2ra-717/23 — cu privire la încasarea prejudiciului material

2ra-717/23 — cu privire la încasarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-717/23

2-20105975-01-2ra-22052023

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Ocnița (jud.: N. Vameș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud.: Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

27 martie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componență:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Mariana Ursachi

Oxana Parfeni

examinând admisibilitatea recursului declarat de Lîsîi Vladimir,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Lîsîi

Vladimir împotriva lui Antoniuc Victor cu privire la încasarea prejudiciului

material,

împotriva deciziei din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care

a fost respins apelul declarat de Lîsîi Vladimir și menținută hotărârea din 30 iunie

2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița,

c o n s t a t ă:

La 02 septembrie 2020, Lîsîi Vladimir a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Antoniuc Victor cu privire la încasarea prejudiciului

material.

În motivarea cererii de chemare în judecată, a indicat că la 01 noiembrie

2018 a încheiat cu Antoniuc Victor contractul pentru îndeplinirea lucrărilor de

reconstrucție a casei de locuit, șopronului și a curții, cu termenul de executare a

lucrărilor până la data de 15 mai 2019.

De asemenea, a relevat că potrivit obligațiilor de garanție din 19 iunie 2019,

Antoniuc Victor s-a obligat să efectueze lucrări suplimentare și anume instalarea

țevilor de canalizare și a cazanului.

La fel, a invocat că pe parcursul efectuării lucrărilor, i-a achitat lui Antoniuc

Victor suma de 13 000 de lei și 1 800 grivne (1 000 lei), iar în total suma de

14 000 de lei.

Reclamantul a susținut că în rezultatul efectuării lucrărilor necalitative a

instalării țevilor și a cazanului, s-a produs inundația totală a casei de locuit, în

urma căreia i-a fost cauzat prejudiciu material în sumă de 18 000 lei.

Reclamantul Lîsîi Vladimir a solicitat încasarea de la Antoniuc Victor a

sumei de 14 000 de lei achitată pentru efectuarea lucrărilor, suma de 18 000 de lei

1

cu titlu de prejudiciu material, încasarea sumei de 960 de lei cu titlu de taxă de

stat și încasarea sumei de 5 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Prin hotărârea din 30 iunie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Lîsîi Vladimir.

În consolidarea soluției adoptate, prima instanță a constatat că la

01 noiembrie 2018, între Lîsîi Vladimir și Antoniuc Victor a fost încheiat un

contract pentru îndeplinirea lucrărilor de reconstrucție a casei de locuit,

șopronului și a curții, iar Lîsîi Vladimir s-a obligat să achite banii pentru

construcție și lucrările efectuate.

Instanța de fond a stabilit că, potrivit înscrisului prezentat de către

reclamant numit contract de garanție, acesta a fost încheiat între Lîsîi Vladimr în

calitate de „angajator” și Antoniuc V.N., Zahariuc O.B., Colodia G. V. în calitate

de „specialiști”, prin care ultimii s-au angajat să efectueze pentru angajator

anumite lucrări de construcție la adresa reclamantului.

La fel, instanța a constatat că potrivit înscrisului prezentat, Antoniuc Victor

în calitate de conducător și răspunzător de lucrările care urmau a fi efectuate și de

organizarea lucrărilor cât și de procurarea și livrarea acestora, s-a obligat să

efectueze lucrări pentru reconstrucția băii, cabinei de duș, încălzire, instalații

sanitare, electricitate, lucrările din ghips, instalarea teracotei inclusiv pe podea,

pereți și executarea instalațiilor sanitare în scopul încălzirii până la 01 decembrie

2018.

Instanța a reținut că la materialele cauzei au fost anexate înscrisuri, prin

care reclamantul pretinde că se probează vinovăția lui Antoniuc Vladimir în

instalarea necalitativă a țevilor și a tehnicii sanitare care au provocat inundația și

anume înscrisul denumit „Гарантийные обязательства от 19.06.2019 г.”,

invocând că acest înscris a fost semnat de către ultimul, însă deoarece pârâtul

și-a exprimat dezacordul său asupra probei menționate, invocând faptul că nu a

întocmit și semnat un astfel de înscris, a fost dispusă expertiza judiciară întru

stabilirea corespunderii semnăturii din înscris cu semnătura pârâtului.

Astfel, potrivit Raportului de expertiză extrajudiciară din 26 noiembrie

2021, s-a constat că semnătura din numele lui Antoniuc Vladimir din înscrisul

numit „Гарантийные обязательства от 19.06.2019 г.” a fost executată nu de

ultimul, ci de o altă persoană.

Respectiv, instanța a considerat că acest înscris nu poate servi ca probă în

favoarea reclamantului.

Deci, analizând toate probele prezentate de către reclamant, instanța a

constatat că la materialele cauzei nu se regăsesc probe ce ar confirma condițiile

contractului de antrepriză și anume volumul lucrărilor, modalitatea de plată și

costul acestor lucrări, fapt ce face imposibil de apreciat dacă au fost sau nu

încălcate prevederile contractului, nu au fost prezentate acte intermediare de

recepție a lucrărilor între părți (proces-verbal de recepție) semnate de către ambele

părți.

Mai mult, de către reclamant nu a fost probat însăși faptul inundației și

motivele provocării acesteia, cât și prejudiciul cauzat în urma acestor acțiuni, care

urmau a fi verificate și stabilite de către specialiști în domeniu.

2

În concluzie, instanța a respins capătul de cerere cu privire la încasarea

prejudiciului material în sumă de 18 000 de lei ca fiind neîntemeiat.

Cu referire la pretenția privind încasarea sumei de 14 000 de lei achitată

pentru efectuarea lucrărilor, instanța a relevat că reclamantul nu poate pretinde de

la pârât această sumă de bani, odată ce în ședința de judecată s-a stabilit cu

certitudine că de către Antoniuc Vladimir au fost efectuate lucrări de reparație.

În concluzie, instanța a considerat că deoarece reclamantul nu a prezentat

probe care ar veni în susținerea cerințelor înaintate, nu poate fi dispusă o încasare

silită a unei creanțe pe care instanța de judecată se află în imposibilitate de a o

determina sub aspectul obiectului și termenului acesteia, motiv pentru care

acțiunea urmează as fi respinsă.

Prin decizia din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, a fost respins

apelul declarat de Lîsîi Vladimir și menținută hotărârea din 30 iunie 2022 a

Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița.

La 28 aprilie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Lîsîi Vladimir a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești și de a emite o nouă hotărâre, prin care

acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului, a invocat că instanța de fond a examinat cauza fără

înștiințarea sa și a avocatului său despre data, ora și locul examinării cauzei

De asemenea, a invocat că atât prima instanță, cât și instanța de apel au

făcut referire la concluziile Raportului de expertiză extrajudiciară din

26 noiembrie 2021, care a fost numită și efectuată cu încălcarea normelor de drept

procedural.

La 24 mai 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui

Antoniuc Victor pentru notificare copia recursului declarat de către Lîsîi

Vladimir, explicându-i dreptul de a depune referință.

Până la examinarea admisibilității recursului, în adresa Curții Supreme de

Justiție referința nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Bălți a fost pronunțat public la

15 decembrie 2022.

Conform avizului de recepție anexat la materialele cauzei, decizia motivată

din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți a fost notificată avocatului

Vahnovan Anatolie, la 20 martie 2023 (f. d. 143).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, în

speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului

legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 28 aprilie 2023.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră oportun de a

învedera că, prin Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea

cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie

2023, în vigoare 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct. 1-9 și 11-16 și art. VII

– 01 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.

3

318-321 art. 570 din 18 august 2023, au fost introduse modificări în Codul de

procedură civilă, inclusiv la capitolul XXXVIII – Recursul, secțiunea a 2-a,

recursul împotriva actelor de dispoziție ale curților de apel.

Conform art. XI alin. (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246

din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data

intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare

la data depunerii recursurilor.

În această consecvență, se deduce că admisibilitatea recursului depus de

către Lîsîi Vladimir împotriva deciziei din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel

Bălți va fi examinat în baza temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de

procedură civilă în vigoare până la 01 septembrie 2023.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la

proces, în acord cu procedura specificată la art. 440 din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs

depusă de către Lîsîi Vladimir este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a

Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recursuri

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă (în redacția în vigoare la data depunerii cererilor de recurs).

În conformitate cu prevederilor art. 432 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul

în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procesual.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs de către Lîsîi Vladimir,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că acestea nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea

4

eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv nu constituie temei

de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu,

existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (4) din Codul de procedură

civilă, și anume dacă au fost săvârșite alte încălcări decât cele indicate ce ar

constitui temei de declarare a recursului în cazul și în măsura în care acestea au

dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau dacă instanța de apel

a apreciat probele arbitrar, sau dacă ar exista erori comise ce ar duce la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nu a depistat.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursurile

exercitate conform Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că

recursul declarat de Lîsîi Vladimir conține obiecții de fapt și de drept, similare

celor expuse anterior în cadrul examinării cauzei, care au fost analizate de către

instanța de apel, fiind apreciate corespunzător. În consecință, nu există aparența

unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu

privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al

Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu

indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul

nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea

greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și

în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că

argumentele invocate de către recurent nu pot constitui temei de admisibilitate a

recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, și respectiv, nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

5

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de către Lîsîi Vladimir, ca

fiind inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a), 440

alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Lîsîi Vladimir împotriva

deciziei din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Mariana Ursachi

Oxana Parfeni

6