2ra-1343/23 — repararea prejudiciului material, moral si compensarea cheltuielilor de judecata

2ra-1343/23 — repararea prejudiciului material, moral si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-1343/23

2-21087759-01-2ra-25082023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Sandu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Cotruță, I. Țurcan, V. Cotorobai)

ÎNCHEIERE

27 martie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ion Naduh, reprezentat de

avocatul Larisa Voloșina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Naduh împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Administrația

Națională a Penitenciarelor, cu privire la constatarea încălcării dreptului garantat de

articolul 5§1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

fundamentale, repararea prejudiciului material și moral, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 16 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Ion Naduh, reprezentat de avocatul Larisa Voloșina și a fost

menținută hotărârea din 06 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 09 iunie 2021, Ion Naduh, reprezentat de avocatul Larisa Voloșina, a depus

cerere de chemare în judecată, concretizată pe parcursul examinării cauzei, împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Administrația

Națională a Penitenciarelor, cu privire la constatarea încălcării dreptului garantat de

articolul 5§1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

fundamentale, repararea prejudiciului material și moral, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, prin sentința din 30 ianuarie 2013 a

judecătoriei Șoldănești, a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 217/4 alin. (4), art. 264/1 alin. (4), art. 27-362 alin. (1) din Codul penal, iar prin

1

prisma art. 84 din Codul penal i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 7 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul pedepsei urma a fi calculat din 30 ianuarie 2013, cu includerea în

acest termen a perioadei de aflare a inculpatului în arest preventiv pe durata de a 1 an,

5 luni, 2 zile și a arestului la domiciliu de 14 zile.

Sentința din 30 ianuarie 2013 a Judecătoriei Șoldănești, fără modificări, a

devenit irevocabilă prin decizia din 25 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție.

De asemenea, prin sentința din 14 aprilie 2014 a Judecătoriei Ungheni,

menținută prin decizia din 27 aprilie 2015 a Curții de Apel Bălți, Ion Naduh a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (1) din Codul

penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe termen de un an, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu calcularea termenului din data pronunțării

sentinței.

La 23 februarie 2015, administrația Penitenciarului nr. 17 Rezina a înaintat

demers la Judecătoria Rezina, prin care a solicitat cumularea pedepselor stabilite lui

Ion Naduh prin sentințele din 30 ianuarie 2013 a Judecătoriei Șoldănești și din 14

aprilie 2014 a Judecătoriei Ungheni.

Prin încheierea din 22 august 2015 a Judecătoriei Rezina, a fost admis demersul

administrației Penitenciarului nr. 17 Rezina și au fost cumulate pedepsele aplicate lui

Ion Naduh, stabilindu-i în temeiul art. 85 alin. (1) din Codul penal o pedeapsă

definitivă de 6 ani închisoare în penitenciar semiînchis, cu calcularea termenului din

14 aprilie 2014, data pronunțării sentinței Judecătoriei Ungheni. Totodată, în termenul

de executare a pedepsei a fost inclus și termenul de aflare a lui Ion Naduh în arest

preventiv de 1 an, 5 luni și 2 zile, stabilite în sentința din 30 ianuarie 2013 a

Judecătoriei Șoldănești.

Astfel, reieșind din pedeapsa definitivă cumulată, urma a fi eliberat din

închisoare la 12 noiembrie 2018.

Prin încheierea din 15 octombrie 2015 a Judecătoriei Șoldănești, s-a explicat

neclaritatea apărută la punerea în executare a pedepsei condamnatului Ion Naduh în

temeiul sentinței din 30 ianuarie 2013 a Judecătoriei Șoldănești, cu includerea în

termenul pedepsei a perioadei de aflare sub arest preventiv a lui Ion Naduh de la 13

septembrie 2011 până la 14 martie 2012 și de la 05 aprilie 2012 până la 30 ianuarie

2013, iar în total perioada de 1 an, 3 luni și 26 de zile.

Respectiv, reieșind din neclaritățile la punerea în executare a pedepsei

condamnatului Ion Naduh, stabilite prin încheierea din 15 octombrie 2015 a

Judecătoriei Șoldănești, acesta urma a fi eliberat din închisoare la 19 decembrie 2018.

Ulterior, prin sentința din 21 martie 2016 a Judecătoriei Bălți, Ion Naduh a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (1) din Codul

penal, fiindu-i stabilită pedeapsă definitivă, în baza art. 85, art. 87 din Codul penal,

sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani și 2 luni.

În opinia reclamantului, termenul de executare a pedepsei conform sentinței din

21 martie 2016 a Judecătoriei Bălți urma a fi calculat de la data pronunțării sentinței

2

– 21 martie 2016, cu includerea în acest termen a termenului ispășirii pedepsei stabilit

prin încheierea din 22 august 2015 a Judecătoriei Rezina, de la 14 aprilie 2014

(momentul pronunțării sentinței Judecătoriei Ungheni) până la 21 martie 2016, precum

și cu includerea în termenul executării pedepsei a termenului aflării sale în arest

preventiv pe o perioadă de 1 an 5 luni și 2 zile, stabilit prin sentința din 30 ianuarie

2013 a Judecătoriei Șoldănești.

Astfel, reclamantul a învederat că, reieșind din calculele stabilite prin sentința

din 21 martie 2016 a Judecătoriei Bălți, urma a fi eliberat la 12 ianuarie 2019, iar

conform precizărilor stabilite prin încheierea din 15 octombrie 2015 a Judecătoriei

Șoldănești, nu mai târziu de data de 18 februarie 2019. Însă, Ion Naduh a fost eliberat

din penitenciar la 28 iunie 2019.

Reclamantul a menționat că 131 de zile a fost deținut ilegal și fără temei în

penitenciar, fapt ce i-a cauzat prejudicii materiale și morale.

Ion Naduh a considerat că, în corespundere cu art. 7 din Legea nr. 1545/1998,

reieșind din salariul mediu lunar pe anul 2019 care constituia suma de 7 356,10 lei,

urmează să i se achite suma de 32 121,64 de lei cu titlu de prejudiciu material sub

formă de salariu și alte venituri provenite din muncă.

Totodată, prin prisma Legii nr. 1545/1998, art. 5 CEDO, precum și art. 9 din

Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966,

urmează să-i fie reparat prejudiciul moral, prin deținere ilegală, câte 850 de euro

pentru fiecare zi de detenție ilegală, ceea ce constituie suma de 111 350 de euro.

Reclamantul Ion Naduh a solicitat prin cererea de chemare în judecată:

constatarea încălcării dreptului său la libertate, ca rezultat al întârzierii cu 131 de zile

de punere în libertate din detenție; încasarea din contul bugetului de stat al Republicii

Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul

său a prejudiciului material în mărime de 32 121,64 de lei și sumei de 111 350 de euro

cu titlu de reparare a prejudiciului moral; compensarea cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 5 000 de lei.

Prin hotărârea din 06 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a respins acțiunea depusă de Ion Naduh, ca fiind neîntemeiată (f.d. 114, 120-125, Vol.

I).

La 09 decembrie 2021, Ion Naduh, reprezentat de avocatul Larisa Voloșina, a

declarat apel împotriva hotărârii din 06 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

Prin decizia din 07 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul declarat

Ion Naduh, s-a casat hotărârea din 06 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru și s-a emis o hotărâre nouă, sub formă de încheiere, prin care s-a încetat

procesul.

La 23 noiembrie 2022, Ion Naduh, reprezentat de avocatul Larisa Voloșina, a

declarat recurs împotriva deciziei din 07 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei recurate și a hotărârii din 06 decembrie 2021 a Judecătoriei

3

Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie admisă

integral acțiunea.

Prin decizia din 22 februarie 2023 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de Ion Naduh, reprezentat de avocatul Larisa Voloșina, s-a casat integral

decizia din 07 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău și s-a transmis cauza spre rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 16 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Ion Naduh, reprezentat de avocatul Larisa Voloșina și a fost menținută

hotărârea din 06 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut că de către apelantul-

reclamant Ion Naduh nu au fost prezentate probe care ar confirma că judecătoria Bălți

în persoana judecătorului Pușcaș Viorel, care a pronunțat sentința din 21 martie 2016,

a adoptat vreo-un un act judecătoresc care să explice în condițiile art. 469(1),17)CPP

toate suspiciunile sau neclaritățile care au apărut la punerea în executare a pedepsei

stabilite. De asemenea nu au fost prezentate careva acte judecătorești irevocabile

adoptate de instanțele judecătorești competente sau de judecătorul de instrucție conform

art. 470- 471 și 473/1 din Codul de procedură penală, care ar confirma examinarea

plângerilor condamnatului împotriva actelor organului care pune în executare hotărârea

judecătorească de condamnare privativă de libertate, constatarea irevocabilă a deținerii

ilegale sau deținerii peste termenul stabilit în penitenciar a condamnatului Ion Naduh

cu durată de 131 de zile.

Reieșind din faptul că nu a fost constatată încălcarea dreptului reclamantului-

apelant Ion Naduh la libertate pe o perioadă de 131 zile, instanța de apel a considerat

că instanța de fond întemeiat a respins pretențiile reclamantului cu privire la repararea

prejudiciului material și moral ca fiind neîntemeiate.

La data de 25 august 2023, Ion Naduh, reprezentat de avocatul Larisa Voloșina,

a declarat recurs împotriva deciziei din 16 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe și emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a reiterat temeiurile de fapt și de drept ale speței, similare

celor cuprinse în cererea de chemare în judecată, suplimentar invocând că art. 469

alin. (1), 17), art. 470-471 și art. 473/1 din Codul de procedură penală reglementează

schimbările în executare a unor hotărâri în perioada executării efective a pedepsei, dar

nu după ce persoana a fost deja eliberată pe motivul expirării terenului pedepsei

stabilite prin sentință.

A precizat că prezenta acțiune civilă este depusă în temeiul articolului 5 din

Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, dar

nicidecum nu a Codului de procedură penală.

Ba mai mult ca atât, instanța de apel nu a ținut cont de jurisprudența relevantă pe

alt caz identic, și anume cauza lui Vladimir Karatun împotriva Ministerului Justiției

al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Administrația Națională a

4

Penitenciarelor, cu privire la constatarea încălcării dreptului garantat de articolul 5 §1

din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

A notat că detenția reclamantului din 18 februarie 2019 până la 28 iunie 2019 a

fost una arbitrară și nejustificată, cu încălcarea dreptului prevăzut de art. 5§1 al

Convenției.

În drept și-a întemeiat cererea de recurs în temeiul dispozițiilor art. 5§1, art. 13,

art. 46 al Convenției Europene Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, art. 9 al Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice

din 16 decembrie 1966, art. 4 și art. 53 alin. (2) din Constituție, Legea privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998,

art. 1405, 1422, 1423, 2007 alin. (1), 2036 alin. (1) din Codul civil, pct. 22 al Hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 24 decembrie 2012 cu privire la

examinarea litigiilor privind repararea prejudiciului moral și material cauzat

persoanelor deținute prin violarea art. 3, 5, 8 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 16 mai 2023.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în

adresa recurentului Ion Naduh, prin intermediul oficiului poștal, iar reprezentantului

său, avocatul Larisa Voloșina, prin intermediul poștei electronice, la data de 26 iunie

2023 (f.d. 27-28, Vol. II).

Astfel, recursul, declarat la 25 august 2023, este în termen.

La 12 octombrie 2023, copia recursului a fost expediată în adresa intimaților

Ministerului Justiției și Administrației Naționale a Penitenciarelor cu înștiințarea despre

depunerea referinței (f.d. 41-43, Vol. II).

Referințe nu au fost depuse.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din

31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în

vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat de Ion Naduh,

reprezentat de avocatul Larisa Voloșina, a fost depus până la data intrării în vigoare a

5

Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex

reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Ion Naduh, reprezentat de avocatul Larisa Voloșina, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

6

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat

asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter nedevolutiv și controlul judiciar se

circumscrie doar asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se în

exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează

și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele

invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform

jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie

1995), pe când în recursul declarat de Ion Naduh, reprezentat de avocatul Larisa

Voloșina, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ion Naduh,

reprezentat de avocatul Larisa Voloșina, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Ion Naduh, reprezentat de avocatul Larisa Voloșina, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

7