Departamentul Trupelor de Carabinieri, a încetat

raportul de muncă, începând cu 28 iunie 2019, din funcția de comandant-adjunct de

brigadă pentru personal și educație al unității militare 1001 a DTC al MAI.

Pe parcursul activității de serviciu, în perioada 25 august 2018 - 28 iunie 2019,

a fost implicat și a efectuat serviciul în zile de odihnă (sâmbătă/duminică) și

sărbători. Ulterior pensionării, a constatat că zilele de odihnă și sărbători lucrate nu

1

au fost achitate.

Totodată, la 22 octombrie 2019, în temeiul executării art. 19 alin. (3) lit. d) al

Legii nr.162/2005 cu privire la statutul militarilor, art. 33 al Legii nr. 219/2018 cu

privire la IGC și Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul

bugetar, i-a fost transferată indemnizația unică de eliberare din serviciu în mărime

redusă, fiindu-i calculat/achitat cu un alt cuantum redus al sporului de performanta

de 10%. Anterior, a beneficiat de sporul de performantă de 11%, care a fost redus

ilegal cu 1%. Astfel, prin acțiunile ilegale ale unor salariați din cadrul

conducerii/contabilității IGC & UM 1001, i s-a cauzat un prejudiciul material în

valoare de 1534,40 lei.

Mai mult, pentru trimestrul II al anului 2019 (aprilie - iunie) i-a fost calculat

salariu în mărime de 14 857,60 lei, iar sporul pentru performanță, stabilit pentru

trimestrul II an. 2019 (aprilie - iunie) a constituit 11% - 1205,60 lei, fapt confirmat

inclusiv și prin răspunsul UM 1001 nr. 220 din 15 octombrie 2019. În această ordine

de idei, menționează că sporul pentru performanță, stabilit în mărime de 11%, nu a

fost abrogat, astfel urma să-și producă efecte și în continuare.

Dreptul la muncă și la protecția socială sunt garantate de art. 43 din Constituția

Republicii Moldova. Totodată, art. 150 Codul muncii stipulează că nu se admit

rețineri din indemnizația de eliberare din serviciu, din plățile de compensare și din

alte plăti care, conform Codului de executare, nu pot fi urmărite.

Reclamantul s-a adresat cu cerere prealabilă către IGC al MAI, care a fost

respinsă ca inadmisibilă prin răspunsul nr. 1/2-N181/19 din 23 septembrie 2019, iar

dosarul administrativ a fost remis către MAI. Ulterior, prin răspunsul MAI nr.44/22-

2946 din 18 octombrie 2019, a fost informat despre faptul că nu a fost depistate

neregularități.

Potrivit ordinilor de zi și a graficelor lunare de numire în serviciu/responsabil,

înregistrate, semnate și aprobate de UM 1001 a IGC, a efectuat serviciu în

următoarele zile, de la ora 08:00 și până la ora 18:00, după cum urmează:

16.09.2018; 22.09.2018; 21.10.2018; 27.10.2018; 25.11.2018; 01.12.2018;

16.12.2018; 22.12.2018; 06.01.2019; 20.01.2019; 26.01.2019; 24.02.2019;

02.03.2019; 31.03.2019; 06.04.2019; 07.04.2019; 06.05.2019; 09.05.2019;

10.05.2019; 11.05.2019; 12.05.2019; 15.06.2019; 16.06.2019. În total, 23 zile

lucrate x 10 ore zilnic = 230 ore.

Potrivit Legii nr. 270 din 23.11.2018 privind sistemul unitar de salarizare în

sectorul bugetar, ultimul salariu lunar deplin (iunie 2019) total calculat, de care a

beneficiat înaintea pensionării, a fost de 14 857, 60 lei, constituit din următoarele

componente: salariu de bază/funcție - 10 960 lei; sporul pentru gradul militar - 500

lei; sporul pentru condiții deosebite 20% - 2 192 lei și sporul pentru performanta

11% - 1 205,60 lei.

Conform art. 330 alin. (2) Codul muncii, în caz de reținere, din vina

angajatorului, a salariatului (art.142), a indemnizației de concediu (art.117), a

plăților în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăți (art.123, 124, 127, 139, 186,

art.225 alin.(8) convenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru

fiecare zi de întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen.

Astfel, în viziunea reclamantului prin acțiunile ilegale ale unor salariați din

cadrul conducerii și contabilității IGC și UM 1001, i s-a cauzat un prejudiciu

2

material și moral, care urmează a fi stabilit, calculat și achitat conform legislației în

vigoare, inclusiv cu penalități de întârziere.

În fața instanței de judecată Novițchi Vitalie a solicitat:

- constatarea încălcării de către Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul

General de Carabinieri și Direcția Regională „Centru”, cu tragerea la răspundere a

vinovaților în conformitate cu legislația în vigoare;

- obligarea pârâților să calculeze și să achite salariul pentru zilele de odihnă și

sărbătoare, lucrate în perioada 25 august 2018 – 28 iunie 2019, cu impozitarea

necesară;

- obligarea recalculării indemnizației unice de eliberare din serviciu, cu

achitarea diferenței de 1 534,40 lei, cu impozitarea necesară;

- obligarea achitării penalităților de întârziere de 0,3 % din suma calculată

pentru zilele de odihnă și sărbătoare lucrate, și pentru reținerea indemnizației unice

de eliberare din serviciu, conform art. 320 alin. (2) Codul muncii, cu impozitarea

necesară;

- încasarea despăgubirilor morale și materiale, în temeiul art. 1423 alin. (1), (2)

Cod civil, de la persoanele vinovate, în suma stabilită de instanța de judecată.

Prin hotărârea din 03 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru)

acțiunea a fost admisă parțial.

A fost încasată de la Direcția Regională „Centru” a Inspectoratului General de

Carabinieri în beneficiul lui Novițchi Vitalie diferența indemnizației unice în

cuantum de 1534,40 de lei. În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

A fost încasată de la Direcția Regională „Centru” a Inspectoratului General de

Carabinieri în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 150 de lei.

Prin decizia din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

cererile de apel depuse de către Novițchi Vitalie și de către Direcția regională

„Centru” a Inspectoratului General de Carabinieri și menținută hotărârea din 03

decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

Pentru a decide astfel, instanțele au reținut în hotărârile sale că sporul pentru

performanță este o parte componentă a salariului și, respectiv, urmează să fie inclusă

în calculul indemnizației unice de eliberare din serviciu, în cuantum stabilit în

ultimele luni premergătoare încetării raportului de serviciu. Corespunzător, la

calcularea indemnizației, angajatorul urma să aplice coeficientul de 11% pentru

sporul de performanță, dar nu de 10 %. Or, scorul de performanță are drept scop

stimularea individuală a personalului de a obține rezultate bune în activitate. Așadar,

având în vedere că, în lunile premergătoare demisiei, reclamantului i-a fost stabilit

sporul de performanță în cuantum de 11% pentru rezultatele în muncă obținute, este

corect și echitabil ca, la calcularea indemnizației de eliberare, să fie aplicat același

cuantum, deoarece productivitatea muncii reclamantului nu a scăzut.

Distinct de cele relatate, instanțele au evidențiat că Legea cu privire la statutul

militarilor conține norme derogatorii de la prevederile generale ale Codului muncii,

astfel încât militarii nu sunt remunerați pentru munca prestată în zilele de odihnă și

de sărbătoare, ci li se acordă timp de odihnă în alte zile ale săptămânii. Prin urmare,

pretențiile reclamantului în acest sens nu pot fi admise.

În ce privește pretențiile privind repararea prejudiciului material și moral,

instanțele au explicat faptul că reclamantul nu a indicat sume concrete, astfel că

3

pretențiile nu sunt clare și nici motivate, fapt ce generează respingerea acestora.

La 09 iulie 2021 (prin oficiul poștal), Novițchi Vitalie a contestat cu recurs

decizia din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și

a hotărârii instanței de fond în partea pretențiilor respinse cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel la emiterea deciziei

a apreciat arbitrar probele.

La 09 iulie 2021, Direcția regională „Centru” a Inspectoratului General de

Carabinieri a contestat cu recurs decizia din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii instanței de fond în partea

pretențiilor admise cu emiterea unei noi hotărâri prin care pretențiile să fie respinse.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel la emiterea deciziei

a interpretat în mod eronat legea.

La 19 august 2021 (prin oficiul poștal), Inspectoratul General de Carabinieri a

depus o referință la recursul declarat de către Novițchi Vitalie și de către Direcția

regională „Centru” a Inspectoratului General de Carabinieri, solicitând respingerea

recursului declarat de către Novițchi Vitalie și admiterea recursului Direcției

regională „Centru” a Inspectoratului General de Carabinieri.

La 20 august 2021, Ministerul Afacerilor Interne a depus o referință la recursul

declarat de către Novițchi Vitalie și de către Direcția regională „Centru” a

Inspectoratului General de Carabinieri, solicitând respingerea recursului declarat de

către Novițchi Vitalie și admiterea recursului Direcției regională „Centru” a

Inspectoratului General de Carabinieri.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 14

aprilie 2021, expediată părților la 20 mai 2021, fără a se cunoaște cu certitudine data

recepționării acestei. Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recursurile împotriva deciziei instanței de apel în termenul

stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate

de către Novițchi Vitalie și de către Direcția regională „Centru” a Inspectoratului

General de Carabinieri, inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

4

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Novițchi Vitalie și de către Direcția regională

„Centru” a Inspectoratului General de Carabinieri, nu pot duce la admisibilitatea

recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursurilor, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestora ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs declarate de către Novițchi Vitalie și de către Direcția regională

„Centru” a Inspectoratului General de Carabinieri.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

5

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Novițchi Vitalie și de

către Direcția regională „Centru” a Inspectoratului General de Carabinieri.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6