2ra-602/23 — apararea onoarei, demintatii si reputatiei profesionale

2ra-602/23 — apararea onoarei, demintatii si reputatiei profesionale (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-602/23

2-21040266-01-2ra-26042023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (C. Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Pruteanu, I. Țurcan, I. Cotruță)

Î N C H E I E R E

03 aprilie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Pocopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Morari Viorel,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Morari

Viorel împotriva lui Borș Igor, intervenienți accesorii SRL „Privesc.eu” și SRL

„Bright Communications” cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației

profesionale,

împotriva deciziei din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 17 martie 2021, Morari Viorel a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Borș Igor, intervenienți accesorii SRL „Privesc.eu” și SRL „Bright

Communications”, prin care a solicitat: constatarea lezării onoarei, demnității și

reputației profesionale prin afirmațiile pârâtului expuse în cadrul conferinței de presă

din 21.01.2021, difuzate pe portalul privesc.eu și realitatealive.md, referitoare la

persoana reclamantului că ar fi comis infracțiuni grave și ar fi vrut să deposedeze

pârâtul de afacerea pe care o deține; obligarea pârâtului să dezmintă public, personal,

în cadrul unei conferințe de presă, informațiile defăimătoare cu privire la persoana

reclamantului, prin comunicarea publicului că: „Eu Igor Borș, declar că am mințit

atunci cînd am făcut pe data de 21 ianuarie 2021 în cadrul Conferinței de presă cu

tema „Cum a fost fabricat dosarul VENTO” organizată de mine și avocatul meu,

declarații cu privire la faptul că la indicația dlui Viorel Morari a fost fabricat dosarul

VENTO și precum că dl. Viorel Morari ar fi vrut să mă deposedeze de afacere.

Aceste declarații nu corespund adevărului”; încasarea de la pârât în beneficiul

reclamantului a prejudiciului moral cauzat prin lezarea onoarei, demnității și

reputației profesionale în mărime de 50 000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 21.01.2021 a fost susținută o Conferință

de presă organizată de pârât și avocatul său Munteanu Victor cu tema „Cum a fost

fabricat dosarul VENTO”, care poate fi vizionată prin accesarea următoarelor link-

uri:

1) https://www.privesc.eu/Arhiva/93516/Conferinta-de-presa-organizata-de-

coproprietarul-retelei-de-benzinarii-Vento--Igor-Bors--si-avocatul-Victor-

1

Munteanu-cu-tema--Cum-a-fost-fabricat-dos (publicat pe: nokta.md; www.zdg.md

și difuzat pe: agora.md; vox.publika.md; unimedia.info; nokta.md;

www.infotag.md; diez.md; www.independentaromana.ro; www.publika.md;

evenimentul.md; www.interlic.md; ru.diez.md; www.zdg.md);

2) https://realitatealive.md/conferin-a-co-proprietarului-rețelei-de-benzinarii-

vento-igor-bor-i-avocatului-victor-munteanu-cum-a-fost-fabricat-dosarul-vento---

120027.html.

În cadrul acestei conferințe pârâtul a răspândit cu rea-credință relatări false

învinuind reclamantul de comiterea unor infracțiuni grave pe care reclamantul le

consideră calomnioase și care nu au substrat factologic suficient.

Astfel, pârâtul a efectuat o serie de afirmații, printre care și unele care vizează

direct persoana reclamantului, și anume: „ ...это произошло уже после чего меня

освободили, у меня была встреча с господином Плахотнюком, где он меня

спросил: Как вы думаете кто хотел отобрать у вас этот бизнес? Вопрос был

поставлен так как в медии была статья где указанно о том что мы свой бизнес

отдали. И там в той информации было что якобы наш бизнес забрали близкие

люди Демократической партии. На что я ответил что, я не знаю кто кому это

нужно, но я знаю точно что это знает тот человек который сказал вам о нашей

связи с господином Платоном, он незамедлительно мне сказал что это был

Виорел Морарь. ... Все это время Виорел Морарь говорит в прямом эфире на

телевидениях о том что есть акт Налоговой инспекции, я хочу сказать что он

врет, так как не в одном акте Налоговой инспекции нету моего имени фамилии,

так же нет ни каких улик или свидетельских показании прямых или косвенных

в которых фигурировало мое имя, акты были заделаны в ноябре 2019 года ... в

один день когда меня в очередной раз повезли в Буюканскии суд на продление

срока, в коридоре я спросил Статного - ты же понимаешь в этом деле ничего

нет, зачем вы это делаете? Он сказал, что я человек маленький и от меня ничего

не зависит, все вопросы нужно решать на верху. ... такой человек как Морарь

любого посадит, они сажают людей невинных и им за это ничего не будет ... в

нашем деле господин Морарь был везде, каждый день ...”.

Declarațiile pârâtului au fost preluate și difuzate direct de site-urile de știri:

www.privesceu; www.realitatealive.md.

Conform legislației, suplimentar la circumstanțele pe care își întemeiază

pretențiile reclamantul urmează să indice: 1. dacă informația îl vizează; 2. dacă

informația a fost răspândită de pârât; 3. dacă informația comportă caracter

defăimător; 4.dacă informația se bazează pe fapte în esență false; 5. dacă este sau nu

persoană publică în sensul Legii nr.64 din 23.04.2010 și dacă informația se referă la

calitatea lui de persoană publică; 6. dacă informația se referă la o chestiune de interes

public; 7. dacă a fost respectată procedura prealabilă; 8. dacă informația

defăimătoare a cauzat prejudicii morale și materiale și care este întinderea reală a

acestor prejudicii; 9. alte circumstanțe relevante pentru examinarea cauzei.

Toate afirmațiile pârâtului sunt false și lezează onoarea, demnitatea, reputația

profesională a reclamantului. Un asemenea mod de exprimare constituie o ingerință

nejustificată în viața privată și profesională a reclamantului, deoarece antrenează

consecințe negative asupra imaginii reclamantului, afectându-i onoarea și

demnitatea prin denigrarea în fața colegilor, în familie și în fața cetățenilor

Republicii Moldova.

Prin acuzațiile din cadrul conferinței de presă cu titlul sugestiv, pârâtul a

2

încălcat deliberat toate cele 3 condiții enumerate la art.12 din Legea nr.64 din

23.04.2010.

La 09.02.2021, reclamantul a expediat pârâtului cerere prealabilă, fiind

recepționată la 22.02.2021, prin care s-a solicitat dezmințirea afirmațiilor

defăimătoare, însă a rămas fără examinare și răspuns. Temeinicia solicitărilor expuse

în cererea prealabilă și în prezenta acțiune este susținută de faptul că toate

declarațiile din cadrul conferinței de presă din 21.01.2021, în partea ce vizează

persoana reclamantului, sunt totalmente false și lezează demnitatea, onoarea și

reputația profesională a reclamantului, sunt valori supreme protejate de legislația

națională și internațională.

Reclamantul consideră că pârâtul a lansat informații cu caracter acuzator fals,

deoarece nu deține și nu a prezentat nici o probă în susținerea informațiilor în cauză

nici la momentul expunerii acestora, în cadrul conferinței din 21.01.2021, nici

ulterior. Faptele despre care pârâtul a relevat la conferința de presă din 21.01.2021,

sunt mincinoase, lipsite de substrat factologic, ceea ce poate fi ușor verificat prin

efectuarea solicitărilor de rigoare la autoritățile corespunzătoare, care dețin aceste

informații. Astfel, este cert faptul că prin difuzarea unor informații reprobabile cu

privire la persoana reclamantului, fără a respecta cerințele art.12 alin.(4) din Legea

nr.64 din 23.04.2010, a avut loc afectarea negativă a imaginii reclamantului în

calitatea de persoană particulară.

Reclamantul menționează că la data răspândirii informației defăimătoare și

utilizării injuriilor în adresa sa nu avea statutul de persoană publică în sensul Legii

nr.64 din 23.04.2010, deoarece era suspendat din funcție (Ordinul nr.42-p din

11.01.2020) și informația defăimătoare nu se referă la calitatea reclamantului de

persoană publică.

Persoanele care exercită funcții publice pot fi supuse criticii, iar acțiunile lor

verificării din partea mass-mediei, în ceea ce privește modul în care și-au exercitat

sau își exercită atribuțiile, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura

transparența și exercitarea responsabilă a atribuțiilor lor (art.9 alin.(4) Legea nr.64

din 23.04.2010). Prin defăimările expuse de pârât au fost generate în consecință

condamnarea morală a reclamantului de opinia publică, inclusiv prin distorsionarea

imaginii reclamantului în conștiința societății.

Prin defăimare reclamantului i-au fost cauzate suferințe psihice de gravitate

considerabilă, deoarece a fost lezată onoarea, demnitatea și reputația profesională,

pentru crearea cărora reclamantul a muncit mulți ani în calitate de persoană cu funcții

de demnitate publică pe care le-a deținut.

În calitate de persoană privată a avut de suferit moral, deoarece imaginea

reclamantului a fost lezată și în fața colegilor, rudelor, persoanelor cu care are relații

interpersonale, nelegate de funcția pe care o ocupă. Gradul de răspândire a

afirmațiilor este extrem de larg, portalurile care au difuzat declarațiile pârâtului au

fost accesate nelimitat de public, de asemenea, acestea au constituit și subiecte de

știri la mai multe posturi naționale de televiziune.

Înregistrarea video a acestei conferințe în continuare este accesibilă tuturor via

Internet, ceea ce în continuare provoacă suferințe psihice reclamantului. Din cauza

acestor informații are emoții de fiecare dată când are întrevederi oficiale, dar și

neoficiale, cu persoane străine, deoarece permanent are senzația că interlocutorii îl

privesc cu suspiciune. Această situație are și un impact asupra relațiilor cu prietenii,

cunoștințele dar și în familie, fiind obligat să explice tuturor că declarațiile sale sunt

3

neadevăruri. Prin declarațiile din 21.01.2021, pârâtul a depășit limitele admise

pentru exprimarea unei opinii critice, deoarece nu a prezentat probe suficiente și

pertinente. Există limite la dreptul de a răspândi informații publicului și trebuie să

fie instituită o balanță între acest drept și drepturile celor afectați. Chiar și atunci

când o declarație constituie o judecată de valoare, proporționalitatea unei imixtiuni

poate depinde de faptul dacă există o bază faptică suficientă pentru declarația

respectivă.

Menționează, că la stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța de judecată

trebuie să țină cont de faptul că suma bănească acordată trebuie să contribuie la

micșorarea, atenuarea reacțiilor psihice negative ale păgubitului și are ca scop

ușurarea eforturilor lui suplimentare îndreptate spre normalizarea organizării vieții

în viitor.

Astfel, reclamantul invocă suplimentar argumentarea criteriilor în scopul

justificării mărimii prejudiciului moral și anume: sfera de răspândire a informațiilor

defăimătoare – reclamantul a fost defăimat în direct în cadrul unei conferințe de

presă transmisă de doua site-uri de știri: www.privesc.eu; www.realitatealive.md,

care ulterior au fost difuzate de alte agenții de presă.

Respectiv, proporționalitatea între acordarea despăgubirilor și gradul în care

reputația a fost lezată trebuie să fie echitabilă, ținându-se cont de faptul că imaginea

reclamantului a fost grav afectată prin declarațiile false a pârâtului, inclusiv fără a fi

respectat dreptul la prezumția nevinovăției, fiindu-i grav lezată onoarea și

demnitatea.

Gradul de vinovăție al autorului prejudiciului se manifestă prin intenție directă,

pârâtul conștientizând caracterul răspândirii relatărilor false, a dorit să le exprime,

lezând astfel onoarea și demnitatea reclamantului. Mai mult, din partea pârâtului nu

au fost întreprinse acțiuni orientate spre dezmințirea informațiilor răspândite.

În ce privește măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate, reclamantul menționează că simpla dezmințire a celor relatate

nu va atenua efectele faptei ilicite a autorului prejudiciului. Reclamantul va avea o

satisfacție sporită dacă pârâtul va suporta unele consecințe negative cu caracter

patrimonial. Prin aceasta reclamantul speră că se va realiza una din funcțiile de bază

ale răspunderii civile funcția preventiv-educativă, în sensul că prin compensarea prin

echivalent bănesc a prejudiciului moral, pârâtul în viitor se va abține de la

exprimarea relatărilor false și denigratoare în adresa reclamantului.

Referitor la dezmințirea relatărilor false până la pronunțarea hotărârii

judecătorești, reclamantul menționează că pârâtul nu a dezmințit relatările false sub

nici o formă până la adresarea cu prezenta acțiune în judecată și există premise

rezonabile care determină reclamantul să creadă că nici până la pronunțarea hotărârii

nu o va face.

Prin hotărârea din 15 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost respinsă acțiunea civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Morari

Viorel împotriva lui Borș Igor, intervenienți accesorii SRL „Privesc.eu” și SRL

„Bright Communications” cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației

profesionale.

Prin decizia din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Morari Viorel, cu menținerea hotărârii din 15 noiembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a notat că, prin afirmațiile expuse în

4

cadrul conferinței de presă, intimatul Borș Igor nu a indicat în concret implicarea lui

Morari Viorel în dosarul penal vizat. După cum se atestă, pîrîtul doar a reprodus

anumite informații obținute de la alte persoane, însă, careva afirmații concrete

referitor la faptul că reclamantul ar fi fabricat dosarul VENTO, pîrîtul nu a enunțat.

Declarațiile lui Borș Igor sunt doar opinii și concluzii, fără a face o constatare faptică

ca un lucru dovedit și fără a-l învinui direct pe Morari Viorel.

Prin urmare, instanța ierarhic inferioară a apreciat netemeinicia acțiunii

reieșind și din faptul că declarațiile expuse de către intimat, vizează activitatea

apelantului Morari Viorel în perioada deținerii funcției de procuror șef al

Procuraturii Anticorupție și în cadrul unor dezbateri de maxim interes general pentru

societate și cu întemeierea lor pe un substrat factologic esențial.

Cu referire la noțiunile indicate în Legea privind libertatea de exprimare,

instanța de apel conchide că apelantul/reclamant este o persoană publică, iar

declarațiile date în cadrul conferinței de presă din 21 ianuarie 2021 organizată de

Igor Borș, sunt unele de interes public, iar limitele criticii acceptabile la adresa

persoanelor care ocupă funcții publice sînt mai largi decît pentru persoanele

particulare. Afirmațiile expuse de intimat vizau una din cele mai importante figuri

în sectorul justiției din Republica Moldova, Morari Viorel deținând funcția de

procuror-șef al Procuraturii Anticorupție, având statut de demnitate publică și

prezentând un interes sporit pentru societate.

Instanța de apel a apreciat ca fiind justă soluția primei instanțe și consideră că

cererea de apel este neîntemeiată, or, informațiile difuzate au fost expuse în contextul

unor dezbateri de interes public, și anume în cadrul conferinței de presă organizată

de Borș Igor, cu referire la dosarul penal în care a fost vizat, care în sensul art. 2 al

Legii cu privire la libertatea de exprimare, reflectă interesul societății față de

examinarea cauzelor în justiție care, în mod normal, trezește interesul societății.

În final, instanța ierarhic inferioară a concluzionat că, în modul formulat și în

contextul respectiv, nu sunt extrem de exagerate și se încadrează în limita admisibilă

a criticilor și expunerilor față de o persoană publică și activitatea acesteia, ținînd cont

de faptul că Morari Viorel, la momentul de referință deținea funcția de procuror-șef

al Procuraturii Anticorupție. Or, intimatul Borș Igor și-a exercitat un drept prevăzut

de Constituție și anume dreptul la libera exprimare, respectiv, onoarea, demnitatea

și reputația profesională a apelantului nu au fost prejudiciate prin informațiile

difuzate.

La 05 aprilie 2023, Morari Viorel a declarat recurs împotriva deciziei din 29

noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi decizii privind

admiterea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

reiterând circumstanțele de fapt și de drept indicate în cererea de chemare în judecată

și cererea de apel (f.d. 119-125).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

dispozitivul deciziei la 29 noiembrie 2022.

5

La materialele cauzei nu se atestă dovada expedierii și recepționării de către

recurent a copiei deciziei motivate 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul

declarat de Morari Viorel, la 05 aprilie 2023, se consideră depus în termenul stabilit

de lege.

Curtea Supremă de Justiție, la 11 mai 2023, a expediat în adresa intimaților

copia recursului declarat de Morari Viorel, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire și avizul de

recepție, anexate la materialele dosarului (f.d. 130). Însă, până în prezent intimații

nu și-au valorificat acest drept.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16

și art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat

de Morari Viorel a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii pentru

modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei

Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

6

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a

Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Morari Viorel, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Morari Viorel.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Pocopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

7