2ra-1041/23 — compensarea cheltuielilor de judecata pentru asistenta juridica si repararea prejudiciului moral

2ra-1041/23 — compensarea cheltuielilor de judecata pentru asistenta juridica si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-1041/23

2-19119085-01-2ra-25072023

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Vulcănești (jud. I. Botezatu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. D. Fujenco, A. Mironov, L. Caraianu)

ÎNCHEIERE

20 martie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al Poliției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ghimișli Iurie

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, Inspectoratului General al Poliției cu privire la repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Comrat, prin care au

fost admise apelurile declarate de Inspectoratul General al Poliției și Ghimișli Iurie și a

fost casată hotărârea din 11 iunie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești,

constată:

La data de 17 iulie 2019, Ghimișli Iurie a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, Inspectoratului General al Poliției cu privire la repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 18 iulie 2017, în jurul

orei 15:00, a condus autoturismul său Gaz 3507, cu numărul de înmatriculare CO AC

286, circulând pe autostrada M-3 în direcția nord în raionul Comrat.

În legătură cu faptul, că trebuia să facă o manevră la stânga, la hotarele dintre

raioanele Comrat și Cimișlia, a pornit indicatorul de stânga și s-a asigurat de lipsa

traficului din sens opus, circulând cu o viteză de 5 km pe oră, fiindcă în curbă există o

ușoară urcare, s-a uitat în oglinda retrovizoare și s-a asigurat de lipsa obstacolelor, a

început manevra.

1

În momentul în care roțile din față ale autoturismului au trecut pe contrasens și

au ajuns pe acostament, iar roțile din spate ale autoturismului au ajuns pe banda de

circulație din sens opus, autoturismul a fost lovit, iar mașina pe care o conducea a fost

proiectată în șanț.

A coborât din mașină și a văzut o mașină distrusă, condusă de o femeie.

A chemat apoi colaboratorii de poliție, care au venit și au documentat accidentul,

fiind întocmită schema accidentului, în cadrul căreia s-au efectuat măsurări și fotografii.

La data de 05 august 2017, a fost chemat la IP Cimișlia, unde colaboratorul de

poliție a perfectat procesul-verbal cu privire la contravenție, fiind recunoscut vinovat

de comiterea contravenției, prevăzute de art. 242 alin. (1) din Codul contravențional al

RM, aplicându-i-se o sancțiune sub formă de amendă în mărime de 900 de lei și 5

puncte de penalizare.

Nefiind de acord cu procesul-verbal întocmit, potrivit căruia a fost recunoscut

vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 242 din Codul contravențional al

Republicii Moldova, precum și cu decizia de a-l sancționa cu amendă și puncte de

penalizare, s-a adresat la un avocat, care l-a consultat, după ce a încheiat un contract de

asistență juridică și a achitat un onorariu în mărime de 3 000 de lei pentru serviciile

juridice. Avocatul a întocmit o plângere împotriva procesului-verbal cu privire la

contravenție, pe care a înregistrat-o în cancelaria IP Cimișlia, adresată instanței de

judecată.

Pe cauza contravențională, în prima instanță, au fost desfășurate câteva ședințe

de judecată, în care avocatul i-a reprezentat interesele sale și a depus suplimentar

plângeri privind precizarea pretențiilor. La data de 18 aprilie 2018, în urma reexaminării

plângerii asupra procesului-verbal cu privire la contravenție, instanța de fond a emis

hotărâre, potrivit căreia a admis parțial plângerea, anulând procesul-verbal cu privire la

contravenție, totodată, nu s-a expus în privința vinovăției în fapta ce i se încriminează.

Prin intermediul oficiului poștal a primit hotărârea instanței de fond în limba de stat, pe

care nu o cunoaște, astfel încât a solicitat o copie a deciziei în limba rusă, pe care nu a

primit-o nici până la moment.

Împotriva hotărârii Judecătoriei Cimișlia a fost depus cerere de recurs la Curtea

de Apel Comrat, care, în urma examinării la 15 octombrie 2018, a fost admisă integral,

s-a casat hotărârea din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, constatându-se că nu

este vinovat de săvârșirea faptei incriminate în temeiul art. 242 alin. (1) din Codul

contravențional al RM.

Din momentul întocmirii procesului-verbal din 05 august 2017 de către agentul

constatator, care a fost declarat ilegal prin hotărârea judecătorească irevocabilă, acesta

a suportat cheltuieli materiale, pe care le consideră recuperabile de la autorul faptei.

De asemenea, a suportat prejudiciu moral, fiindcă a fost recunoscut vinovat în

comiterea contravenției, prevăzute de art. 242 alin. (1) din Codul contravențional al

RM, pe care nu a comis-o, a fost obligat să își dovedească nevinovăția, să își cheltuie

timpul personal și să își facă griji în acest sens.

2

A invocat că legislația națională și normele CEDO care urmează a fi aplicate la

examinarea acestei acțiuni și la admiterea ei sunt: art. 3, 5, 6, 7 din Legea Republicii

Moldova nr. 1545 din 25 februarie 1998, articolul 6 din CEDO, art. 384 alin. (2) pct. u)

din Codul contravențional al Republicii Moldova, art. 2027, 2036, 2037, 2038 din

Codul civil al Republicii Moldova.

În baza celor expuse mai sus a solicitat încasarea de la pârâți în beneficiul său a

sumei de 3 000 de lei achitată pentru acordarea asistenței juridice în baza contractului

nr. 610 din 16 august 2017 și bonul de plată seria YL nr. 440129 din 16 august 2017, a

sumei de 2 000 de lei achitată pentru acordarea asistenței juridice în baza contractului

nr. 751 din 01 iulie 2019 și bon de plată seria QL nr. 128987 din 01 iulie 2019 și

repararea a prejudiciului moral în mărime de 5 000 de lei.

Prin hotărârea din 11 iunie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești s-a

admis parțial acțiunea și s-a încasat de la inspectoratul General al Poliției în beneficiul

lui Ghimișli Iurie cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 5 000 de lei. S-au

respins pretențiile lui Ghimișli Iurie împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova și Inspectoratului General al

Poliției cu privire la repararea prejudiciului moral, ca fiind neîntemeiate.

Instanța de fond a reținut că, reclamantul a prezentat dovezi că a suportat

cheltuieli în suma totală de 5 000 de lei pentru examinarea procesului-verbal cu privire

la contravenție, astfel suma dată a fost încasată de la Inspectoratul General al Poliției.

În partea pretențiilor înaintate de Ghimișli Iurie împotriva Ministerului Justiției

al RM, Ministerului Finanțelor al RM, Inspectoratului General al Poliției cu privire la

repararea prejudiciului moral în mărime de 5 000 de lei, instanța de judecată a

menționat, că reclamantul nu a prezentat probe care ar confirma suferințele lui fizice și

psihice.

La data de 17 iunie 2021 Inspectoratul General al Poliției a declarat apel

împotriva hotărârii din 11 iunie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești,

completat la data de 27 septembrie 2021, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

în partea încasării prejudiciului material în sumă de 5 000 de lei, cu adoptarea unei

hotărâri noi în această parte, prin care să fie respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

La data de 06 iulie 2021 Ghimișli Iurie a declarat apel împotriva hotărârii din 11

iunie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești, solicitând casarea hotărârii în

partea respingerii acțiunii și emiterea în această parte a unei hotărâri noi, prin care să

fie încasat de la pârât prejudiciul moral în sumă de 5 000 de lei. Totodată a solicitat

compensarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5 000 de lei.

Prin decizia din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Comrat, au fost admise

apelurile declarate Inspectoratul General al Poliției și Ghimișli Iurie, s-a casat hotărârea

din 11 iunie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești și s-a emis o hotărârea nouă,

prin care acțiunea s-a admis parțial. S-a încasat de la Inspectoratul General de Poliție în

beneficiul lui Ghimișli Iurie despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat în mărime

de 3 000 de lei, despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat în mărime de 1 000 de lei,

3

cheltuieli pentru asistență juridică în mărime de 7 000 de lei - pentru examinarea cauzei

în instanța de fond, precum și suma bănească în mărime de 4 000 de lei - pentru

examinarea cauzei în instanța de apel. În rest, s-au respins cerințele acțiunii, ca fiind

neîntemeiate.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Comrat a conchis că, în cazul de față,

Ghimișli Iurie poate solicita repararea prejudiciului material și moral prin prisma art.

384 alin. (2) pct. u) din Codul contravențional al Republicii Moldova și, prin urmare,

în opinia instanței de apel, concluzia instanței de judecată de admitere a acțiunii doar în

partea încasării prejudiciului material și de respingere pentru netemeinicie a acțiunii în

partea încasării prejudiciului moral este neîntemeiată. În afară de acestea, prima instanță

nu a diferențiat încasarea asistenței juridice în mărime de 5 000 de lei, adică nu a

specificat dacă această sumă este încasată pentru cauza contravențională sau pentru

această cauză civilă și dacă suma încasată include și despăgubirea pentru prejudiciul

material.

Instanța de apel a considerat ca fiind temeinice cerințele reclamantului de

încasare a cheltuielilor de asistență juridică de la Inspectoratul General de Poliție în

beneficiul lui Ghimișli Iurie, care în opinia instanței de apel este un prejudiciu material

și o sumă rezonabilă în raport cu circumstanțele cauzei, indicând probele prezentate

pentru confirmarea cheltuielilor suportate în dosarul contravențional, complexitatea

cauzei, eforturile depuse de avocat pentru soluționarea cauzei, timpul și munca depusă,

faptul cum munca sa în această cauză a limitat capacitatea sa în alte cauze, rezultatul

obținut, absența constrângerilor de timp determinate de circumstanțele cauzei și ale

clientului, durata relației avocat-client, experiența, reputația și capacitatea avocatului,

temeinicia mijloacelor de apărare utilizate în cauză, necesitatea acestora, caracterul

rezonabil al cuantumului lor.

Instanța de apel a considerat că cerințele lui Ghimișli Iurie privind repararea

prejudiciului moral în mărime de 5 000 de lei urmează a fi admise parțial, prin încasarea

unei sume în mărime de 1 000 de lei din contul IGP în calitate de prejudiciu moral.

Această sumă, în opinia instanței de apel, va constitui o compensație echitabilă pentru

reclamant, în rest, acțiunea depusă de Ghimișli Iurie a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

De asemenea, instanța de apel a considerat ca fiind întemeiate cerințele

reclamantului de încasare a cheltuielilor de asistență juridică de la pârât în prezenta

cauză în temeiul articolelor 94, 96 din Codul de Procedură Civilă al RM.

Instanța de apel, ținând cont de tipul cauzei, precum și de activitatea avocatului

care a intervenit în cauză, de numărul și conținutul actelor, întocmite de către acesta,

inclusiv a cererii de chemare în judecată, a cererii de apel etc., a conchis că suma în

mărime de 7 000 de lei solicitată de reclamant pentru încasarea cheltuielilor de judecată

aferente asistenței juridice - pentru examinarea cauzei în prima instanță, precum și suma

bănească în mărime de 4 000 de lei pentru examinarea cauzei în instanța de apel, care

constă în studierea materialelor cauzei, întocmirea acțiunii, participarea în proces,

4

precum și atacarea hotărârii judecătorești corespunde pe deplin cerințelor art. 96 din

Codul de procedură civilă al Republicii Moldova.

Instanța de apel a reținut că, Inspectoratul General de Poliție poartă răspundere

de drept civilă în acest caz, iar sumele solicitate, pe care instanța le-a considerat parțial

justificate, trebuie încasate anume de la acest justițiabil. Respectiv, cerințele acțiunii

către Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor au fost înaintate în mod neîntemeiat

și nicio sumă bănească nu poate fi încasată de la acești justițiabili.

La data de 05 mai 2023, Inspectoratul General al Poliției, a declarat recurs

împotriva deciziei din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Comrat, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea

unei decizii noi de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a invocat că reclamanții nu au probat și nici nu au

prezentat argumente convingătoare privind suportarea cheltuielilor de asistență juridică.

A menționat că instanțele de judecată au considerat oportună aplicarea

prevederilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 „Privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești” care în opinia recurentului este ilegală și

neîntemeiată, deoarece legea sus-menționată nu poate fi aplicată în această categorie de

cauze.

Recurentul a atras atenția asupra aplicabilității dispozițiilor Legii nr. 1545 în

fiecare caz concret în care se solicită încasarea prejudiciului material și moral cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

de judecată, trebuie să existe și să fie respectate în ansamblu atât împrejurările

prevăzute de art. 3 Legii nr.1545 - prejudiciul material și moral care trebuie reparat, cât

și împrejurările prevăzute de art. 6 Legii nr. 1545 - motivele de apărare a dreptului la

despăgubire.

A indicat că acțiunile de perfectare a procesului-verbal cu privire la contravenție

este una dintre obligațiile principale ale agentului constatator în îndeplinirea atribuțiilor

sale prevăzute de Lege, iar eliminarea erorilor prin hotărâre judecătorească exclude

posibilitatea de reparare a prejudiciului în baza temeiurilor menționate, astfel încât

dispozițiile Legii nr. 1545 sunt inaplicabile.

A menționat că instanțele de judecată au concluzionat greșit că existența unui act

ilegal din partea agentului constatator este confirmată prin decizia instanței de apel din

15 octombrie 2018, potrivit căreia procesul-verbal cu privire la contravenție în privința

reclamantului a fost anulat, or, prin decizia instanței de apel nu s-a stabilit caracterul

ilegal al acțiunilor sau inacțiunilor entității constatatoare în cadrul procedurii

contravenționale, astfel cum este prevăzut în art. 384 lit. (31) din Codul contravențional.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

5

Curtea de Apel Comrat a pronunțat decizia contestată la data de 02 februarie

2023.

Materialele cauzei atestă că la data de 22 martie 2023, decizia motivată a instanței

de apel a fost expediată în adresa recurentului Inspectoratul General al Poliției f.d. (49,

Vol. II) și a fost recepționată la data de 27 martie 2023 (f.d. 51, Vol. II).

Astfel, recursul, declarat la 05 mai 2023, este în termen.

La 27 iulie 2023, copia recursului a fost expediată în adresa intimaților, cu

înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 113, Vol. II).

Referințe nu au fost depuse.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din

31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în

vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat de Inspectoratul

General al Poliției, a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii pentru

modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții

Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza temeiurilor în

vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

6

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Inspectoratul General al Poliției, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat

asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter nedevolutiv și controlul judiciar se

circumscrie doar asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se în

exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează

și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele

invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform

jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie

1995), pe când în recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

7

Astfel, din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul General

al Poliției, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Mariana Ursachi

8