2ra-802/24 — litigiu privind libertatea de exprimare

Î N C H E I E R E

privind inadmisibilitatea recursului

în cauza civilă

Viorel Morari împotriva lui Ivan Diacov

(litigiu privind libertatea de exprimarea)

împotriva deciziei din 21 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău

Dosarul nr: 2ra-802/24

Nr. PIGD 2-21138386-01-2ra-10072024

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei

de casare a acesteia.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru – jud. D. Tricolici

Curtea de Apel Chișinău - jud. A. Panov, V. Cotorobai, V. Mihaila

21 ianuarie 2026

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul declarat de Viorel Morari,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Munteanu,

Gheorghe Stratulat, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată împotriva lui Ivan Diacov solicitând:

a) constatarea lezării onoarei, demnității și reputației sale profesionale prin

afirmațiile formulate de pârât în interviul din 18 august 2021, difuzat în

direct de postul de radio ,,Europa Liberă”;

b) obligarea pârâtului la dezmințirea publică a informațiilor defăimătoare

și la prezentarea scuzelor personale în cadrul unei conferințe de presă,

prin comunicatul cu următorul conținut: ,,Subsemnatul Ivan Diacov îmi

cer scuze publice de la domnul Morari Viorel pentru ofensa adusă în

cadrul interviului de la radioul „Europa Liberă” din 18 august 2021.

Recunosc că am mințit, nu dețin nicio probă referitor la cele declarate,

iar afirmațiile au fost făcute în scopul prejudicierii imaginii lui Morari

Viorel”;

c) încasarea sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru

atingerea adusă onoarei, demnității și reputației profesionale și

compensarea cheltuielilor de judecată.

unui interviu difuzat de postul ,,Europa Liberă”, pârâtul Ivan Diacov a formulat

afirmații defăimătoare și neadevărate la adresa sa, disponibile la linkul indicat în

cerere. Acesta susține că declarațiile pârâtului – potrivit cărora reclamantul ar

exercita influențe informale asupra Procuraturii, ar dispune de resurse financiare

ilicite și ar influența procese decizionale – sunt false, ofensatoare și de natură să îi

prejudicieze imaginea și reputația profesională.

constituind o ingerință nejustificată în viața sa privată și profesională și generând

consecințe negative asupra percepției publice, inclusiv suspiciuni nefondate

privind integritatea sa. A subliniat că pârâtul nu a prezentat nicio probă care să

susțină acuzațiile lansate.

1

persoană publică în sensul Legii nr. 64/2010, raporturile de serviciu cu Procuratura

Generală fiind încetate la 13 august 2021. Prin urmare, afirmațiile nu vizau

exercitarea atribuțiilor publice, iar injuriile aduse i-au afectat inclusiv viața

personală și relațiile sociale.

cerere prealabilă de dezmințire și prezentare a scuzelor, recepționată la 21 august

2021, însă rămasă fără răspuns. A relevat totodată că amploarea difuzării

declarațiilor – preluate de portaluri media și posturi TV – a amplificat prejudiciul

moral suferit, prin afectarea onoarei, demnității și reputației sale profesionale,

valori protejate de legislația națională și internațională.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 26 iunie 2023, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

cererea de apel și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 26

iunie 2023.

libertatea de exprimare, legea garantează exercitarea dreptului la libera exprimare

și definește noțiunile de defăimare, răspândire a informației și informație. Conform

art. 3 alin. (1), orice persoană are dreptul de a căuta, de a primi și de a comunica

fapte și idei. În temeiul art. 7, persoana care se consideră lezată în onoare,

demnitate sau reputație profesională poate fi restabilită în drepturi numai dacă

informația este falsă, defăimătoare și o vizează în mod direct. Art. 24 stabilește

sarcina probei, revenind reclamantului și pârâtului, după caz, în funcție de natura

afirmațiilor contestate.

Moldova consacră drepturile personalității și libertatea de exprimare, sub rezerva

obligației de a nu prejudicia onoarea și demnitatea altor persoane.

CEDO, protejează nu doar informațiile favorabile, ci și pe cele care pot șoca sau

2

neliniști, precum și forma în care acestea sunt exprimate. În acest context, instanța

a apreciat că afirmațiile intimatei au constituit judecăți de valoare formulate în

cadrul unor dezbateri de interes public.

procuraturii…”, „Morari dictează din spate…”, „Morari are un țuhal de dolari…”,

precum și alte referințe privind influența reclamantului în cadrul grupului de lucru

au fost interpretate ca opinii, concluzii personale sau formulări stilistice, care nu

întrunesc elementele defăimării. Pârâtul a explicat caracterul subiectiv al acestor

aprecieri, iar instanța a constatat că ele au fost utilizate într-un context critic, dar

permis de lege, fără intenția de a fi prezentate ca fapte certe.

al Procuraturii Anticorupție, deținea statutul de persoană publică, ceea ce implică

un nivel mai ridicat de critică admisibilă. Afirmațiile contestate au vizat activitatea

sa profesională și s-au încadrat în sfera interesului public.

Omului, care protejează inclusiv exprimările exagerate sau polemice, atât timp cât

acestea dispun de un minim suport factologic și se referă la aspecte de interes

public (Handyside, Oberschlick, Dichand, Steel și Morris).

afirmațiile intimatei nu au prejudiciat onoarea, demnitatea sau reputația

profesională a reclamantului și nu întrunesc condițiile necesare pentru angajarea

răspunderii civile pentru defăimare. În aceeași măsură, argumentele apelantului

privind pretinsa afectare a imaginii au fost apreciate ca neîntemeiate.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Apel Chișinău din 21 februarie 2024, solicitând casarea hotărârii primei instanțe și

a deciziei instanței de apel și admiterea acțiunii în defăimare. Recurentul a susținut

că instanțele inferioare au aplicat eronat legea și au efectuat o apreciere vădit

nerezonabilă a probelor, generând încălcarea drepturilor garantate de art. 6 și 8

CEDO.

au aplicat eronat Legea nr. 64/2010, art. 43 Cod civil, art. 8 și 10 CEDO, acordând

o protecție absolută libertății de exprimare și minimalizând dreptul recurentului la

onoare, demnitate și reputație profesională. Nu a fost efectuat testul de

proporționalitate și nu a fost realizat un just echilibru între drepturile concurente,

contrar jurisprudenței CtEDO (Balan, Petrina, Lavric, Lesnik).

din spate…”, „Morari a propus: ‘Stoianoglo, la pușcărie!’”) au fost greșit

3

considerate judecăți de valoare, deși constituie imputări factuale grave, lipsite de

substrat probator și susceptibile să prejudicieze reputația recurentului, persoană cu

funcție de demnitate publică.

motivelor invocate în apel, limitându-se la formule generale, fără a examina

detaliat criticile referitoare la aplicarea legii și la aprecierea probelor.

profesionale, obligarea pârâtului la dezmințirea publică și prezentarea scuzelor,

încasarea prejudiciului moral în cuantum de 50.000 lei și recuperarea cheltuielilor

de judecată în sumă de 5.725 lei.

interesele lui Ivan Diacov, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a recursului

declarat de Viorel Morari și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind legală și

temeinică.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de

competența Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători”.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii

sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța

verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin

prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu,

neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin

hotărâre”.

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul

este vădit neîntemeiat”.

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la

art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în

lipsa părților, declară recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială

a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

4

MOTIVAREA INSTANȚEI

reține că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat în ședință

publică la 21 februarie 2024, iar copia integrală a deciziei motivate a fost expediată

participanților la proces la 10 mai 2024. Prin urmare, recursul declarat de Viorel

Morari la 2 iulie 2024, se consideră depus în termen.

constată că acesta este vădit neîntemeiat în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) Cod

procedură civilă. Deși recurentul invocă temeiul de casare prevăzut de art. 432 alin.

(1) lit. e) Cod de procedură civilă, afirmând că instanța de apel ar fi efectuat o

apreciere vădit nerezonabilă a probelor, acesta nu indică în mod concret care probe

ar fi fost denaturate, ignorate sau analizate eronat.

obiecții de fapt ce au fost deja examinate și apreciate de instanța de apel.

Recurentul își exprimă dezacordul față de soluția instanței privind calificarea

afirmațiilor pârâtului și pretinsa lipsă a unui substrat factologic, însă fără a

identifica erori de drept în aplicarea Legii nr. 64/2010, a art. 43 Cod civil sau a

standardelor impuse de art. 8 și 10 CEDO și fără a demonstra caracterul arbitrar

ori vădit nerezonabil al raționamentului instanței de apel.

exprimate de pârât, contextul în care acestea au fost formulate, respectiv cadrul

unei dezbateri de interes public, precum și statutul reclamantului de persoană

publică, supus unei toleranțe sporite la critică. În temeiul art. 7 din Legea nr.

64/2010, instanța a reținut că afirmațiile contestate nu întrunesc cumulativ

elementele defăimării, neavând caracter factural susceptibil de verificare obiectivă.

Totodată, în aplicarea art. 24 din aceeași lege, instanța de apel a constatat corect

că sarcina probei privind caracterul fals și defăimător al informației nu a fost

îndeplinită de recurent. Prin raportare la exigențele art. 10 CEDO, instanța de apel

a apreciat în mod întemeiat că afirmațiile pârâtului constituie judecăți de valoare

formulate în limitele libertății de exprimare, iar ingerința solicitată de reclamant ar

fi excesivă și nejustificată.

fi în măsură să determine casarea deciziei, ci formulează nemulțumiri generale și

subiective față de soluția pronunțată. În lipsa unor critici pertinente care să plaseze

recursul în limitele art. 432 Cod procedură civilă, Completul constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind

vădit neîntemeiat.

5

alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibil recursul declarat de Viorel Morari.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Munteanu

Gheorghe Stratulat

6